"21 «Apăraţi-vă cauza!», zice DOMNUL.
24 Dar iată că voi sunteţi mai puţin decât nimic, iar lucrarea voastră este fără nici o valoare; o urâciune este cel ce vă alege.»
25 «Am stârnit pe cineva din nord şi a venit – pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu. El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul şi cum calcă olarul lutul în picioare.
26 Cine a vestit aceasta de la început, ca s-o putem cunoaşte sau mai dinainte, ca să putem spune: ‘A avut dreptate!’? Nimeni n-a vestit-o, nimeni n-a proclamat-o, nimeni n-a auzit vreun cuvânt de la voi.
27 Eu am vestit-o mai întâi Sionului, trimiţând Ierusalimului un aducător de veşti bune. 28 Mă uit şi nu este nimeni – nu este printre ei nici unul care să sfătuiască, nici unul care să răspundă atunci când îl întreb. 29 Pentru că toţi sunt falşi, lucrările lor sunt un nimic, iar chipurile lor sunt fără viaţă." Isaia 41:21-29
Isaia ma provoaca sa asist la un proces ... inedit. Pot sa vad intelepciunea Lui Dumnezeu in tratarea unei probleme de alegere. Domnul nu da sentinta fara sa faca o judecata, cu probe, martori, dovezi din trecut. Aici cheama idolii si pe cei care se inchina inaintea acestora sa aduca dovezi ale modului cum lucreaza, sa faca ceva bun sau rau. Dar, sa faca ceva. Sa spuna ceva din istorie - ceva despre care ei au prevestit, sa spuna viitorul. Dar, sa spuna ceva.
Situatia e jenanta desi suna comic. Tacerea e deplina. Ce ar putea niste bolovani sau niste lemne sculptate si vopsite sa spuna, sa faca? Ce ar putea ele sa dovedeasca cand nici macar nu pot sa stea in "picioare" daca nu au un stativ bun de care sa fie prinse? Concluzia Domnului spusa prin Isaia e clara: "Dar iată că voi sunteţi mai puţin decât nimic, iar lucrarea voastră este fără nici o valoare; o urâciune este cel ce vă alege" (Isaia 41:24). Cei ce se incred in idoli, cei ce isi spun toata pasiunea in inchinarea in fata lor trebuie sa realizeze ca in fata lor nu e nimic valoros, de fapt, e mai putin decat nimic. Alegerea de a te inchina idolilor este dezgustatoare.
Ma gandeam la cum as actiona eu si ce sapuneala buna, acra, plina de ironii jignitoare as adresa poporului venit la judecata, poporului ce aude cuvintele acestea. Numai ca Domnul, din fericire, nu gandeste cum gandesc eu. Le demonstreaza scurt si fara drept de apel ce fac si cui i se inchina si apoi le spune ce va fi. Si nu ii lasa asa umiliti, jigniti si scarbiti de obiectul inchinarii lor. Prin Isaia anunta venirea lui Cir si despre implinirea acestei profetii citesc in cartea Ezra.
Au trecut ani buni intre Isaia si mine. Traiesc acum alte vremuri ... tara mea e una crestina, nu mai avem idoli ... Chiar? Dar actorii, cantaretii, prezentatorii de spectacole, vedetele de televiziune ce sunt? Daca nu sunt idoli, atunci de ce o mare majoritate a populatiei se imbraca ca ei, au aceeasi coafura, acelasi machiaj, aceeasi forma la papuci?
"Asa se poarta! Asta e muzica ce se asculta! Nu mai traim ca pe vremea ta!"
Acu doua zile eram cu niste prieteni in oras si una dintre placerile noastre este sa observam oamenii ... cum se imbraca, cum merg, cum sunt tunsi si coafati, ce decoratiuni au imprimate pe ei, ce simboluri sunt imprimate pe pielea lor, ce stil incearca sa copie.
Suntem in luna mai, e inca primavara insa vestimentatia e cat se poate de apropiata de cea purtata de Adam si Eva in Gradina Edenului. Barbati epilati si tatuati in maieuri ce seamana enorm de mult cu cele purtate de fete / femei, cu pantaloni scurti mulati si ... nu se poate sa nu li se vada chilotii. Fete mai mult dezbracate in rochii de plaja sau cu haine scurte, stramte, transparente si parca rupte sau sfasite ce atarna pe trupurile lor, lenjeria intima pare ca intra in categoria lucrurilor interzise. Nu poti sa nu te intrebi: ce idoli au oamenii astia? Pe ei insisi, banii, trupul lor, ceva artisti "din jungla lui Tarzan"?
