El Și-a arătat căile

Trăim vremuri în care adevărul este pus la îndoială. Și asta nu este ceva nou. Unii întreabă ca și Pilat, “Ce este adevărul”? Unii nu știu nici cine este Pilat, nici cine este Adevărul.

Cunosc despre Domnul din perioada intrauterină. Și, nu am luat totul așa nemestecat și negândit, neanalizat și nestudiat. Am pus la îndoială credința înaintașilor mei, am pus la îndoială Cuvântul, am cercetat, m-am lăsat cercetată, și apoi am ales ce să cred, și ce să nu cred.

La anumite texte din Scriptură o înțeleg pe Miriam, sora lui Moise. “El Și-a arătat căile Sale lui Moise, și lucrările Sale, copiilor lui Israel.” Psalmul 103:7 Dar de ce Moise? Si, apoi de ce Israel?  Mi-am tot bătut capul cu întrebări de astea egoiste. Ca să realizez că cumva aș fi vrut să fiu eu în locul lui Moise… Sunt exact ca Miriam.

El, Dumnezeu, Creatorul, Cel Preaînalt a ales să-și arate căile Sale lui Moise. De ce Moise? Pentru că Moise a arătat și spus poporului ce tocmai Îi spusese Domnul, i-a învățat ce a văzut, a spus ceea ce a auzit, a ținut ca fiecare vorbă să fie consemnată cu punct și virgulă, ca fiecare obiect de la Cortl Întâlnirii să fie așa cum Îi spusese Domnul. I-a arătat lui Moise căile Sale pentru că pe el L-a ales.

Nu a ales-o pe Miriam. Nu l-a ales pe Aaron. Nu a ales pe nimeni altcineva decât pe Moise. De ce e așa? Pentru că Dumnezeu a ales să vorbească cu Moise cum vorbește un om cu prietenul lui (Exod 31:11).

Mai mult de atât, Dumnezeu alege să își arate public unui popor lucrările Lui. El a conceput acest popor dintr-o familie bogată, dar care nu avea copii. Când Avraam avea o sută de ani, iar Sara-nevasta lui Avraam avea nouăzeci de ani, au avut copilul promis. Avraam la rândul lui dă dovadă de ascultare, devine prietenul lui Dumnezeu (Isaia 41:8). Trec aproape 400 de ani, și apare Moise, iar între timp se formează poporul Israel, cel căruia i s-au arătat lucrările Lui Dumnezeu.

Nu sunt Avraam sau Sara. Nu sunt Moise. Nu sunt Isaia sau Ieremia. Nu sunt David sau Solomon, Estera sau Rut.

Dar am citit despre căile Lui Dumnezeu așa cum le-a scris Moise, pot vedea lucrările Lui cu poporul Israel, în viața mea și a celor de lângă mine, pot auzi despre minunile Lui în și cu Israel, sau cu alții.

Aleg să citesc despre lucrările Lui și printre cei care nu au auzit despre Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Aleg să studiez mai mult despre căile și lucrările Lui.

Dumnezeul în care am ales să cred se revelează, nu este undeva acolo departe, distant, rece sau neutru. El este implicat în viața oamenilor, își arată căile, face lucrări și minuni printre oameni.  

El face dreptate și judecată

În ultima vreme, în călătoriile mele, mă gândesc la Avraam. Scriptura, în Cartea Geneza-Bereshit – cartea începuturilor, citesc cum i-a vorbit Dumnezeu lui Avraam, cum acesta a răspuns, cum a plecat în călătorie, cum a trăit călătorind.

Viața este ca o călătorie. Întâlnim, că vrem sau nu, oameni noi. Creăm relații noi. Pierdem pe drum oameni dragi care își sfârșesc alergarea pe acest pământ. De unii ne depărtăm pentru că e mai bine să călătorim fără ei.

Avraam pleacă din țara lui, din rudeniile lui, și din casa tatălui său pentru că așa îi spusese Domnul. Viața lui apoi este o continuă călătorie de descoperire de teritorii, de descoperire a lui însuși, de înfruntare a temerilor și ideilor lui preconcepute. Dar mai mult de atât, călătoria aceasta a fost de cunoaștere a lui Dumnezeu. Este singurul om despre care Scriptura spune că a devenit prietenul lui Dumnezeu.

Am prieteni de aproape și de departe, de unii am vrut să stau deoparte, pentru unii bat distanțe ca să îi țin aproape, îi caut și răspund când mă caută.

