joi, 28 februarie 2013

2+2=5

cateva cuvinte

Zilele astea am fost mai fara multe cuvinte. Asta nu inseamna ca nu am avut ganduri ce s-au conexat sau care ... au explodat. Am realizat ca cu cateva cuvinte ...
-fara sa vrei poti rani grav pe cineva
-poti sa rupi o relatie
-poti sa "schilodesti" emotional pe cineva drag ... ridicand si tinand sus niste standarde imposibile
-poti sa distrugi reputatia cuiva
-poti sa domini oameni dragi
-poti sa semeni vant si sa culegi furtuna

In acelasi timp, cu cateva cuvinte ...
-poti sa scoti pe cineva din gropile abisale ale depresiei, complexelor de personalitate
-poti sa incurajezi
-poti repara si reface o relatie
-poti sa iti ceri iertare
-poti sa semeni incredere in cei de langa tine
-poti sa incurajezi
-poti sa dai aripi celor carora pentru o vreme .... le-au avut rupte
-poti sa spui ceva frumos celor de langa tine
-poti mangaia si aduce vindecare sufleteasca si emotionala

Cuvintele pot fi arme din artileria grea sau pot fi pansamente imbibate in si cu dragoste.

Alegerea cuvintelor imi apartine. Depinde din ce "izvor" ma adap.

duminică, 24 februarie 2013

Nu vreau sa las pe nimeni sa imi fure bucuria!

Azi e sarbatoare. Si, de ceva vreme invat sa ma bucur la sarbatoare, invat ca pentru a merge la sarbatoare trebuie sa ma pregatesc. Apoi, la si in sarbatoarea asta vine toata Trinitatea. Ca sa ma prezint cum trebuie am nevoie sa citesc din Vechiul Testament ce trebuie sa fac apoi sa nu uit ca sunt copil de Dumnezeu infiat prin sangele de la cruce, sangele lui Isus Christos = Yeshua HaMaschiach.

De la spalarea fizica pana la curatirea interioara, iertarea, rezolvarea muncilor ce m-ar impiedeca sa merg la bucurie, sustinerea dorintei de a ma bucura, de a-L lasa pe Domnul sa locuiasca in mine, sa ma umple cu Duhul Sau.

De ce sa ma bucur cand criza e in toi? De ce sa ma bucur cand nu am cu ce plati doctorii ca sa nu ajung in colaps? De ce sa ma bucur cand nu am bani sa imi satisfac mofturile, placerile si de cele mai multe ori ii intind pentru cele necesare? Pun intrebarile si realizez ca iar sunt eu buricul pamantului.

Ma bucur de Domnul, de ceea a facut si face pentru mine, de minunile din viata mea, de rugaciunile ascultate, de purtarea Lui de grija, de binecuvantarile ce se innoiesc in fiecare dimineata, de frumusetile din creatie, de pacea ce o primesc de la El cand furtunile vin peste mine, de .....

Cine este Domnul meu? Isaia 42:1-13 Implinirea promisiunii o vad in Isus Christos = Yeshua HaMaschiach.
"Iată-L pe Robul Meu, pe Care Îl sprijin, Alesul Meu, în Care-Mi găsesc plăcerea! Voi pune Duhul Meu peste El, iar El va vesti neamurilor dreptatea. 2 Nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe drum. 3 Nu va rupe trestia zdrobită şi nu va stinge mucul care încă mai fumegă, ci cu credincioşie va aduce dreptatea. 4 El nu va slăbi, nici nu se va descuraja până nu va aşeza dreptatea pe pământ. Şi în Legea Lui vor nădăjdui ostroavele!» 

5 Aşa vorbeşte Dumnezeu, DOMNUL Care a creat cerurile şi le-a întins, Care a desfăşurat pământul împreună cu resursele lui, Care dă suflare oamenilor de pe el şi suflet celor ce umblă pe el: 6 «Eu, DOMNUL, Te-am chemat prin dreptate. Te voi ţine bine de mână; Te voi păzi şi Te voi face un legământ pentru popor şi o lumină pentru neamuri, 7 ca să deschizi ochii orbilor, să eliberezi pe prizonieri din captivitate şi din închisoare pe cei ce stau în întuneric. 

8 Eu sunt DOMNUL; acesta este Numele Meu! Nu-Mi voi da slava altuia şi nici lauda cuvenită Mie, idolilor! 9 Iată! Lucrurile spuse mai dinainte s-au împlinit şi acum vestesc altele noi; înainte să se împlinească vi le fac cunoscute.»

10 Cântaţi DOMNULUI un cântec nou! Cântaţi-I laudele de la marginile pământului, voi, care străbateţi marea, tot ceea ce este în ea, ţinuturile de lângă mare şi locuitorii lor! 11 Să-şi ridice glasul pustia şi cetăţile ei, aşezările locuite de chedariţi! Să strige de bucurie locuitorii din Sela, să strige de pe vârfurile munţilor!
12 Să-L slăvească pe DOMNUL şi să-L laude în ţinuturile de lângă mare! 13 DOMNUL mărşăluieşte ca un viteaz; asemenea unui războinic Îşi stârneşte râvna: strigă, scoate un strigăt de luptă şi triumfă asupra duşmanilor săi."

M-am pregatit pentru sarbatoare!
Mi-am pus inima sa Il caute pe Domnul, sa stea cu El, sa se linisteasca in El.
Ca si evreii din vremea Esterei care au primit vestea salvarii, asa ma bucur si eu azi de mantuire, eliberare, salvare.
Vreau sa las bucuria ce vine de sus, de la Cel venit de Sus sa imi inunde fiinta!
Nu vreau sa las pe nimeni sa imi fure bucuria!

sâmbătă, 23 februarie 2013

"urechiusile lui Haman"

Mare sarbatoare mare la evrei si nu numai. Se sarbatoreste Purim-ul! In cartea Estera este descrisa povestea salvarii evreilor din mana lui Haman. E o sarbatoare vesela, o sarbatoare a bucurie, a salvarii, a izbavirii. Si zilele astea se mananca humantasi insa acestor prajiturele li se mai spune si "urechiusele lui Haman". Pentru cine vrea sa celebreze ... ca la carte si vrea sa incerce sa manance niste "urechiuse", poate sa o faca. Reteta este mai jos. Multumesc Crestin ProIsrael pentru reteta publicata si multumesc Otniela Batzion pentru ca ai facut-o publica!

Ingrediente:
100 – 150 g zahar pudra
3 galbenusuri
250 g unt moale
300 g faina
coaja de lamaie rasa

Umplutura
1 ) Cu mac
100 g mac
100 ml lapte
25 g unt
150 g zahar
1 pliculet de zahar vanilat
coaja rasa de lamaie
1-2 linguri pesmet sau firimituri de biscuiti

2) Cu nuca
150 g nuca macinata
100 g zahar
2 linguri gem caise ( sau piersici )
1 varf cutit de scortisoara

Aluatul :
Se amesteca bine galbenusurile, zaharul pudra , untul si coaja rasa de lamaie.
Adaugam faina si framantam putin coca obtinuta. Aluatul il punem la frigider 30 minute. Apoi il intindem intr – o foaie groasa de 4-5 mm si il decupam in forme rotunde. In centrul fiecarei forme punem o lingurita de umplutura si incepem sa formam ” urechiusele”.

Umplutura:
Punem macul, zaharul ,coaja rasa de lamaie si untul pe foc timp de 10 -12 minute si le amestecam usor cu o lingura de lemn. Daca a iesit prea moale compozitia ii putem adauga putin pesmet.
Nuca o amestecam cu zahar , scortisoara si gem.

Le punem la copt in cuptorul preincalzit la aprox. 180 grade pret de 25 minute pana se rumenesc.

La sfarsit “ urechiusele lui Haman “ se pot pudra cu zahar.

Pofta buna !

Otniela- Daniela Onu
Hag Purim Sameach!

vineri, 22 februarie 2013

repaus vocal

De vreo doua zile parca am un arici in gat, un arici agitat ... Am citit ca se recomanda repaus vocal insa nu total. In acest repaus insa imi pot folosi mainile.
Dar, cum sa scap de arici?
Imagine primita pe e-mail.

joi, 21 februarie 2013

Esti pregatit /a sa ai un copil?

Preluat de pe http://edukid.ro/loc-de-joaca/esti-pregatita-sa-ai-un-copil
Va prezentam un test amuzant al lui Colin Falconer, spre a înţelege mai bine cum stau lucrurile când vine vorba de decizia de-a avea sau nu un copil sau a vă reaminti, dacă aţi trecut deja prin asta:

Punctul 1: Pregătirile pentru sarcină

Pentru femei:
1. Îmbracă-te într-o rochie şi leagă un sac de bile în faţă.
2. Lasă-l acolo.
3. După 9 luni scoate 5% din cantitatea de bile.

Pentru bărbaţi:
1. Fă un drum până la cea mai apropiată farmacie. Varsă conţinutul portofelului pe tejghea şi spune-i farmacistului să ia cât pofteşte din sumă.
2. Fă un drum până la supermarket. Stabileşte din vreme ca tot salariul tău să fie redirecţionat automat către managerul magazinului.
3. Du-te acasă. Ia ziarul şi citeşte-l, va fi ultima dată când o faci.

Punctul 2: Informaţiile despre creşterea copiilor
Găseşte un cuplu de părinţi şi fă-le o listă cu toate aspectele pe care nu le gestionează cum trebuie când vine vorba de copiii lor, de la disciplină la lipsa lor de răbdare, intoleranţa crasă şi prea marea libertate pe care o acordă copiilor.

Fă-le sugestii despre cum ar putea să îşi educe mai bine copiii, să le regleze programul de somn, să îi înveţe să meargă la toaletă şi să se poarte, la masă şi în general.

Bucură-te de aceste momente. O să fie ultima dată în viaţă când ai toate răspunsurile.

Punctul 3: Programul nocturn
1. Plimbă-te prin sufragerie de la 5 la 10 seara cu o pungă cu apă cântărind între 4 şi 6 kilograme şi cu radioul din care răsună de zgomote insuportabile dat tare.
2. La 10 seara lasă punga jos şi pune ceasul să sune la miezul nopţii.
3. Trezeşte-te la ora 11 şi plimbă punga prin cameră până la 1 noaptea.
4. Pune alarma să sune la 3.
5. Din moment ce nu poţi să dormi, trezeşte-te la 2 şi fă-ţi un ceai.
6. Bagă-te în pat la 2:45.
7. Ridică-te la 3, când sună ceasul.
8. Cântă în beznă până la 4.
9. Pune alarma să sune la 5. Trezeşte-te când sună.
10. Fă micul dejun.
Continuă să faci asta pentru cinci ani. Și nu uita să pari binedispusă!

Punctul 4: Cum să îmbraci un copil mic
1. Cumpără o caracatiţă vie şi un sac din sfoară împletită.
2. Încearcă să bagi toate braţele caracatiţei în sac, fără să rămână nimic pe afară.
Timpul avut la dispoziţie: 5 minute.

Punctul 5: Maşina
1. Uită de maşina de oraş. Cumpără ceva practic, cu 5 uşi.
2. Cumpără o îngheţată de ciocolată şi pune-o în buzunarul din spatele scaunului. Las-o acolo.
3. Ia o monedă și blochează CD player-ul.
4. Ia o cutie de biscuiţi cu ciocolată; fărâmiţează-i pe bancheta din spate.
5. Zgârie ambele părţi laterale ale maşinii cu o greblă.