Modul in care ma port, ma imbrac, sunt coafata, machiata sau nu, gesturile pe care le fac indica idolii dupa care imi ghidez viata. A cui influenta e mai mare: a celor cu care imi petrec cel mai mult timp, anturajului in care sunt prins/a, a familiei, a bisericii, a Lui Dumnezeu? Cine ma educa? Cine imi influenteaza gandirea? Viata asta traita carpe diem se aseamana cu traiul din Sodoma si Gomora.
Insa ... de ce ne complacem aici? De multe ori mi se spune sa tac, sa nu ma mai leg de vestimentatia oamenilor, de gesturi, coafuri, muzica, filme, jocuri, insticte satisfacute, ... asta e lumea in care traim si sa accept si eu o data pentru totdeauna ca asta e mersul lumii.
Am ales sa dau deoparte idolii din viata mea si sa Il las pe Isus Christos (evreieste Yeshua HaMashiach) sa ma curateasca, sfinteasca. Am ales sa Il urmez pe El si fiu fiica Tatii, adica a Dumnezeului lui Avraam, Isaac si Iacov. Am ales sa ascult cu punct si virgula ce spune Domnul in Cuvantul Sau. Am ales intelepciunea ce o da Tata prin cunoasterea Cuvantului Sau, am ales sa ma las schimbata si nu vreau sa fiu lasata in "voia mintii lor blestemate". O minte fara Dumnezeu e una blestemata - asa scrie Pavel, asa spune Domnul (Romani 1).
«Aduceţi dovezi!», zice Împăratul lui Iacov.
22 «Aduceţi-vă idolii să ne spună ce se va întâmpla! Interpretaţi-ne lucrurile din trecut, pentru a le putea judeca şi pentru a le afla împlinirea! Sau spuneţi-ne lucrurile care se vor întâmpla!
23 Faceţi-ne cunoscut viitorul, şi vom şti că sunteţi dumnezei!
23 Faceţi-ne cunoscut viitorul, şi vom şti că sunteţi dumnezei!
Faceţi ceva – bine sau rău – ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească!
24 Dar iată că voi sunteţi mai puţin decât nimic, iar lucrarea voastră este fără nici o valoare; o urâciune este cel ce vă alege.»
25 «Am stârnit pe cineva din nord şi a venit – pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu. El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul şi cum calcă olarul lutul în picioare.
26 Cine a vestit aceasta de la început, ca s-o putem cunoaşte sau mai dinainte, ca să putem spune: ‘A avut dreptate!’? Nimeni n-a vestit-o, nimeni n-a proclamat-o, nimeni n-a auzit vreun cuvânt de la voi.
27 Eu am vestit-o mai întâi Sionului, trimiţând Ierusalimului un aducător de veşti bune. 28 Mă uit şi nu este nimeni – nu este printre ei nici unul care să sfătuiască, nici unul care să răspundă atunci când îl întreb. 29 Pentru că toţi sunt falşi, lucrările lor sunt un nimic, iar chipurile lor sunt fără viaţă." Isaia 41:21-29
Isaia ma provoaca sa asist la un proces ... inedit. Pot sa vad intelepciunea Lui Dumnezeu in tratarea unei probleme de alegere. Domnul nu da sentinta fara sa faca o judecata, cu probe, martori, dovezi din trecut. Aici cheama idolii si pe cei care se inchina inaintea acestora sa aduca dovezi ale modului cum lucreaza, sa faca ceva bun sau rau. Dar, sa faca ceva. Sa spuna ceva din istorie - ceva despre care ei au prevestit, sa spuna viitorul. Dar, sa spuna ceva.
