luni, 16 ianuarie 2017

E nevoie de o semnătură pentru Camelia Smicală

Anul trecut, am fost la trei mitinguri de protest pentru familia Bodnariu şi cei cinci copiii ai lor. Dumnezeu a ascultat rugăciunile noastre şi copiii au fost daţi înapoi familiei.

O altă mamă are acum nevoie de ajutorul nostru! E româncă de-a noastră!


Ştiam de Camelia Smicală şi de povestea ei pentru că am tot văzut postări pe Facebook  dar şi informaţii în presă.



Mesajul doamnei dr. Luiza Petrariu - verişoara Cameliei Smicală
"Va rog, pe toți prietenii mei, reali si virtuali, sa semnați petiția care susține înapoierea celor doi copii mamei lor, Camelia Smicala.

Nu va rog sa ieșiți in strada, așa cum poate unii dintre voi ați făcut-o pentru copiii Bodnariu. Nu va rog sa donați bani. Nu va rog sa donați sânge. 

Va rog doar sa va uitați in ochișorii acelor copilași, Maria si Mihai pe numele lor, si sa le spuneti: știți ce, mie nu-mi pasa! Nu-mi pasa ca trăiați o viața fericita alaturi de mama voastră, nu-mi pasa ca stați in orfelinatele finlandeze, fără sa existe nici o învinuire impotriva mamei voastre, nu-mi pasa ca de Craciun nu ați avut voie nici măcar sa vorbiți la telefon cu mama si sora voastră, nu-mi pasa ca orice urma de ghidușie a dispărut din ochii voștri si da, nu-mi pasa ca Mihai vrea sa se sinucidă, decât sa mai trăiască așa! 

Daca de fapt va pasa, va rog, acordați-le 3-4 minute din timpul vostru. Atât durează sa semnați petiția. Daca nu va cer prea mult, redistribuiti link-ul petiției si rugați-i si pe prietenii voștri sa semneze. Au nevoie ca petiția lor sa fie semnată de 100000 de oameni pentru ca speța lor sa ajungă in regim de urgentă in atenția CEDO. Ce ziceți, va pasa suficient de doua sufletele de 10 si 11 ani si de o inima de mama?!" 

Petiţia poate fi semnată accesând link-ul de mai jos:

E nevoie de 100.000 semnături. Eu am semnat şi am dat share!

Cred că putem strânge semnăturile necesare pentru ca autorităţile să ia în serios cazul Cameliei Smicală.
Mai mult de atât, haideţi să ne rugăm ca Domnul să mişte "uriaşii" din Finlanda şi cei doi copii să revină lângă mama lor!

marți, 3 ianuarie 2017

istoria necunoscută a vecinilor noștri

Anul trecut, una din colege mi-a spus că are o carte extraordinară pentru mine: "Războiul nu are chip de femeie" scrisă de Svetlana Aleksievici. Am acceptat provocarea ei de cunoaște mai mult din istoria nespusă și nescrisă în cărțile de istorie din școli. E o carte despre femeile care au luptat în al doilea război mondial. O cartea care m-a provocat să-mi pun întrebări și să caut răspunsuri. De acceași autoare am mai citit: "Vremuri second hand".

Nici basarabenii noștri nu au fost scutiți de durere și vă recomand: 20 de ani în Siberia - Anița Nandriș.

Colega mea s-a asigurat că am lectură de vacanță și acum mă delectez cu "Leningrad - Tragedia unui oraș sub asediu, 1941-1944" - Anna Reid.

Mă fascinează istoria pe care alții s-au străduit să o ascundă însă e șocant să citesc despre drama pe care vecinii noștri au trăit-o. Mi-am întrebat cunoscuții dacă au auzit vreodată despre întâmplările descrise în cărțile acestea și ... nimeni nu a auzit despre realitatea faptelor ce s-au petrecut nu prea departe de noi.

luni, 2 ianuarie 2017

zi de post și rugăciune pentru familia Gianinei Spunache

Ieri, scriam că e nevoie de o rugăciune pentru Gianina. Dar ce ar fi dacă astăzi, 2 ianuarie 2016, ar fi o zi de post și rugăciune pentru familia Spunache? 

Tocmai am aflat că inima Gianinei a încetat să mai bată azi dimineață și ea a plecat ACASĂ!

Ne-am rugat și am crezut că se va face bine. Cred că binele acesta de acum nu îl înțelegem. Este un verset în Scriptură care îmi aduce mângâiere atunci când nu înțeleg ce se întâmplă, când rugăciunile nu primesc răspunsul dorit de mine, când parcă totul pare împotrivă ...
"28. De alta parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemați după planul Său." Romani 8:28

duminică, 1 ianuarie 2017

e nevoie de o rugăciune - Gianina Spunache

Ieri, scriam despre fata unor cunoștințe, care a avut accident. Presa a vuit despre cazul ei. Fusese declarată decedată. Numai că inima ei încă bate.

Bunicii fetei au fost vecini cu bunicii mei. Pe
fată nu o știu personal, însă îi știu părinții și pe unii dintre frații ei. Fata se numește Gianina Spunache și medical este declarată cu moarte cerebrală. Numai că inima ei refuză să înceteze să bată.

Puțin mai inainte, am vorbit cu sora ei, tot Cerasela o cheamă. Am întrebat dacă pot scrie despre ea și mi-a dat acordul.

Dragii mei, e început de an și umbra morții stă peste această familie
, care de doi ani și ceva mai are un băiat ACASĂ! Nu știu ce înseamnă să fii părinte, însă cred că e devastator să îi vezi că pleacă înaintea ta. Mai știu că mama copiilor a fost diagnosticată cu cancer acum câțiva ani în urmă, dar a fost vindecată și e dovada unei alte minuni din viața familiei lor!

Știu verdictul medicilor și nu îl contest absolut deloc.

Dar ȘTIU că am un TATĂ care poate face acel creier declarat mort să învie!
Cred că El are toată puterea în cer și pe pământ!
Cred că El poate să facă o minune pentru fata asta, pentru familia ei și pentru noi toți.

Dimineață, am citit că l-a înviat pe Lazăr
, care era mort de trei zile, care intrase în putrefacție. Geaninei încă îi bate inima!

Vă provoc la acest început de an să ne unim în rugăciune și să
-I cerem Celui ce Singur poate face minuni să intervină!
Vă provoc să fiți parte și să vedeți cum Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov este același ieri, astăzi și în veci!