marți, 28 februarie 2017

spre Marea Roșie

Și au plecat din Egipt, cu mic și mare, cu cățel și fără purcel, cu vasele de aur și argint dăruite de egipteni, cu aluatul învelit în prosoape. Erau cam 2 milioane de oameni,  prunci și bătrâni, femei însărcinate și copii agitați. Nu găsesc nicăieri că în cele trei zile de la ieșirea din Egipt până la Marea Roșie cineva ar fi murit, s-ar fi plâns cineva că-l dor picioarele, că i s-au rupt sandalele ... 

Nu era nevoie ca Moise să facă altare ca să cheme Numele Domnului. Domnul Îi călăuzea în nor și într-un stâlp de foc. Arșița deșertului nu îi ardea în timpul zilei iar noaptea aveau căldură și protecție contra animalelor sălbatice de la stâlpul de foc.

Încă miroseau a Egipt. Trei zile nu au fost sunt suficiente pentru a scoate din ei mirosul de praz și usturoi. Așa mirosea sclavia, de 400 de ani așa miroseau. Alt parfum nu știau ... era a lor, le era specific. 

Dar .. când frânghiile se rup, situațiile devin fără scăpare, nu mai vedem nimic la orizont, strigăm către Domnul. 


Să nu te temi!


Cum reacționez eu?


Mă uit la situația evreilor din vremea lui Moise și descopăr că nu-s deloc mai brează ca ei ... cu nimic.



. "Spune copiilor lui Israel sa se intoarca si sa tabarasca inaintea Pi-Hahirotului, intre Migdol si mare, fata in fata cu Baal-Tefon: in dreptul locului acestuia sa tabarati, langa mare.
3. Faraon va zice despre copiii lui Israel: "S-au ratacit prin tara; ii inchide pustiul."
4. Eu voi impietri inima lui faraon, si-i va urmari; dar faraon si toata oastea lui vor face sa se arate slava Mea, si egiptenii vor sti ca Eu sunt Domnul." Copiii lui Israel au facut asa.
Au mai fost pe acolo! Dar dacă Moise așa spune ... se vor întoarce!
Probabil nu aveau internet pe vremea lor însă știrile au ajuns rapid la Faraon, exact cum a spus Domnul. Faraon reacționează exact cum a spus Domnul. Își ia toată floarea armatei, cu toate carele și cei mai de seamă luptători și pleacă să își aducă sclavii înapoi. Doar nu aveai ei să își suflece mânecile și să facă treaba evreilor. 
Știrile însă circulă și în sens invers!
Norul și stâlpul erau în fața evreilor! Privirea lor însă a fost brusc deraiată de un zgomot puternic. Nu se mai uitau în sus după călăuzire. Au auzit zgomotul făcut de armata egipteană și nechezatul cailor, au văzut norul de praf și au început să caute un vinovat pentru situația în care se găseau. 
Pentru prima dată, ca și națiune, au strigat către Domnul! Nu ni se spune ce au strigat! 

Domnul Îi ascultă și Îl trimite pe Moise să le spună:
13. Moise a raspuns poporului: "Nu va temeti de nimic, stati pe loc si veti vedea izbavirea pe care v-o va da Domnul in ziua aceasta; caci pe egiptenii acestia, pe care-i vedeti azi, nu-i veti mai vedea niciodata.
14. Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi stati linistiti."

Să stai pe loc!
Să vezi, privești, să te uiți cu băgare de seamă!
Să taci!
Să-L vezi pe Domnul lupând pentru tine! Să te izbăvească El!
Să stai liniștit!

Hollywood-ul e copil mic pe lângă scenariile mele!
Îmi cresc dioptriile și nu mai văd nimic ....
Aproape că nu mai știu ce să mai cred!
Să tac? Cine? Eu? Mă plâng și la carul cu oale ... uneori. 
Cum să stau liniștită?

Ce-mi cere Domnul?
Să nu mă tem! El e în control!
Să nu mă mai agit degeaba!
Să-L las pe El să lucreze!
Să tac!
Să stau liniștită!

luni, 27 februarie 2017

Scriu istorie sau ... voi deveni istorie?