Situatia e jenanta desi suna comic. Tacerea e deplina. Ce ar putea niste bolovani sau niste lemne sculptate si vopsite sa spuna, sa faca? Ce ar putea ele sa dovedeasca cand nici macar nu pot sa stea in "picioare" daca nu au un stativ bun de care sa fie prinse? Concluzia Domnului spusa prin Isaia e clara: "Dar iată că voi sunteţi mai puţin decât nimic, iar lucrarea voastră este fără nici o valoare; o urâciune este cel ce vă alege" (Isaia 41:24). Cei ce se incred in idoli, cei ce isi spun toata pasiunea in inchinarea in fata lor trebuie sa realizeze ca in fata lor nu e nimic valoros, de fapt, e mai putin decat nimic. Alegerea de a te inchina idolilor este dezgustatoare.
Ma gandeam la cum as actiona eu si ce sapuneala buna, acra, plina de ironii jignitoare as adresa poporului venit la judecata, poporului ce aude cuvintele acestea. Numai ca Domnul, din fericire, nu gandeste cum gandesc eu. Le demonstreaza scurt si fara drept de apel ce fac si cui i se inchina si apoi le spune ce va fi. Si nu ii lasa asa umiliti, jigniti si scarbiti de obiectul inchinarii lor. Prin Isaia anunta venirea lui Cir si despre implinirea acestei profetii citesc in cartea Ezra.
Au trecut ani buni intre Isaia si mine. Traiesc acum alte vremuri ... tara mea e una crestina, nu mai avem idoli ... Chiar? Dar actorii, cantaretii, prezentatorii de spectacole, vedetele de televiziune ce sunt? Daca nu sunt idoli, atunci de ce o mare majoritate a populatiei se imbraca ca ei, au aceeasi coafura, acelasi machiaj, aceeasi forma la papuci?
"Asa se poarta! Asta e muzica ce se asculta! Nu mai traim ca pe vremea ta!"
Acu doua zile eram cu niste prieteni in oras si una dintre placerile noastre este sa observam oamenii ... cum se imbraca, cum merg, cum sunt tunsi si coafati, ce decoratiuni au imprimate pe ei, ce simboluri sunt imprimate pe pielea lor, ce stil incearca sa copie.
Suntem in luna mai, e inca primavara insa vestimentatia e cat se poate de apropiata de cea purtata de Adam si Eva in Gradina Edenului. Barbati epilati si tatuati in maieuri ce seamana enorm de mult cu cele purtate de fete / femei, cu pantaloni scurti mulati si ... nu se poate sa nu li se vada chilotii. Fete mai mult dezbracate in rochii de plaja sau cu haine scurte, stramte, transparente si parca rupte sau sfasite ce atarna pe trupurile lor, lenjeria intima pare ca intra in categoria lucrurilor interzise. Nu poti sa nu te intrebi: ce idoli au oamenii astia? Pe ei insisi, banii, trupul lor, ceva artisti "din jungla lui Tarzan"?
Modul in care ma port, ma imbrac, sunt coafata, machiata sau nu, gesturile pe care le fac indica idolii dupa care imi ghidez viata. A cui influenta e mai mare: a celor cu care imi petrec cel mai mult timp, anturajului in care sunt prins/a, a familiei, a bisericii, a Lui Dumnezeu? Cine ma educa? Cine imi influenteaza gandirea? Viata asta traita carpe diem se aseamana cu traiul din Sodoma si Gomora.
Insa ... de ce ne complacem aici? De multe ori mi se spune sa tac, sa nu ma mai leg de vestimentatia oamenilor, de gesturi, coafuri, muzica, filme, jocuri, insticte satisfacute, ... asta e lumea in care traim si sa accept si eu o data pentru totdeauna ca asta e mersul lumii.
Am ales sa dau deoparte idolii din viata mea si sa Il las pe Isus Christos (evreieste Yeshua HaMashiach) sa ma curateasca, sfinteasca. Am ales sa Il urmez pe El si fiu fiica Tatii, adica a Dumnezeului lui Avraam, Isaac si Iacov. Am ales sa ascult cu punct si virgula ce spune Domnul in Cuvantul Sau. Am ales intelepciunea ce o da Tata prin cunoasterea Cuvantului Sau, am ales sa ma las schimbata si nu vreau sa fiu lasata in "voia mintii lor blestemate". O minte fara Dumnezeu e una blestemata - asa scrie Pavel, asa spune Domnul (Romani 1).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu