vineri, 30 aprilie 2010

doar pentru barbati

Un prieten foarte drag mie mi-a spus ca nu e prea corect ca numai femeiele muncesc in casa, si barbatii o fac. Asa ca am incercat amandoi sa gasim o fotografie cat mai sugestiva, nu am gasit una care sa imi placa dar o sa incerc sa ii descriu eu pe cei despre care nu dam ochii peste cap cand ii vedem.
Da, sunt barbati ce stiu sa gateasca foarte bine ...., sa faca tarte, tort, prajituri
Da, sunt barbati ce stiu sa insurubeze un bec, sa repare o chiuveta, o clanta, ... sau mai stiu eu ce prin casa
Da, sunt barbati care nu vin de la lucru si ordona, ci se apuca de alte treburi in gospodarie.
Da, sunt barbati ce stiu sa vorbeasca frumos, sa scrie, sa citeasca povesti copiilor lor, sa iasa cu ei in parc sau ... undeva afara.
Da, sunt barbati ce stiu sa isi stranga familia la rugaciune.
Da, sunt barbati ce nu fluiera dupa mandre pe strada, ce nu comenteaza la orice femeie ce o intalnesc, ce nu scuipa cand trec pe langa tine, ce nu clacsoneaza si exclama cu atata dispret "femeie".
Da, sunt barbati ce scriu poezii si o fac atata de frumos.
Da, sunt barbati ce stiu ..... si lista e enorm de lunga.
Dar dragele mele ... haideti sa nu ii transformam in casnice. Fat Frumos, Greuceanu sau orice alt erou aveti erau barbati ce plecau la vanatoare, la lupta. Nu stiu de ce e tendinta asta de a-i feminiza, poate pentru ca ne dorim sa fim puternice si ... mai stiu eu ce idei mai sunt.
 Ei, sunt barbati ...
Imi place un sfat ce i-l da Elissabeth Elliot fiicei sale inainte de nunta. De fapt e o carte ce o scrie pentru aceasta ocazie unde ii spune cam asa: draga mea, te vei casatori cu un barbat care va imprastia mai multa apa ca tine in baie, caruia ii va trebui un prosop mai mare si care il va uda tot pentru ca el e mai mare. Va manca mai mult, va ocupa spatiu mai mare, va lasa mai multe haine in urma lui, va mirosi uneori ... Nu uita in orice aspect al vietii el ramane barbat.
Imi placea sa ma lupt cu baietii si recunosc ca dadeam tare in ei constienta fiind ca nu ii va lasa inima sa imi dea una cu toata puterea lor (ce ti-i si cu fetele astea), imi place sa ii provoc la tot felul de chestii si imi place ca spiritul de aventura din ei nu e stins cu toata feminizarea asta.
Multumesc Domnului pentru toti barbatii ce ii am in jurul meu si i-am avut, cu care am invatat sa colaborez, sa lupt uneori, sa visez si care s-au lasat vulnerabili impartasindu-mi din "poverile" lor.

o asa femeie rar am vazut


FEMEILOR !!! Amintiţi-vă că un strat de praf protejează lemnul mobilelor...

O casă se transformă în cămin când poţi să scri "Te iubesc" pe praful de pe mobilă.

Eu singură munceam cel puţin 8 ore în fiecare sfârşit de săptămână pentru a lăsa totul perfect "pentru cazul că vine cineva". In final, am înţeles că "nu venea" nimeni, pentrucă toată lumea îşi trăia viaţa petrecând-o bine !!!

Acuma, dacă vine cineva, nu trebuie să explic în ce condiţii este casa : sunt mult mai interesaţi să mă asculte despre lucrurile pe care le-am făcut ca să-mi trăiesc viaţa şi să mă distrez.

Dacă nu ţi-ai dat seama...Viaţa este scurtă, petrece-o bine !

Fă curat, dacă e nevoie...

Dar ar fi mai bine să pictezi un tablou sau să scri o scrisoare, să faci o prăjitură sau un desert, să plantezi o sămânţă, să te gândeşti la diferenţa între "a vrea" şi "a trebui".

Fă curat, dacă e nevoie, dar nu ai mult timp...

Cu atâtea plaje pentru înotat şi munţi de escaladat, râuri de navigat, o berică de băut, muzică de ascultat, cărţi de citit, prieteni de iubit şi viaţă de trăit.

Fă curat, dacă e nevoie, dar...

Lumea de afară: cu soarele pe faţă, aerul în păr, zăpada care cade, o răpăială de ploaie... Ziua asta nu se mai întoarce...
Fă curat, dacă e nevoie, dar...

Ţine cont că bătrâneţea va sosi şi nu mai eşti ca acuma... Şi când îţi vine rândul să pleci, te vei transforma tot în praf.
Transmite-l tuturor femeilor minunate din viaţa ta...
Eu am facut-o deja !

singuratatea

Unii si-o doresc pentru o vreme, unii pentru toata viata, unii fug de ea ca dracu` de tamaie. Apare cand suntem inconjurati de prieteni, cand boala ne tranteste in pat si nu oriunde ci la izolare, cand cel drag moare sau te paraseste, cand te muti intr-un loc unde nu stii pe nimeni, cand din cauza unei greseli toti te evita, cand se aud tot felul de lucruri neadevarate despre tine si toti fug de parca ai avea lepra, cand reusesti sa ajungi cu un pas mai sus si ai muncit de ti-a crapat capul iar ceilalti sunt invidiosi si nu mai au ce discuta cu tine, cand esti lider, sef, iesi in evidenta cu un talent al tau, cand nu esti casatorit, cand o boala mai mult sau mai putin vizibila se simte ca la ea acasa in tine ...
Imi place singuratatea insa nu pentru multa vreme ... trebuie sa vorbesc, sa ma exprim, sa ascult ... Insa e vorba de singuratatea intre oameni, intre prieteni ...
"Cella, pe mine de ce nu ma ia nimeni? Nu-s urata, nu-s proasta, nu-s nebuna, nu-s cu nu stiu ce defecte ... de ce?" sau "Cella, de ce nu gasesc nici o fata care sa ma inteleaga, care sa reuseasca sa intre pe aceeasi lungime de unda cu mine?" Si nu stiu ce sa le spun ... Nu am nici baieti, nici fete in buzunar ca sa le dau.
Un prieten imi spunea recent: "Cella ma simt atata de singur. Nimeni nu vorbeste cu mine. Nimeni nu ma suna. Daca as muri cred ca nimeni nu ar observa. De ce fug toti de mine? De ce m-au uitat toti pe care i-am ajutat?" Normal ca i-am multumit numindu-am nimeni insa am inteles ce voia sa spuna. A gresit sau nu, insa de ce ii izolam pe cei ce au gresit sau credem noi ca au gresit? Izolarea ii face mai rai, rar de tot devin mai buni. Sunt unii care adeveresc zicala ca fac din tantar armasar si parca sunt specialisti in asta. Dar ce se intampla cu cei ce-i trimitem la izolare? Prietenul meu are dreptate intr-un fel cand spune: "iadul nu poate fi mai rau ca aici".
 Pe unii, boala ii arunca in singuratate, nu-i suna nimeni, nu-i viziteaza nimeni. Fiecare isi vede de viata lui uitand parca ca un prieten zace intr-un ocean de disperare ....
Mama mea este o femeie puternica si mereu il tachina pe tata ca nu stie ce s-ar fi facut el fara ea. Insa cand tata a murit, ne-am intrebat cu totii ce s-a intamplat cu mama. Dintr-odata parca totul s-a rupt, nu mai are logica, sens, rost. Vrea sa plece si ea. Ne spune si noua ce o doare, insa nu ne poate spune tot, si e normal. Tatei insa putea sa ii spuna ... el e cel ce o stia. Moartea celui drag ii arunca pe unii in singuratate.
Cand te muti intr-un alt oras si nu ai langa tine pe nimeni cunoscut singuratatea pare a te omori. Cand cel ce iti promitea mare cu sarea te parasesete ca pe o masea stricata si lumea ta de pe cel mai inalt munte in secunda doi ajunge in gropile abisale cu toate visele, sperantele moarte si nu in coma, iar tu trebuie sa faci fata celor ce vor sa stie ce s-a intamplat si sa te vorbeasca mai mult de rau decat de bine....
Nu pot sa nu imi amintesc de tata cand venea din vizitele pastorale. Il intrebam curiosi la cine a fost, cum a fost? Ofta si ne intreba pe noi ce am facut intre timp? Tata, dar spune unde ai fost ca asta ne intereseaza. Ne spunea ca habar nu avem ce se ascunde dupa peretii caselor, cate tragedii, cate traume, cata singuratate insa nu vrea sa ne spuna mai mult. Nici mamei nu ii putea spune tot dupa cum nici mama nu putea sa ii spuna tot din povestile ce le stia ea.
Aveam o familie vecina, cu o doamna parca pusa pe scandal tot timpul si mereu gasea motiv sa isi ia sotul si sa vina la noi acasa pentru consiliere. Nu conta ora, efectiv te trezeai cu ei in casa. Ai mei ne trimiteau in camera alaturata sau in cealalta casa si ne dadeau drumul la radio sau ne puneau la citit, uneori veneau sa ne verifica ca nu ascultam la usa ... Erau casatoriti de muuuuuulti ani, era un cuplu de batrani acuma, insa femeia aia efectiv si-a dus sotul la nebunie - asa a si murit. Erau casatoriti si totusi singuri.
Mi-am dorit sa am prieteni lideri, vedete sa ma laud si eu ca am prieteni sus pusi ... intr-un fel sa devin si eu mareata. Nu am avut nici unul, efectiv nici unul. Am prieteni multi, unii din ei sunt foarte cunoscuti si asta ii arunca in singuratate, putini ii inteleg, uneori nimeni ... sunt si ei oameni si ii credem cu nasul pe sus pentru ca nu impartasesc cu noi din trairile lor, din visele lor insa habar nu avem ca de fapt ne protejeaza sa stim ce poveri duc, am muri strivit daca am sti ...
Si totusi, e buna de ceva singuratatea asta?
In mijlocul vacarmului mi-i greu sa ma gandesc la Dumnezeu, mi-i greu sa vorbesc cu El, am nevoie de liniste, am nevoie de singuratate. Insa cand planul Lui cu mine e mai mare decat cred eu, ma scoate dintre oameni si vrea sa vorbeasca cu mine si vrea sa ii vorbesc ca unui prieten ce e fizic aici langa mine. Insa asta ma debusoleaza si plang, ma simt singura, intreb ca un pick-up stricat: de ce?
Pentru unii e o binecuvantare, pentru altii e un blestem.

joi, 29 aprilie 2010

surprize, surprize ;))

Acum doua zile in timp ce moralul meu naviga prin gropile abisale am gasit un link, al Cristinei http://notzria.blogspot.com/ si pe el, un pasaj dintr-o scrisoare de la mama Cristinei ce ii fusese trimisa de ziua ei. Acest pasaj m-a impresionat foarte mult si i l-am aratat colegei mele, care si ea a la randul ei a fost impresionata. Insa, mi-a mentionat: uite asa urare sa imi faci de ziua mea. In gluma, i-am spus ca nu sunt mama ei, asa ca ar fi bine sa o cheme pe mama ei si sa ii arate ce e scris acolo. Nu stiu daca i-a aratat sau nu, insa mesajul acela, putin schimbat i l-am trimis eu dimineata, pentru ca azi e ziua ei.

"Cum aş putea să aştern în câteva cuvinte, bucuria care mă încearcă ştiind că te am lâga mine, tu suflet scump ce mi-ai fost alături când hălăduiam prin viaţă, tu, care ţi-ai împletit lacrimile durerii cu mine când soarele refuza să se arate şi care ai ales să te bucuri atunci când Domnul m-a scos la loc larg, tu care mă faci să fiu mândră de cine sunt şi azi in ceas aniversar te privesc ca pe o rază de soare, ca un lucrător pe ogorul Evangheliei pe care îl respect, îl iubesc.
Ai venit în lumea acesta fără să vrei acest lucru şi te lupţi în fiecare zi sperând că ziua de mâine va fi altfel, dar rezolvarea o are Dumnezeu. "El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul, Cel ce te păzeşte nu va dormita". De ziua ta adun în buchet toate florile câmpului şi aş vrea să ţi le aştern în cale, să fii sănătoasă, plină de bucurie şi pace şi toată binecuvântarea cerului să coboare în viaţa ta."
O sa ma sune acusica si-o sa ma certe ca am scris despre ea pe blog. Dar nu ii voi da numele, asa ca cine stie cum o cheama si cine este ... poate sa o felicite in voie. Cine nu, poate sa ii scrie un mesaj aici la comment.
Am mai intrebat-o si de melodia preferata si mi-a spus care e, asa ca mai jos va fi si melodia ei preferata.
 

blestem sau binecuvantare?

