A venit primavara ... si parca Dumnezeu trage o cortina dupa care a lucrat intens si ma invita sa vad minunile pe care El le face, la care lucreaza. Ma invita sa ma bucur de ceea ce El face pentru mine ... prin care se descopera.
Vreau sa imi folosesc ochii ca sa vad minunile, vreau sa imi folosesc, desfund, destup urechile ca sa aud ciripitul pasarilor, latratul cainilor, miorlaitul pisicilor, cotcodacitul gainilor, chemarea clostilor cand puiii par a fi in pericol, varietatea imensa de culori din flori, copaci, iarba ....
Copacii rand pe rand par a-si scoate din tezaure ascunse rochitele de mirese .... nici o casa de moda nu are croitori atat de maiestri care sa croiasca atat de frumos, sa vopseasca materialele, sa le pliseze, sa le faca perfect rotunde, gulerate, cu picatele, sau cu dungi rozii ...
Gandacii si gandaceii si-au parasit cuiburile in care s-au adapostit de gerul iernii si si-au scos familia ca sa se bucure si desfete de si in soare, de firele firave de iarba, de florile ce se scalda in lumina si caldura soarelui parfumand aerul.
Vrabiile si-au reluat discutiile pe temele "inghetate" in toamna si acum sporovaiesc de zor ... probabil filosofeaza pe o tema anume pe unul din gardurile curtii. Se face un pic de liniste pentru ca un caine somnoros pare deranjat de atata filosofie galagioasa.
Vita de vie, sfioasa isi acopere cu frunzele inca micute micii struguri ... ce par acum niste flori ciudate.
Pui de gaina iesiti din ou de cateva zile ... se uita curiosi la firele de iarba ce par uriase, la gazele ce zboara deasupra lor, la atatea lucrurile ce ii inconjoara ... acolo in ou era asa liniste, cald, bine ... era bine acolo dar aici e palpitant. Pui acestia azi par natangi, fragili, ... dar peste cateva luni devin gaini si cocosi.
Pisicile isi curata mustatile imbatandu-se in caldura si lungindu-se de lene miorlaind si alintandu-se. Soarecii numai vazandu-le umbra se ascund in unghere greu de descoperit.
Salcamii ma imbie sa imi ridic ochii, sa las griul asfaltului in pace si sa ma uit la florile lui, sa ma imbat cu parfumul emis de florile lui ...
In curand teiul va fi in floare ....
Norii se plimba maiestosi pe cer. Soarele parca si-a otelit "muschii" in iarna asta lunga si acum vrea sa isi ia revansa pe frigul ce parca devenise stapan.
Albinele umbla harnicute din floare in floare. Intra in ea, sta putin si pleaca ... Si viespele se plimba insa nu produc nimic. Albinele aduna polen din florile micute, fac polenizarea, ajuta mai mult decat imi pot eu inchipui florilor si copacilor. Polenul cules de albine este dus la stupi, prelucrat de albinele de acolo si peste ceva timp ... va iesi mierea de diverse arome.
Pe marginea drumului, deasupra buruienilor se vad macii, doar cu un "cap" deasupra buruienilor. Macii cresc printre spini si buruieni. Pare sa nu ii deranjeze prea tare acest tandem. Fragili, parosi si micuti, se strecoara printre vecinii ostili si isi ridica capul deasupra lor .... parca vrand sa respire aer curat. Acolo ... isi deschid florile facand peisajul sa arate mirific ...
Mieii din turmele ce colinda dealurile cuceresc teritorii alaturi de mamele lor si de iezii plini de energie ce au fost crutati de Paste.
Patrunjelul, mararul, ceapa, usturoiul, loboda rosie, urzicile, stevia, ridichea rosie, spanacul isi cer dreptul sa fie folosite revitalind organismul ce le consuma.
Toate aceste lucruri despre care am scris mai sus par lucruri normale. E normal sa creasca. E normal sa fie asa. Insa nu e asa. Daca Creatorul nu ar fi la lucru ... ele ar inceta sa existe. Daca El si-ar retrage mana ... adio viata cu tot ce inseamna ea. Sunt invitata sa ma bucur de ceea ce El face, nu imi impune sa o fac ... Imi lasa libertatea sa aleg sa ma bucur de ceea ce El face si a facut pentru mine. Imi lasa libertatea de a alege sau nu sa Il laud pentru ceea ce face, creeza si sustine pentru mine.
Daca nu invat sa ma bucur de lucrurile mici nu ma voi putea bucura nici de cele mari. Daca nu Il descopar pe Creator in natura ... atunci cum sa Il descopar? Daca nu Il laud pentru ceea ce face ... atunci inseamna ca mustesc de nemultumire si de lipsa de bucurie.
