Cine este Mesia – Mashiach sau Christos?

 În ultimele zile frământ nişte întrebări.

Cine este Mesia – Mashiach sau Christos?

De unde pot afla despre Mesia – Mashiach sau Christos?

Mesia este un titlu, o persoană? O persoană reală?

Ce aşteptări am de la Mesia – Mashiach sau Christos?

Care este rolul Lui în viaţa mea?

El îți izbăvește viața din groapă

Nu-mi amintesc să fi săpat vreo groapă, dar am văzut cum se fac acestea, cum se calculează adâncimea și lățimea lor, uneori distanțele dintre ele. Am văzut gropi pentru stâlpi, am văzut gropi în cimitire, am văzut gropi pentru case și blocuri, sau fântâni.

Am coborât în gropile unde se construiau fundațiile caselor, și am căzut în groapa unei fântâni adânci de peste 25 de metri care nu avea apă.

Cu toții știm că pe lângă casă, pentru compost, gospodarii au un loc, o groapă de gunoi. Pe lângă orașe găsești uriașe gropi de gunoi.

Unii aleg să locuiască pe lângă, sau în aceste locuri care emit mirosuri greu de dus. Unii aleg să lase durerile, necazurile, viciile să-i facă să trăiască ca într-o groapă de gunoi, mirosind la propriu și la figurat ca o groapă de gunoi.

Omul este singura făptură de pe pământ care este creată după chipul și asemănarea Lui Dumnezeu, înzestrată de El cu capacitatea de a vorbi și comunica cu El. În Grădina Eden, Satana vine și vorbește omului, omul ascultă pășind prin neascultare pe un carusel care l-a dus departe de Dumnezeu.

Satan a jubilat. Habar nu avea că Dumnezeu avea un plan de salvare pentru om și omenire. Habar nu avea că Dumnezeu are ultimul cuvânt, că El este Stăpânul!

Adam și Eva au căzut într-o capcană, într-o groapă. Dar Dumnezeu are ultimul cuvânt. Vine la ei, îi scoate din grădină, și le spune că are un plan de salvare. Un Izbăvitor va răscumpăra omenirea și acesta va fi născut dintr-o femeie.

Tot cu David sunt, tot în psalmul 103. Nu mă grăbesc, nu mă fugăreșete nimeni să-mi termin studiul pe acest psalm.

“El îți izbăvește viața din groapă”.

Cu mulți ani în urmă, într-o zi de 14 iulie, am decis să-L las pe Izbăvitorul promis în grădina Edenului să mă scoată din groapa unde eram. El este Cel Promis, Profetul, Cel Minunat, Salvatorul, Isus Christos sau Yeshua HaMashiach.

El este Cel care din veșnicii m-a scris în planul Său!

El este Cel care m-a spălat de păcate prin sângele Lui, m-a eliberat și vindecat, mi-a dat un viitor și o nădejde, mi-a dat Duhul Lui să mă învețe despre El.

El este Cel crucificat, mort și înviat, înălțat la dreapta Tatălui mijlocind pentru mine și pentru tine.

El este Cel ce-mi pregătește un loc pentru viața care urmează după această viață. El face asta și astăzi.

În acel 14 iulie, am ales să fiu salvată, izbăvită, scoasă din groapă. De atunci, îmi reînnoiesc alegerea. Mă agăț de El și de promisiunile Lui.

Am ales să Îl cred pe El pe cuvânt, și cu El îmi e bine!

El îți vindecă toate bolile tale

 “Te-ai rugat să fii vindecată? Cunosc pe cineva care își poate pune mâinile peste tine.”

Nu, nu m-am rugat ca să fiu vindecată, și nici nu las pe cei care își arogă titlul de vindecător să își pună mâinile peste mine. M-am rugat, și mă rog să îmi dea Domnul putere să trec prin suferință, să Îl las pe El să mă învețe ce trebuie să învăț, să îmi vorbească. Se pare că în suferință, aleg să ascult de El mai mult. În clipele mele de bucurie, cred că dețin pământul.

Asta nu înseamnă că îmi place suferința și durerea fizică, trădarea, umilirea, înjosirea, tratamentul de marginalizare.

Aleg să stau cu David și să învăț de la el. “El îți vindecă toate bolile tale” scrie David în Psalmul 103.