Punctul 6: Plimbările scurte
a. Aşteaptă.
b. Du-te până la uşa din faţă.
c. Întoarce-te.
d. Ieşi pe uşă.
e. Întoarce-te.
f. Mai ieşi o dată.
g. Reuşeşte să ajungi pe alee.
h. Mergi până la un capăt.
i. Mergi până la celălalt.
j. Mergi foarte încet preţ de 5 minute.
k. Opreşte-te, inspectează totul şi răspunde la cel puţin 6 întrebări despre fiecare bucăţică de gumă, fiecare şerveţel şi fiecare insectă moartă de pe traseu.
l. Întoarce-te pe unde ai venit.
m. Ţipă că nu mai rezişti, până când vin vecinii şi se uită urât la tine.
n. Renunţă şi întoarce-te în casă.
Eşti gata acum să scoţi un copil mic la plimbare.

Punctul 7: Discuţiile cu copiii
Repetă fiecare lucru pe care îl spui de 5 ori.

Punctul 8: Cumpărăturile
1. Fă un drum până la supermarket. Ia cu tine ceva care să semene cât mai bine cu un copil preşcolar. Ca de exemplu o capră. Dacă vrei să ai mai mulţi copii, atunci ia mai multe capre.
2. Fă cumpărăturile săptămânale fără să pierzi capra sau caprele din ochi.
3. Plăteşte pentru tot ce-a mâncat sau a distrus capra.
Până când nu poţi face asta cu uşurinţă, nici măcar nu te gândi să ai copii.

Punctul 9: Cum să hrăneşti un copil mic
1. Scoate miezul unui pepene.
2. Fă o gaură mică în el.
3. Agaţă pepenele de tavan şi lasă-l să se legene dintr-o parte în alta.
4. Ia un bol de cereale şi încearcă să le bagi prin gaura din pepene scoţând sunete de avion în zbor.
5. Fă asta până când ai terminat toate cerealele.
6. Adună ce a mai rămas din poală, după ce ai vărsat o bună parte pe podea.
Punctul 10: Televizorul
1. Învaţă numele fiecărui personaj de desen animat de pe toate posturile TV pentru copii.
2. Uită-te doar la asta la televizor pentru următorii cinci ani.

Punctul 11: Dezordinea
1. Dă cu gem pe canapea şi perdele.
2. Ascunde un peşte după televizor şi lasă-l acolo toată vara.
3. Murdăreşte-ţi degetele cu pământ de flori, apoi şterge-le de pereţi. Acoperă petele cu creioane colorate. Cum arată?
4. Goleşte toate sertarele din casă pe podea şi treci la punctul 5.
5. Ia obiecte la întâmplare şi cară-le în restul camerelor.

Punctul 12: Excursiile cu familia
1. Înregistrează pe cineva spunând “mama” la interval de 4 secunde. Asigură-te că vocea celui care le-a înregistrat e în creştere, până ajunge să semene cu un supersonic.
2. Pune caseta în maşină, oriunde mergi, pentru următorii 4 ani.
Eşti gata acum să pleci în excursii cu copilul.

Punctul 13: Conversaţiile
1. Începe să discuţi cu un adult.
2. Roagă pe cineva să te tragă de tricou sau de fustă din minut în minut, în timp ce pe fundal rulează caseta cu “mama” pe care ai înregistrat-o mai devreme.
Eşti pregătită acum să porţi o conversaţie cu un adult cu copilul în cameră.

Punctul 14: Pregăteşte-te pentru serviciu
1. Alege o zi în care ai o întâlnire importantă.
2. Îmbracă-te la patru ace.
3. Ia o cană de smântână şi amestec-o cu una de suc de lămâie.
4. Varsă jumătate din conţinut pe cămaşa ta de mătase.
5. Înmoaie un şerveţel în jumătatea rămasă de substanţă.
6. Încearcă să ştergi pata de pe bluză cu acelaşi serveţel.
7. Nu te schimba (nu ai timp!)
8. Mergi direct la muncă.

Eşti acum gata pentru copii! Bucură-te de experienţă!

cine e Cel in care imi pun increderea?

"27 De ce spui, Iacove, de ce zici, Israele: «Calea mea este ascunsă de DOMNUL şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»
28 Nu ştii? 
N-ai auzit? 
DOMNUL este Dumnezeul cel Veşnic, creatorul întregului pământ. 
El nu oboseşte, nici nu osteneşte, iar priceperea Lui este de nepătruns.
29 El dă putere celui obosit şi îl întăreşte pe cel fără putere.
30 Flăcăii vor obosi şi vor osteni, tinerii vor cădea lipsiţi de putere, 31 dar cei ce se încred în DOMNUL îşi vor înnoi puterea, se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii, vor alerga şi nu vor osteni, vor umbla şi nu vor obosi."

Iuda era in stare de razboi, Ierusalimul era sub asediu, mult popor era deja in robie ... credinta poporului dupa cum se vede ... era cam la pamant. Isaia este trimis la popor sa le vorbeasca despre Domnul. Influenta idolatra isi pusese amprenta puternic pe inimile evreilor. Il vedeau pe Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov ca pe unul din idolii importati de la popoarele vecine. 

Isaia aduce aminte poporului ca Domnul a schimbat numele lui Iacov in Israel. Semnificatia numelui Iacov arata personalitatea lui insa Domnul Il transforma dintr-un om inselator intr-un om ce lupta cu Dumnezeu. Apoi, Isaia aminteste poporului de faptul ca Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov aude, vede, stie, este Vesnic, Creator. Dumnezeu este Cel ce da putere celui ce se vede neputincios, celui ce isi vede starea, celui ce accepta ca e doar creatura si ca fara Domnul nu poate trai. 

Robia va veni peste Iuda, vor ajunge in Babilon insa cuvintele lui Isaia vor aduce speranta, vor provoca poporul sa isi lase idolii si sa se increada in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov.  

Pentru cei ce se incred in Domnul este aici promisiune ce ma lasa fara cuvinte "dar cei ce se încred în DOMNUL îşi vor înnoi puterea, se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii, vor alerga şi nu vor osteni, vor umbla şi nu vor obosi." 

Ma vad provocata de Isaia sa imi verific credinta, sa vad cine este Domnul in care imi pun increderea. Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov este si Dumnezeul meu si El este : Creator Suveran, Stapan, Sfant, Sfant, Sfant, Vesnic, Atotputernic, Atotstiutor, Omniprezent, Omnipotent, Cel ce aude, Cel ce vede, Cel ce stie , Cel ce da putere, Cel Intelept, Cel ce nu oboseste, Cel ce nu osteneste, Cel ce intareste ... 

miercuri, 20 februarie 2013

How great is our God

"21 Nu ştiţi?
N-aţi auzit? 
Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? 
N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului? 

22 El este Cel Ce şade deasupra cercului pământului, ai cărui locuitori par nişte lăcuste. 
El este Cel Ce întinde cerurile ca un baldachin şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.
23 El este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic, iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista.
24 De abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ, că El şi suflă peste ei, uscându-i, iar vijelia îi ia ca pe nişte paie. 

25 «Deci, cu cine M-aţi putea asemăna? 
Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.
26 Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi: Cine a creat toate acestea? 
El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una, chemându-le pe nume. 
Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui, că nici una nu lipseşte. " Isaia 40:21 - 26

Am fost educata in sistemul national secular de educatie. Am invatat acasa si la biserica ca lumea a fost creata de Dumnezeu. Insa la scoala am invatat ca lumea s-a cam creat singura, au fost ceva molecule buclucase cu dor de emancipare si vedetism, care de atata mandrie au explodat si s-au divizat. Secularismul si-a pus amprenta pe mintea mea mai mult decat mi-am putut inchipui. A transformat Dumnezeul Creator si Suveran intr-o poveste ce ... mergea cateodata citita.

Cu ceva vreme in urma, am urmarit un material expus de un rabin destul de cunoscut la o intalnire cu parintii si tinerii. Vorbea despre educatie, despre educatia copiilor si despre importanta cresterii educarii acestora in valorile Bibliei, cu credinta in Dumnezeu. A spus ceva socant pentru mine la acea vreme. In tarile unde sunt multi evrei, exista scoli evreiesti in care invata numai copii lor. E alegerea parintilor de a plati un pret si de a isi lasa copiii educati acolo, in spiritul biblic. Rabinul acesta spunea "daca nu faceti efortul de a va da copiii in scolile evreiesti, mai bine sa ii ucideti decat sa isi piarda singuri sufletul". Am ramas socata. Omul insa si-a continuat prelegea si a explicat efectul educatiei seculare asupra mintii copiilor. Necredinta intr-un Dumnezeu Creator, Stapan, Suveran, Atotputernic si centrarea pe om duce la .... nenorocire. Oricat de mare sau departe ar ajunge copilul acela la varsta matura, din punct de vedere spiritual este un om ... pierdut. Indemna parintii sa plateasca pretul educatiei copiilor lor, sa isi stie copiii pe mana unor oameni care cred in Dumnezeu, care vad viata prin aceasta prisma, care le vor educa copiii dupa valorile Scripturii. 

Am realizat atunci, inca o data, cat de important e ceea ce se sadeste in mintea copiilor si de ce Dumnezeu ii spune lui Moise sa spuna copiilor povestea poporului, sa ii invete legea, sa ii educe cu valori biblice, sa Il caute pe Domnul si sa traiasca dupa cum spune El.

Louie Giglio e un om pe care il respect foarte mult pentru ca are "coloana vertebrala", pentru ca a refuzat sa nu spuna adevarul si sa isi mentina credinta si valorile chiar si in fata presedintelui Statelor Unite si nu a cedat de dragul vedetismului sa isi renege convingerile. 

marți, 19 februarie 2013

De unde imi va veni ajutorul?

De unde imi va veni ajutorul? Ajutorul imi vine de la Domnul care a facut cerurile si pamintul...
De Jeanne Morris
Tradus Rodica Botan

In septembrie, in anul in care s-a nascut cel de-al doilea copil al meu, ne-am mutat cu sotul meu dintr-un oras mititel intr-un oras mai mare. Eram tineri si nu aveam bani, asa ca am inchiriat o rulota si am parcat-o in padure in afara orasului. Nu mult dupa aceea fiul meu Steven a venit pe lume, cu citeva saptamini inainte de termen... si era foarte, foarte mititel. Bebelusii acestia mici au nevoie de o ingrijire costisitoare, atit ca valoare financiara, cit si ca timp. Cu datoriile ce le-am facut la spital, adaugate la cheltuielile pe care le-am facut cu mutatul, ma gindeam cu ingrijorare cum o sa putem sa le platim pina la urma. Dar tot la fel de bine stiam ca vom razbi cumva cu ajutorul Domnului...

