vineri, 30 septembrie 2022

ce am de jertfit astăzi?

 Avraam, L-a auzit pe Domnul spunându-i

Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune."” Geneza 22:2

Eu în locul lui Avraam aş fi argumentat, aş fi negociat, aş fi spus că nu am auzit bine, că trebuie să am semne clare că ceea ce am auzit este bine. Avraam putea să spună că stă cam prost cu auzul din cauza vârstei.

Apoi, ce se întâmplă cu toate promisiunile pe care i le-a făcut Domnul? Când a plecat de acasă i s-au făcut nişte promisiuni, pe drum au apărut altele, s-a circumcis şi a bolit când a făcut legământul cu Dumnezeu. Şi acum?

Cum va mai deveni el un neam mare?

Isaac, când vede care e situaţia, de ce nu o rupe la fugă? Ce a înţeles el din toate acestea?

Logica şi cerebralul nu se pot alinia cu ceea ce se întâmplă aici.

În ciuda a ceea ce ştia, Avraam, se ridică din pat, taie lemne, ascute cuţitul, vorbeşte cu doi slujitori, il ia pe Isaac şi pleacă. Unde? Undeva. Vor afla pe drum unde vor merge.

Nu mă pot compara cu Avraam. Eu aş vrea destinaţia, cazarea, toate detaliile.

Care este chemarea Domnului pentru mine astăzi? Ce am de jertfit? Cât mă târguiesc? Ce scuze am ca să nu ascult?

joi, 15 septembrie 2022

o pace care întrece orice pricepere

Recent, am cunoscut câteva cupluri cu refugiaţi. Sunt tot în ţara lor, însă în partea de ţară unde nu a ajuns conflictul. Acolo, am găsit într-o casă două cupluri mai în vârstă, cuscri şi trecuţi de şaptezeci de ani. În casa vecină locuiau copiii lor cu copiii lor.

Unul dintre nepoţi, vrea să ne conducă la bunici. Stă străjer la uşă până ne descălţăm. Îl întrebăm dacă ne dă papuci de casă şi nouă sau intrăm aşa. Cu un zâmbet angelic, ne răspunde, “abia avem noi! De unde să vă dăm şi vouă?

Suntem întâmpinaţi în ceea ce ar fi open space – adica hol, living şi bucătărie. Tot spaţiul are vreo 6 metri pătraţi.

Unul din cupluri e tăcut însă cu faţa radioasă! Domnul din celălalt cuplu pare un bătrân din filme. Îi spun că are o faţă ca din cărţile de poveşti. El râde şi îmi spune că ştie că seamănă cu Moş Crăciun.

Apoi, începe să se laude cu casa lor. Au primit, când au ajuns aici, o casă goală. Împreună cu unul dintre nepoţi, au dat cu var, au pus tapet. Pentru că nu aveau mobile, şi-au făcut paturi din ce au găsit. Şmirghel nu au avut, aşa că au lăsat mobila mai aşchioasă. Erau mândri de munca lor.

I-am întrebat dacă mai au nevoie de ceva. Au zâmbit şi ne-au spus că singurul lor motiv de rugăciune este să nu îşi piardă credinţa. Atât.

Lângă el, cu greu, apare soţia lui. O femeie frumoasă care acum are nevoie de cadru ca să se deplaseze. Pe faţa ei strălucea un zâmbet dintr-o altă realitate. Nu are cadru însă are două cârje. Şi este mulţumită.

Este împreună cu familia ei mica şi extinsă! Sunt în viaţă!

Copiii lor au proprii copii dar au mai înfiat patru din orfelinat sau rămaşi orfani. Şi ei au primit o casă goală. Unul dintre copii este deja cu ei, ceilalţi trei sunt aşteptaţi să ajungă la ei.

L-am întrebat pe copil ce şi-ar dori.

“Ce să îmi doresc? Am de toate! Stai să o întreb pe mama ce mi-aş dori!”