Aud de vindecători care mai de care mai faimoși, mai cu har și ungere, mai cunoscători. Ne dorim să fim sănătoși, mâncăm bio, facem sală, bem apă, nu mâncăm dulciuri sau sărat, sau gras, sau … Devenim vegani, sau facem diete care mai de care mai promițătoare. Si, săptămânal aud de cunoștințe, sau cunoștințe ale cunoștințelor care își sfârșesc alergarea.

În ultimele două săptămâni am participat la două înmormântări…

Moartea face parte din viață. Iar moartea mă duce într-o altă viață, cea veșnică.

Boala există. A venit imediat ce Eva și Adam au mâncat din acel fruct interzis. Boala asta a curiozității care a adus ruperea relației cu Dumnezeu ne este scrisă în ADN, și a degenerat în diverse forme care distrug acest trup provocând suferință.

Nu, nu mă rog pentru vindecări miraculoase ale trupului meu. Mă rog ca Domnul să vindece răutatea inimii mele, să vindece invidia, lăcomia, spiritul de judecată, de superioritate rasială, intelectuală, spirituală…

Mă rog ca El să-mi vindece ochii ca să văd pe cei de lângă mine prin ochii Lui. Eu știu ce și cum văd ochii mei, și am nevoie ca El să îi vindece.

Mă rog ca El să vindece urechile mele, așa încât să nu judec prin ideile mele cuvintele pe care le aud, ci să aud povestea de dincolo de cuvintele auzite.

Mă rog să vindece inima mea egoistă, și să îmi las inima să le lărgească și lățească, să iubească așa cum iubește El. Nu îmi este teamă ca inima îmi va plesni. Poate plesni de invidie, de răutate, de ură și amărăciune, dar de prea multă dragostea nu pocnește.

Mă rog ca El să mă vindece pentru că doar El poate vindeca. Merg la medic ca să descopăr ce mă supără, dar vindecarea o dă doar El. Iar El este Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Cel ce are toată puterea în cer și pe pământ, Cel ce este veșnic, Cel ce este Alfa și Omega – adica Începutul și Sfârșitul, Cel înviat și înălțat.

“El face rana și tot El o leagă; El rănește, și mana Lui tămăduiește”. (Iov.5:18)

 

El îți iartă toate fărădelegile tale

În adolescență, cineva mi-a spus să nu mai citesc atâta din Biblie. Să îmi văd de viață, să mă bucur. Când mă vede citind din Scriptură parcă îl vede pe bunicul Profiri. În opinia acestei rude, bunicul era un sfânt zâmbăreț care făcea bine și vorbea bine peste tot, era un om fără păcat. La ce îi trebuia să citească Scriptura când el era așa de sfânt?

M-au șocat atunci două lucruri. Eu știam că bunicul nu fusese un sfânt. Știți și voi că familia știe cel mai bine câtă sfințenie zace în noi. Și în al doilea rând asemănarea cu acest bunic, cu care semăn destul de puțin.

David mă cheamă la o aventură a cunoașterii în această perioadă. Psamul 103 continuă să mă provoace.

“El îți iartă toate fărădelegile tale”.

Dar eu nu am fărădelegi. Acesta este primul gând care-mi vine în minte.

Din creație, Dumnezeu a pus duh de viață în mine, duh ce comunică cu El. Și imediat ce vine gândul meu meu de puritate, încep să-mi aduc aminte. Legea Lui Dumnezeu este înscrisă în AND-ul meu. Și eu îmi știu fărădelegile, lipsa de iubire, de compasiune, modul de raportare lipsit de dragoste, de respect, ura, neiertarea, bârfa, comoditatea, sentimentul de superioritate față de etnii sau față de alți oameni, și lista continuă.

Vin cu toate acestea la Domnul, și-I cer să mă ierte. El a promis că mă iartă, iar această iertare mă eliberează, mă face liberă!

Orașul Iași m-a adoptat cu mulți ani în urmă. Nu pot să spun că-l cunosc ca pe propriile buzunare, dar mă simt ca acasă în el. Când am ales să fiu adoptată de Iași, am primit la pachet și istoria acestui oraș, cultura, spiritul și civilizația acestuia. Că am vrut sau nu, mi-am însușit niște caracteristici ale acestei civilizații, ale istoriei și moștenirilor primite.

În 29 și 30 iunie 1941, au murit aproximativ 14.000 de oameni. Nu, nu a fost nicio boală fizică care a decimat populația. Fărădelegea s-a așezat peste lege, și s-a vărsat mult sânge nevinovat.