Vreau sa imi folosesc ochii ca sa vad minunile, vreau sa imi folosesc, desfund, destup urechile ca sa aud ciripitul pasarilor, latratul cainilor, miorlaitul pisicilor, cotcodacitul gainilor, chemarea clostilor cand puiii par a fi in pericol, varietatea imensa de culori din flori, copaci, iarba ....
Copacii rand pe rand par a-si scoate din tezaure ascunse rochitele de mirese .... nici o casa de moda nu are croitori atat de maiestri care sa croiasca atat de frumos, sa vopseasca materialele, sa le pliseze, sa le faca perfect rotunde, gulerate, cu picatele, sau cu dungi rozii ...
Gandacii si gandaceii si-au parasit cuiburile in care s-au adapostit de gerul iernii si si-au scos familia ca sa se bucure si desfete de si in soare, de firele firave de iarba, de florile ce se scalda in lumina si caldura soarelui parfumand aerul.
Vrabiile si-au reluat discutiile pe temele "inghetate" in toamna si acum sporovaiesc de zor ... probabil filosofeaza pe o tema anume pe unul din gardurile curtii. Se face un pic de liniste pentru ca un caine somnoros pare deranjat de atata filosofie galagioasa.
Vita de vie, sfioasa isi acopere cu frunzele inca micute micii struguri ... ce par acum niste flori ciudate.
Pui de gaina iesiti din ou de cateva zile ... se uita curiosi la firele de iarba ce par uriase, la gazele ce zboara deasupra lor, la atatea lucrurile ce ii inconjoara ... acolo in ou era asa liniste, cald, bine ... era bine acolo dar aici e palpitant. Pui acestia azi par natangi, fragili, ... dar peste cateva luni devin gaini si cocosi.
Pisicile isi curata mustatile imbatandu-se in caldura si lungindu-se de lene miorlaind si alintandu-se. Soarecii numai vazandu-le umbra se ascund in unghere greu de descoperit.
Salcamii ma imbie sa imi ridic ochii, sa las griul asfaltului in pace si sa ma uit la florile lui, sa ma imbat cu parfumul emis de florile lui ...
In curand teiul va fi in floare ....
Norii se plimba maiestosi pe cer. Soarele parca si-a otelit "muschii" in iarna asta lunga si acum vrea sa isi ia revansa pe frigul ce parca devenise stapan.
Albinele umbla harnicute din floare in floare. Intra in ea, sta putin si pleaca ... Si viespele se plimba insa nu produc nimic. Albinele aduna polen din florile micute, fac polenizarea, ajuta mai mult decat imi pot eu inchipui florilor si copacilor. Polenul cules de albine este dus la stupi, prelucrat de albinele de acolo si peste ceva timp ... va iesi mierea de diverse arome.
Pe marginea drumului, deasupra buruienilor se vad macii, doar cu un "cap" deasupra buruienilor. Macii cresc printre spini si buruieni. Pare sa nu ii deranjeze prea tare acest tandem. Fragili, parosi si micuti, se strecoara printre vecinii ostili si isi ridica capul deasupra lor .... parca vrand sa respire aer curat. Acolo ... isi deschid florile facand peisajul sa arate mirific ...
Mieii din turmele ce colinda dealurile cuceresc teritorii alaturi de mamele lor si de iezii plini de energie ce au fost crutati de Paste.
Patrunjelul, mararul, ceapa, usturoiul, loboda rosie, urzicile, stevia, ridichea rosie, spanacul isi cer dreptul sa fie folosite revitalind organismul ce le consuma.
Toate aceste lucruri despre care am scris mai sus par lucruri normale. E normal sa creasca. E normal sa fie asa. Insa nu e asa. Daca Creatorul nu ar fi la lucru ... ele ar inceta sa existe. Daca El si-ar retrage mana ... adio viata cu tot ce inseamna ea. Sunt invitata sa ma bucur de ceea ce El face, nu imi impune sa o fac ... Imi lasa libertatea sa aleg sa ma bucur de ceea ce El face si a facut pentru mine. Imi lasa libertatea de a alege sau nu sa Il laud pentru ceea ce face, creeza si sustine pentru mine.
Daca nu invat sa ma bucur de lucrurile mici nu ma voi putea bucura nici de cele mari. Daca nu Il descopar pe Creator in natura ... atunci cum sa Il descopar? Daca nu Il laud pentru ceea ce face ... atunci inseamna ca mustesc de nemultumire si de lipsa de bucurie.
2 comentarii:
Incinarea sincera cu lauda si multumire este cel mai pretios lucru pe care il aducem in umilinta si smerenia sufletului, inaintea Domnului.
Si daca tot stim ce trebuie sa aducem ... sa si facem ceea ce stim!
Trimiteți un comentariu