Plăgile au venit una câte una lăsând Egiptul pustiit, pe egipteni înfometați și pe evrei dornici să asculte.

Moise n-a înțeles pe deplin ce voia Domnul de la el. Însă a decis să asculte.
Poporul a înțeles că Domnul vrea să îi scoată din robie însă când aceasta a devenit mai grea ... nu l-au mai vrut pe Moise prin preajmă. Evreii au văzut mâna Domnului la lucru și încet, încet ... inima lor s-a schimbat.

Evreii deveniseră o urâciune pentru egipteni citim în primul capitol din Exod! Dupa 10 capitole văd că plăgile și nenorocirile lor i-au făcut pe egipteni să își schimbe perspectiva.
"Domnul a facut ca poporul sa capete trecere inaintea egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine vazut in tara Egiptului, inaintea slujitorilor lui faraon si inaintea poporului." Exod 11:3

Moise spune poporului să ceară de la egipteni vase de aur și argint!

Ce să facă cu ele?

Trebuiau să cumpere un miel, să îl jertfească după instrucțiuni, să nu se așeze pe scaune, să nu se tolănească când vor cina! Mai mult de atât, trebuiau să fie îmbrăcați și încălțați ca pentru a pleca într-o călătorie.

Nu citesc nicăieri de vreo comisie în care să se dezbată ceea ce Moise tocmai le spusese. Nu găsesc pe nimeni care să pună întrebări. Le spălase creierul? Ce e cu evreii? Ce s-a petrecut în ei de acum făceau ce spunea Moise.

Simplu.

Au decis să asculte! Nu mai aveau întrebări, temeri, îndoieli? Ba da. Dar dincolo de acestea, voiau să asculte!

Habar nu aveau ei, ca eu și cu tine vom diseca povestea asta, că decizia lor de a asculta a devenit istorie.
Habar nu aveau că vasele de aur și argint vor fi necesare la construirea Cortului Întâlnirii și a Templului.
Habar nu aveau ce vor mânca la micul dejun următoarea zi.
Habar nu aveau cu ce vor hrăni animalele sau ce va urma.

Au decis să asculte și au scris istorie. Faraon a decis să nu asculte și a devenit istorie.

Sunt dispusă să ascult?
Sunt dispusă nu mai disec ceea ce spună Domnul și să fac ceea ce îmi spune El?

Scriu istorie sau ... voi deveni istorie?

duminică, 26 februarie 2017

sunt la fel ca faraon

Îi văd pe Moise și Aaron mergând la curte și discutând cu faraon despre plecarea evreilor din Egipt pentru trei zile ca să se închine. Faraon nici nu gândește că așa ceva ar fi posibil. În aceeași zi, ordinul de creștere a volumului de muncă ajunge pe teren și se cere a fi pus în practică. Evreii liberi care erau șefi peste evreii sclavi iau bătaie cruntă de la egipteni pentru că sclavii nu își fac norma.

Moise se trezește înconjurat de un nor de ură. Faraon nu voia să îl vadă, bătrânii crezuseră că Domnul Îi va izbăvi și situația lor a devenit peste noapte cumplită, evreii îl vedeau ca pe cel ce a adus năpasta peste ei ....

Moise și Aaron merg la faraon să anunțe prima plagă - Exod 7:14-23. Li se spusese exact când să meargă: când faraon mergea la apă. Probabil făcea duș, baie, înota ...

Faraon și curtenii erau pe malul râului, Aaron ridică toiagul și apa se preface în sânge.
Ce era în mintea lui faraon?
"Faraon s-a întors de la râu și s-a dus acasă; dar nu și-a pus inima la aceste lucruri" Exod 7:23

Urmează plaga broaștelor,
păduchilor,
insectelor,
decimarea turmelor,
apoi vin bubele,
grindina,
lăcustele,
întunericul.

