marți, 31 mai 2011

David&Saul

Mi-a placut de Saul. Si mi-a placut pentru ca era frumos, chipes, frumusetea intruchipata. Apoi mai era si un bun luptator. A dat dovada de vitejie cand altora le tremura maduva in ei. Numai ca Saul se schimba. Puterea efectiv ii schimba conceptiile, comportamentul. Ii place sa fie rege si tine cu dintii de acest statut. Face doua greseli majore, parca facute la copiator. Uneori imi da impresia ca e amnezic. Insa statutul ce il are il face sa uite ca e om si ca nu e el in controlul a toate, ca Dumnezeu nu e o marioneta manipulabila.
Samuel primeste sarcina de a merge in Betleem, in casa lui Işai, sa il unga pe unul din fii ca si viitor rege. Pana acum il vad pe Samuel fara nici o frica, n-avea o problema sa ii spuna lui Saul ca a lucrat ca un nebun, nu ii tremura maduva in el cand strange toata floarea cea vestita a lui Israel la Mitpa si ii judeca. Acum insa din pricina schimbarii atitudinii lui Saul, Samuel ii spune Domnului ca ii e teama pentru viata lui. Inteleg de aici ca Saul decapita pe oricine nu facea ce ii placea lui.
Domnul ii da solutia spunandu-i sa mearga sa aduca o jerfa acolo, in Bethleem, la urmasii lui Peret si ai lui Obed, fiul lui Boaz si a moabitei Rut. In aceasta parte de pamant viata nu e asa complicata, oamenii Il cauta pe Dumnezeu, relatia cu El nu e religie ci realitate. Batranii aud ca vine Samuel si imediat isi lasa treaba venindu-i in intampinare si intrebandu-l cu ce vesti vine la ei. Samuel ii cheama pe toti in casa lui Işai ca sa aduca o jertfa. Nu au voie sa vina pana nu trec toti prin procesul de sfintire si Samuel insusi ii ajuta pe cei din casa lui Işai sa se sfinteasca.
Nu pot incepe sa manance pana Samuel nu il unge pe viitorul rege. Nici unul din batranii de acolo nu are habar de ce sunt acolo, de ce se aduce jertfa aceea. Baietii lui Işai vin pe rand la masa, fusesera invitati toti opt insa ... vedem ca nu toti erau acolo, unul era cu oile la pascut parca uitat de taica-su si de frati.
Eliab, Abinadab, Şama intra in ordinea nasterii la masa de jertfa, Samuel ii studiaza repede si la fiecare vede frumusete, putere fizica insa Domnul ii spune: Nu. Primii sapte s-au asezat la masa si Domnul nu isi daduse verdictul ceea ce il descumpaneste pe Samuel. Astia sunt toti?
Abia atunci Işai isi aminteste ca mai are unul, pe cel mai mic. Numai ca e cu oile pe camp. Nimeni nu si-a facut timp de el, nimeni nu a trimis dupa el sa ii spuna ca trebuie sa vina sa se sfinteasca, sa treaca prin ritualul sfintirii, sa il anunte ca profetul Samuel e in casa lor si ca e o masa cu batranii la ei. Nimeni nu s-a gandit sa il invite si pe David. L-au lasat sa pazeasca si sa pasca oile. Oare cand s-au dus sa ia oaia sau mielul care avea sa fie jerftit nu i-au spus lui David nimic? Pana la urma el era cel care avea grija de ele.
Samuel anunta pe cei prezenti ca nu se va incepe masa pana nu vine si David. Banuiesc ca nu era dupa casa si ca a durat 10 minute. Insa nimeni nu a mancat nimic ... au asteptat sa vina adolescentul roscat de 17 ani cu ochi frumosi care arata chipes.
Abia intra David si Samuel scoate cornul cu undelemn si ii toarna din acesta pe cap. Nu intelege ce se intampla. Nimeni in afara de Samuel nu stie ce se intampla cu adevarat acolo, nici tatal acestor opt baieti, nici batranii, nici fratii lui David. Roscatul chipes e uns ca imparat si apoi se aseaza la masa. Samuel nu pronunta nici o formula magica, nici nu ni se spune ca a spus ceva. "L-a uns in mijlocul fratilor sai" 1 Samuel 16:13. Aparent, nimic spectaculos nu se intampla numai ca citesc continuarea: "iar Duhul Domnului a venit cu putere peste David incepand din ziua aceea".
"Duhul Domnului S-a indepartat de la Saul si astfel ca acesta a inceput sa fie chinuit de un duh rau trimis de Domnul" (1 Samuel 16: 14) Versetul asta ma bulverseaza. Adica cand nu fac ce spune Domnul, cand imi pun in practica ideile mele crete si nebune, nesupunandu-ma Domnului, El isi ia Duhul de la mine si in locul Duhului Sau vine duhul rau devastandu-mi viata. Acest duh trimis la Saul ii dadea stari de melancolie facandu-l foarte furios. Insa interesant ca melancolia asta nu il facea sa ii para rau de prostiile comise.
Ca puterea melancoliei si furiei sa fie domolite e nevoie de muzica si nu se putea aduce la curtea regelui oricine. David era vestit in cantatul la harpa sau lira. Asa isi conducea el oile cantandu-le psalmi. De cate ori ii canta David lui Saul, duhul rau il lasa si pleca de la el.
Tata, nu vreau ca Duhul Tau sa plece de la mine, nu vreau sa se departeze de mine, nu Te vreau departe de mine. Nuuuuu, nu vreau asta.