Locuinta noastra era mica si izolata, dar imi placea mult. Pomii din padure isi aratau glorioasele lor culori si singurii vecini pe care ii aveam erau veveritele si racoonii. Imi placeau chiar si lungile calatorii pe care trebuia sa le fac la magazine, desi pina la drumul mare aveam cale de mers de mai bine de o mila, inca o jumatate de mila pina la un telefon public, si inca alta jumatate pina la cel mai apropiat magazin. Asa ca un dus-intors la magazin era de 4 mile. Imi puneam copiii in carucior si plecam ca intr-o aventura sa cumparam lapte si piine, nestiind niciodata ce pasari salbatice sau animale vom intilni pe drum.

Intr-o dimineata devreme de decembrie, m-am trezit parca intr-o lume noua. In timpul noptii, o furtuna cu zapada a transformat padurea din jur intr-o lume magica, imbracata intr-o haina sclipitoare cu cristale de gheata atirnind ca niste ciucuri de crengile pomilor. M-am grabit sa-mi trezesc copiii sa le arat cit de frumoasa este iarna. Fetita mea de doi ani Evelyn era treaza si dornica sa se imbrace, dar cind l-am atins pe fiul meu, acesta ardea de febra.

Dintr-odata m-a apucat frica atunci cind am realizat cit sintem de izolati. Nu aveam telefon si eram la distanta de doua mile de cea mai apropiata persoana care ar fi putut sa ne ajute, ba chiar si mai rau, drumul catre casa noastra era un drum privat, si curatatoarele de zapada nu curata zapada pe astfel de drumuri private.

Era imposibil sa pot cara doi copii pe o asemenea vreme. Aveam doar o saniuta sa ii duc pina la o statie de autobuz; numai daca sotul meu ar fi aici... sau daca autobuzele ar trece... numai daca... Era imposibil sa-mi duc copilasul la doctor. Nu puteam face nimic si mi s-a pus un nod in stomac si ma stringea din ce in ce mai tare.

Am ingenuncheat si m-am rugat..."Doamne", am zis, "ajuta-ma, ca sint asa de ingrijorata pentru copilasul meu si nu stiu ce sa fac!" Asteptind un raspuns la rugaciune, am realizat ca de fapt ma uit la problema intr-un fel total gresit. Nu era neaparat nevoie sa duc copilul la doctor, cit era nevoie sa aduc cunostintele doctorului si medicamentele necesare la copilul meu. Deci, as fi putut sa-i telefonez doctorului si sa-i cer sa-mi spuna care sint medicamentele potrivite. Plina de convingere, am inceput sa ma imbrac pentru un drum catre cabina telefonica. Imi puneam de-acuma cizmele cind am auzit ca cineva bate la usa. Nu-mi dadeam seama cine poate fi. Singura persoana care stia de noi era sotul meu, si el era plecat din oras. Am deschis usa si, spre surprinderea mea, era omul care ducea lapte la magazinul cel mai apropiat de noi. Nu-i stiam numele dar il vazusem acolo in repetate rinduri si am si vorbit cu el de citeva ori in treacat. El mi-a zimbit si mi-a zis...
-Buna... vrei ceva lapte?
Fara sa pot vorbi, am deschis usa larg, ca sa-i fac loc sa intre. El a continuat...
-Aproape ca nu m-am dus astazi la lucru...pe asa o vreme rea. Si cu mina arata inspre afara - catre padure, zapada si drumul inzapezit. Dar nu m-am putut opri sa nu ma gindesc la tine si la copiii tai, inzapeziti aici, fara lapte. Asa ca m-am hotarit sa duc lapte la magazin, si m-am gindit sa va aduc si voua - ca doar nu sinteti asa de departe. Dar ...locuiti mai departe decit mi-am inchipuit eu, si cu zapada asta asa de adinca... m-am obosit cumplit. Sper ca nu te superi daca stau sa ma odihnesc un pic inainte de a porni inapoi.

I-am pus o ceasca de cafea in mina, sa fiu sigura ca este confortabil. Apoi i-am spus despre copilasul meu si am terminat spunindu-i...
-Stiu ca tu esti raspunsul rugaciunii mele. Daca ai sta cu copiii mei pina ma duc sa chem doctorul, m-ai scuti de ingrijorare.Mi-era teama sa-i las chiar singuri, dar inainte de a aparea tu, am fost convinsa ca n-am de ales.
A stat omul pe ginduri citeva secunde, dupa care a dat din cap si a zis...
-Nici eu n-as putea sa-i las singuri Asa ca grabeste-te sa pornesti la drum. Apoi zimbind zise...
-Imi pare bine ca ti-am croit deja o pirtie prin zapada.
Inchizind usa in urma mea, am auzit-o pe Evelyn spunind fraza ei favorita...
-Nu vrei sa ne citesti ceva?

Chiar cu pirtia facuta de laptar mi-a trebuit un ceas bun sa ajung la drumul mare, alunecind si cazind uneori. Dar Domnul a fost cu mine. Am dat de doctor imediat. Si-a amintit de copilul meu si a realizat ca situatia era critica pentru un infant de virsta lui. M-a chestionat cu migala si pe indelete, si a ajuns la concluzia ca Steve are o infectie la ureche. Apoi m-a asigurat ca antibioticele vor lucra rapid si vor aduce infectia sub control.
-Dar... zise el... trebuie sa incepi sa-i dai medicamentele cit de curind posibil. Miine poate fi prea tirziu.
-Asa ca... mai explica el, am sa sun la farmacie si am sa le spun sa pregateasca medicamentul imediat. Este un medicament nou si destul de scump, dar cred ca in cazul asta medicamentul este absolut necesar. Care este numele farmaciei cele mai apropiate de tine?
I-am spus numele unei companii mari pe care o vazusem in centrul nostru, la departare de inca citeva mile si l-am intrebat...
-Cit crezi ca o sa coste medicamentul?

Doctorul spuse pretul... si era atit de mare, ca am ramas cu gura cascata. De unde sa iau eu atitia bani? M-am bilbiit cu citeva multumiri si am pus telefonul in furca in timp ce mintea imi alerga cu viteza luminii incercind sa gaseasca o solutie. Nu cunoasteam pe nimeni in oras, m-am uitat in cartea de telefoane si am sunat citeva agentii de caritate, dar toti aveau aceleasi reguli, si de la fiecare am auzit...."Vino la noi si depune o cerere, sa vedem daca te califici. Daca crezi ca nu poti astepta, du copilul la spital!" Unde? Bineinteles la capatul celalalt de oras.

Eram deja gata de panica. Mai aveam doar o moneda ramasa pentru telefon si nu aveam idee de unde o sa iau banii sau ce trebuie sa fac. Apoi mi-a trecut prin minte ca totusi exista o cale sa iau medicamentele fara sa platesc pentru ele. Pot astepta pina se inchid magazinele, si sa sparg usa si sa fur medicamentele. N-o sa gresesc medicamentul pentru ca va avea numele copilului meu scris pe sticluta.

Pina atunci nu furasem insa niciodata in viata mea. Stiam ca e pacat sa furi, ca Dumnezeu a specificat acest lucru, dar aveam nevoie de medicament daca voiam sa-mi traiasca copilul. Ma gindeam ca Dumnezeu ma va ierta.

Asa ca m-am rugat... "Doamne, Te rog, condu-ma Tu. Nu vreau sa fur, dar nu pot sa nu incerc absolut tot ce pot, si eu nu vad alta cale." Apoi am auzit o voce... atit de clara si de calma, ca si cind cineva ar fi stat chiar linga mine sa-mi vorbeasca...
-Numai daca nu-ti vor da ei medicamentul...
Sa mi-l dea? Ideea asta era chiar ridicola, si aproape mi-a venit sa rid. Dar oricum am zis ...
-Da, Doamne... am sa le-o cer...

N-am crezut nicio clipita ca un magazin asa mare o sa imi dea un medicament atit de scump mie, o necunoscuta, dar m-am gindit ca daca nu incerc, n-o sa aflu niciodata daca mi-ar da medicamentul pe gratis sau nu...

Asa ca mi-am folosit ultima moneda sa sun la farmacie. Cind a raspuns farmacistul, i-am spus cine sint si l-am intrebat daca a primit cumva prescriptia de la doctor. El a confirmat ca a primit comanda si ca medicamentul ma astepta, si mi-am luat inima in dinti si ma pregateam sa aud ca imi va respinge cererea ce aveam sa i-o fac.
-Tu nu ma cunosti, am zis eu, dar eu locuiesc la marginea orasului intr-o rulota parcata pe strada Sovereign. Nu am bani, si copilul meu este bolnav. Daca imi dai medicamentul acuma, am sa platesc cind am sa pot.
-Nici o problema! spuse farmacistul. Vrei sa ridici medicamentul acuma sau il vom aduce noi la domiciliu?
-Mi-l puteti trimite acasa? Am zis eu aproape naucita de aceasta surpriza?
-Sigur ca da, a zis el... avem aici un tinar care a venit la lucru cu un Jeep, si m-am minunat de ce a adus tocmai astazi masina asta 4x4 la lucru, dar acuma am inteles de ce.
-Doamne, Iti multumesc!...am mai adaugat eu...
-Da...a zis farmacistul... asta este ceva ce auzim aici chiar foarte des.
Dupa ce am multumit, am inchis telefonul si am stat acolo, intepenita cu cizmele in zapada, plina de mirare, si bucurie, si de lauda. Am experimentat ceea ce ar fi minunea Lui Dumnezeu.

Aceasta a fost prima data cind am experimentat mina Lui Dumnezeu in viata mea... dar nu a fost si ultima data. N-am avut drumuri usoare in viata, dar de fiecare data cind am ajuns in punctul in care problemele erau prea mari si nu am mai putut pasi mai departe, cineva venea de undeva in ajutorul meu. N-am stiut intotdeauna cine au fost cei ce m-au ajutat, dar am stiut in mod sigur Cine i-a trimis sa ma ajute...

ma descotorosesc de idoli

"18 Cu cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu? 
Ce imagine aţi putea găsi pentru El?
19 Un idol? – un meşter îl toarnă şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur şi îi face lănţişoare de argint.
20 Săracul, care nu-şi permite aceasta, alege un lemn ce nu putrezeşte şi îşi caută un meşter iscusit pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine. " Isaia 40:18-20

Isaia isi continua predica, discursul logic punand intrebari petinente. Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov este Dumnezeul Creator, Suveran, Atotputernic, Atotstiutor, Intelepciune. Evreii vremii lui Isaia traiau intr-o mixtura religioasa. Isi pastrasera traditia iudaica insa se inchinau si idolilor. Pana si cel mai sarac mergea la un mester sa ii faca acolo un idolas care sa aibe stabilitate si sa nu il zboare vantul la o mica adiere.

Spiritul de judecata parca mi-i in sange insa vreau sa il opresc si sa ma analizez pe mine. 
Ce idoli am? 
Cui ma inchin? 
Cine este Dumnezeul meu?

In Vechiul Testament - Tanach, gasesc Decalogul. Mai exact in gasesc in Exod 20. Una dintre cele 10 porunci spune asa: 
"4 Să nu-ţi faci vreun idol reprezentând vreun lucru de sus din cer, de jos de pe pământ sau din apele de sub pământ. 5 Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinţilor lor, până la a treia sau a patra generaţie a celor ce Mă urăsc 6 şi Îmi arăt îndurarea până la a mia generaţie a celor ce Mă iubesc şi împlinesc poruncile Mele."