Știu despre Dumnezeu din perioada intrauterină. Am experimentat minunile lui încă de când mergeam de-a bușilea. Dacă sunt încă în viață este pentru că El m-a păzit și protejat.

Fac ce fac, și mă întorc la Avraam. Este un om drag inimii mele. Mă regăsesc în procesul cunoașterii lui Dumnezeu, pas cu pas. Avraam nu era așa încăpățânat ca mine, el imediat executa. Eu am nevoie de lămuriri, de întrebări de clarificare, de informații concrete...

Dumnezeu I se descoperă lui Avraam, și la fel o face și cu mine.

“Domnul face dreptate și judecată tuturor celor asupriți.” Psalmul 103:6

Când mă simt asuprită, aștept de la Domnul să vină dreptatea și judecata. Și El o face.

Mă rog însă să mă ajute, să îmi dea înțelepciune ca să nu fiu dintre cei asupritori...

Mă rog să îmi dea înțelepciune ca să încurajez prin cuvintele mele, să mângâi, să ridic, să vorbesc despre Cel ce face dreptate și judecată, să povestesc minunile Lui pentru că El este Cel ce Singur face minuni.

Mă rog să îmi dea putere să tac când sunt asuprită, și să Îl las pe El să facă dreptate și judecată.

Călătoresc trăind cu El, cunoscându-L pe El. Prin sângele lui Isus Christos sunt a Lui.

Sunt fiica Lui, iubită, protejată, binecuvântată de El.

Mă pregătesc de bătrânețe

Bătrânețea, spune dex-online, că este “etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om.”

Am citit fascinată poveștile unde personajele beau apă dintr-un izvor care îi face să trăiască veșnic, sau au mâncat nu știu ce miere și nu au mai îmbătrânit, au rămas nealterați la o anumită vârstă și într-o anumită formă fizică a organismului.

Erau SF-urile copilăriei nostre. Acum credem cu tărie în toate formele de diete, de antrenori personali, de disocieri sau asocieri de alimente sau sporturi.

Descopăr că e aceeași Mărie, dar cu altă pălărie.

Bătrânețea nu este o boală contagioasă. Este un parcurs normal al vieții.

Ne temem de bătrânețe, facem operații estetice, ne luptăm să nu se vadă firele albe de păr, vrem și dorim cu ardoare să fim, să arătăm, să rămânem perfecți. Bine, perfecți doar în ideea noastră de perfecțiune…

Am început să mă pregătesc de bătrânețe! Am găsit o promisiune a Domnului care face bătrânețea mai atrăgătoare, mai de dorit.

“El îți satură de bunătăți bătrânețea și te face să întinerești iarăși ca vulturul.” Psalmul 103:5

Tot dex-online spune că bunătăți înseamnă averi, bogății.

Nu e normal să mă pregătesc de bătrânețe?

Voi intineri ca vulturul, și Domnul mă va sătura cu averile și bogățiile Lui. Acum sunt și realistă. Averile și bogățiile Domnului nu sunt întotdeauna materiale. Dar eu știu că El mă va sătura cu bunătățile Lui.

Am văzut asta în realitate, în vizitele mele la dislocații din Ucraina. Un om drag inimii mele, la peste 70 de ani, s-a stabilit în Bucovina vecinilor noștri. El ne povestește că Domnul i-a dat acum mai mult decât a avut înainte. Bonus are vreo două sau trei stenturi la inimă, puse la începutul acestui an.

A fost întrebat dacă vrea să meargă lângă linia frontului ca să încurajeze pe cei care au rămas acolo, pe cei care se așteaptă în fiecare zi să fie ocupați. Un drum până acolo este de 1400-1600 km, și cam 16 ore de condus, în doi șoferi. În aceste călătorii doar moțăie pe drum, cântă și povește ca un adolescent dormic de cunoaștere.

Acum este deja în a doua călătorie, și are planuri mărețe omul acesta despre care vă scriu. Acolo, se întâlnește cu alți “tineri” care slujesc. Unii dintre “tineri” au peste 85 de ani. Femeile “tinere” ajută cum pot, uită că tăria li s-a dus, și cu bucurie fac ce pot.

Mă pregătesc pentru o bătrânețe activă. Vulturul nu stă prea mult locului, bunătățile le primesc pentru a le da mai departe. Iar departe uneori înseamnă aproape.

Aștept promisiunile Domnului căutând Fața Lui.

Mă pregătesc de bătrânețe.