Ce e ala un tepus? Poate fi o boala din nastere sau ce apare mai tarziu, un prieten, o trasatura de temperament, un serviciu, o relatie, partenerul de viata, singuratatea, vecinii, neamurile .... si exemplele pot continua.
Tepusul asta are insa o caracteristica importanta si deloc placuta - nu e cu caracter temporar.
Uneori fac prostii mai mari decat mine si ... sunt mustrata de Domnul ... ma enervez si comentez, argumentez ... constienta ca imi ingreunez situatia si ca va actiona tepusul de-o sa simt ca mor, dar ... merg cu capul inainte ... efectiv dupa cum imi tuna mie.
Am ajuns sa fac distinctie intre pedeapsa si tepus. Pedeapsa fie ea interioara - cand efectiv imi spune Domnul sa-mi revin si pentru ca mi-am pus dopurile bine in urechi si cu toata incapatanarea nu renunt la ideile mele, atunci ... trimite El din exterior mijloace (pedepse) de a ma aduce pe drumul cel bun. ....
Si de ce e nevoie de tepus? Sa ma fereasca de mandrie ca pe Pavel? Sunt acuzata ca sunt mandra, cu nasul pe sus. Cand am auzit prima data asta ... cred ca ochii imi faceau in cap ca girofarurile si am intrebat cum a ajuns la concluzia asta. Explicatia m-a lasat si in mai mare soc: dupa cum mergi, vorbesti, actionezi, te raportezi la oameni ....
Am primit explicatia asta de foarte multa vreme si ... e ca un led ce ma aduce cu picioarele pe pamant cand cataloghez oamenii. Unii habar nu au ce gandesc, ce-i in capul meu, insa ... spun ca e jale cu mine de cat de mandra sunt. Dar, putini stiu ca mi-i o teama teribila de intalnirea cu oameni noi si asta nu cand sunt la lucru, unde zilnic vorbesc cu zeci, uneori sute de oameni ci cand sunt in privat. Daca nu le va placea de mine, daca o sa spun ceva gresit, daca o sa spun vreo prostie, daca ... efectiv n-o sa le placa de mine? Imi trebuie un pic de timp sa ii "citesc" pe oameni, sa vad cam cum reactioneaza, gandesc, vorbesc ... Insa, unora li se pare asta mandrie de da peste margini ... Cat despre mersul meu "mandru" - tata si mama sunt vinovati ca m-a invatat sa merg asa drept si m-au tot tocat la cap sa nu merg gheboasa si aruncandu-mi picioarele de parca m-as dezmembra si pana la urma s-a prins ceva de capul meu dupa cum se pare.
Am un tepus ce ma aduce cu picioarele pe pamant, e unul ce doare si doare tare ... si m-am rugat de multe ori sa mi se ia si ... nu s-a luat. M-am intrebat de ce mi s-a dat. Daca ma iubeste atata de mult asa cum zice, nu putea sa nu mi-l dea? Ooooo, atata mi-ar placea sa stiu ce tepus a avut Pavel .... insa el nu spune care ii e tepusul. Se spun multe, se speculeaza multe, insa Pavel lasa tacere peste acest aspect si asta ma ajuta sa gandesc ca amandoi avem acelasi tepus .... si pentru ca la amandoi ne plac complimentele si ne duce mintea pe amandoi, mandria ar fi un motiv bun pentru a primi cate un tepus.
Mi s-ar urca repede la cap autosuficienta, desteptaciunea, puterea, cine stie complimente mi-as mai face si gasi, unele le-as inventa ... si-as lasa pe Dumnezeu ca roata de rezerva, nu mi-ar mai folosi ... pana la urma, tepusul asta e asezat ca sa ma protejeze de mine insumi. Si suna atata de ciudat, adica sa ma protejeze de autodistrugere.
Gandind la rece, are logica. Analizandu-mi viata, imi dau seama ca de atatea ori actionez, constienta fiind ca imi fac rau si ca o sa sufar ... dar merg inainte. Insa, Tata nu ma lasa sa fac chiar cum imi tuna mie capul, ma iubeste prea mult ca sa ma lase sa ma autodistrug. Durerea ma inmoaie, ma sensibilizeaza, imi frange vointa .... ma ajuta sa nu ma mai cred superfemeie, ma ajuta sa imi reamintesc ca desi pare incredibila dragostea Lui in astfel de conditii, El ma iubeste si nu-i place sa ma vada urland de durere si zvarcolindu-ma insa nici nu vrea sa ma vada autodistrugandu-ma.
Tepusul asta pare a fi blestem si de cele mai multe ori asa il vad insa destul de rar il constientizez ca si binecuvantare ...

miercuri, 28 aprilie 2010

probleme cu inima

Pavel s-a intalnit cu Hristos pe drumul Damascului intr-un mod cam dramatic ... lasandu-l orb, fara vlaga si total debusolat. Intalnirea asta este urmata de un alt lucru ce l-as caracteriza dramatic: punerea unui tepus in carne. S-a tot speculat ca Pavel ar fi fost schiop, ca era cocosat ... citeam ca traducerea din greaca spune ca termenul de carne, ar fi personalitate ... ceva dramatic ce il facea sa nu isi aroge drepturi si sa faca pretentii, sa nu se mandreasca.
Am si eu tepusul meu. De fapt sunt mai multe, insa unul e mai mare si mai dureros. Crescuta la tara, am crezut ca tepus e un spin ce iti intra in talpi sau in palme cand manuiesti lucruri. Tepusul insa e un fel de carlig de pescuit sau cange, ce se prinde bine unde se prinde. Bineinteles ca am urlat, am bocit, m-am dat cu fundu de pamant ca daca mi l-a pus ar fi frumos sa si-l ia inapoi, sa vindece locul si ... sa nu ma mai iubeasca atata ca e prea dureros.
Dar Domnul stie bine ca incapatanarea magarului e minciuna pe langa a mea, asa ca ... a pus tepusul bine, a stiut El ce sa faca. Mi-am studiat bine acest tepus si am tras concluziile mele: aha, deci vrei sa ma umilesti, vrei sa ma faci sa mananc tarana, iti place sa ma vezi urland de durere, uneori esti un tiran a carui singura placere pare a fi, in ce ma priveste, sa ma vezi parpolindu-ma ca un pui pus la rotisor. De ce imi faci asta?
"Fiule, nu dispretui pedeapsa Domnului si nu-ti pierde inima cand esti mustrat de El. Caci Domnul pedepseste pe cine-l iubeste si bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeste." Evrei 12:5-6. Hoooooh, nu ai putea sa nu ma mai iubesti atata, daca asta inseamna pedeapsa asta? De ce imi faci asta? Cu ce am gresit? Am si tupeu nesimtit sa mai intreb ce si cum am gresit ... constienta fiind ca-s jale daca ma lasa de capul meu.
M-am autoeducat ani intregi sa imi stapanesc emotiile, sa nu ma implic emotional prea mult ca sa nu fiu ranita, sa imi suprim sentimentele, sa nu fiu vulnerabila, sa nu plang in public ci sa zambesc si sa plec acasa unde sa urlu de pana si lupii ar pleca disperati. Pas cu pas mi-am urmarit progresul autoeducarii cu sedinte lungi de automorala si autocritica si daca aveam momente cand cadeam de pe linia ce mi-o trasasem imediat ma trageam de maneca spunandu-mi: "Cella ... esti proasta? Ce-i cu tine? Revino-ti".
A fost socant cand am citit prima data ca aceasta metoda este una draceasca, folosita cu mare folos in arta autodistrugerii ... ooooo ioi si greu ii sa strici cand ti-ai zidit propriul Zid Chinesc, cand l-ai facut atata de frumos din punct de vedere estetic, intelectual, moral, ... parea chiar spiritual ...
Tepusul meu insa se tot implanta in mine si e atata de dureros ... nelasandu-mi loc de refuz a demolarii propriului zid .... dar, ma iubeste prea mult ca sa ma lase in nebunia zidurilor mele ...
Ma stie inca dinainte de creatie, ma stie inca din prima sedunda a vietii mele, imi stie fiecare particula a corpului meu, stie ce-mi debiteaza creierul asta a meu si El a decis sa ma iubeasca si sa nu ma lase sa ma autodistrug.
Nu pot sa nu ma intreb cum de unii pot sa treaca prin viata ca Voda prin loboda fluierand ... Nu pot sa nu ii invidiez cand eu ma tarasc pe burta ...
El nu se leaga de mainile mele, care mi-ar fi placut sa fie asa mai mari si cu degete lungi ca de pianist, nu se leaga de picioare .... se leaga de inima. Are El ce are cu inima mea .... "Cella nu-ti pierde inima cand te mustru. Nu mai zidi atata la zidul tau ca il suflu in secunda doi, darama tot ... pana la ultima caramida ... ce-i cu prostiile astea ale tale despre independenta, despre inutilitatea vulnerabilitatii, despre inima ca fata de masa ... scoate-ti dopurile din urechi si nu te mai incapatana atata ... ca doare mai tare si tu stii asta ... Hai, sunt aici langa tine, ai tot suportul Meu, te sustin si cand iti iei nasul la purtare te oblig sa iti reviii".
"Dar, de ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee?"
"Te iubesc prea mult ca sa te las in nebunia ta."

luni, 26 aprilie 2010

pasiune?

Ma tot uit la David, L-am invidiat ca e numit om dupa inima Lui Dumnezeu. Adica cum Doamne? De ce el e dupa inima Ta? Ai uitat faza cu Batseba? De ce ma rog ... numa David e om dupa inima Ta? Nu au fost si altii ... care din punctul meu de vedere, au fost mai buni? Ce l-a facut, ma rog pe David atata de special?
Pasiunea? In zilele astea, Tu stii bine ca pasiunea e pusa langa sex si eu nu mai pot folosi cuvantul asta. Daca as trai cu pasiune, cine stie ce ar crede oamenii despre cum imi traiesc viata ... Desi, pana la urma, chiar nu-mi pasa ce cred ei despre mine. Alta treaba nu au, decat sa le pese de mine?
Dar, sa revin la David. Tu nu Il auzi ce spune? Tuna si fulgera in psalmii lui, ca i-ar omori copii la unii, ca i-ar face praf si pulberi pe altii, ca .... pfoailei ce idei mai are. Apoi, ma lasa cu gura casacata cand zice ca Il asculti, ca ii raspunzi, nu taie pe nimeni, nu da foc nimanui, se potoleste ... Nu Ti se pare ca e nepoliticos, nereverentios ... cam nesimtit ca sa nu mai ocolesc atata cuvantul?
Nu stiu de ce mi s-a inoculat ideea ca trebuie sa Te tratez reverentios, sa nu cumva sa fiu nepoliticoasa, sa te deranjez printr-un gest sau ceva ... si in acelasi timp sa ma adresez cu Tata. Pai ... n-are nici o logica. Nici una. Ori esti Tata, ori nu.
Cand nu-mi convenea ceva din ce zicea tata, replicam, comentam, plangeam, ma imbufnam, tranteam usile de te mirai ca mai stau in balamale, imi manifestam din plin supararea, ma certam cu el si el raspundea la intrebarile mele furioase, uneori cand isi dadea seama ca a gresit, schimba decizia, uneori trebuia sa inteleg ca are dreptate ... asta insemna ca dialogam, ca vorbeam, ca nu radea de pasiunea ce o puneam in trairile mele. Nu ma duceam in audienta la el, si nu imi pregateam un discurs plicticos si alambicat din care cumva el sa isi dea seama ca eu nu prea sunt de acord cu decizia lui.
Mi-i greu sa vin reverentioasa in fata Ta daca imi esti Tata. Mi-i greu sa fiu politicoasa si sa folosesc formule prestabilite si efectiv sa vorbeasca gura cand in mintea mea e furtuna ce ar spulbera cladirea bisericii si casa cat ai clipi. Daca nici Tie nu iti spun ce simt, atunci cui? Si sa iti spun ca acu as vrea sa ii faci praf pe X si Y ca atata m-au enervat si-s suparata si m-au nedreptatit ... constienta ca nu m-as atinge nici de un fir de par de-al lor si nici nu as zice nimic.
Numai ca mai e o problema Doamne, nu stiu de ce, dar cand ai ajuns la mine ai cam scapat vasul cu pasiune si .. mi-ai dat mai multa ca imi e greu sa traiesc "normal" si Tu stii ce greu e sa nu ma aprind la o idee si sa nu o visez, vizualizez, sa o fac sa creasca, sau in relatii sa nu pun totul? Si cand ma enervez e jale ... ca as exploda in secunda doi insa imi musc limba si buzele, uneori imi frang mainile numa sa nu zic nimic, ca as distruge ...
Uite, vezi Tu ... oamenii normali pot fi politicosi, ei nu sunt asa intrebaciosi si nu Te toaca la cap cu una si alta si nu li se nazare nu stiu ce idee ...
Dar, hai sa iti spun ceva. Nu-mi place de ei, mi se par plicticosi. Nu ard la nimic. Nu se aprind la nimic. E drept ca ma aprind si ard si ma prefac in scrum la idei, in relatii, in discutii. Dar, o iau de la capat. Si cu cei ca mine ... ii usor sa relationez si ei is tot asa ciudati ca mine.
Intr-un fel, ma simt ca David si nu stiu daca Tu zici ca sunt om dupa inima Ta, dar stiu ca Iti place de mine cand sunt sincera, cand iti spun ce ma arde, ce ma enerveaza, de ce imi e teama ... La inceput mi-a fost teama sa ma raportez ca si David, ma gandeam ca ma iei de guler si ma dai afara dinaintea Ta ... nu stiu unde ma puteai da afara, dar asa gandeam. Insa cand Te-am simtit langa mine si cand am realizat ca increderea in Tine se cladeste pe sinceritatea mea, ca sa nu mai spun ca imi dau seama cat de nesimtita eram cand imi alegeam frazele alea pompoase si incercam sa te impresionez cu un teatru ieftin in timp ce asa Ti-as fi zis vreo doua.
Numai ca s-a mai intamplat ceva. M-am schimbat de cand Te tratez ca si David. Nu ma mai simt ciudata, nu ma mai simt anormala, nu ma simt penibil ca ma aprind iar altii par a fi ghetari si nu inteleg ce e cu mine si ca ar fi cazul sa ma maturizez si eu ca ceilalti de varsta mea. Iar Tu, nu mai pari o prezenta impunatoare ce ma desfiinteaza in secunda doi, ce ma iubeste daca stiu sa vorbesc reverentios. Sunt fiica Ta, ma iubesti asa cum sunt, mi-o demonstrezi la fiecare pas si mi-o arati. Si, stiu ca unii imi zic ca-s cu capul cand le spun ca eu simt si la nivel fizic imbratisarile Tale, dar stii ceva? Ma distrez pe seama lor si intr-un fel mi-i mila de ei. Insa, ii provoc sa se lase atinsi de Tine, sa se lase imbratisati si asa ma distrez cand vad ca expresia fetei lor devine fixa si cam deduc ce-i in capul lor. Spitalul celor cu probleme la nivelul de sus, e la iesirea din oras si banuiesc ca in parcul ala cred ca mi-ar fi locul ... Oamenii maturi vorbesc de lucruri serioase ....
Vreau sa iti spun un secret Doamne. Daca maturizare inseamna sa devin plictisitoare si sa joc teatru ieftin ... mai bine ia-ma repede acasa ca cine stie ce prostii mai debitez. Daca maturizarea inseamna sa omor pasiunea cu care traiesc, atunci ... nu vreau o astfel de viata. Daca maturizarea inseamna sa nu mai pun intrebari si sa nu mai astept raspunsuri ... atunci n-o vreau ...

duminică, 25 aprilie 2010

am uitat cine sunt ...

Alerg, nu stiu directia unde alerg, cand stanga cand dreapta, depinde unde mi se pare ca e mai bine. Uneori ma opresc ca sa ma odihnesc, insa simt ca e pe urmele mele. Asa ca imi iau talpile in spinare si iar alerg. Nu stiu cine ma cauta, aud pe cineva in spatele mele, e pe aproape si eu ... alerg.
Hainele astea sunt urate, ma simt murdara ... oamenii ma cred nebuna ... alerg ... Nu pot sa ma intalnesc cu cine ma cauta ... Am gresit, sunt multe prostii ce le-am facut pe drum ... Nu stiu de unde am plecat, nu stiu de ce nu am ramas acolo, nu stiu de fapt unde merg, nu stiu de fapt ce e cu mine ....
Nu-mi place cum arat, pentru cateva secunde mi-am vazut oglindit chipul intr-o balta ... am tresarit, am fost socata de ceea ce am vazut ... cine-i straina asta? ... am dat cu mana in balta ca sa dispara chipul ... au fost valurele, valurele si apa s-a potolit si tot chipul strainei se oglindea ....
Cine-i straina asta in corpul careia alerg ...?
De ce alerg atata?
De cine alerg? Ce vrea de la mine? De ce nu ma opresc? Aud cum imi spun unii sa stau. Imi spun ca cel ce ma cauta e iubitul meu. Dar, nu-mi aduc aminte de El. Nu stiu cine e. Cand L-am cunoscut? Unde? Si daca e asa, poate a fost candva, de pe vremea cand nu imi amintesc. Acum, nu poate sa ma iubeasca. Cred ca El de fapt cauta pe altcineva ... Nu ma poate cauta pe mine.
Si hainele ce le port par sa fi fost candva frumoase, cu valoare ... dar de la atatea garduri, atatia spini pe carari, atatea paraiase ... au ajuns zdrente ... Sunt zdrenturoasa, ... murdara
Unele voci ce par a ma asurzi imi spun sa alerg, sa alerg, nu e iubitul meu, nu il cunosc, e cineva care ma va judeca, ma voi simti umilita, ma va trata rau ... sa alerg, sa fug de El.... sa fug ...
Ajung la mine din cand in cand si alte voci. In ele se aude de dragoste. Nu stiu ce e aia, nu stiu ... pare atata de strain ... Cel ce te cauta te iubeste! Asa cum esti! Te vrea acasa!
Casa. Acasa. Unde e casa? A cui e casa?
Eu sunt o straina, o fugara, o mizerabila .... o urata ....
Oh da, sa alerg .... sa alerg ...
Opreste-te! Macar sa Il vezi. Macar sa il lasi sa iti vorbeasca. Poate Il vei recunoaste, poate ca ... memoria ta inca nu e moarta de tot ..... opreste-te.
Am obosit. Am obosit. Am .... ooooh ... bosit ...
Simt o mana atingandu-mi umarul ... cine ma atinge? Nu pune mana ii urlu strainului! Dar ochii mei se intalnesc cu ai Lui. .... Ochii astia ii stiu ... de unde ii stiu? Cine esti? Spune-mi cine esti? Nu imi amintesc de Tine! Dar ochii Tai ... ii stiu, nu stiu de unde, dar ii stiu ....
Nu ma mai privi ... te rog ... te implor .... In hotote plang si ii spun sa nu se mai uite la mine ... sunt atata de murdara, sunt atata de straina ...
Dar, El ma ia in brate si ma tine strans lasandu-ma sa plang ... Imi aduc aminte de imbratisarea asta. Imi aduc aminte de parfumul Lui. Imi aduc aminte de El ....
Nuuuuuuuuuuuuuu! Mi-i sufletul sfasiat .... L-am tradat! L-am mintit! L-am inselat! Trebuie sa fug!
Dar, Eu Te-am iertat pentru tradare, pentru minciuna, pentru fuga, pentru tot ... Eu te iubesc! Te iert! Te iert!
Si simt lacrimile Lui cazand pe fata mea ... ceva se rupe in mine ... imi amintesc cine sunt ... stiu, stiu cine sunt ...
El e iubitul meu. E al meu! Pe El il iubesc. M-a iertat! M-a iertat! M-a iiiiiiiiiiiiiiiiiiertaaaaaaaaaaaaaaaaaaat! Ma vrea acasa. Din nou acasa! ... Nu stiu cand m-a spalat si mi-a adus haine de acasa, haine cu miros de acasa ...
Stiu cine sunt! Vreau sa mergem acasa! Vreau sa ma odihnesc insa vreau sa stai cu mine.
Sa nu pleci!
Sa nu ma lasi!
Vreau acasa!
Cu Tine am aflat cine sunt!

sâmbătă, 24 aprilie 2010

vreau sa traiesc

Doamne, nu inteleg ceva. Tu ai zis ca daca Te urmez imi vei da o viata noua, bucurie, pasiune si eu nu le vad, nu le simt ... ca sa nu mai zic ca imi pari atata de departe. Ma uit la David si il cataloghez din Psalmi ca un instabil emotional, nu inteleg starile lui. Ce tot zice el acolo de bucurie, ca setea dupa Tine i-a fost potolita ... ca si eu te caut insa ... tot insetata sunt. Si uite vezi, si eu citesc Biblia, alte carti, merg la biserica, tin cat pot eu de mult sa respect regulile si regulamentele bisericii unde merg, tin cont de cultura noastra, tin cont de descoperirile facute in ultimii ani insa ... tot nu vad unde e bucuria, unde e viata aia de care ziceai Tu.
Carti peste carti, iar carti si informatii, studii, harti, povesti, filme, documentare despre Tine, despre legi, despre cum conexeaza Vechiul Testament cu Noul Testament, incerc sa tin minte toate unitatile de masura, toate strazile vechiului Ierusalim, mi-i capul toba de informatii si ma simt seaca, acra ... de viata, de tot...
Nu e drept ca Te gasesc citind Cuvantul Tau? Nu ai spus Tu ca Biblia e scrisoarea ce mi-ai trimis-o? Atunci, ce e gresit? Ca ... undeva e ceva ce imi scapa, insa nu stiu unde si ce ....

Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine. Si nu vreti sa veniti la Mine ca sa aveti viata! Ioan 5: 30-40.
Pfoailei ... adica tot studiind doar aflu informatii despre Tine, si nu pe Tine? Gasesc indicii, informatii despre cum esti, cine esti, planurile Tale insa nu pe Tine .... de asta sunt eu toba de carte...
De asta inima mea nu era multumita si ca sa taca ii mai dadeam cate o carte, tratat, seminar, activitate ca sa taca? De asta ea voia altceva? Ea stia ca nu in acumularea de informatii despre Tine esti Tu.
Pai acu ... David nu mai pare un labil emotional, un sentimental, acum David ... are dreptate in ceea ce zice. El de fapt se intalnise cu Tine. Acum era satul, setea ii era potolita, era fericit. Psalmii lui au acum logica ... Ca sa nu mai spun ca il invidiam ca Tu spui ca el e un om dupa inima Ta ...
 Deci, nu esti numai filosofie de viata arida, acra, morala, nu esti numai cod de legi, reguli, amendamente, esti real, esti accesibil, esti viu, esti de intalnit, nu esti doar o poveste. Iar intalnirea cu Tine e ceea ce schimba inima. Mintea mi se schimba o data cu acumularea de informatii dar inima urla dupa altceva si eu ii puneam pumnul in gura sa taca dandu-i informatii.
Oare de ce mi-am mutilat atata inima? Oare de ce nu am inteles mai repede ca de fapt am indrumatorul ce ma duce la Tine?
Doamne, am crezut ca dragostea Ta e teoretica , e ceva ce tine de intelectual, de minte. Nu e o dragoste ce ma atinge fizic. Da, am auzit ca Tu ai facut minuni insa ... ai facut cand erai pe pamant, apoi ... da, am mai auzit eu de unii ce zic ca sunt vindecati, dar n-am vazut cu ochii mei si nu pot sa cred eu toate povestile ... Sunt un om echilibrat totusi ... Ce echilibru? Ce ma tot dau eu mareata ....? Doamne ... sunt varzaaaaaa, varza ... pulberi  ..... jale mare .... Sunt ca si David, un pamant uscat, secatuit de viata, de vlaga, cunostintele ma fac mai seaca, ma fac dura ... si mi s-a acrit, nu le mai vreau. Vreau sa imi dai Tu viata si chiar de-am sa devin in ochii altora o sentimentala, o labila emotional, o ciudata ... nu-mi mai paaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaasaaaaaaaaaaaa! Vreau viata! Vreau sa traiesc viata aia plina de bucurie de care spui Tu, o viata cu placeri de care povesteste David!
Vreau sa simt dragostea Ta si la nivel fizic ... sa cobor din copacul cunostintei binelui si raului si sa vin la Tine.
Vreau sa traiesc! Vreau sa traiesc! Vreau sa traiesc!



vineri, 23 aprilie 2010

asa ceva inca nu am vazut

Se spune ca e mare gradina Domnului ... si multi is cocotati pe gard ...

sunt virusata

Ca sa pot fi multumitoare trebuie sa imi propun sa fiu, trebuie sa gasesc motive, trebuie sa fiu atenta sa le gasesc, trebuie sa deschid ochii sa le vad si vad.
E atata de usor sa fii nemultumit si gasesc atatea motive de Doamne, parca ploua din abundenta cu nemultumire ...
Cineva m-a intrebat zilele astea ce motive am de multumire? Chiar asa? Pai sunt vie. No, poate chiar nu e multumit sa ma vada sau sa ma stie vie, dar eu sunt multumitoare. Si cu inima incarcata de da peste cu nemultumire ... nimic, dar absolut nimic nu imi place. Norii sunt ori prea sus, ori prea jos, soarele e prea stralucitor, prea rece, ploaia mi-a stricat planurile de gratar, mi-a udat papucii, pasarile ma enerveaza ca zboara deasupra capului meu, fluturii sunt enervant de veseli in zborul lor. Ce e atata de frumos in zambetul unui copil fara dinti si mazgalit cu ciocolata pana la urechi, masinile polueaza aerul, calculatorul emite radiatii si-mi ucide creierul si ochiii, seful e o pacoste, colegii niste nenorociri, cei din casa de nesuferit, painea are gust ciudat, apa ... pare statuta, nu-mi vorbi ca ma bruiezi ....
Am decis sa evit astfel de oameni. Efectiv sa le zambesc si sa fug rupand pamantul cand ii intalnesc. Nu vreau nemultumirea lor, nu vreau bombaneala lor, nu vreau amaraciunea lor, nu vreau sa ma inham la poverile lor, nu vreau sa imi ploua mohorat tot timpul. Efectiv refuz.
Eu vreau sa ma las incantata de fluturasul ce danseaza intr-un curent caldut de aer, de mirosul suav al florilor, de vorbele bune ale celor cu care ma intalnesc, de zambetele ce le lumineaza fata, de dragostea pusa intr-o imbratisare, de acordurile unei melodii ce imi fac inima sa danseze in alte sfere si mintea sa devina creativa si sa pluteasca printre nori, de un tablou pictat de un amator, de o poezie scrisa de cineva care nu e renumit insa ce isi lasa sufletul sa vorbeasca in rime, de cineva ce nu e maestru la un instrument dar care exprima muzica sufletului cu pasiune .....
Ma alatur celor ce sunt multumiti ca traiesc.
Astazi am multumit Domnului pentru atei, da ... am multumit. Ei cred, ca nu cred ca exista Dumnezeu. Chiar sunt credinciosi. Dar, nu vreau sa fiu in papucii lor pentru nimic in lume. Sa nu ai cui sa ii multumesti? Efectiv sa te lasi inundat de toata maiestatea lui Dumnezeu si sa crezi ca El nu exista si sa nu dansezi de bucurie?
Multumirea e molipsitoare. Nu poti sa stai langa cineva multumit fara sa iei ceva de la el si ... fara sa stii o dai mai departe si uite asa pandemia se extinde ... si mai gasesti si cate-un bolnav ce stopeaza multumirea dar, Slava Domnului ca sunt atatia bolnavi de ea, ca nu poate fi impiedecata sa se transmita mai departe.
O inima multumitoare, e o inima plina de bucurie. Iar mie imi place bucuria, .... veselia, rasul, sa rad pana imi dau lacrimile, sa ma bucur din toata inima, cu toata fiinta mea ... dar pentru asta am nevoie sa fiu multumitoare, am nevoie sa imi indrept privirile spre Tata, sa Il gasesc in tine, in altii, sa gasesc semnele lui de dragoste in natura, in carti, in ciocolata ce se topeste facandu-mi creierul sa se relaxeze si inima sa nu mai palpite.
Doar daca am cui sa ii multumesc pot fi multumitoare. Tataaaaaaa, multumesc, multumesc, multumesc ....am motive cate-n luna si-n stele, am dragostea Ta ce ma inconjoara, am iertarea ce am primit-o de la Tine si ce m-a eliberat luminandu-ma.
Sunt virusata cu multumire. E un virus ce se ia si se transmite cu sau fara voie. E un virus ce te provoaca sa il gasesti pe Dumnezeu ca un Dumnezeu personal ce vorbeste cu mine. Ce e aici, la o cafea cu mine. Multumirea e un virus ce nu poate fi combatut de nici un antivirus oricate bombaneli, nemultumiri ar fi.
Virusata cu multumire am bucurie, pace, pot iubi, pot lasa pe altii sa ma iubeasca, pot ierta, pot lasa pe altii sa ma ierte, pot canta, pot zambi, pot inflori.
Doamne, ce fain e ca te-ai gandit la toate ...

joi, 22 aprilie 2010

de-i furtuna sau vreme buna ...

Nu in fiecare e soare. Nu in fiecare zi vantul adie rasfatandu-mi parul si manganindu-mi fata. Mai vin zile cu furtuna, cu vijelii, cu ploi torentiale, ploi cu piatra si tuna si fulgera ... Dar, afara e frumos si in mine-i furtuna ... Furtuna e un termen modest ... tsunami din ala grav tare mai bine as spune.
Mi-am facut programare ptr un RMN pentru ca migrenele chiar nu pareau a avea remediu si de la atatea calmante si ficatul se crizase si parca toate mergeau anapoda iar eu numa multumire si bucurie nu aveam . In drum spre cabinetul medical discutam cu Dumnezeu si ii ziceam ca sunt tanara, ca nu mi se pare corect sa mor cand atatia se lupta cu suferinte cumplite, ca sunt unii ce se roaga sa moara si ... nu mor. Eu cred ca ar trebui sa mai traiesc, chiar nu mi se pare corect ... si apoi ma rugasem sa imi treaca durerile astea ce ma secatuiau si ... nimic. Nici macar Tu nu ma asculti? M-am saturat sa plang, m-am saturat ... de toate.
Mai era in cabinet o persoana in varsta careia i s-a confirmat diagnosticul ... deja picioarele imi erau ca si taiate cand am intrat in sala de examinare. Imi puneam tot felul de intrebari despre substanta de contrast, despre ce se intampla cu mine, mi s-a spus ca voi avea un sentiment de caldura ... eu eram ca inghetata asa ca ... chiar nu mai conta; ... oricum muream, numa sa imi spuna repede cat mai am ... nu mai conta de-acum.
Intinsa pe dispozitivul ala asteptam sa isi faca efectul substanta de contrast si sa mor. Am uitat sa intreb daca trebuie sa tin ochii inchisi sau nu. Nu mai conta nici asta de-acu, oricum muream. Viermii nu vor face nazuri daca frumosii mei ochi nu vor mai avea aceeasi culoare.
Examenul asta ... parca nu se mai termina. Ce face nenea asta? Imi examineaza fiecare celula in parte? Sau creierul si capul meu intre timp au crescut? Sau poate sunt mai multe tumori si acum le numara ... le-au pierdut numarul? Si iar parca o lua de la capat ... Doamne, oare mor aici? Nu am lasat scris ca vreau sa donez organele ce sunt inca functionabile ... daca o mai fi ceva bun ... Nu am spus ce sa faca cu lucrurile ... parca mai conteaza de-acu ...
In sfarsit a intrat asistenta si mi-a spus ca sunt asteptata la doctor in cabinet. A inceput sa ma intrebe o gramada de chestii iar eu abia asteptam sa imi spuna ca in bancul ala prost: "Domnule doctor, cat mai am de trait? Trei. Trei ce? Luni, ani, zile. Doi. Doi ce? Ani? Unu ..."
"Nu ai nimic, am examinat si reexaminat si nu ai nimic ... nici sinusurile nu isi fac de cap ... "
Adica nu mor? Adica ... n-am nimic? Adica ... chiar nu mor?
Pfoailei ... parca se insenina si la mine, desi afara fusese frumos si cand veneam spre cabinet. Acum insa vedeam copacii, vedeam oamenii, florile din gradini, vedeam masinile, auzeam bondarii nervosi ... simteam soarele pe fata mea ... as fi alergat ca un copil ce a primit cel mai furmos cadou posibil ...
Acum eram multumita, acum eram bucuroasa ... dar cu cateva minute mai inainte?
Unde e multumirea cand confortul imi e afectat? Nu-iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!
Un vulcan a erupt, al doilea e si el in clocot si este asteptat sa erupa. Un nor de praf a fost aruncat in aer si pluteste bagand panica in oameni, media intensificand cat se poate de tare panica. Am scapat de pandemia cu gripa porcina crezandu-ne inca stapani pe situatie, pe viata, ... cand ne-am trezit acoperiti si fara posibilitate de scapare. Imi vine sa rad cu gura pana la urechi cand aud ca trebuie sa stam in casa ca sa ne ferim de radiatii si de norul de praf. Cine ne da sfaturile astea, nu isi pune intrebarea ca mai stim si noi ceva fizica sau chimie? Radiatiile nu tin cont de peretii mei mai mult sau mai putin izolati, nu tin cont de nimic, oricate scuturi mi-as cladi. Iar norul de praf ce se tot plimba prin aer nu e un balon ce ia diferite forme ... e o masa de aer si praf ce pluteste si ce se imprastie purtata de vant si curenti.
Insa, realizez cat de mica, cand de neajutorata sunt asa ca fug repede la Tata.
El e in control, stie pe unde haladuie norul, stie mersul la fiecare particula, stie unde se aseaza ele, stie ce fac radiatiile, stie ca inima mea e bleaga si se sperie si cand latra cainii in plina zi ....  Dar, El tine pamantul in palma ... El stie ce se intampla cu oricine, mai mult de atat, El stie ce se intampla cu orice fir de par de-al meu ... d`apoi cu vulcanii astia nervosi ...
Tata, nu sunt multumitoare cand ceva ma necajeste, cand unii ma necajesc si ficatul se face pate, cand boala ma ameninta, cand vulcanii erup, cand bolile fac ravagii ... si-s plina de teama iar Tu pari departe. Pe mine ma apuca disperarea, depresia, as vrea sa mor si totusi parca nu as vrea ....
Dar stii ce? Eu vreau sa Te iau de mana si sa iti spun ca mi-i teama de criza, de boli, de multe ... Adica iar trancanesc toata ziua despre cate in luna si-n stele, in timp ce Tu muti norii cu ploaie peste pamanturile insetate, gadili soarele ca sa zambeasca si pe strada mea, lunii ii faci cu ochiul ca sa devina romantica, stelele le dai in leagan ca sa para jucause si sa se aprinda mai tare ...
Cu Tine de mana e usor, e frumos ... am incredere in Tine chiar de-ar fi sa mor acum sau mai tarziu, chiar de-ar fi ca vulcanii sa fie infurie toti deodata. Daca ma apuca teama stiu ca Tu ma iei in brate si ... nimeni n-are curajul sa se puna cu Tine!

miercuri, 21 aprilie 2010

pedeapsa sau provocare

Provocarea a venit de la A.Dama http://adamaica.wordpress.com ce ma provoaca sa mai spun ceva despre mine fie ca am chef, fie ca nu. Si ea suna cam asa:
1. Copiaţi imaginea pe blogul dvs.
2. Scrieţi o listă cu zece lucruri care vă plac şi încercaţi să faceţi unul astăzi.
3. Daţi leapşa /premiul mai departe către 10 bloggeri care vă luminează ziua.
Deci fotografia e cea de jos
 Dintre toate câte îmi plac, iată 10 lucruri:
* leaganul sau in parcul de distractii - lanturile
* sa ud iarba si rasadurile dar sa fie cald afara
* povestile cu cei ce-s pe aceeasi lungime de unda cu mine
* greierii cantand dimineata din roua
* muzica dar cu castile in urechi si volumul cam la maxim
* Take, Yanke si Cadar (neaparat sa joace Radu Beligan)
* cartile
* cafeaua
* sa complotez farse pentru prieteni si nu numai
*  lumea ar fi foarte trista daca nu ar exista ciocolata
A. Dama uite asa ma provoci sa mai spun ceva despre mine ;) si acu trebuie sa provoc si eu pe altii ca vor sau ca nu ... ia sa vedem. Mhmh .... Rodica deja l-a primit, tu mi l-ai dat mie, ia sa vedem ce face Denisia http://inalbvorbim.blogspot.com/, vyky http://casaeterna.blogspot.com/, Lia isi scrie lucrarea de doctorat asa ca o las in pace, Disa n-a zis de nici o teza http://disa-amestecate.blogspot.com/, Chris http://www.rochris.ro si Luminita http://jurnalulinimii.blogspot.com/ nu vor sa le faca cu siguranta,  Octavia http://rascumparativremea.blogspot.com/ a terminat cu facultatea deci .. e libera, Oxana care o tine tot intr-o luna de miere http://oxanadanielmarcu.wordpress.com/, Natanael http://4heaven.wordpress.com/ cel ce vrea sa fac istorie, kis http://samichiscanaan.blogspot.com/ si Andrei http://andrews-inspirations.blogspot.com/.
Dragilor .... abia astept sa vad voi ce scrieti.

Sunt vie! Sunt vie! Sunt vie!

Daaaaa, sunt vie! Doamne, daca acum gandesc inseamna ca sunt vie, atata de vie! Dar stai, ma si misc, aud in departare un caine, ma pot ridica, simt apa alungand somnul ce nu se da dus de pe gene, ma scurg spre bucatarie dupa o cafea ce ma va trezi de-a binelea.
Incerc sa vad cum e vremea afara, dar incet de tot ca sa nu trezesc cainele care sforaie si el la ora asta. Mirosul de la cafeaua mea nu i se pare atata de imbietor ... habar nu are el ce e bun ...
Si daca tot sunt vie, vreau sa ma bucur! Multumesc de viata, de ziua de azi, de stelele ce stralucesc dand farmec noptii, farmecul asta lucrand in mintea artistilor ce ne vorbesc despre Tine cu atata maiestrie. Multumesc pentru ca ascuns in noapte acum e soarele ce asteapta rabdator ca Tu sa ridici valul aducand zorile. Multumesc ca in curand voi vedea vrabiile ciufulite si adormite facandu-si inviorarea, voi vedea motanii nostri smecheri si pofticiosi intinzandu-se pe usa si facand figuri de milogi. Multumesc ca pot vedea si ma pot bucura de florile roz de pe copacelul din fata casei, pot observa bobitele de roua de pe lalele facandu-le floarea sa atarne ca niste clopote umile.
Vreau sa ma bucur de viata in ciuda vestilor amenintatoare a vulcanilor ce parca dau in clocot. Ma bucur de viata chiar cu norul ala plin de cine stie ce praf deasupra capului, stiind ca e in mana Ta, si ca Tu stii drumul la fiecare particula ce zboara prin aer. Si daca e in mana Ta, eu sunt linistita.
Vreau sa ma bucur ca m-am nascut in Romania, vreau sa ma bucur ca pot fi fata si nu a fost o mare nenorocire pentru familia mea, vreau sa ma bucur ca tara mea nu are traditii draconice de mutilare a fetelor si a le trata ca pe niste obiecte. Vreau sa ma bucur de libertatea din tara, pentru ca pot calatori oriunde - asta numa daca am bani, insa o pot face.
Multumesc pentru prietenii mei, pentru ca prin fiecare din ei ma imbogatesti cu o idee, cu un cuvant bun, cu un zambet. Multumesc pentru fiecare mesaj de incurajare ce mi-l trimiti prin cunoscuti si necunoscuti.
Multumesc pentru apa, curent electric, mancare, tehnologie - sunt atata de binecuvantata!
Multumesc pentru Isus, pentru ca a venit pe pamant, a murit pentru mine si a inviat aducand vestea iertarii, vestea eliberarii. Si cu toata fiinta vreau sa ma bucur de iertare, de eliberare, vreau sa dansez de bucurie. Vreau sa ma bucur ca un copil ce a facut pozne cu carul si in loc de pedeapsa primeste iertarea.
Tata, asa iti multumesc ca ma tratezi ca pe un copil, asa imi place ....
De mana cu Tine incepem ziua si in timp ce Tu rezolvi lucrurile, eu ma zgaiesc curioasa la toate, intrebandu-te cate in luna si in stele, nemaitacandu-mi gura, uneori cerand ceva - adica mai mereu facand asta ... si in timp ce Tu faci treaba, eu langa Tine ma sfortez sa ajut si eu cu cate ceva si Tu mangandu-ma pe crestet imi multumesti de ajutor, stiind ca de fapt eu mai mult Te-am incurcat intrand in belele. Iar seara, obosita de atata trancanit si alergat, ma acoperi sarutandu-ma inainte de a adormi, spunandu-mi ca a fost asa de bine cu mine ...
Asa iti multumesc pentru dragostea Ta! Cu Tine alaturi, viata e atata de frumoasa! Da, am si eu probleme ... dar eu sunt a Ta si fiind a Ta, problemele mele sunt de fapt problemele Tale si ... Tu stii ca eu intru in depresie daca ma ocup de ele si devin nemultumita. Cand Tu mi-ai spus sa Ti le dau Tie, mi-a fost greu, jena ... insa nu le pot face fata ... asa ca Ti le dau Tie ... ocupa-te Tu de ele, rezolva-le Tu ... Asa, eu pot dormi linistita, pot sa ma bucur de fluturi, vrabii, de zambetul unui copil fara dinti cu fata manjita cu ciocolata, de zburdalnicia mielor ce merg tantosi imitand berbecii din turma .....
Sunt vie! Sunt atata de vie! Si asta ma indeamna sa fiu multumita, sa ma bucur, sa fiu fericita!
Multumesc ca nu imi pui mana la gura ca sa tac si sa Te las in pace. Multumeeeeeeeeeesc!

marți, 20 aprilie 2010

stralucesc

„Cine este ca cel înţelept? Cine cunoaşte interpretarea lucrurilor? Înţelepciunea dă strălucire feţei omului şi-i schimbă asprimea feţei." Eclesiastul 1:8
Insa cine este cel intelept? Unde gasesc intelepciunea? "Frica de Domnul este inceputul intelepciunii". Adica, daca ma tem de Domnul incep sa devin inteleapta. Incep sa constientizez ca exista o autoritate deasupra capului meu, o autoritate care stie totul despre oricine, oriunde, oricand, o autoritate care stie sa inteleaga lucrurile, care le expica in asa fel incat si mintea mea ingusta si limitata sa le prinda. 
Si prima data mi-a fost frica, o frica teribila. Ma uitam asa pe sub sprancene intrebandu-ma, cand ma pocnesti? Si lovitura ... n-a venit. Ma gandeam ca Te joci cu mine, ca e un joc cam macabru  ... ca iti place sa ma tii in sah ca sa imi pierd cumva cumpatul si sa o fac lata tare. Insa Tu imi trimiteai mesaje ca ai prefera sa Te iubesc, decat sa tot incerc sa ma ascund. Ma simteam atata de neajutorata ca incercam sa fac si eu cate ceva bun si parca numai in strachini calcam si faceam totul praf ... iar Tu imi ascultai rugaciunile, ma scoteai din gropile unde cazusem cu mare succes si imi pansai ranile ... fara sa ma mustruluiesti, fara sa imi dai cateva peste ceafa ... 
Iar mesajul de la Tine era simplu: Te iubesc!
Dar cum sa Te iubesc? Cand imi tremura inima in mine de frica, sa Te iubesc? 
Ai incredere in Mine. Lasa-ma sa iti dovedesc ca sunt vrednic de incredere.
Dar Doamne ... daca n-o sa iasa bine, ce se va intampla cu mine? Mi-i frica sa spun nu ... si mi-i frica ... Daca cereai numai respect, ar fi fost atata de usor. Uite vezi? Am tot respectul pentru domnul Traian Basescu. E presedintele tarii, nu as vrea pentru nimic in lume sa fiu in papucii lui cu atatia nemultumiti in jurul meu, sa ma critice si sa ma faca toata lumea in toate felurile. Vezi, e usor ... nu ma implica emotional deloc. Mi-i teama de presedintele tarii ca oricand poate lua o decizie ce ma poate afecta personal, dar il respect.
Dar Tu nu vrei respect plin de teama. Tu vrei sa Te iubesc ....   
Pe plan uman, vezi pe cineva, iti place de el si prima data il indragesti, ii vezi calitatile, si increderea vine cam in acelasi timp cu iubirea. Insa cu Tine Doamne, procesul a fost invers. Prima data mi-a fost teama, apoi am avut incredere, incredere sa Te las sa ma iubesti, apoi am inceput sa Te iubesc .
Si, desi Tu ai ramas cel ce stii totul despre orice, oricine, oriunde, oricand, desi Tu stii cum se formeaza fulgul de nea din mii de stelute prinse nu stiu cum intre ele, desi Tu stii cum stau stelele prinse pe cer si stralucesc in noapte, desi Tu stii cum se face luna asa subtirica si stralucitoare si eu stau cu gura cascata de mirare tot uitandu-ma la ea, desi Tu stii cum ridici valurile noptii si aduci zorii, Tu vindeci rani ce duc la moarte, inlaturi cancer in ultima faza, scoti oamenii din prapastii, trimiti ingerii sa tina muntii ca vreun prapadit ca mine sa Te lase sa Il iubesti; desi am descoperit incet incet ca intelepciunea de fapt Tu esti, imi e teama de Tine ... insa e o teama de a nu Te supara.
Nu stiu ce mi-ai facut si cum m-ai transformat insa respectul reverentios s-a schimbat intr-unul plin de dragoste, teama ce ma facea sa ma ascund ma aduce acum direct in bratele Tale si ... Doamne, nu stiu ce ai facut cu zambetul meu, ca tot mereu sta agatat pe fata ...
Si, desi se spune ca cei ce zambesc cand ploua sunt ori nebuni, ori indragostiti, ori metereologi, ma trezesc zambind cand afara furtuna se dezlantuie, cand natura parca a innebunit ... 
Necazuri, dureri, suferinte, incercari sunt la orice pas si nu-s scutita de ele deloc dar eu zambesc stiindu-ma iubita, stiindu-ma cu Tine alaturi si poate par nebuna, dar nu-mi pasa ... eu stralucesc! 

luni, 19 aprilie 2010

Johathan Settel - Amen



Abia l-am descoperit si asa imi place vocea lui ....