In Deuteronom 4, Moise, reaminteste poporului cum a venit Domnul la ei si ce le-a spus El "12 Domnul v-a vorbit din mijlocul focului. Voi aţi auzit sunetul cuvintelor Sale, dar nu aţi văzut nici o înfăţişare, ci aţi auzit doar o voce. 13 El v-a vestit legământul Său, Cele Zece Porunci, pe care v-a poruncit să le urmaţi şi pe care le-a scris pe două table de piatră. "

Este interzis cu desavarsire sa imi fac vreo reprezentare a Domnului si sa ma inchin in fata acestei reprezentari. Porunca asta a fost data de Domnul, sapata de mana Lui in pietrele ce i le-a dat lui Moise pe Muntele Sinai. De ce a fost data porunca asta? Pentru ca Domnul stia ca inima si mintea omului vrea ceva vizibil si palpabil ... inclusiv in ce priveste divinitatea.

Cand am fost in Coreea, am vazut idoli de vanzare, erau idoli mai mari sau mai mici, cu burta sau supli, colorati sau in culoare naturala, de piatra sau lemn. Mai toate casele aveau la intrare cel putin un idol. In clipuri si filme am vazut ca acest mod de inchinare este prezent preponderent in Asia. 

Acum vreo doua zile discutam despre modelul biblic in trairea vietii de zi cu zi si m-am izbit de replicile astea doua: "noi suntem moderni si modelul asta de trai nu mai intra in tiparul nostru de viata, ne descurcam bine si fara el" si "e greu de trait asa ... e foarte greu".

E greu de trait cum spune Biblia, e greu sa nu ai idoli, e greu sa traiesti in curatie, e greu sa nu iti inseli nevasta, e greu sa nu traiesti in curvie sau preacurvie, e greu sa nu poftesti femeile mai mult dezbracate de langa tine, sa nu poftesti barbatul alteia, sa nu furi, sa nu iti insusesti bunurile altcuiva, sa asculti de ceea ce spune Domnul, sa Il crezi pe El pe cuvant, sa te inchini inaintea Lui si nu inaintea unei reprezentari. Dar ... toate astea vad ca ma aseaza pe mine in centru si ca devin buricul pamantului. Mai, mai as cere soarelui sa se invarta in jurul meu. Mai am un pic si ma cred dumnezeu.

Porunca Domnului e clara. Provocarea la ascultare, incredere si credinta este valabila si astazi, pentru mine, in anul 2013. Decizia imi apartine. Decid sa ascult sau sa imi traiesc traiul modern. Oricare ar fi decizia, consecintele o vor urma. 

M-am intrebat de ce nu se stie clar locul unde a fost staulul si ieslea in care s-a nascut Isus, care e locul exact pentru drumul crucii, unde e crucea si mormantul, unde e giulgiul gasit in mormant, unde sunt hainele lui Isus. Istoria poporului evreu este una zbuciumata si "dovezile" palpabile si vizibile nu mai exista. Daca s-ar sti cu siguranta, nu ar fi devenit obiecte de inchinare, idoli? Daca s-ar gasi chivotul, nu ar deveni acesta obiect de inchinare, idol?

Provocarea ramane valabila incepand cu darea legii pe muntele Sinai. Provocarea de a asculta de Domnul, de a nu avea alt Dumnezeul, de a nu te inchina in fata unei reprezentari, de a nu pune pe nimeni in fata Lui Dumnezeu. 

Viata de aici e una plina de alegeri si consecinte. Isaia tocmai isi anuntase compatriotii ca Domnul va veni. Profetia s-a implinit. El a venit si acum eu stiu ca Isus va reveni sa ma ia ACASA. Curand se vor termina necazurile, alegerile si consecintele si voi merge ACASA la Tata, cu Isus, cu Duhul Sfant. Pana atunci ma descotorosesc de idoli si aleg sa cred si sa ma incred.

luni, 18 februarie 2013

duminică, 17 februarie 2013

Black

preluat de pe http://www.filme-indiene.net/load/filme_indiene/black_2005_intuneric/20-1-0-6289

Oh Lord, our Lord

Te laud ca esti Dumnezeu! Da, pe Tine care esti Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov insa esti si Dumnezeul meu.
Te laud ca esti Creator. Esti Creator Suveran. Esti Suveran Atotputernic.
Te laud pentru perfectiunea creatiei Tale. Te laud pentru echilibrul din natura, pentru ca viata sa poata exista si continua.
Te laud pentru ca Tu stii cat cantaresc muntii si cata apa este in mari si oceane.
Te laud pentru viata ce ai adus-o pe pamant, Tu esti Viata, Tu esti Cel ce ai suflat in narile omului si el a devenit fiinta cu viata.
Te laud pentru dragostea si dorul dupa Tine ce Le-ai suflat atunci in om.
Te laud pentru intelepciunea cu care ai facut totul.
Te laud pentru scrisoarea Ta de dragoste pentru omenire - Biblia (Vechiul si Noul Testament - Tanach si Brit Hadashah).
Te laud pentru ca modul cum Te-ai revelat poporului Tau si celor ce au vrut sa Te cunoasca.
Te laud pentru ca esti Sfant, Sfant, Sfant.
Te laud pentru ca Te-ai intrupat, ai venit pe pamant, ai trait printre noi, ai murit si inviat.
Te laud pentru Duhul Sfant ce L-ai lasat in inimile celor ce cred in Isus - Yeshua.
Te laud pentru ca prin Isus - Yeshua ne-ai impacat cu Tatal.
Te laud pentru Isus - Yeshua ca a implinit promisiunile despre El, a fost jerfta perfecta pentru pacat.
Te laud pentru ca esti Pastorul Cel Bun.
Te laud pentru ca m-ai ajutat sa Te vad, cunosc.
Te laud pentru ca L-am acceptat pe Isus Christos - Yeshua HaMachiach ca Domn si Mantuitor, ca doar prin El am iertate pacatele si am viata vesnica.
Te laud pentru ca imi porti de grija.
Te laud pentru ca iti pasa de sentimentele si starile mele, de nevoile mele fizice, sufletesti, emotionale, spirituale.
Te laud pentru ca ma asculti.
Te laud pentru ca esti Vindecator, ca in Tine imi gasesc pacea si alinarea, ca in Tine pot sa ma ascund cand furtunile bat in mine.
Te laud pentru legile si poruncile Tale ce imi creeaza un cadru in care sa traiesc.
Te laud pentru ca meriti, pentru ca asa ai poruncit, pentru ca imi face bine sufletului meu.

joi, 14 februarie 2013

dragoste mutilanta

Astazi, ca vreau sau nu, o sa vad peste tot inimioare rosii, tineri cuprinsi de febra pasiunii patimase ce se cred indragostiti pana dupa urechi. In mod special astazi se celebreaza "dragostea". Si asta pentru ca se celebreaza Sfantul Valentin. Insa, tot despre ziua de 14 februarie, se stie ca e ziua in care se inregistreaza cele mai inalte cote la sinucideri. Adica ... "dragoste" sau moarte?

Nu pot sa nu observ pe cei de langa mine, nu pot sa nu vad ca baietii nu stiu ce inseamna sa fii barbat si fetele nu stiu ce inseamna sa fii femeie. Exista un curent, o moda de uniformizare ... si asta indiferent de mediul in care traiesc. Insa nu pot sa nu ma intreb: unde sunt modelele? Unde sunt barbatii si femeile lideri si modele care sa ii invete pe cei ce vin din urma sa fie femei si barbati?

Urmeaza-ti instinctele! Sloganul indeamna la destrabalare, la negare a personalitatii tale, la a incerca absolut orice si asta duce la autodistrugere inconstienta, mutilare trupeasca, fizica, emotionala si spirituala.

Astazi e liber - nu stiu daca e si legal - sa te casatoresti pentru o zi. Primesti un certificat de casatorie valabil o singura zi. Cumva iti speli constiinta ca poti sa te bucuri de privilegiile casatoriei pentru o zi pentru care ai certificat. Insa maine, pe 15 februarie, ce se va intampla? Sau ... daca esti destul de abil / abila poti sa te casatoresti cu mai multi / multe astazi? Asta e dragoste sau e pasiune ce trebuie satisfacuta?

"Dragoste" cu orice pret? Ziarele locale ne-au invadat cu stiri despre "dragostea" ce i-a cuprins pe unii la varste din ce in ce mai mici. Copile ce devin mame cand se pregatesc sa iasa din varsta copilariei. Copii ce ajung sa isi creasca proprii copiii si duc poveri de nedescris pe umerii lor.

Suntem bombardati cu imagini cat mai senzuale, afise si clipuri cu conotatii sexuale explicite, cu indemnuri la a ne trai viata. Virginitatea si castitatea au ajuns sa fie considerate blestem sau motiv de a injosi pe cineva. Citesc despre copile din clasele primare (clasele I-IV) ce sunt injosite si umilite ca inca nu au inceput viata sexuala si ele trebuie sa scape de aceasta rusine traind si experimentand "dragostea".

Femeia a ajuns sa fie considerata un obiect sexual si o sluga ce trebuie sa indeplineasca dorintele masculului feroce.  "Femeia / fata trebuie sa taca, sa faca absolut tot ce i se spune, sa nu aibe nici o opinie, sa se lase pipaita, exploatata, umilita acasa si in special in public in fata altor femei .... doar e femeie, nu? Barbatul e stapanul, seful, cel destept, cel care trebuie ascultat, cel care nu face nimic si trebuie slujit, servit." Unii isi gasesc si versete din Biblie pentru a-si sustine punctele de vedere violandu-si partenera de viata. Nu pot sa nu ma intreb: cu ce gandesc astia?

De ce astazi un baiat / barbat trebuie sa cumpere flori / cadou / atentii fetei cu care se intalneste? Pentru a primi mai multe sarutari sau acte sexuale? De ce fata care primeste florile sau atentiile astazi in mod deosebit se daruieste mai mult? Cum se vede ea? Se vede ca un obiect care satisface dorinte si nevoi fizice? E doar un obiect sexual? Dincolo de sexual mai este ceva? De ce nu se ofera florile si cadourile .... in zilele care nu sunt sarbatori, aniversari?

Refuz sa ma consider un obiect, o sluga fara minte.
Refuz sa fiu moderna si sa imi pierd principiile si valorile.
Refuz sa traiesc ziua de azi pentru satisfacerea placerilor si pasiunilor.

Unde sunt parintii care isi atentioneaza fata si baiatul sa aiba grija la pozitia lor, la modul cum se imbraca, la modul cum privesc la un baiat, o fata? Unde sunt mamele care invata fetele cum sa fie femei si nu obiecte? Unde sunt tatii care sa isi tina baietii langa ei invatandu-i sa fie barbati in modul cum vorbesc si se comporta cu ceilalti si cu femeile?

Nu cred in egalitatea dintre sexe. Nu am puterea unui barbat oricat de mult m-as antrena. Nu voi gandi niciodata ca un barbat oricat de mult as incerca. Am fost creata femeie asa ca voi gandi si actiona ca atare. Insa ce inseamna sa fii femeie? Care sunt caracteristicile unei femei? Feminitatea inseamna vulgaritate si senzualitate? Masculinitatea inseamna duritate, marlanie si pofte implinite?

Cum am fost creat / creata? Cine m-a creat? Ce spune despre mine? Ce modele imi da Creatorul, modele de la care sa invat? Ma gandesc la barbatii care si-au tinut copiii langa ei si i-au invatat sa munceasca, sa Il caute pe Dumnezeu, le-au dat lectii de viata invatandu-i sa fie barbati cu adevarat. In galeria marilor barbati care au facut si greseli intra: Noe, Avraam, Iacov, Iuda, Iosif, Moise, Aaron, Samuel, David, Solomon, Ezechia, Isaia, Osea, Iov, Boaz si altii. Insa la femei ce gasesc? Am gasit ca am ce sa invat de la: Rut, Sara, Estera, mama lui David, mama lui Moise, Maria - mama lui Isus, Maria Magdalena, Sulamita si multe altele.

"Iubeste-l pe aproapele tau ca pe tine insuti!" Cum sa iubesti cand tu nu iti vezi valoarea, nu te iubesti, esti in plin proces de autodistrugere? Cum sa il iubesti pe aproapele tau? Pana nu inveti sa te iubesti, sa Il lasi pe Creatorul tau sa te iubeasca, sa iti arate ce inseamna dragostea, nu ai cum sa stii ce inseamna aceasta.  Daca nu stii sa te lasi iubit / iubita de El, daca nu te iubesti asa cum esti ... atunci traiesti o viata de dragoste mutilanta.

miercuri, 13 februarie 2013

Il cunosc pe Dumnezeul meu?

"12 Cine a măsurat apele în palma lui şi cerurile cu lăţimea palmei?
Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură? 
Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu o cumpănă?
13 Cine a cercetat Duhul DOMNULUI şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?
14 Cu cine s-a sfătuit El ca să fie luminat?
Cine L-a învăţat calea dreptăţii? 
Cine L-a învăţat cunoaşterea şi I-a arătat cărarea priceperii? 

15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată, sunt considerate ca praful de pe cântar. Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf. 

16 Libanul nu ajunge pentru foc, nici animalele lui pentru arderea de tot.17 Toate neamurile sunt un nimic înaintea Lui; mai puţin decât nimic şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa. " Isaia 40:12-17

Isaia anunta ca Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov va veni la poporul Sau, li se va arata, Il vor vedea. Le spune si cum sa Il recunoasca. Numai ca ... exista o problema. Ei nu Il cunosc pe Dumnezeul lor. Aveau idoli si in acelasi timp respectau traditia si ritualul iudaic. Era o mixtura religioasa in Iuda, in mintea si in inima lor. Orice le-ar fi spus Isaia trebuia sa treaca prin acest filtru de mixtura si ... efectiv nu aveau cum sa inteleaga si sa priceapa pana nu se lepadau de idoli si de filosofia acestora. 

"18 Vai de cei ce trag nedreptatea cu funiile minciunii şi păcatul – cum ar trage frânghiile de la car, 19 de cei ce zic: «Să se grăbească, să-Şi facă repede lucrarea ca s-o vedem! Să se împlinească planul Sfântului lui Israel, ca noi să-l cunoaştem!» 20 Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău, întunericul lumină, şi lumina întuneric, amărăciunea dulceaţă, şi dulceaţa amărăciune!" Isaia 5:18-20

"15 Vai de cei ce sapă adânc pentru a-şi ascunde planurile înaintea DOMNULUI, ale căror fapte sunt în întuneric şi care zic: «Nu ne vede nimeni! Nu ştie nimeni ce punem la cale!» 16 Voi priviţi lucrurile pe dos! Oare olarul poate fi considerat ca lutul? Îi va zice oare lucrul făcut celui ce l-a întocmit: «Nu tu m-ai întocmit!»? Sau îi va zice lucrul modelat celui ce l-a modelat: «Eşti fără pricepere!»? " Isaia 29:15-16

Mai mult de atat, nici macar nu voiau sa stie cine este Dumnezeul lor, Sfantul lui Israel "9 Căci ei sunt un popor răzvrătit, nişte copii mincinoşi, copii care nu vor să asculte Legea DOMNULUI, 10 care zic văzătorilor: «Să nu mai aveţi vedenii!» şi profeţilor: «Nu ne mai profeţiţi ce este drept! Spuneţi-ne lucruri măgulitoare, profeţiţi-ne iluzii! 11 Părăsiţi calea! Îndepărtaţi-vă de pe cărare şi nu ne mai confruntaţi cu Sfântul lui Israel!»" Isaia 30:9-11

Isaia nu se lasa intimidat de necredinta si lipsa lor de dorinta de a-L cunoaste pe Dumnezeul lor si incepe sa le spune despre El. Nu face intalniri cu unii si altii, nu ii cheama la masa pregatind bucate alese si apoi sa le expuna putin din filosofia lui de viata, nu face spectacole in care cumva este inclusa putina informatie despre Dumnezeu. Nu compune melodii pline de emotii sau cu ritmuri tantrice in care sa se spuna ceva despre Dumnezeul lui. Nu le expune informatii despre Dumnezeu in povesti siropoase sau comico-tragice. Nu, nici vorba de asa ceva. Isaia predica logic, o predica despre natura si caracterul Lui Dumnezeu. 

Cine este Dumnezeul care vine si despre care spun profetii? Prima data este prezentat ca Suveran Creator. A creat pamantul in proportii perfecte si necesare pentru  mentinerea vietii pe pamant. Apa de pe suprafata pamantului, pamantul si atmosfera au fost create cu precizia necesara ca sa produca gravitatia potrivita si functiile hidrologice ca sa sustina viata pe pamant.

Cu mai bine de 2700 de ani in urma, Isaia spune poporului din Iuda o informatie despre care oamenii de stiinta aveau sa scrie in secolele trecute. "Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură? " Intr-o masura e de fapt "a treia parte". De la geografie stiu ca pe pamant sunt doua parti apa si una cu pamant. Informatia asta Isaia o spune compatriotilor sai. Cum de a stiut el asta? Singurul lucru pe care pot sa il spun e ca i-a fot revelat.

Dumnezeul care vine nu este numai Suveran Creator ci si Omnipotent, Omniscient. El poate masura totul insa nu pote fi masurat. El isi cunoaste creatia insa creatia nu Il poate masura, cantari. Creatorul are o infinita si supranaturala cunoastere. Ma uit la Cel venit de Sus, la Mielul Lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii, la Isus si vad demostrata aceasta putere si cunoastere. Citesc in Noul Testament ca El potoleste furtuna, scoate demoni, invie mortii, citeste ce e in mintile ucenicilor si a celor ce voiau sa Il omoare, prezice viitorul.

Imperiile si-au consolidat armatele, au cucerit noi teritorii bagand groaza in cei luati captivi, si-au faurit planuri de viitor si s-au crezut dumnezei. Au vrut si au crezut ca prin puterea si faima lor Il vor invinge pe Dumnezeu. Isaia insa este ironic la adresa lor si ii compara pe ei, intelepciunea si puterea lor cu o picatura de apa dintr-o galeata. 

Nu noi L-am creat pe Dumnezeu ci El ne-a creat pe noi. Daca toata creatia ar fi un templu, lemnele Libanului nu ar fi suficiente pentru foc si taierea tuturor animalelor pentru arderile de tot nu L-ar face pe Dumnezeu dependent de om. Daca Lui Dumnezeu i-ar fi foame, nu ar avea nevoie de ajutorul meu (Psalm 50:3-15). Daca ar avea nevoie de o casa, nu ar avea nevoie de mine, nu ar depinde de mine ca sa o aibe. 
"1 „Aşa vorbeşte DOMNUL: «Cerul este tronul Meu, iar pământul este aşternutul picioarelor Mele! 
Ce fel de casă Mi-aţi putea zidi voi Mie? Sau unde va fi locul Meu de odihnă?
2 Mâna Mea a făcut toate aceste lucruri şi aşa au luat fiinţă toate, zice DOMNUL. 
Iată însă omul spre care voi privi: spre cel umil şi smerit în duh, spre cel ce se cutremură la Cuvântul Meu. " (Isaia 66:1-2)

Evreii vremii lui Isaia credeau ca Dumnezeu nu se prea poate descurca fara ei. Ca ... El are nevoie de ei. Nu vreau sa ii judec prea mult si prea tare pentru ca ... filosofia de care sunt inconjurata ma indeamna sa cred acelasi lucru. Insa Dumnezeu nu are nevoie de bunatatea mea, de jertfele mele, de intelepciunea mea, de cladirile mele. El nu depinde de mine. Eu depind de El. Eu am nevoie de El. Eu sunt cea care traieste pentru ca El vrea ca eu sa traiesc. El este Creatorul si eu sunt creatia. El este Domnul si Stapanul.

Il cunosc pe Dumnezeul meu?

marți, 12 februarie 2013

Iată Dumnezeul vostru!

"9 Suie-te pe un munte înalt, Sioane, aducător de veşti bune!
Înalţă-ţi glasul cu putere, Ierusalime, aducător de veşti bune! 
Înalţă-l, nu te teme! 
Spune cetăţilor lui Iuda: 

«Iată-L pe Dumnezeul vostru!» 

10 Iată, Stăpânul Domn vine cu putere, stăpânind prin braţul Său. 
Plata Lui vine cu El şi răsplata Lui Îl însoţeşte. 

11 El Îşi va paşte turma ca un păstor; 
Îşi va strânge mieii în braţe, 
îi va lua la piept 
şi va călăuzi blând oile care alăptează. " Isaia 40:9-11

Vestile bune trebuie spuse si altora. Poporul din Iuda trebuie sa auda vestea buna, vestea ce aduce mangaiere si speranta. Vestea cu care vor pleca in robia babiloniana de unde o ramasita se va intoarce si vestea asta le va insufleti inimile si vietile. Cu vestea asta in suflet vor reconstrui zidurile Ierusalimului. Isaia trebuie sa spuna vestea ca Domnul vine! Nu le spune ca vine in data de, la ora de, in locul X. 

Si, mai mult de atat, Domnul vine cu putere, vine la ai Sai, vine stapanind, vine sa isi rasplateasca pe cei ce au crezut in El, pe cei care au acceptat ca El e Domn si Mantuitor. Stapanul Domn e Yeshua HaMashiach = Isus Christos. 

Daca citesc atent istoria descrisa in Biblie gasesc ca marii oameni ai credintei au fost pastori: Abel, Iacov, Iosif, Moise, David. Despre oi stiu ca sunt cele mai neputincioase (ca sa nu spun proaste) dintre animale. Nu stiu sa deosebeasca pericolul, sa perceapa realitatea. Mereu si mereu au nevoie de cineva care sa le indrume, sa le poarte de grija, sa le adune, sa le duca la adapost, sa le vorbeasca, cante, mangaie. 

Prost inteles este insa termenul de pastor sau cioban. In cultura noastra - sau poate numai eu am perceput asa - numai oamenii fara carte, scop si tel au plecat la stana si au devenit ciobani sau pastori. Numai ca ... nu oricine poate fi pastor sau cioban. Daca nu iti plac oile, daca nu stii sa lucrezi cu ele, daca nu inveti sa le citesti ochii, mersul, glasul ... trebuie sa te lasi de meseria asta si sa te reprofilezi. 

Corelez profetia lui Isaia cu Noul Testament si o vad implinita in Isus Christos = Yeshua HaMashiach. Insa nu numai Isaia spune despre Isus ca El este Pastorul ci si alti profeti ai Vechiului Testament au profetit acest lucru. Citesc Ezechiel 34:20-34, Mica 5:1-4, , Zaharia 11:7-14, Zaharia 13:7. Isus a spus despre El Insusi ca este Pastorul cel bun si gasesc asta in Luca 15:3-7, Ioan 10:1-30 iar despre audienta Sa a spus ca este turma Lui - Matei 9:36-38, Ioan 10:1-30.

Parintii mei au avut oi si iarna cand acestea stateau acasa, puteam intra la ele in tarc. Abia asteptam sa apara miei, sa ii dresez, sa alerg cu ei, pe cei respinsi sa ii ajut sa manance. Daca era frig trebuia sa ii iau in casa, sa ii tinem la caldura. Pe unul din ei l-am invatat sa sara peste scaune si pe pat - spre disperarea parintilor mei. Imi stiau vocea - ciuleau urechile imediat ce ajungeam langa ele, veneau langa mine sa le dau graunte din mana. Daca mergeau la pascut si veneau seara cu turma ... le strigam si ele veneau dupa mine. Stiau cine sunt. Insa era atat de trist cand venea vara si mergeau la stana. Mergeam cu tata acolo si realizam ca nu imi mai recunosc vocea, nu ma mai stiau. Insa cand ciobanul le striga, ele veneau. Mieii pe care eu ii purtasem in brate si cu care ma jucasem ... acum erau indiferenti la vocea mea. Tata mi-a explicat atunci ca e normal asa. Daca ele stau cu anumiti oameni, invata vocea lor si merg dupa ei. Nemaiauzind vocea mea, ele au uitat-o si de asta nu vin la mine. 

Recitesc ce scrie Isaia si nu pot sa nu vad tandretea Pastorului. 
"El Îşi va paşte turma ca un păstor; 
Îşi va strânge mieii în braţe, 
îi va lua la piept 
şi va călăuzi blând oile care alăptează."
Un Pastor are grija de turma lui, mereu are in atentie toate oile Sale, miei nu pot merge in acelasi pas cu turma si au nevoie sa fie purtati in brate, langa inima Pastorului ca sa ii auda bataile inimii si sa se simta iubiti, protejati, in siguranta. Vocea Lui este una blanda iar pentru oile ce alapteaza si sunt in recuperare, atentia Lui este una deosebita. Ele sunt mai sensibile, fragile, sensibile si orice sunet nelalocul lui le sperie, de aceea vocea Lui este una plina de duiosie, o voce care ajuta inima bietelor oi sa se reconforteze, linisteasca.

Mesajul Lui Isaia e unul plin de speranta chiar daca viitorul apropiat era unul aducator de robie. Pastorul va reveni sa isi adune oile, sa le rasplateasca, sa le tina langa inima Lui. Si, desi nu am o parere inalta despre oi, vreau si eu sa stau langa inima Lui Isus.
The beautiful Tower of David in Jerusalem! - Jews News

duminică, 10 februarie 2013

imi voi implini juramintele

"1 Strigaţi de bucurie către Dumnezeu, toţi locuitorii pământului! 2 Cântaţi slava Numelui Său, măriţi slava Lui prin laudele voastre! 3 Spuneţi-I lui Dumnezeu: „Ce înfricoşătoare sunt lucrările Tale!“ Atât de mare este tăria Ta, încât duşmanii Tăi dau înapoi în faţa Ta. 4 Tot pământul să Ţi se închine şi să-Ţi cânte, să-Ţi cânte Numele! 

Sela 

5 Veniţi şi vedeţi faptele lui Dumnezeu, înfăptuirile înfricoşătoare pentru fiii oamenilor. 6 El a schimbat marea în uscat de au traversat râul cu piciorul! Deci să ne bucurăm în El! 7 El stăpâneşte cu puterea Sa pe vecie, ochii Săi supraveghează neamurile: fie ca răzvrătiţii să nu se mai ridice împotriva Lui! 

Sela
8 Popoare, binecuvântaţi-L pe Dumnezeul nostru, daţi glas laudei Sale! 9 El ne aşază sufletul printre cei vii şi nu lasă să ni se clatine piciorul. 

10 Dumnezeule, Tu ne încerci şi ne purifici precum se purifică argintul. 11 Ne-ai făcut să intrăm în mreajă, ne-ai pus poveri pe spate. 12 Ai îngăduit omului să călărească pe capetele noastre; am trecut prin foc şi prin apă, dar apoi ne-ai condus spre îndestulare. 

13 De aceea voi veni la Casa Ta cu arderi de tot, şi-mi voi împlini jurămintele, 14 jurăminte pe care buzele mele le-au promis şi pe care gura mea le-a rostit când eram în necaz. 15 Îţi voi aduce animale îngrăşate ca arderi de tot şi o ofrandă de berbeci; voi aduce viţei şi ţapi. 

Sela
16 Veniţi şi ascultaţi, voi, toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, şi vă voi povesti ce a făcut El pentru mine!17 Către El a strigat gura mea şi lauda Lui a fost pe limba mea. 18 Dacă aş fi văzut răutate în inima mea, nu m-ar fi ascultat Stăpânul. 19 Dar Dumnezeu m-a ascultat, într-adevăr, a luat aminte la glasul rugăciunii mele. 20 Binecuvântat să fie Dumnezeu Care nu mi-a respins rugăciunea şi nici nu Şi-a ascuns îndurarea faţă de mine!"
Psalm 66

Tzion, Tzion, Tzion, Halo tish alee lishlom asi raich
Tzion, Tzion, Tzion, Halo tish alee lishlom asi raich

Ay, Tzion, Ay, Tzion, Halo tish alee lishlom asi raich

(Oh Israel, trust in the Lord, he is your help and your shield) 

Israel, Israel, betach b’shem
Ezram hu magnia ha hu
Israel, Israel, betach b’shem
Ezram hu magnia ha hu

Israel, Israel, Israel Betach ba shem
Israel, Israel, Israel Ezram hu maginam hu

Israel, Israel, Israel Betach ba shem
Israel, Israel, Israel Ezram hu maginam hu

vineri, 8 februarie 2013

o alegere ... delicata

O femeie ingrijorata s-a dus la medicul ei si i-a spus:
“Doctore, am o problema serioasa si am nevoie disperata de ajutorul dumneavoastra! Copilul meu nu are nici macar un an, iar eu sunt din nou insarcinata. Nu vreau sa am copii cu o varsta atat de apropiata.”
Medicul i-a spus : 
”In regula, ce vreti sa fac?”
Ea a raspuns: 
“Vreau sa intrerupeti sarcina mea si ma bazez pe ajutorul dumneavoastra pentru aceasta.”
Medicul a stat pe ganduri cateva clipe, si apoi i-a raspuns femeii:
“Cred ca am o solutie mai buna la problema dumneavoastra. Si e mai putin periculoasa pentru sanatatea dumitale. Vedeti dumneavoastra, pentru a nu fi nevoita sa aveti grija de doi copii in acelasi timp, haideti sa il ucidem pe cel care-l tineti in brate. Asa va puteti si odihni o vreme inainte ca celalalt sa se nasca. Daca tot vom omori unul din ei, nu conteaza pe care. Nu exista nici un fel de risc pentru corpul dumneavoastra daca il alegeti pe cel din brate.”
Femeia .. oripilata…, a zis : 
“Nu, doctore, ce oribil ! E o crima sa omori un copil ! ”
“Sunt de acord,” zise medicul. “Dar pareati sa fiti de acord cu acest lucru, asa ca ma gandeam ca asta ar fi cea mai buna solutie.”

Medicul a zambit, stiind ca s-a facut inteles.
El a convins mama ca nu exista nici o diferenta intre a omori un copil care deja s-a nascut si unul care este inca in pantec. 
Crima este aceeasi !
Take risks in life... - Jews News

Jesus Adrian Romero - Popurrí


joi, 7 februarie 2013

Nu stii? N-ai auzit?

"9 Suie-te pe un munte înalt, Sioane, aducător de veşti bune! Înalţă-ţi glasul cu putere, Ierusalime, aducător de veşti bune! Înalţă-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată-L pe Dumnezeul vostru!» 

10 Iată, Stăpânul Domn vine cu putere, stăpânind prin braţul Său. Plata Lui vine cu El şi răsplata Lui Îl însoţeşte. 11 El Îşi va paşte turma ca un păstor; Îşi va strânge mieii în braţe, îi va lua la piept şi va călăuzi blând oile care alăptează. 

12 Cine a măsurat apele în palma lui şi cerurile cu lăţimea palmei? 
Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură? 
Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu o cumpănă?
13 Cine a cercetat Duhul DOMNULUI şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?
14 Cu cine s-a sfătuit El ca să fie luminat? 
Cine L-a învăţat calea dreptăţii?
 Cine L-a învăţat cunoaşterea şi I-a arătat cărarea priceperii? 

15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată, sunt considerate ca praful de pe cântar. Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf. 16 Libanul nu ajunge pentru foc, nici animalele lui pentru arderea de tot.17 Toate neamurile sunt un nimic înaintea Lui; mai puţin decât nimic şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa. 

18 Cu cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu? 
Ce imagine aţi putea găsi pentru El?
19 Un idol? – un meşter îl toarnă şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur şi îi face lănţişoare de argint.
20 Săracul, care nu-şi permite aceasta, alege un lemn ce nu putrezeşte şi îşi caută un meşter iscusit pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine. 

21 Nu ştiţi? 
N-aţi auzit? 
Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? 
N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului? 

22 El este Cel Ce şade deasupra cercului pământului, ai cărui locuitori par nişte lăcuste. 
El este Cel Ce întinde cerurile ca un baldachin şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.
23 El este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic, iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista. 24 De abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ, că El şi suflă peste ei, uscându-i, iar vijelia îi ia ca pe nişte paie. 

25 «Deci, cu cine M-aţi putea asemăna? 
Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.
26 Ridicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi: Cine a creat toate acestea? 

El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una, chemându-le pe nume. 
Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui, că nici una nu lipseşte. 

27 De ce spui, Iacove, de ce zici, Israele: «Calea mea este ascunsă de DOMNUL şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»

28 Nu ştii? 
N-ai auzit? 

DOMNUL este Dumnezeul cel Veşnic, creatorul întregului pământ. El nu oboseşte, nici nu osteneşte, iar priceperea Lui este de nepătruns. 29 El dă putere celui obosit şi îl întăreşte pe cel fără putere. 30 Flăcăii vor obosi şi vor osteni, tinerii vor cădea lipsiţi de putere, 31 dar cei ce se încred în DOMNUL îşi vor înnoi puterea, se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii, vor alerga şi nu vor osteni, vor umbla şi nu vor obosi." Isaia 40:9-31

miercuri, 6 februarie 2013

un mar si o poveste de dragoste

(O frumoasa si adevarata poveste de dragoste) Tradusa de Rodica Botan si preluata de pe blogul Rodicai.