luni, 30 mai 2011

Thanksgiving Glass

detoxifiere de normal

Oare cum ma voi descurca? Oare ce va spune doctorul? Oare ce e in plicul acesta? Oare de ce am fost chemat la sef/a? Oare de ce m-a cautat X sau Y? Oare ce se intampla cu mine in 10 ani? Ei, 10 sunt cam multi ... 5 ani. Si atatia sunt multi ... anul urmator, luna urmatoare, maine? Ma voi descurca? O voi da in bara? Voi avea sau nu copiii? Voi sti sa ii cresc, educ? Voi sti sa fac din ei oameni? Oare imi voi plati ratele? Si, daca tot mi-am luat pamant, casa, apartament ... voi locui eu sau ... altii? Va fi Dumnezeu cu mine? Imi va purta de grija?
Suna comic cand ma uit la toate intrebarile astea adunate una dupa alta si par ca din Povestea Prostului. Numai ca povestea asta o traiesc eu si cred ca majoritatea dintre noi.
Teoretic stiu ca Domnul e in control, insa practic intrebarile astea imi trec prin cap in cateva secunde. Prevad un viitor atat de sumbru incat filmele nici nu sunt in stare sa il descrie. Ce fac cu atitudinea asta? Ce fac cu toata teoria acumulata?
Am participat in acest weekend la un training de formare. Pentru ieri dimineata am avut ca tema sa gasim manifestari ale creativitatii Lui Dumnezeu in natura. Nu am putut dormi prea mult si primul sunet care l-am auzit a fost o "sinfonie pasareasca". De cu seara am incercat sa vad, sa imi scot valul normalului, obisnuitului de pe ochi, sa vad, sa aud. Am vazut cum apare prima stea si devine din ce in ce mai stralucitoare, apoi a doua apare timid. Undeva langa mine un rau isi vedea de cursul sau acompaniat de pasarile din padure si ... cate un caine mai colora peisajul auditiv. Varietate de culori, florile ce aici o culoare mai palida, mai fada ... acolo parca aveau esenta de culoare, brazii isi etalau mandri acele sclipitoare ...
Toate acestea le-a creat Tata pentru mine, ca sa ma bucur de ele. Mi le-a pus la dispozitie sa ma bucur. M-a trimis sa ma recreez si recreere nu e numai odihna si cautarea echilibrului interior, spiritual sau mai stiu eu de care. Recreere e de fapt iesirea din rutina si abandonarea in mana Lui Dumnezeu ca sa Il las sa re-creeze ce a intentionat El pentru mine, sa imi incarce bateriile uscate si ruginite, sa imi umple fiecare por, fiecare celula a mea cu splendori. Sa ma creeze din nou asa cum a facut-o initial.
Fusesem rugati sa iesim la o plimbare si sa cautam. Nu trebuia sa stam in camera, sa ne uitam la televizor, sa discutam noi intre noi ci trebuia sa iesim, sa ne facem timp pentru asta. Am vrut sa fac asta singura ... sa imi gandesc gandurile, sa povestesc cu Tata in timp ce El aprinde stralucirea stelelor, sa Il vad imaginar colorand cerul in timp ce se intuneca sau rasare soarele, sa Il aud in susurul zglobiu al paraului de langa locul unde am fost. Mi-am impus sa imi scot valurile, sa las vantul sa-mi sopteasca, sa vad stelele prin prisma copilului iubit, sa ma infioare racoare seriii, sa ma desfat in aceasta abundenta de creativitate.
In mod normal nu o vad. Trec mai rapid decat Voda prin loboda pe langa toate astea. Aha, au inflorit florile. Ok, de-acum o sa ma omoare teiul si plopul ... probleme cu alergia, respiratia ... Ohoooo si vin caldurile si cand imi vine sa ma bag sub pamant de cald ce va fi ... Numai gandindu-ma la asta ma cuprinde un soi de nemultumire.
A creat totul perfect pentru mine. Nu le-a pus undeva sus de tot si eu sa nu pot ajunge la ce e frumos. Sunt asezata in mijlocul frumusetilor unde pot vedea o debordanta de creativitate. Am langa mine oameni care ma iubesc, carora le pasa de mine .... si daca nu imi impun sa ii caut, sa ii pretuiesc pot sa spun ca-s singura pe lume, ca nimanui nu-i pasa de mine ... Christos a venit sa moara pentru mine, a lasat un mormant gol ca eu sa am speranta ca moartea nu are putere. Vesnicia nu o voi petrece intr-un mormant ci in cer, ACASA, la Tata.
Altfel spus, weekend-ul asta am lasat Duhul Sfant sa imi sopteasca, reaminteasca cat de minunat e Tatal meu, cat de mult sunt iubita de El, cat de asteptata sunt de Christos in casa ce mi-o pregateste ACASA.
Vreau sa imi sterg urechile, sa imi dau valurile ingrijorarii jos, sa imi iau Tatal de mana, sa Il las la Christos sa ma ia in brate cand necazurile par ca ma ucid si sa las Duhul Sfant sa ma mangaie, consoleze, vindece, cerceteze. Vreau sa imi dau ingrijorarile si sa las bucuria, mirarea, extazul sa imi cuprinda fiinta. Cu increderea unul copil vreau sa Il las pe Tata sa imi arate abundenta de creativitate, dragoste, bunatate ...
Vreau sa ma detoxif de obisnuit, normal ...