sunt eu si ma bucur

"Lasa ca o sa vina si al tau, e pe drum, doarme, se pregateste, nu e hotarat inca .... Asteapta." Sau alte remarci mai mult sau mai putin dragute care te fac sa te intrebi: cat? pana cand? eu ce am?
Si eu mi-am pus intrebarile astea, m-am intrebat ce nu e in regula cu mine in afara de faptul ca sunt directa si nu tac. M-am analizat si m-am intrebat ce se intampla: chiar asa urata nu sunt, imi merge un pic mintea, defecte fizice nu am .... ce sa schimb, ce sa  fac? Intr-o vreme mi-am luat hotararea sa tac si sa devin si eu asa mai pisicoasa insa era ca si cum mi-as fi batut joc de mine, ma pufnea rasul numai gandindu-ma ca ma voi auzi cu o voce schimbata ce se vrea suava ...
Dar am gasit o solutie. Sa nu imi mai pierd vremea in intrebari din astea si daca mi-i dat sa traiesc si ziua de azi, sa o traiesc cu bucurie. Nu ma ascund in casa, nu ma pierd in multime, imi asum responsabilitati, in cor e nevoie de mine, in misiunile pe termen scurt e nevoie de mine, la scoala duminicala am fost o vreme, am avut grupuri de fete o vreme si era atata veselie ....
Isus a spus despre El ceva ce pare ciudat si anume ca El imi e Mire, acceptandu-l am devenit logodnici si ... suna ciudat. Dar ... El nu e fizic aici ca sa il prezint celor care alta treaba nu au decat sa ma vada casatorita sau cu vreun "handralau". Si totusi, El e logodnicul meu. El e cel ce ma iubeste stiindu-ma dinainte de creatie, stiindu-mi sentimentele, stiindu-mi gandurile ... si cu mintea imi propun sa il iubesc ... in limitele normalului ca sa nu ma interneze familia la nr.7 sau sa fiu considerata fanatica. Provocarea de a ma lasa iubita de El a schimbat perspectiva, a schimbat cursul lucrurilor si al vietii mele. Cand inima a fost implicata ... lucrurile au luat o alta turnura ... si chiar daca cateodata las garda jos si as vrea sa apara Boaz, Mirele meu intelege asta si imi sterge lacrimile mangaindu-ma.
Intr-o discutie, destul de recent, i-am spus unei doamne de varsta mea sa taca. Incepuse ca isi spunea opinia cu privire la fetele necasatorite de varsta noastra. Nu se astepta la asta de la mine asa ca i-am repetat sa taca. Atata vreme cat habar nu are ce intrebari si aluzii primeste o fata necasatorita si habar nu are ce se intampla in corpul si mintea unei fete sa se abtina de la comentarii. Nici pentru baieti nu e usor, pentru unii poate e mai usor insa e o lupta si pentru ei. Nu pot spune de luptele lor pentru ca ... sunt fata.

Ieri, discutam cu cativa baieti si mi-au spus ca ar trebui sa ii las si pe ei sa isi spuna parerea despre "Ileana" cea simandicoasa si fitoasa, cea care are ca scop principal sa fie observata, admirata, bagata in seama, cea care se vrea neaparat casatorita, cea care ii dispera.
Si un altul mi-a spus ca nu am accentuat nimic de Boaz ci numa de Fat Frumos.

Lui Boaz ii straluceste fata pentru ca il iubeste pe Dumnezeu. Chipul lui nu e neaparat de pus pe coperta revistelor insa fiinta lui emana dragostea pentru Hristos. Nu il gasesti la orice colt de strada pentru ca pe el il intereseaza cei nebagati in seama, il intereseaza de cei pierduti in droguri, alcool, violenta, pornografie, tutun. Socant, a renuntat la slujba bine platita si pleaca in nu stiu ce tara sau colt de lume sa fie misionar, il gasesti langa un grup de adolescenti sfatuindu-i, ajutandu-i sa gaseasca drumul spre Hristos. Il gasesti citind, studiind, punandu-si intrebari, cantand, scriind poezii pe care nu le inteleg toti ... Nu e prea agreat de "gasca" ca-i cam sectant sau habotnic sau ... incuiat. Nu il vezi invaluit in surle si trambite, e diferit ... considerat uneori molau ...
Pe cine intereseaza numai exteriorul habar nu are ca perlele sunt inchise intr-o carapace nu prea atragatoare ...

Nu ma consider Rut, iar tendita e sa fie idealizata si sa i se puna calitati pe care nu stiu daca le avea. Nu vreau sa fiu Rut, nu vreau sa copii pe nimeni ci vreau sa fiu eu, sa ma bucur de ziua de azi, de Mirele meu, sa invat multumirea, sa ma implic in vietile altora riscand a fi considerata nebuna sau ciudata ca in loc sa ma casatoresc si sa fiu la casa mea, ma intereseaza un grup de fete sau adolescente sau am preocupari ... artistice.
Am decis sa ma bucur de El, de ziua de azi, se razele de soare ce fac norii sa para ca de foc, de floricele in mii de nuante de roz de pe capacelul din fata casei, de cainele ce latra aici la coltul casei, de iepurasii carora li se zaresc urechile in timp ce alearga prin livada, de prietenii mei de aproape sau de departe, de oportunitatile ce mi se ofera sa slujesc.

duminică, 18 aprilie 2010

care-i Boaz? care-i Fat Frumos?

Fiecare fata viseaza un print, nu neaparat sa vina pe un cal alb sau cu o masina alba si luxoasa. Pana apare ea isi  face o lista imaginara sau efectiv isi asterne pe hartie cum sa fie acest print. Unele au o lista interminabila si printul lor e de poveste, unele sunt realiste.
Cu doua zile in urma ma intorceam la birou si un domn se opreste in fata mea spunandu-mi ca ma cunoaste, ca mi-a vazut o fotografie insa nu isi duce numele, care imi e numele? I-am spus ca nu inteleg ce anume doreste insa prima data as vrea sa stiu cine este el. El parca nici nu auzea ce spuneam eu si continua: dar am vazut o poza de-a ta undeva si nu mai tin minte numele tau. Deja adrenalina urca la cotele de fierbere: Cine sunteti dumneavoastra, care va e numele? El continua: dar eu voiam sa te cunosc si de asta am venit pe aici. Ochii deja scaparau sageti si un coleg vazand scena, socat de ce vede si aude se spropie si imi spune numele si de unde e.

Mi se spune ca sunt dura cu baietii si lor le e teama de mine iar eu recunosc ca sunt dura. Da, recunosc. Dar cand vine cate unu la mine cu niste gesturi de om ce se dezintegreaza si vrea sa ma impresioneze cu panatalonii lui mulati si cu tricoul cu cateva numere mai mici ca sa ii iasa in evidenta "patratelele" si muschii de la maini ... iar gramatica e o necunoscuta ... dar masina are numere straine si muzica e data la un volum folosit de cei cu auzul in pioneze ... nu ma inpresioneaza deloc ... Te intreaba cu ce te ocupi, tu ii spui de misiune, el vorbeste de masini, de motoare ...
Mi-i greu sa ma abtin, oohhh mi-i atata de greu sa nu devin sarcastica ... ii vezi ca apar pe la nunti in costume stralucitoare ... mori nu alta. Dar au bani si te invita la nu stiu ce local unde cu banii ce ii castigi aici nu prea iti da mana sa te duci ... dar scuza-ma, nu ma vand pe un suc.
Si Fat Frumos arata bine, vorbeste bine insa ... azi e cu o fata, maine cu alta, poaimaine cu alta, in alta zi revine la prima, apoi gaseste alta ... si poate nu e o zi, ci o perioada si le strange pe toate in brate, si le promite marea cu sarea pana gaseste o alta ...
Dar unii sunt manierati, stilati, prieteni cu Bachus ... nu mult, numai asa cat sa tina cont de conveniente. Studiile insa arata ca daca consumi zilnic un pahar mic de bere sau vin, devii alcoolic. Da, sunt antialcool total. I-as da foc ... l-as turna pe tot in ocean ... atatea tragedii am vazut si auzit si parca nu se mai satura lumea asta ... Mai urat e ca vezi si fete neavand nici o rusine in a "gusta" un "aperitiv".
Certareti, egoisti, cu ochii curgandu-le dupa altele, se prefac in furtuni in secunda doi, n-au auzit de mila si compasiune, violenta e a doua natura ... unele din calitati sunt mascate binisor insa ies la suprafata in diverse ocazii. Mai rau e ca unele cred ca ii schimba sau le schimba dupa casatorie. Am vazut in viata cunoscutilor mei ce schimbari dramatice au fost ... si nu mi le doresc.
Cine e Hristos pentru el sau ea? Ii pasa de cei din jur? Cat daruieste din bani, timp? Cat investeste in altii? Se vede Hristos traind in el - si asta se vede fara sa spuna un cuvant? Cat timp poate vorbi despre Hristos si credinta lui - un minut, doua? De cat timp e angajat unde e angajat? Ce reputatie are? Cum reactioneaza cand ii sare mustarul? Cum sta la capitolul multumire? Relatii?
Ma vand pentru un suc? Pentru o plimbare cu masina? Vreau sa fiu casatorita cu oricine numai ca sa nu fiu singura? Disperarea ma face sa ma duc dupa unul ce n-are nici un Dumnezeu sperand ca il aduc eu pe calea cea dreapta? Imi vand standardele pe fum? Scuza ca femei sunt mai multe decat barbati e o mare si gogonata minciuna. Studiile arata ca numarul este aproximativ egal, deci scuza asta .. cade.
Care imi sunt standardele? Credinta, munca, educatie, mila, dragoste fata de semeni, valori, responsabilitate ... par a fi himere demne de mosnegi si babe ...
Poate ca Fat Frumos o fi el frumos dar daca nu seamana cu Boaz .... sa fie lasat sa mai creasca ....

sâmbătă, 17 aprilie 2010

un baiat mi-a schimbat inima

(Benjamin Gaither, Gloria Gaither)
Joseph was looking for a place to sleep when
His life was changed by a baby boy
Mary had secrets that her heart must keep
Her life was changed by a baby boy

They were glad (so glad)
So glad (so glad)
They were glad, so glad
Their lives were changed by a baby boy

A host of bright angles tell the shepherd band
Their lives were changed by a baby boy
And when the angel said, "go" they obeyed the command
Their lives were changed by a baby boy

Hallelujah, hallelujah
Hallelujah
Their lives were changed by a baby boy
Hallelujah, hallelujah
Hallelujah
Their lives were changed by a baby boy

The kings had to follow a brand new star
Their lives were changed by a baby boy
 No matter how long and no matter how far
Their lives were changed by a baby boy

I was searching for something I could not name until
My life was changed by a baby boy
I gave Him room and I am not the same because
My life was changed by a baby boy

Spoken: He saved my soul and I want you to know that
I'm glad (I'm glad)
So glad (so glad)
So glad (I'm so glad)
My life was changed by a baby boy

Hallelujah, hallelujah
Hallelujah
My life was changed by a baby boy
Hallelujah, hallelujah
Hallelujah
My life was changed by a baby boy
My life was changed by a baby boy
My life was changed by a baby boy
My life was changed by a baby boy
My life was changed by a baby boy

o tentativa de traducere, daca are cineva una mai buna ... sa o trimita ;) 

Iosif a fost în căutarea unui loc de dormit atunci când
viaţa lui a fost schimbată de către un băieţel
Maria a avut secrete că inima ei ce trebuia să le păstreze
Dar viaţa ei a fost schimbată de către un băieţel

Ei s-au bucurat (atât de bucuroşi)
Atat de bucuroşi (atât de bucuroşi)
Ei s-au bucurat, aşa de bine
Vieţile lor au fost schimbate de un băieţel

O serie de unghiuri luminoase spune grupul de ciobeni
Vietile lor au fost schimbate de un băieţel
Iar atunci când îngerul a spus, "Duceti-va" au ascultat  
Vietile lor au fost schimbate de un băieţel

Aleluia, Aleluia, Aleluia 
Vietile lor au fost schimbate de un băieţel
Aleluia, Aleluia, Aleluia 
Vietile lor au fost schimbate de un băieţel

Regii trebuiau să urmeze o nouă stea
Vietile lor au fost schimbate de un băieţel
 Nu contează cât de mult timp şi nu contează cât de departe 
Vieţile lor au fost schimbate de un băieţel

Am fost în căutare de ceva ce nu am putut numi până
Viaţa mea n-a fost schimbată de către un băieţel
I-am dat o cameră şi eu nu mai sunt la fel, deoarece
Viaţa mea a fost schimbată de către un băieţel

Mi-a salvat sufletul meu şi vreau să ştiţi că
Sunt bucuros (ma bucur)
Atat de bucuros (atât de bucuros)
Asa de bine (Sunt atât de bucuros)
Viaţa mea a fost schimbat de către un băieţel

Aleluia, Aleluia, Aleluia 
viata mea a fost schimbată de către un băieţel
Aleluia, Aleluia, Aleluia 
Viaţa mea a fost schimbată de către un băieţel
Viaţa mea a fost schimbată de către un băieţel
Viaţa mea a fost schimbată de către un băieţel
Viaţa mea a fost schimbată de către un băieţel
Viaţa mea a fost schimbată de către un băieţel

scrie poezii ... ACASA

Dis de dimineata am gasit pe blogul Sorinei Pirosca, sotia lui Ionatan, vestea ca acesta a plecat ACASA. Gasisem la A.Dama acu cateva zile ca Ionatan a intrat in coma si stiam ca e grav bolnav ...
Mi-am amintit cum am aflat de el, cum am corespondat cativa ani cu el intr-un grup de poezie crestina, cat de sufletist era ... Si toate sunt cu "era".
A plecat ACASA un om obisnuit, insa unul care L-a vazut pe Dumnezeu altfel decat mine. Dar citind poeziile lui, mi s-au aprins si mie beculetele si s-au dat valuri la o parte ca sa imi largesc orizonturile cunoasterii, vederii ... era un om obisnuit ce vedea altfel, era un artist, un poet ...
Doamne, multumesc pentru Ionatan, pentru ca prin poziile lui ai provocat inima, mintea, sufletul si imaginatia mea la a Te cunoaste, a Te vedea altfel ...
Am gasit o melodie cantata de Liviu Bocaniala si versurile sunt scrise de Ionatan.