Îmi e ușor să îl acuz pe faraon de prostie, încăpățânare. El era vinovat de toate nenorocirile care loviseră pe egipteni. Din cauza lui puțea îngrozitor de la broaștele și animalele care zăceau moarte dar nu vreau să uit ce duhoare care venea de la peștii morți în Nil. Din cauza lui nu mai exista nici un fir de zarzavat, nici o frunză verde, nici o legumă, nici un fruct, nici un dram de carne iar apa încă avea gust de sânge.

Dar eu?
Când Domnul îmi vorbește și eu nu ascult nu sunt la fel ca faraon?
Când vin plăgile una după alta iar mintea mea nici nu visează să gândească la ceva, nu sunt ca și faraon?
Plaga poate fi boala, dependențele, lipsa banilor, lipsa înțelepciunii în luarea deciziilor, traiul fără gândul la consecințe, ... și lista e lungă.

Faraon era personajul rău.
Acum realizez că am perioade în viața mea când m-am comportat ca și faraon .... și nici măcar nu am realizat asta!
Am întrebat de ce, am căutat vinovații și nu am vrut să mă gândesc că eu aș fi cauza plăgilor din viața mea ... și a altora.

Mulțumesc Doamne că nu mă lași în nebunia mea, că nu mă uiți când urgia plăgilor vine, că mă iubești mai mult decât pot eu gândi, că ai murit pentru a mă salva de mine, că Duhul Tău mă cercetează și mă ajută să văd pe unde sunt,  mă călăuzește să ies din plăgi, din hățișurile în care m-am băgat.

sâmbătă, 25 februarie 2017

când se adună încercările

"Când tot felul de încercări se adună în viețile voastre, fraților, nu vă luptați cu ele ca și cu niște intruși, ci primiți-le ca pe prieteni.

Dați-vă seama că ele vin pentru a vă pune la încercare credința și să producă în voi o răbdare desăvârșită. dar lăsați procesul să continue până la desăvârșirea răbdării și veți fi devenit bărbați și femei cu un caracter matur, cu independența potrivită.

Și dacă, în timpul procesului, careva dintre voi nu știe cum să abordeze o anumită problemă, poate doar să-L întrebe pe Dumnezeu - care dă cu generozitate înțelepciune tuturor oamenilor, fără să-i facă să se simtă ridicoli sau vinovați - și poate fi sigur că va primi înțelepciunea necesară"

Iacov 1:2-5 - traducerea Phillips

vineri, 24 februarie 2017

în drum spre Egipt

Dupa târguielile cu Dumnezeu, de la muntele Sinai, Moise merge acasă să vorbească cu familia lui. Nu le dă toate detaliile .... bănuiesc că i-a fost teamă să le spună tot sau s-a temut că nu puteau înțelege ceea ce a simțit, auzit, văzut el. Nu cred că Moise flutura un aer de superitate spirituală pentru că tocmai vorbise cu Dumnezeu, pentru că aflase ce va face, pentru că facea parte dintr-un plan măreț, pentru că urma să fie instrumentul prin care Domnul urma să scoată poporul Israel din robie!

Ietro îl lasă să plece!
Moise are un socru înțelept și văd de aici că nu săreau scânteile în relațiile lor. Nu pot să nu observ încrederea dintre cei doi bărbați.

Sefora, cei doi copii și Moise, călare pe măgari, pornesc spre Egipt.

Pe Sinai, Moise declară, acceptă și se supune să facă Voia Domnului!

Si era sincer!

Voia sa facă asta cu toată viața lui deși avea întrebări și temeri.

Avea în mână toiagul de pastor. Mă uit în Exod 4:2 și în Exod 4:20. Văd că între cele 18 versete se petrece o schimbare. Toiagul lui Moise devine toiagul lui Dumnezeu!

La locul meu de muncă, biroul meu a devenit biroul Lui Dumnezeu? Ochii mei, gura mea, stiloul meu, bisturiul meu, casa mea de marcat au devenit ale Domnului? Îl vede, aude, simte cineva pe Domnul când intră în încăperea unde slujesc/lucrez eu?

Pe drum spre Egipt, pe drumul ieșirii din pustiu, după ce am ales să slujesc cu toată viața mea, să merg unde mă vrea Domnul, să fac ce spune El, să fac Voia Lui, m-am întâlnit din nou cu El ca și Moise.