sâmbătă, 28 mai 2011

cum ar fi daca?

Cum ar fi daca as ascultat tot ce mi se spune? Cum ar fi relatiile mele daca as intelege dincolo de cuvinte? Cum ar fi relatia cu Dumnezeu daca nu as tine cont de ce cred altii despre mine? Cum ar fi daca nu mi-ar pasa de "lume", indiferent de cine ar fi in aceasta categorie?
Cum ar fi fost daca Saul atunci cand a ajuns la Telaim sau "tinutul oilor" ar fi indeplinit 100% tot ce i se spusese, tot ce poruncea legea, tot ce voia Dumnezeu sa indeplineasca cu Amalecitii? Cum ar fi fost istoria daca lui nu i-ar fi pasat de ceea ce voia multimea soldatilor lui si ar fi omorat absolut tot ce sufla acolo in tara? Cum ar fi fost daca ar fi omorat pe Agag? Cum ar fi fost daca nu ar fi facut strategii tinandu-l pe Agag captiv posibil planificand sa il plimbe ca trofeu de razboi, pentru viitoare aliante sau cine stie ce idei nastrusnice ii mai treceau prin cap lui Saul atunci.
Cum ar fi fost daca ar fi realizat cand s-au intors in tabara cu oi, boi si animale grase ca ceea ce au facut e pacat si atunci pe loc le-ar fi taiat? Cum ar fi fost daca Saul ar fi vazut ca pacatuia si nu se infoia in pene punand ostirea la treaba sa ii ridice un monument ca sa ramana marturie a bataliei, a victoriei lor?
Cum ar fi fost daca in momentul cand il zareste pe Samuel realizeaza ca mare prostie a facut? Si pe langa ca nu constientizeaza mai si arunca pisica moarta cand la unii, cand la altii ... numai el sa scape basma curata.
Neascultarea lui Saul nu a venit din faptul ca ii era mila de amaleciti.
Neascultarea lui e de fapt ascultare partiala.
Neascultarea lui e religioasa in natura vrand sa para inchinare pioasa cand de fapt e ipocrizie.
Neascultarea este cooperativa. Nu a fost singurul vinovat implicat aici ... toata armata e implicata in aceasta şarada ipocrita in care credeau ca "ascultau de Domnul".
Confruntat, nici macar nu realizeaza ca treaba e serioasa.
Cand cineva din armata lui nu-i asculta ordinele ajungea sa se spuna despre el "unde-i stateau picioarele acum ii statea capul" insa cand vine vorba despre neascultarea proprie, ipocrizia parca nu are limite ...
Cum ar fi daca as invata de la Saul?
Cum ar fi daca nu as gasi scuze penibil de ipocrite?
Cum ar fi daca as realiza, as lua in serios neascultarea si m-as schimba, mi-ar parea rau, m-as pocai?
Cum ar fi?