Fat Frumos si mireasa inlantuita

Imi place sa vorbesc cu fetele necasatorite si sa le aud ce viseaza, unele vor cai verzi pe pereti, unele sunt realiste, pe unele le-as lua la bataie pentru ca se vad atata de insignifiante, efectiv nu-si vad valoarea, frumusetea, importanta. Insa asa imi place sa vorbesc cu baietii si sa vad cum gandesc ei despre fete, cum ar vrea sa fie nevasta lor. Si ei au problema importantei, unii sunt realisti, pe unii i-as trimite in epoca in piatra, fara drept de intoarcere.
Cred ca visurile se rezuma la valorile cu care mergi in viata. Dar o alta problema e ... care imi sunt valorile? Am asa ceva? De unde mi le iau, cine mi le dicteaza? Cartile, telenovelele, filmele, prietenii, Biblia, societatea? Cum arata Fat Frumos? Ce calitati sa aibe? Aaaah .... sa fie frumos (blond sau brunet - nu foarte colorat), cu ochii (si aici difera preferintele), sa aibe muschi, sa nu aibe burta sau fund (eu nu am vazut asemenea specimen inca ...dar omul cat traieste invata), sa aibe masina (cat mai fitoaza), casa (nu un amarat de apartament pe la periferie) mobilata, normal. Sa aibe bani ca sa o plimbe pe Ileana prin lumea asta mare in concedii de vis, sa fie romantic 24 din 24, sa ii faca toate mofturile, daca se poate sa o tina acasa platindu-i toate abonamentele la masaj, fitness si solar, aerobic ... e ideal. Sa lucrez? Ei... ok, insa numai asa un serviciu de cateva ore ca sa nu stau acasa. Copiii sunt o optiune ... neclara pentru unele.
Ileana sa fie trasa prin inel, aranjata, stilata, zambareata, docila, dornica de aventura, plimbari, iesiri. Sa aibe o familie buna, daca se poate cu o stare buna, n-ar strica, unii vor blonde, altii brunete, ochii tot asa sunt alesi, masurile stiute clar .... si multe altele ...
Nu am visat niciodata ca voi sta acasa si cineva sa imi faca mofturile, ai mei mi-au spus ca daca vreau sa mananc sa ma apuc de treaba si, nu era alta optiune.
Cand eram mica, mama a fost operata de gusa tiroidiana basedof si a stat multa vreme in spital. Ziua statea bunica cu noi iar seara venea tata acasa si se apuca de treaba. Cand mama s-a intors de la spital, pregateau mancarea impreuna, mama spala rufe, tata ajuta la stors, la carat apa, incalzea apa ... uneori punea rufele pe sarma ... Tata era gurmand, insa gurmand pana in maduva oaselor. Numai ce il vedeai ca ii sclipesc ochii si se apuca de preparat cate ceva ... Eu eram mana lui dreapta spre disperarea mamei, ca numa pofte avem in cap, dar care se delecta cu noi la final.
Nu stiu cum a fost ca si sot, insa tata venea acasa si se apuca de treaba. Nu se aseza pe pat asteptand sa fie servit. Nu tuna si fulgera cand mie imi era rau ca el vrea sa manance. Pregatea el masa si ma chema la masa. E posibil ca fratii mei sa fi prins alte faze din tineretea lui, eu insa asta am vazut la ei doi. Nici mama, nici tata nu erau gelosi unul pe altul si fiecare din ei interactiona zilnic cu barbati si femei. Fiecare din ei stiau ce mancare prefera celalalt si incercau sa le prepare - de dragul celuilalt.
Incredere, nu am auzit discutii despre cum s-au cheltuit banii pe lemne, haine, mancare ... Imediat ce am stiut sa calculez banii (si la asta mi-a mers repede mintea) am primit bani sa merg sa fac cumparaturi cu conditia ca restul sa imi ramana mie.
Am tot discutat cu ai mei despre relatii, despre ideile mele nastrusnice in ce priveste casatoria. Nu stiam ca exista termenul de contract prenuptial insa ma gandisem eu la asta ... Casatoria o vedeam ca un soi de parteneriat foarte bine stabilit si daca ceva ma enerva, supara imediat rupeam contractul si fiecare isi vedea de viata lui. Ai mei combateau ideile mele spunandu-mi de incredere, loialitate, de a lupta pentru relatie chiar daca ma enerva "sotul". Pfoailei ... cum sa stau cu el daca ma enerva? Sacrificiu? Eu sa ma sacrific pentru el? Dar de ce ma rog? Dar el ce face pentru mine? Pai si el se sacrifica pentru tine.
Imi comparau casatoria cu un jug - uram comparatia numai gandindu-ma la boi si cai. In momentul in care ai semnat trebuie sa mergeti amandoi pe drum, el va trage intr-o parte, tu in alta, va raniti, va opintiti insa tot impreuna sunteti, cade unul ... dar nu cade de tot pentru ca e celalalt care il ajuta, unul e bolnav, duce greul celalat. Va rugati impreuna, povestiti impreuna, dormiti impreuna, plangeti, radeti impreuna. Gandeste-te ca va cheli repede sau in ani, ii va creste burta - mai mult sau mai putin, va imbatrani ... si tu la fel insa tu nu vei ramane tot asa, vei imbatrani, te vei schimba, vei avea par alb, te vei ingrasa, te vei imbolnavi, veti munci amandoi construind fiecare coltisor al casei ...
Ce spuneau parintii era diferit ca de la cer la pamant de ce vedeam eu in filme. Oooo, romantism de dadeai in diabet rapid, flori, sampanie, plimbari sub clar de luna (parca in fiecare seara era senin), plaja de vis, problemele pareau nimicuri ce se rezolvau de la sine ... ce tot spun ai mei de munca, de boli, de necazuri .... A fost pentru ei, ca au prins alte vremuri, dar am inceput sa ma uit si la fratii mei. Si ei mergeau la lucru, alergau la cumparaturi, cu copiii, la facut mancare, la facut curat, la circa cu unul dintre copiii arzand de febra ... unde-i romantismul de dai in diabet?
Dragoste chiar si cand problemele vin navala, incredere, respect, loialitate par concepte invechite. Credinta e un aspect ce tine numai de bunul simt si morala. Sa nu fie prea credincios unul din ei ca il defavorizeaza pe celalalt, sa fie moderat, adica nici rece dar nici in clocot. Dumnezeu sa isi faca treaba Lui si sa ne dea ce ii cerem si sa ne lase pe noi in pace.
Relatiile fizice incepute cat mai devreme sunt atat de bine promovate ca daca nu o faci, esti si prost si handicapat si incult. E o joaca de copiii si ajuta la dezvoltarea ta - asta iti spune doctorul. Si incep sa ma intreb daca nu am ajuns sa ne coboram la nivelul de animale in calduri, oriunde, oricand, cu oricine ... ca "era in pofte". Si intri intr-o casatorie cu tot felul de amintiri, legate de tine ca niste lanturi ... o mireasa inlantuita in relatii de tot felul, imagini gresite despre casatorie, vise nereaslite ...
Nu stiu ce au vazut altii la parintii lor, iar ai mei nu au fost perfecti ... insa au invatat de la altii, au invatat pe pielea lor ca daca vor sa mearga mai departe trebuie ca fiecare din ei sa isi ancoreze credinta puternic in Hristos si apoi impreuna sa duca jugul tinandu-se de niste valori.
I-am acuzat ca au fost ca niste capcauni nelasandu-ma sa ma implic in relatii, sa ma distrez, sa vad si sa cunosc lumea si m-au tocat la cap cu valori si credinta ... dar m-au ferit de lanturi ce m-ar duce in haul depresiei, m-au ajutat sa vad ca relatiile implica mai mult decat romantism siropos, viata e mai mult decat distractie ce ma lasa inlantuita ... iar Fat Frumos e un barbat, un om normal.

vineri, 16 aprilie 2010

sunt atat de mic

mi-am gasit soacra!

Daca Naomi nu ar fi stat in spatele lui Rut, povestea ar fi fost alta. Moabita si-a lasat tara, prietenii si a urmat-o pe femeia asta ce era diferita, al carei Dumnezeu facea minuni, al carei Dumnezeu se vedea in ea. Nu a tocat-o la cap, nu i-a impuiat capul cu prostii, nu a ajutat-o la crescut fluturi cand Boaz a vorbit cu ea pe camp, nu a fugit dupa invitatii de nunta cand Rut i-a povestit ce s-a intamplat pe camp si Boaz a plecat sa rezolve problema mostenirii.
"Linisteste-te si asteapta!". Cat, cum, unde, de ce, pana cand, ce sa fac? Nimic. Linisteste-te si asteapta.
Sau revenind in zilele noastre: nu-ti lasa inima sa o ia la galop ca te-a sunat X sa te intrebe nu stiu ce chestie. Nu te apuca de crescut fluturi ca vorbeste cu tine pe messenger, facebook sau ... mai stiu eu ce canal de comunicare. Nu te apuca sa probezi rochii cand el te aduce cu masina acasa. Nu apela la vedetism ca sa te remarce, te-a vazut insa fuge rupand pamantul de tine. Nu fa crize de tetanie, te va dispretui. Nu asculta sfaturile celor ce te incurajeaza sa visezi, celor ce vor sa iti fie nasi si te cupleaza cu oricine e "available" (liber).
Dupa operatia de apendicita mi-a fost foarte rau - fusese fierea atinsa si nu suportam nici un miros, de orice natura ar fi fost, imi venea sa vomit in secunda doi si trebuia sa ies afara imediat. Dar nu e usor, cand biserica e plina si tu esti in corul bisericii. Cineva, vazandu-ma palida si alergand afara, a venit dupa mine si m-a intrebat ce am. I-am spus, si ce am auzit m-a lasat intr-un soc total. "Vai, incearca sa te stapanesti, ca daca afla baietii ca esti bolnava vor fugi de tine".
Ma pufneste rasul si acum cand imi amintesc. Baietii stiau ca fusesem operata si ca mi-a fost foarte rau, stiau ca nu ma prefac ... cum sa fuga? Doar nu s-au prostit cu totii?
Am fost "educata" de Sorin fratele meu cum sa ii tratez pe baieti. Cand ai un frate sau o sora, fetele/baietii incearca sa-i fie prieten/a ca sa ajunga de fapt la celalalt, si cred ca Sorin se cam plictisise de tentative de astea si s-a gandit sa ma "educe" un pic. "Cella, sa nu crezi ce iti spun baietii, nici macar un sfert din ce spun. Is niste smecheri si jumatate. Daca vezi ca o iau pe ulei, pocneste-i. Insa fa-o bine, ca sa se trezeasca, ca sa vada ca ceea ce spui, vrei sa fie respectat. Daca nu te respecta de buna voie, "ajuta-l" sa o faca, fii sincera si nu umbla cu cioara vopsita." La faza cu pocnitul, nu mai trebuia sa ma mai indemne, ca si el si le lua pe cocoasa ... dar sfatul lui a prins de minune.
Am primit cadouri mari si scumpe de la baieti. Mi le-au facut pentru ca ma pretuiesc si atata. Pentru ca suntem prieteni si nu pentru ca eu sau ei aveam fluturi. Prietenia lor inseamna enorm pentru mine. Cu unii am ramas prietena, cu unii ... s-a asternut tacerea, insa daca ne-am intalni, tacerea ar fi uitata ... fara fluturi, fara vise, fara idei ...
Nu astept nici pe Boaz, nici pe Fat Frumos, nici pe Greuceanu sau Bestia.
Sfatul de atunci al lui Naomi l-as "traduce" astfel: Draga mea draga, cauta-l pe Isus cu inima, indragosteste-te de El, lasa-L sa te iubeasca asa cum numai El o stie. Si in relatia cu baietii, apreciaza prietenia lor, apreciaza-i pentru ceea ce fac bun, bucura-te de prietenia cu ei. Nu fugi ca sa il cauti pe Boaz, cine stie pe unde haladuie el. Stai cu Isus la povesti, e treaba Lui unde l-a trimis pe Boaz, nu a ta. Lasa-l pe El sa il aduca.
Pana atunci, roaga-te, asculta, bucura-te, fii multumita, invata, citeste, canta, admira, educa-te sa fii multumita ...traieste!

joi, 15 aprilie 2010

in papucii lui Boaz

E o provocare doar pentru barbati!