El se ocupă de domeniile cele mai intime ale vieții mele! Toată viața mea înseamnă și răni nevindecate, vicii, neascultare de poruncile Domnului, obiceiuri împământenite în mine.

Brusc și instantaneu, Moise se îmbolnăvește!

Nu ni se spune ce a povestit cu Sefora, ce i-a spus despre cine era el. Eu înteleg din text că unul dintre copiii lor era necircumcis.

Moise hârcâia, trăgea să moară! Sefora, supărată foc, își circumcide copilul, încarcă măgarii, își ia copiii și se întoarce în Madian, acasa la ea.

Problemele nerezolvate aduc supărare, dezamăgire și tristete!

Dar Domnul era în control.

Moise e încă în pustiu, pe drumul spre Egipt, în convalescență!

Habar nu avea că Domnul Îi vorbise lui Aaron să vină la el în deșert.

Aici, singur, bolnav, trist și amărât, avea nevoie de un prieten cu care să vorbească, căruia să îi spună despre Sinai, despre tufiș, despre Dumnezeu, despre planurile Lui.

În pustiu, nu e nevoie de nici un Aaron. Acolo trebuie să stau doar eu cu Domnul ... și cu mine. Dar când Domnul mă scoate din pustiu, am nevoie de un Aaron care să mă creadă, înțeleagă și care să fie lângă mine indiferent cât de nebunește sună ceea ce îi povestesc.

joi, 23 februarie 2017

Doamne, sunt dispus.

"Doamne, sunt dispus.
Sunt dispus să primesc ceea ce Tu dai.
Sunt dispus să îmi lipsească ceea ce Tu ții.
Sunt dispus să renunț la ceea ce Tu iei.
Sunt dispus să sufăr ceea ce Tu ceri."

Nelson G. Mink, Pocket Pearls

miercuri, 22 februarie 2017

Hineni! Iată-mă!

Am fost pe muntele Sinai și acolo ni s-a prezentat un rug (ca de trandafir) ca fiind rugul lui Moise. Scriptura însă nu Îl prezintă ca un ditamai rugul, ca pe ceva de dimensiuni mari. Dar am văzut pe marginea drumurilor și în deșert arbuști uscați, unii bătuți și purtați de vânt, alții se mai țineau putin in rădăcina și erau la buna plăcere a vântului și nisipului, scăldându-se în lumina soarelui!
Arbuștii pe care i-am vazut eu, semănau cu niște tufe mai mari de spini.

Moise ajunge la Sinai, vede tufișul arzând și devine curios. Din cauza căldurii din deșert, unele tufișuri iau foc singure pentru că devin uscate. Acel tufiș, arbust începe să ardă și ... nu se mistuie, nu dansează din pricina căldurii!

Moise vrea sa vadă mai mult însă își aude numele strigat ... de două ori!
Nu! Nu era o nalucă!
Nu! Nisipul, căldura și vântul nu scoteau un așa sunet!
Câinii lui erau deștepți însă ... sunetul lătratului lor nu aducea deloc cu numele lui.
"Iată-mă!"


Devine conștient de cine e în focul ce nu se mistuie, înțelege că rostirea numelui lui nu e numai pentru că Dumnezeu face prezența ci că El îi face o chemare.


Hineni! Iată-mă!


Dupa 40 de ani la coada oii, în deșert, singurătate, solitudine, familie, rutină, vine momentul când aude chemarea Domnului!


Elanul, impetuozitatea, impulsivitatea, superioritatea de la 40 de ani deveniseră amintiri.


Acum se compara mai mult cu un arbust bătut de nisip ce dansa în bătaia vântului, se vedea spinos .... fără vlagă și putere, nici măcar pentru foc nu mai era de mare ajutor.


Deșertul e perioada în care înveți să ierți, să te ierți, să lași trecutul să fie trecut, să nu te mai crezi măreț în proprii ochi, să nu mai ai încredere în puterile proprii, să nu te mai crezi buricul pământului și că totul se învârte în jurul tău, când vrei tu, cum vrei tu, la porunca ta.