Din pruncie ştiu un verset. “Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus. (Filip.4:7)

Am văzut cu ochii mei acest verset trăit de oameni care şi-au pierdut bunurile materiale. Era acolo, în casele lor, o pace palpabilă, o pace care întrece priceperea.

Ne-am întrebat dacă ar fi potrivit să le facem rost de paturi. Cum s-ar simţi? Ei, din ceea ce au avut la îndemână, şi-au construit paturi. Ar însemna oare că nu preţuim munca lor? Că nu apreciem faptul că nu au stat cu mâna întinsă aşteptând să li se facă, să li se aducă?

Nu cumva gestul nostru ar strica pacea lor? 

duminică, 4 septembrie 2022

din nou la Avraam

 Nu știu de ce, însă din timp în timp, mă întorc la Avraam.

I s-a spus Ieși din țara ta” și a ieșit.

I s-a spus ieși din rudenia ta și din casa tatălui tău” și a ieșit.

I s-a spus “vino în țara pe care ți-o voi arăta” și a plecat neștiind locul, țara, cum arăta pământul, care erau formele de relief ale acelei țări, dacă erau sau nu ape acolo, dacă era pământ arid și deșertic sau pământ roditor, dacă îi pria clima sau nu, dacă era zonă populată sau nu.

Trec anii și i se spune “10. Acesta este legământul Meu pe care să-l păziți între Mine și voi, și sămânța ta după tine: tot ce este de parte bărbătească între voi să fie tăiat împrejur. 11. Să vă tăiați împrejur în carnea prepuțului vostru: și acesta să fie semnul legământului dintre Mine și voi."

“23. Avraam a luat pe fiul sau, Ismael, pe toți cei ce se născuseră în casa lui și pe toti robii cumpărați cu bani, adica pe toți cei de parte bărbătească dintre oamenii din casa lui Avraam, și le-a tăiat împrejur carnea prepuțului, chiar în ziua aceea, după porunca pe care i-o dăduse Dumnezeu.” Geneza 17

I s-a spus și în aceeași zi a îndeplinit ceea ce i se spusese.

Mai trec anii și “Dumnezeu i-a zis: "Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac; du-te în țara Moria și adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ți-l voi spune."

3. Avraam s-a sculat dis-de-dimineață, a pus șaua pe magar și a luat cu el două slugi și pe fiul său, Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot și a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu.” Geneza 22:2-3

Avram iese din țara lui, din familia lui, din obiceiurile casei și familiei lui, și pleacă așa cum Îi spune Domnul. I se cere să se circumcidă și o face. I se cere să-l aducă jertfă pe Isaac, fiul lui preiubit și o face.

Avraam aude ceea ce i se spune, ascultă și face, duce la îndeplinire sarcina data.

Pleacă din Haran cu o promisiune “2. Voi face din tine un neam mare și te voi binecuvânta; îți voi face un nume mare și vei fi o binecuvântare. 3. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta și voi blestema pe cei ce te vor blestema; și toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” Geneza 12

Pe Muntele Moria, după ce Dumnezeu îl oprește în a-l jertfi pe Isaac, Avraam aude “Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!” Geneza 22

Sunt binecuvântată pentru că Avraam a ascultat. Am intrat în binecuvântarea lui Avraam.

Dar cum ar fi viața mea dacă aș asculta ca și Avraam? Dacă a doua zi, dis de dimineață, în aceeași zi aș asculta cu punct și virgulă ceea ce mi s-a spus?

Viața lui Avraam este caracterizată de ascultare. O singură dată negociază cu Dumnezeu și nu era în interesul lui. În rest, se duce, face, se supune, aude, ascultă.

Avraam nu avea personalitate? Avea creierul spălat? Era depersonalizat?

Nu, erau un om ca și mine. Numai că el alege să asculte. Ce urmează în urma ascultării? Ce face Dumnezeu pentru că Avraam a ascultat? Binecuvântă toate neamurile pământului.

Oare nu cumva semenii mei nu sunt binecuvântați din pricina neascultării mele?