Ar fi interesant de vazut, ce a gandit Boaz despre Rut conform relatarii cartii Rut. Cu ce intrebari s-a confruntat, ce a simtit, ce decizii a trebuit sa ia? Imaginati-va ca va incaltati cu “papucii lui Boaz” … si spuneti ce ganditi, ce simtiti, ce traiti …
Nu va fi concurs cu premii, nu e nici macar concurs ci e o provocare la a “visa” personajul Boaz dincolo de aparente si banal.

Fiti creativi!

in papucii lui Rut

Rut e un personaj ce imi place, poate mai mult decat Estera si cu siguranta mai mult decat Sara si femeia celebra din Proverbe 31.
La ultimul bridal shower (imi place sa traduc termenul ca "spalare de mireasa") fiecare fata a interpretat un rol feminin iar eu mi-am ales Rut. Trebuie sa termin cartea "Femeia care stie sa astepte" - Editura Uiversitatii Emanuel asa cum am promis si din nou am fost provocata sa iau papucii lui Rut. Am citit cartea asta si in engleza acum cativa ani (Lady in waiting) insa atunci am citit-o numai asa ca si lectura.
Rut ramasa vaduva aude de la soacra-sa ca vrea sa se intoarca in Israel, in Betleem si ca aceasta o sfatuie sa ramana in Moab. Moabul era considerata una dintre cele mai idolatre si pline de prostitutie dintre tarile vecine cu Israel. Daca Rut ramanea in Moab - prostitutia o astepta. Nu ni se spune ce au povestit ele doua, ce a povestit si impartasit din credinta ei Naomi, insa reiese ca Rut s-a atasat foarte mult de Naomi si nu o lasa sa plece fara ea. Isi face bagajelul si pleaca renuntand la familia ei, banuiesc ca avea si prieteni care i-au spus ca s-a ticnit la cap de pleaca in Israel, ca renunta la "placerile pline de farmec" ale Moabului ...
Merg la Betleem si ajung pe vremea secerisului, nu se spune unde au locuit pana le-au fost rascumparate casa si pamanturile, insa au stat in casa cuiva. Dar, erau sarace si gazda le-o fi dat de mancare vreo doua zile insa era cazul sa faca si ele ceva, asa ca Rut ii spune lui Naomi ca va merge sa culeaga spice de pe urma seceratorilor. Naomi o lasa, nu ii spune unde sa mearga, la cine, ce sa zica.
Ajunge in lanurile lui Boaz si biata femeie se apuca de treaba, isi constientizeaza rolul. E o straina, e o saraca, e mai prejos decat o sclava, asa ca daca vrea sa fie platita trebuie sa munceasca, dar decat prostitutia prefera sa culeaga din greu spice. Dar apare si Boaz - stapanul lanurilor unde culegea Rut. Intreaba cine e femeia si imi place ce i se raspunde.
E tanara moabita ce a venit cu Naomi si de dimineata a stat numai in picioare, s-a odihnit numai putin in adapost (casa este specificat in traducerea noua). Deduc ca nu toti se odihneau in adapost, tinerii si cei cu chef de distractii erau afara.
Boaz este impresionat de ea, mai auzise el de ea si de devotamentul ei asa ca o lasa sa culeaga cat vrea, i se da mancare si cere sa fie tratata ca una din slujitoarele lui.
Secerisul se incheia cu o sarbatoare, una mare ce dura toata noaptea si istoria spune ca distractiile se asemanau cu ale Moabului pentru o noapte. In acea noapte, Boaz verifica ce se intampla si merge sa se culce in camp insa noaptea asta ii va schimba viata pentru ca pe cand inca zorii dormeau se trezeste simtind ceva la picioarele lui.
Sunt mai multe interpretari si multi presuspun ca Rut l-a sedus, insa interpretarea e alta. Situatia soacrei si a nurorii era cam disperata. Cel cu drept cu rascumparare nu dadea nici un semn ca ar face ceva asa ca Naomi gaseste un plan ce ea nu il poate duce la indeplinire. O pregateste insa pe Rut sa faca asta. Mergand si asezandu-se la picioarele lui, nu il cere in casatorie ci e un act de supunere, intr-un fel de a deveni robul cuiva.
Ce nu stia insa nici Rut si nici Naomi era ca Boaz se indragostise de tanara si gestul facut de Rut i-a dat avant in ceea ce el planuia. In acea zi s-a dus la poarta cetatii si a rezolvat problema lor, a rezolvat problema mostenirii. Ele nu mai erau considerate "nimeni", erau reintegrate in familie, aveau drepturi, aveau un nume.
Rut nu a facut scenarii cum sa il cucereasca pe Boaz, nu a aparut ca o diva la seceris, nu a facut scene ca sa il capteze pe Boaz, nici nu a facut crize se tetanie necesitand ajutor in special din partea barbatilor. A plecat din Moab ca sa nu ajunga prostituata, aici o manca saracia asa ca daca voia sa traiasca tinand cont de statutul ei, trebuia sa munceasca si daca ii era de distractie putea sa ramana acasa ca avea mai multa decat i-ar fi fost necesar. Asa ca era interesata de treaba ei, nu de agatat barbati la seceris.
Ce metode, tactici folosesc fetele pentru "a agata baietii"? Manipulare, tot felul de scene, manevre, scenarii, aparitiile ca si dive cand trebuie si cand nu ... servicii de tot felul.
Dupa ultimele articole cu Fat Frumos si cu vanatoarea am primit reactii diverse, acide, sarcastice (in privat) ca sunt sadica, acra, ca arunc cu pietre, ca .... M-am enervat si am zis ca sterg blogul, apoi m-am mai gandit si le-am zis sa nu ma mai viziteze daca s-au simtit vizati ca pun intrebari "fara cap". Insa am sa incerc sa imi tin gura ca tot eu ies rau si replicile ce mi se spun sunt .... asa cum sunt.
Sa vad cat ma tine.

miercuri, 14 aprilie 2010

Ma iubesti?



Un film ce il recomand din toata inima ...

o fotografie ... la cerere

"Te iubesc!"

Diriginta incerca sa ne cunoasca si ne punea tot felul de intrebari, unele mai bune, unele mai fara sens - asa le percepeam eu. Concluzia ei la sfarsitul orei e ca in clasa ei are o copila pe care nu o intelege, o copila mai ciudata. In toti anii de liceu si la finalul clasei a XII-a a repetat la ora de dirigentie acelasi lucru - ciudata si neinteleasa. Toata clasa radea, de fiecare data ... adancind de fapt o rana mai veche ...
Esti ciudata! Nu esti normala! Nu esti intreaga! Esti diferita! Esti de neinteles! Sunt expresii aruncate mereu, sunt spuse cand incerci sa explici ceva si ceilalti nu prind ce vrei sa comunici sau cand cu greu prind, e aceeasi reactie - ciudata.
Esti ciudata ca citesti mult, asculti muzica clasica in loc de pop, rock, heavy metal. Esti ciudata ca iti mai place si cate o melodie populara in loc de ... hip hop. Esti ciudata ca citesti clasicii, ca urmaresti documentare, ca efectiv esti pierduta in fata unui peisaj, ca iti sclipesc ochii privind spre cer, ....
Dar, daca sunt atata de ciudata ... cum sa ma iubeasca Dumnezeu? Pai nu o merit. Nu sunt ca ceilalti, sunt o visatoare, sunt diferita .... Nu intru in "standard".
Fetele de varsta ta nu stiu ce fac, tu de ce nu iesi cu ele si preferi discutii mature, de ce scrii poezii cand ele se hlizesc uitandu-se la baieti, de ce le consideri copiii cand de fapt si tu esti tot copil, de ce nu vorbesti cu cei de varsta ta si preferi sa vorbesti cu batranii si tot ii tragi de limba?
De mic copil aveam nevoie de cate un timp de singuratate, un timp cand sa fiu lasata in pace, sa imi gandesc gandurile in LINISTE. Ceilalti copiii ma bruiau. Normal ca eram ciudata. In adolescenta scriam, efectiv ce imi trecea prin minte, uneori poezii, uneori povesti ... apoi luam foile si le faceam bucati mici, mici de tot si le lasam sa le ia vantul sau le dadeam pe foc ...
Unii nu inteleg cum de nu ma plictisesc in timpul asta ... e liniste in camera sau unde sunt .... "e ciudat".
E usor sa vorbesti despre dragostea Lui Dumnezeu. E manifestata in natura, in muzica, in poezie, in carti, in oameni ... dar e greu sa vorbesti despre ea personal. "E o dragoste ce trebuie acceptata si inteleasa mental." mi se tot spune.
Acum vreo doi ani citeam o carte ce m-a provocat mai mult decat mi-as fi imaginat vreodata. Sa fac un exercitiu de imaginatie si sa inchid ochii in timp ce ma relaxez in bratele Domnului. Oho ho ... deja tanti asta ce scria cartea avea probleme la nivelul de sus. Insa in paragraful urmator, ea spune ca nu e bolnava cu capul si ca n-ar fi rau sa fac asta. M-a pufnit rasul ... si am inchis ochii si am incercat sa ma relaxez ... sa tac, sa ma asez cat mai confortabil in bratele Domnului, ... sa plang, sa fiu ca si un copil in bratele mamei sau tatii ...
E atat de greu sa il las pe Dumnezeu sa ma iubeasca, e atat de greu sa imi las inima implicata. Cu mintea e usor ... gata minte draga, acum acceptam dragostea, uite aici o minune mica, deci e semn de dragoste, deci acceptam marea lui dragoste, marea lui iubire ... Dar inima ramane muta, inchisa ....
Cata vreme il iubessc pe Isus cu mintea, e doar o teorie, e doar o cauza, o moralitate reverentioasa. Cand inima a inceput sa se topeasca si sa iubeasca, sa invete cum sa faca asta ... viata s-a schimbat, mintea framanta intrebari: ma iubeste, nu ma iubeste, parca nu e prezent, parca e ... oare ce se intampla?
Inima insa ... e fericita, e iubita si incet, incet ... nu ma mai simt o ciudata cu El, anormala, diferita ... ma iubeste asa cum sunt ... pe mine cea asa mai dificil de inteles ...
Ieri discutam cu un prieten drag mie pe care il amenint ca il infiez ca tata, despre cat de ciudat esti privit cand vorbesti despre iubirea Lui si nu despre vasta Lui dragoste ...
Nu imi e greu sa ii spun: Te iubesc Isuse! si nu e neimaginabil, ciudat, ci ... e normal si frumooooooooos!