August 1942. Piotrkow, Polonia.
Cerul era trist si cenusiu in dimineata aceea, iar noi asteptam febrili... Toti barbatii, femeile si copiii din partea de ghetto unde locuiau evreii au fost adunati in piata orasului. S-a dus vorba printre noi ca o sa ne mute. Tatal meu numai ce murise recent de tifos, boala care stinsese vietile multora in ingramadeala unde locuiam. Cu groaza ma gindeam ca familia noastra va fi si ea imprastiata.

"Faci cum stii", mi-a zis in soapta fratele meu mai mare Isidore", dar sa nu le spui virsta ta adevarata. Spune-le ca ai saissprezece ani." Eram inalt pentru un baiat de 11 ani asa ca n-a fost greu sa spun ca sint mai mare. Asta insemna ca ar putea sa ma gaseasca bun de lucru.

Un barbat din SS s-a apropiat de mine, in cadenta cizmelor pe asfalt. S-a uitat de la mine de sus pina jos, si apoi m-a intrebat citi ani am. "Saisprezece", am spus. Si el mi-a aratat sa ma duc in partea stinga unde erau cei trei frati mai mari ai mei si alti membri din familia mea, dintre barbati.

Mama mea statea nemiscata in partea dreapta impreuna cu celelalte femei, cu copiii, bolnavii si oamenii batrini. I-am soptit lui Isodore: "De ce?" Dar el nu mi-a raspuns. Am alergat atunci la mama si i-am spus ca vreau sa stau cu ea... "Nu!" mi-a raspuns ea taios."Pleaca! Nu ma deranja! Du-te cu fratii tai!"

N-a vorbit niciodata atit de urit cu mine. Dar am inteles; incerca in felul asta sa ma protejeze. M-a iubit atit de mult, ca a trebuit de dragul meu sa pretinda de data asta ca nu ma iubeste. Asta a fost ultima data cind am vazut-o pe mama.

Fratii mei si cu mine am fost transportati in vagoane de animale in Germania. Am sosit la Buchenwald in campul de concentrare, si intr-o noapte, saptamini mai tirziu, am fost cazati intr-o baraca foarte aglomerata. Ziua urmatoare, am primit uniforme si numere de identificare. "Sa nu-mi mai spuneti Herman de acum incol", le-am spus fratilor mei, "sa-mi spuneti 94983".

Mi s-a dat de lucru in crematoriu, sa mut mortii cu un fel de lift tras cu sfori, manual. M-am simtit si eu mort, ca mortii pe care ii caram. Si cu inima impietrita in mine, am devenit un numar oarecare.

Curind dupa asta, atit eu cit si fratii mei am fost trimisi la Schlieben, unul din sub-campurile de la Buchenwald`s, in apropiere de Berlin.
Intr-o dimineata mi s-a parut ca o aud pe mama spunindu-mi clar, dar soptit..."Fiule, am sa iti trimit un inger"... Dar apoi m-am trezit. Totul fusese un vis... un vis asa de minunat. Dar in locul unde eram noi, nu puteau sa existe ingeri. Acolo exista doar munca silnica, foame si groaza.

Citeva zile mai tirziu, ma plimbam in jurul campului, pe linga baraci, in apropierea gardului de sirma ghimpata pe unde garzile nu pot sa vada asa de bine. Eram singur. In partea cealalta de gard am zarit pe cineva, o fetita cu bucle luminoase. Era ascunsa dupa un plop. M-am uitat in jur sa fiu sigur ca nu ma vede nimeni, si i-am soptit incet in germana..."Nu ai ceva de mincare?" Dar s-a vazut pe fata ei ca nu intelegea. Atunci m-am apropiat si mai mult de gard si am repetat intrebarea in poloneza. A pasit si ea mai aproape. Eram zdrentos si murdar, cu niste zdrente legate de picioare in loc de pantofi, dar fetita nu s-a speriat de mine. Si pentru prima data de cind am fost luat de acasa am zarit in ochii cuiva...viata.

A scos din buzunarul jachetei de lina, un mar si mi l-a aruncat peste gard. Am luat marul si pe cind ma pregateam sa ma departez de gard am auzit o soapta usoara..."te vad miine". De atunci am inceput sa imi caut drum pe acolo, cam pe la aceeasi vreme in fiecare zi. Si totdeauna o gaseam acolo si-mi aducea cite ceva de minacre, o bucata de piine sau un mar. Nu indrazneam sa vorbim sau sa stam prea mult la gard. Daca am fi fost prinsi, asta insemna sentinta la moarte pentru amindoi. N-am aflat nimic despre ea...decit ca era fata de fermier si ca vorbea poloneza. Cum o chema oare? Si de ce isi risca ea viata pentru mine? Unde eram eu nu exista speranta, dar fetita asta de dincolo de gard mi-a dat o unda de speranta si totodata mi-a mai potolit si foamea.

Aproape sapte luni mai tirziu, impreuna cu fratii mei am fost ingramaditi din nou intr-un vagon de carbuni si transportati la Rheresienstadt, camp in Cehoslovacia. "Sa nu mai vii..." i-am spus fetitei in ultima zi..."Ne duce de aici"...si m-am intors cu fata catre baraci si nu m-am mai uitat inapoi nici macar sa-i spun adio acestei fetite a carui nume inca nu-l aflasem...fetita cu un mar.

In Theresienstadt am stat trei luni. Razboiul era pe sfirsite si fortele aliatilor se apropiau, dar soarta mea era inca aceeasi. In 10 mai 1945, eram pe lista celor ce trebuiau sa fie gazati in camera de gazare la ora 10:00 dimineata. In linistea diminetii incercam sa ma pregatesc sufleteste. De atitea ori mai fusesem asa de aproape de moarte...dar cumva, am supravietuit acelor momente. Dar acum ...asta era. M-am gindit la parintii mei. Cel putin, m-am gindit eu, o sa-i revad.

Dar la ora 8:00 dimineata s-a creat o stare de neliniste. Am auzit glasuri ridicate, si am vazut oameni alergind prin tabara. M-am alaturat fratilor mei. Rusii eliberasera campul, si portile s-au deschis. Toata lumea alerga, si eu alergam cu ei. Intr-un mod miraculos, toti fratii mei au supravietuit; desi nu-mi dau seama cum. Cit despre mine, am stiut ca fata cu marul a fost cheia supravietuirii mele. Intr-un loc in care diavolul parea ca invinsese, bunatatea unei singure fiinte mi-a salvat viata. Mama imi promisese in vis ca imi va trimite un inger... si fetita asta a fost ingerul trimis de ea.

In cele din urma, am ajuns cumva in Anglia unde o societate evreiasca m-a sponsorizat si m-a trimis la o scoala cu alti baieti care au supravietuit Holocaustului si am invatat ceva electronica. Apoi am venit in America, unde il aveam deja pe fratele meu Sam, care se mutase mai inainte. Am servit in armata americana in timpul razboiului din Coreea, si m-am reintors in N.York in urmatorii doi ani. Prin august 1957, imi deschideam deja atelierul meu de reparatii electronice, si astfel m-am stabilit acolo.

Intr-o zi, prietenul meu Sid care ma cunostea din Anglia, m-a chemat si mi-a zis..."Asculta, eu merg in oras cu prietena mea; ea insa are o prietena poloneza; n-ai vrea sa vii cu noi?" " Asa fara sa o cunosc? Nici pomeneala, eu nu ma pretez la astfel de situatii!" Dar cum el tot insista, m-am gasit citeva zile mai tirziu in Bronx, sa iesim in oras cu prietena lui si prietena prietenei lui, Roma.
Trebuie sa admit... experienta n-a fost de loc rea. Roma era asistenta la un spital din Bronx. Era placuta, si inteligenta . Era si frumoasa, cu niste zulufi castanii si ochi verzi, in forma de migdala, din care tisnea viata.

Asa ca, noi patru ne-am plimbat cu masina prin Insula Coney. Vorbeam cu atita usurinta cu Roma si era atit de placut in prezenta ei. Si din vorba am inteles ca si ea fusese oarecum speriata de o asa intilnire cu un necunoscut. Si ziceam noi ca doar le facem prietenilor nostri o favoare. Ne-am plimbat pe faleza, bucurindu-ne de briza Atlanticului, si apoi am luat cina pe faleza. Nu mai avusesem asa un timp minunat de multa vreme.

Ne-am intors la masina lui Sid, si acum Roma s-a asezat linga mine pe bancheta din spate. Ca niste evrei scapati din razboiul din Europa, noi stiam ca intre noi sint inca multe lucruri care nu s-au spus. Ea a fost cea care a spart gheata, intrebindu-ma parca in soapta..."Tu unde ai fost in timpul razboiului?"
"Intr-un camp", i-am spus, cu amintiri inca dureroase in minte, gindindu-ma la parintii pe care i-am pierdut... "incerc sa uit ...dar nu voi putea uita nicioadata". Ea mi-a raspuns cu o usoara aprobare din cap. "Familia mea a fost ascunsa intr-o ferma in Germania, nu departe de Berlin". Si a continuat, "Tatal meu a cunoscut un preot, si el ne-a facut rost de acte (Aryan papers) " Mi-am imaginat ca si ea a avut de suferit la fel de mult daca nu de altceva, de frica ce era pentru noi in timpurile alea o companie permanenta. Si totusi. aici eram amindoi, supravietuitori intr-o lume noua. "Era un camp, linga ferma", continua ea, acolo era un baiat la care ma duceam si ii aruncam cite un mar in fiecare zi".

Oh, ce coincidenta de situatii, m-am gindit..."Dar cum arata baiatul asta? am intrebat-o eu. "Era inalt, slab si flamind. Cred ca l-am vazut in fiecare zi timp de sase luni". De acuma inima imi batea cu furie... Nu-mi venea sa cred. Nu, asta nu e posibil. "Si el ti-a zis intr-o zi sa nu mai vii la gard, ca pleaca la Schlieben?". Roma s-a uitat la mine cu mirare. "Da, dar tu de unde stii?. Eram gata sa sar in sus si sa explodez de fericire si de emotii... nu-mi venea sa cred... aveam linga mine ...ingerul meu"

"Nu te mai las sa pleci niciodata i-am spus". Si atunci, pe loc, pe banca din spate a masinii prietenului meu, am cerut-o in casatorie, la prima noastra intilnire. N-am mai vrut sa astept. "Esti nebun", mi-a spus ea. Dar m-a invitat sa-i intilnesc parintii in Sabatul ce urma. Oh, doream atit de multe sa stiu despre Roma, dar stiam deja un lucru sigur... ca este loiala, si ca are o inima plina de bunatate. Copil fiind, luni de-a rindul, infruntind cu curaj cele mai rele circumstante, a venit cu credinciosie la gard si mi-a adus atita speranta in cele mai negre clipe din viata. Acum ca am regasit-o...n-o sa o mai las niciodata de linga mine.

In acel Sabath, Roma mi-a acceptat propunerea si eu mi-am tinut cuvintul. Dupa 50 de ani de casatorie, 2 copii si trei nepoti, sintem tot impreuna.