Vine momentul când îți auzi numele rostit. Nu într-un urlet, strigăt sau țipăt!


Moise a răspuns: Hineni! Iată-mă!


Deși sunt multe necunoscute, deși nu văd decât o luminiță pe cărare, la fel ca Moise, am spus și spun și eu: Hineni! Iată-mă! Sunt aici! Ascult! Trimite-mă!


Mă voi târgui, la fel ca Moise!


Voi încerca să mă scot, la fel ca Moise!


Știu însă că Dumnezeu se poate folosi de mine, la fel ca de Moise, dacă prefer să mă întorc să văd arbustul, să răspund, să ascult!


Dumnezeu se folosește de arbuștii uscați, spinoși, bătuți de intemperii numai dacă aceștia se lasă aprinși și ard din și pentru cauza Lui!

marți, 21 februarie 2017

M-am indragostit de Moise!

M-am indragostit de Moise!

Il inteleg! 

Viata mea nu se petrece in Egipt si Madian ci in Romania! Dar ... traseul e aproximativ acelasi. 

M-am trezit in desert! Am urlat ca lupul la luna, m-am certat cu Dumnezeu, as fi vrut sa fiu intrebata daca vreau in desert si banuiesc ca as fi pus conditii.

Am avut parte de tacere!

M-am trezit in desertul sufletului!

Dar aici, in desert, L-am descoperit pe Dumnezeu ca Tata si am experimentat ce inseamna sa ai Dragostea langa tine, in stanga, dreapta, in fata, in spate, sus, jos, in tine, prin tine. 


Aici am descoperit ca trebuie sa sparga mandria mea in farame, ca trebuie sa indeparteze miliardele mele de motive de frica in ce priveste viitorul meu, sa dea la o parte barierele resentimentelor si tirania amaraciunii in solitudine. 


E o solitudine intre oameni, in larma si zgomot, in rutina!


Mi-a adus disconfort pe toate planurile pentru a ajunge la obiceiurile si tabieturule mele, la ce e cel mai intim in mine.


Sunt aici prin Voia Lui, in Mana Lui, sub instruirea Lui, pentru cat timp va vrea El.

duminică, 19 februarie 2017

invat lectii dureroase

Visez multe!
Imi doresc sa am casa mea pentru ca acolo sa poata veni fetele/femeile sa ne intalnim, sa pot chema biserica de casa si la mine, sa pot gazdui ingerii, sa ... . 
Motivele mele par ok, par chiar dupa Voia Domnului! Mi-am facut imprumut in banca, am dat din toate coatele ca sa fie aprobat si .... dupa multe schimbari de optiuni s-a aprobat. Parea totul ok. 
Numai ca a venit criza! 
Am o bucata de pamant fara casa pe ea! 
Si mai am mult de platit pentru bucata asta ....

A venit criza financiara dar si crizele mele de ingrijorare, disperare, acceptare ca am gafat in stil mare, rusine si iar disperare.


Imi doream un lucru bun!
Am vrut sa fie bine si altora!
Am descoperit ca ...nu acesta era timpul Domnului!
M-am agitat ca un caine in lat fara sa ma bucur de ceea ce imi dadea Domnul!


Am vrut sa fac Voia Lui cu ceea ce am crezut eu ca e bine, in timpul meu, cu ideile mele, cu instrumentele mele.


Inca platesc!
Dureroasa si costisitoare experienta!


Asteptarea si rabdarea, ascultarea si supunerea merg mana in mana. 


Intr-ul fel am cerut de la Domnul raspuns dar respingerile de la banca parca ma intaratau! 


Voi aveti alte "banci", alte istorii. Moise a avut povestea cu egipteanul. Toti trecem pe aici.


Daca o iau inaintea Domnului cu ideile mele, in timpul meu .....cad si ajung rapid pe burta. E dureros, rusinos, ....


Inca nu pot chema pe nimeni la mine acasa! Deocamdata e numai o bucata de pamant! Vine primavara si acusica apar iar buruienile! 

Pe si langa pamantul meu imi voi aduce aminte ca graba, nerabdarea si neascultatea nu cresc o casa ...ci doar buruieni!