Au trecut 83 de ani, ploile, zăpada și regimul au vrut să șteargă din istorie acele două zile. Până nu demult martorii acelor evenimente au putut depune mărturie. Acum au rămas gropile comune martori tăcuți ai acelor evenimente.

Nu eram născută când s-au petrecut evenimentele din Iași, ai mei nu erau în Iași. Și totuși, istoria este a noastră că o acceptăm sau nu, că ne-o asumăm sau nu.

El îți iartă toate fărădelegile tale.

Dar eu vreau iertarea Lui?

Iertarea nu se face cu forța. Dumnezeu nu mă obligă, nu mă forțează să Îl las mă ierte. Iertarea o cer eu. Înseamnă că am realizat care-mi sunt fărădelegile, călcările de Lege, și vin să restaurez prin iertare relația cu El și Cuvântul Lui.

Așa cum sunt vin la El ca să îmi ierte toate fărădelegile mele…

toate binefacerile Lui

Îmi vine foarte la îndemână să mă plâng, să fiu nemulțumitoare, să …

David însă mă provoacă la mai mult. “Binecuvântă, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!” Psalmul 103:2

Binefacere înseamnă faptă bună, ajutor dat cuiva.

Ce binefaceri mi-a făcut Domnul? Ce fapte bune a făcut pentru mine? Ce ajutor mi-a dat?

Par întrebări nebune, nu?

Sunt în viață, funcționez, gândesc, văd, aud, miros, pipăi, gust, mă deplasez, mă bucur de răcoarea dimineții, de flori, de fructe, de verdele crud care-mi arată că Domnul S-a îndurat de noi și a dat ploaie.

Mă bucur de ziua asta de sărbătoare, de sănătate, de pacea din țară, de mâncarea din oale, de ceea ce am prin frigider și dulapuri, de hainele pe care le am, de papilele gustative care intră în delir savurând câte ceva, de muzica frumoasă care-mi încânta neuronii și virbrează pe corzile sufletului, de cântecul rândunelelor mele, de statul în stații sau în trafic…

Binefacere este și când lucrurile nu merg sau ies cum vreau sau visez eu. Ceea ce cred eu că este rău, este spre binele meu. Asta realizez mai târziu, sau niciodată…

De câteva zile încerc un exercițiu. Vreau să mulțumesc Domnului pentru toate binefacerile pe care El le face pentru mine, și Le-a făcut pentru mine. Încă mă mai trezesc comentând, dar mă lupt să-mi amintesc de tot ajutorul Lui, de toate binefacerile Lui. Acest exercițiu face bine sufletului și trupului meu.

Cu tot ce sunt, cu tot ce este în mine vreau să-L binecuvânt pe Domnul pentru toate binefacerile Lui.

 

cu tot ce este în mine

De o săptămână, frământ un verset dintr-un psalm. Am auzit psalmii din perioada intrauterină, i-am citit, am trecut prin ei de multe ori. Acum s-a prins de mine un verset, și nu mă lasă în pace.

“Binecuvântă, suflete, pe Domnul, și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!” Psalmul 103:1

A binecuvânta înseamnă a vorbi de bine, a lăuda, a mulțumi. Numai că nu asta m-a frământat, ci mi-a dat bătăi de cap “tot ce este în mine”.

Ce este în mine? Adica ficat, pancreas, creier, ochi, sânge, limfă, globule și nucleoni?

Ce este în mine? Sunt trup, suflet și duh.

Cu ce parte mă închin? Doar sufletul este implicat? Care este partea de implicare a duhului din mine? Trupul este doar susținător al trupului și al duhului, fără nici o implicare?

Mi-am întrebat cunoscuții ce părere au despre “tot ce este în mine”, i-am provocat și pe ei să analizeze literar, logic, sau cum pot această expresie. Și am ajuns la concluzia că tot din mine face parte trecutul, prezentul și viitorul. La pachet am visurile și visele frânte, neîmplinirile, lipsurile, frustrările, dezamăgirile, trădările, idealurile, credințele și încredințările, abandonurile, cuvintele care m-au rănit mai mult decât obiectele “zburătoare”, rănile și cicatricile, plângerile. Nu vreau să uit bucuriile, alinările, momentele de fericire, de extaz, uimirile, împlinirile, mulțumirile, binecuvântările, binefacerile…

Cred că sunt un ghemotoc de emoții amestecate și întortocheate.