Herman Rosenblat, Miami Beach, Florida

iarba si toata gloria ei

"6 Un glas zice:
 «Strigă!» 
«Ce să strig?», am întrebat eu. 
«Orice făptură este ca iarba şi toată gloria ei este ca floarea de pe câmp!7 Iarba se usucă, iar floarea cade când suflarea DOMNULUI vine peste ea!» 
Într-adevăr, ca iarba este poporul!
8 Iarba se usucă, iar floarea cade, însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie. " Isaia 40:6-8

Isaia nu isi mai pune problema daca glasul ce Il aude e real, daca nu e o iluzie, daca ... nu cumva mintea ii joaca feste. El stie a cui e glasul ce ii spune. Recitesc Isaia 6:"8 Apoi am auzit glasul Stăpânului, întrebând: – Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi? – Sunt aici! Trimite-mă! am zis eu." Glasul ce ii vorbea era a Dumnezeului Lui Avraam, Isaac si Iacov si a Dumnezeului lui. 

Am crescut la tara si desi nu-s experta in agricultura, ceva ceva tot stiu despre iarba. Are nevoie de apa ca sa creasca si sa ramana verde. Are nevoie de soare in razele caruia sa se scalde ca sa fie frumoasa. Are nevoie de pamant bun ca sa poata sa isi tina radacinile si de unde sa isi extraga hrana. Un an secetos si calduros aduce iarba in stare casabila - adica se sfarama cand o atingi. De una singura nu poate creste, nu isi poate sustine viata. Fara pamant, apa, soare, caldura ... iarba nu traieste.

Cuvantul Domnul aici face o paralela intre om si iarba. Traiesc pentru ca Domnul a suflat suflare de viata, duh de viata in mine. Cand El va decide sa ia duhul meu inapoi .... eu fizic voi muri. Fara Duhul de viata ce vine de la Domnul si este al Domnului eu nu pot trai. Am nevoie de niste conditii de viata minime ca sa pot trai. De una singura nu o pot face.  Insa ... chiar daca as trai in cele mai bune conditii de viata, in cea mai luxurianta parte a lumii, in conditiile cele mai bune de sanatate, chiar daca as fi cea mai cunoscuta persoana din lume, tot nu as fi vesnica, tot as muri. Asa am fost creata. Sunt ca si iarba de pe camp. Oricata faima as avea ... faima trece si ma trec si eu. Domnul si Cuvantul Sau insa raman vesnic in ciuda a toti si toate. De ce? Pentru ca El e vesnic, pentru ca Cuvantul Sau e Adevarat, pentru ca El asa a spus si ce a spus s-a implinit si Cuvantul Sau e probat, testat, verificat si adeverit. Pentru ca ceea ce spune El se implineste litera cu litera. 

Cu cativa ani in urma am decis sa cred ca promisiunile Bibliei sunt valabile si pentru mine, sa cred ca este vesnic, adevarat, real, ca Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov este si Dumnezeul meu. Am decis sa cred ca Isus Christos (Yeshua HaMashiach) este Fiul Lui Dumnezeu, Cel trimis de sus, Cuvantul intrupat, ca Duhul Sfant este Duhul Domnului. Am luat decizia de a crede chiar daca sunt lucruri pe care nu le inteleg, chiar daca unele sunt greu de inteles, chiar daca uneori pare greu de crezut. Am ales sa Il cred pe Domnul pe Cuvant. Am experimentat ca e real si Adevarat. 

Isaia primeste un mesaj ce trebuie sa il spuna poporului sau din Iuda. Si Isaia il spune, il scrie si cuvantul acesta razbate in ciuda a toti si toate pana astazi. Citesc din istorie si vad ca ceea ce a spus Domnul profetului Isaia se implineste cu fiecare litera. 

Eu ce mesaj am de spus? 
Am ceva de spus?
Isaia era profetul Domnului cunoscut de regi si de popor .
Eu sunt fiica Tatii - asa imi place sa ma laud. 
Eu ce spun despre Tata?
Cum de sunt eu fiica Dumnezeului lui Avraam, Isaac si Iacov?
Cine e Cel prin care am primit iertarea pacatelor, viata vesnica si infierea?
Cine e Cel ce ma indeamna sa Il caut pe Tata, sa Il cunosc pe Isus, sa traiesc asa cum spune Biblia?
Ce mesaj am de spus? Cred mesajul ce il am de spus? Traiesc in realitatea mesajului? 
Am realizat ca sunt ca iarba de pe camp. Insa sunt verde sau uscata? Si, daca sunt verde, se vede asta?
Jews News

marți, 5 februarie 2013

sa nu te miri

1.Sa nu te miri daca incercarea
Loveste fara mila 
Si daca lacrimi curg pe obraz
Atunci arata ce e rabdarea
Si vezi imprejurarea
Care-ti aduce acest necaz

Cor: /:Cand indarjite vin ispite
Pentru a ma lovi, 
Tu fa mai mare 
Harul care la-ncercare-mi va sluji
Prin harul Tau Tu ne dai rabdarea
Sa-nvingem incercarea
Care ne tine robi aici:/

2.Sa nu te miri daca faci un bine 
Si semenul spre tine 
Vrea sa-ti intoarca bine-n rau 
Atunci arata ce e iubirea
Raspunde prin trairea, vietii 
Ascunsa-n Dumnezeu 

3.Sa nu te miri daca incercarea
Loveste fara mila
Si daca lacrimi curg pe obraz
Atunci arata ce e rabdarea
Si vezi imprejurarea
Care-ti aduce acest necaz
http://www.resursecrestine.ro/cantece/6776/sa-nu-te-miri

luni, 4 februarie 2013

nakhamu, nakhamu

"1 „Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu! zice Dumnezeul vostru. 2 Vorbiţi blând Ierusalimului şi strigaţi-i că truda lui s-a sfârşit, că vina lui este ispăşită, căci a primit din mâna DOMNULUI pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“ 

3 „Un glas strigă în pustie: 
«Pregătiţi calea Domnului, neteziţi în deşert un drum pentru Dumnezeul nostru! 4 Orice vale va fi înălţată şi orice munte şi deal va fi aplecat; orice râpă va deveni netedă şi orice povârniş se va preface în câmpie. 5 Atunci se va arăta slava DOMNULUI, şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună, căci gura DOMNULUI a vorbit.» " Isaia 40:1-5

Cartea Isaia are trei parti - e o trilogie. Capitolele de la 1-35 sunt profetice si au ca tema condamnarea. Capitolele 36-39 sunt istorice si au ca tema confiscarea. Capitolele 40-66 sunt mesianice si au ca tema consolarea.

Isaia incepe cartea cu un cuvant din partea Domnului "Ascultaţi, ceruri! Ia aminte, pământ!" (Isaia 1:2). In capitolul 40, Domnul vorbeste din nou si de data asta mesajul este de mangaiere. Am cautat in lexiconcordance ce inseamna "mangaiati". In ebraica cuvantul este nakhanu. Indemnul e sa mangai insa sa iti fie mila, sa ai compasiune pentru cel caruia ii vorbesti, sa vorbesti din inima, cu convingere. Indemnul la mangaiere e facut aici de trei ori: "mangaiati, mangaiati ... vorbiti bland". 

Asirienii le bateau la poarta. Ezechia tocmai aflase ca vor fi luati captivi de babilonieni. Erau la momentul cand Asiria era pe val, era puternica ... babilonienii abia isi ridicau capul. Isaia ii indemnase sa nu faca alianta cu Egyptul, cu Asiria, Ezechia a dat-o in bara aratand totul delegatiei babiloniene si acum Isaia vine cu un cuvant de mangaiere. 

Peste 100 si ceva de ani, evreii din Iuda vor pleca in robia babiloniana, robie care va dura 70 de ani. Profetul Daniel pe cand era in captivitatea babiloniana scrie si el o profetie pentru urmatorii 490 de ani (Daniel 9:24-27). 

Pe vremuri, ca si acum, cand un demnitar mergea sa viziteze o regiune, avea grija sa trimita inainte un mesager care sa ii anunte venirea. Cei din regiune trebuiau sa repare drumurile, sa anunte oamenii sa iasa in intampinarea demnitarului, sa se pregateasca pentru venirea acestuia. 

Toti profetii de la Isaia pana la Maleahi anunta venirea Domnului. Profetia se implineste in Ioan Botezatorul si citesc despre asta in evanghelii (Matei 3:3, Marcu 1:2-3, Luca 3:4-6). El este cel care a strigat in pustie, care a chemat oamenii la pocainta, care a vestit ca Mesia, Unsul va veni. Pustiul arata departea poporului de langa Domnul, muntii si vaile sunt obstacolele si necazurile ce i-au facut sa stea departe de Dumnezeu, rebeliunea lor  fata de Dumnezeu.

Dumnezeu vrea sa vina la ei in persoana - incarnat. El vrea sa se reveleze tuturor. El va veni cand ei (ramasita) vor crede pe deplin Cuvantul Domnului, vor fi gata sa inlature obstacolele din inima lor, cand vor fi dori sa se supuna complet. Isus este Mesia si Regele iar Ioan Botezatorul este vocea celui ce striga in pustie si prin mesajul lui ce indemna la pocainta a pregatit calea Domnului. 

Isaia nu anunta data exacta cand asirienii vor sta la poarta, vor pleca, babilonienii ii vor lua captivi ... sau cand Domnul va veni. Mesajul Domnului este unul aducator de speranta, de pace, indeamna la incredere si credinta. Ei vor pleca in robie insa trebuie sa stie ca Domnul va veni la ei, ii va elibera, pacatul lor este platit, plata pacatului este achitata de Cel ce vine sa isi arate slava. Slava Sa va fi aratata tuturor oamenilor (Ioan 3:16). 

Despre Isaia se spune ca este profetul misionar al Vechiului Testament. 

duminică, 3 februarie 2013

Hevenu Shalom Aleichem

Am citit Psalmul 149 si versetul 1 nu imi da pace. "Lăudaţi-L pe Domnul! Cântaţi Domnului un cântec nou; cântaţi lauda Lui în adunarea credincioşilor! "

Azi e ziua mea de Shabbat, ziua mea de lauda si multumire, zi in care ma stradui sa nu cer nimic, sa nu ma plang Domnului de nimic ci sa Ii multumesc si sa Il laud. Numai ca David merge cu provocarea mai departe.

Sa cant Domnului un cant nou. Pfuuu! Adica sa il compun eu? Sa il cant in inima sau cu gura?

Sa cant laude Domnului in adunarea credinciosilor. Adica fara nici un soi de scuze, azi trebuie sa ajung in adunarea credinciosilor sa cant laude Domnului. Si, daca ajung in si la adunarea credinciosilor sa cant.

"Lăudaţi-L pe Domnul! Cântaţi Domnului un cântec nou; cântaţi lauda Lui în adunarea credincioşilor!

2 Să se bucure Israel de Făcătorul lui şi să se veselească fiii Sionului de Împăratul lor!

3 Să-I laude Numele prin dansuri şi să-I cânte cu tamburine şi cu lira!

4 Domnului Îi este drag poporul Său; de aceea îi înalţă pe cei smeriţi, izbăvindu-i.

5 Să se veselească credincioşii îmbrăcaţi în slavă! Să strige de bucurie în aşternutul lor!

6 Fie ca proslăvirea lui Dumnezeu să fie în gura lor şi sabia cu două tăişuri în mâna lor, 7 ca să se răzbune pe neamuri, să pedepsească popoarele, 8 să le lege regii cu lanţuri şi mai-marii cu obezi de fier,
9 şi să împlinească astfel judecata scrisă.

Aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii Săi!

Lăudaţi-L pe Domnul!"