Vreau să învăț de la cei mai buni, de data asta de la David.

Așa cum sunt, cu toate la pachet, vreau să-L binecuvânt, să-L laud pe Domnul, și Numele Lui Cel Sfânt.

Așa cum sunt la Tine vin...

Domnul meu e viu!

Ziua de 16 nissan a trecut. Locuiesc în România, și astăzi se sărbătorește învierea Domnului.

M-am trezit cu gândul la Ioan și Petru, și la cele două Marii. Maria Magdalena și cealaltă Marie nu au putut dormi. Înmormântarea fusese făcută în viteză, sub privirile multora care încă nu erau acasă ca să-și pregătească lucrurile cum trebuie pentru Paște. Erau acolo mulți soldați romani, se simțeau sufocate de plâns, de durere, de frustrare, de șoc.

Acest Paște este unul despre care-și vor aminti. Încă nu știu ele că acel Paște va intra în istorie. Chiar dacă era Șabat, chiar dacă era Pesach-Paște, ele își știau casa, știau unde mai au lucruri pregătite pentru înmormântări. S-au vorbit să se vadă când zorii încă nu s-au ivit, să fie cât mai de dimineață la mormânt.

Și-au luat cele necesare cu ele și au plecat spre mormânt. Pe drum au realizat că este posibil să nu poată face mare lucru acolo. Cine le va da piatra deoparte? Dar sunt femei. Când femeile își pun în cap ceva, lucrurile se mișcă.

Simt că li se mișcă pământul sub picioare, și se opresc. Alt cutremur? Unul a fost vineri, unul duminica dimineață... Ceva se întâmplă în Ierusalim de sunt așa dese cutremure.

Ajung în grădină, între timp se luminase bine. E răcoare, iar ele sunt grăbite. Până se încălzește ar trebui să termine treaba. Dar se opresc șocate în fața mormântului. Deși erau îngândurate, observă că soldații romani erau acolo întinși pe jos. Oare sunt morți, sau dorm? Piatra este dată la o parte.

Dar cine este tinerelul acesta care stă pe piatră? Ceva se întâmplă aici.

Cum adică pe cine căutăm? Ce întrebare e asta? Am venit să facem cum trebuie ritualul de îmbălsămare.

E viu? Cum să fie viu? Ce crede tânărul acesta? Nu am fost noi martore când L-au bătut, când I-au bătut cuiele în palme și în picioare, când i-au străpuns coasta? N-am auzit noi acel strigăt de dinaintea cutremurului și a întunericului aceluia înfricoșător? Își bate joc de noi?

Dintr-odată își amintesc de ceea ce le spusese Rabi Yeshua. Da, le vorbise de moarte, de înviere. Da, Scriptura spune despre asta. Da, are sens ce spune acest tinerel. Pare un înger.

Ce a zis? Să mergem înapoi în cetate, la ucenici și să le spunem vestea?

Parcă au prins aripi, nici nu mai simt drumul sub picioarele lor. Știu unde sunt adunați toți ucenicii. Le vor crede? Vor spune că soluțiile folosite pentru îmbălsămare le-au sucit mințile...

El e viu! E viu! Rabi Yeshua e viu!

Alt tânăr umblă prin grădină în răcoarea dimineții. Sunt două femei în toată firea așa că se opresc din alergare, dar totuși merg grăbite. Dar El le iese înainte spunându-le “Bucurați-vă”!

Oh! E Rabi Yeshua! Îl recunosc! E viu cu adevărat! Semnele de la mâini se văd așa de clar cicatrizate… li se înfioară inima văzând acele semne. E viu! Domnul lor e viu!

Da, da, vor merge să le spună ucenicilor, Îl vor aștepta acolo în Ierusalim!

E viu! Natura parcă a explodat și ea, păsările cântă vedele pe crengile copacilor sau dansând în adierea răcorii dimineții. Inimile și mințile lor bubuie de la efort și fericire. Vineri, totul părea pierdut. Astăzi, realizează că Rabi Yeshua este HaMashiach – Mesia. Iar Mesia este Dumnezeu, și Dumnezeu are puterea de a da viața, are puterea de a învia. El are toată puterea în cer și pe pământ.

Domnul e viu! A înviat!