vineri, 27 mai 2011

surpriza pentru Leo

Cu cativa ani in urma, Domnul mi-a facut un cadou diferit. Acest "cadou" a devenit cea mai buna prietena a mea. Desi fizic traieste la mii de kilometri distanta de mine, ea stie ce-i cu mine mereu, ma citeste din simplul "helloo" si mereu am sentimentul ca distanta e numai imaginara ... desi dorul e putin spus mare. Multe schimbari s-au petrecut in viata mea pentru ca ea nu a cedat sa ma "toace" la cap, nu a incetat sa se roage pentru mine, nu a incetat sa ma intrebe, sa ma provoace intrebandu-ma despre "muntii mei" si punand punctul pe i. Am plans impreuna, am ras, am visat, planuit ...
Nu-i plac surprizele, petrecerile de ziua ei si cadourile insa ... am molipsit-o (sunt o influenta rea, ce sa fac?) si habar nu are ce ii fac eu aici ... pentru ca la ora asta la ei este noapte.
Leo draga, viata mea ar fi saraca fara tine, fara ciondanelile noastre, fara prietenia ta.
La multi ani si ... sper sa nu ma sapunesti prea tare.

teorie pusa in practica

"La ce foloseste sa te rogi? Ce crezi ca se va intampla ceva? Omu e deja la spital ... starea e grava, n-ai auzit ce au zis medicii? Gata, fii pregatit/a pentru orice."
"Operatii complicate ... atacuri cerebrale ... stop cardiac ... complicatii, trasfuzii ... "
Teoretic stiu o gramada informatie. Teoretic stiu ca Dumnezeu are totul in control, ca viata nimanui nici macar a mea nu e in mana mea. Teoretic stiu ca-s un abur. Teoretic stiu ca daca El ma vrea acasa, acum sufletul se deslipeste si pleaca ACASA. Practic insa sunt jale. Ingrijoarari peste ingrijorari. Mintea parca erupe ingrijorari, le amplifica, le dramatizeaza si incep atacurile de panica, bocetele, cinismul ... incurajarile altora le vad, ar trebui sa le aud insa urechile imi vajaie de ingrijorare si trec pe langa spatiul meu auditiv.
Dar nu numai boala face asta. Nu numai ea declanseaza aceasta stare. O problema ce trebuie sa o rezolv, o discutie ce urmeaza sa o am, o decizie ce ar clarifica niste lucruri, facturile ce trebuie platite si ... alte miliarde de motive.
Teoretic, stiu ca nu trebuie sa ma ingrijorez.
Practic?
"Sunt om."
Ma uit din nou la Isus si la orbul de la scaldatoarea din Siloam. Isus se apropie de el si Il intreaba daca vrea sa fie vindecat. Nu ii spune o predica, nu ii tine seminarii despre incredere, despre cum sa te rogi, cum sa faci fata situatiei, cum sa manageriezi problemele cu care te confrunti. Nu, nimic din toate astea. Isus il intreaba: vrei sa fii vindecat? Adica pune punctul pe i.
Ma trezesc ca ma rog si tin o intreaga filosofie despre problemele si starile mele, fac o intreaga capodopera literara invartindu-ma in jurul cozii pana ajung sa recunosc ca am nevoie de ajutor. Nu pot sa nu ma intreb uneori: Tata, oare ce crezi Tu despre mine? Oare nu te irita toata şarada asta stupida a mea? Ce-ar fi daca in loc de toata filosofia si exercitarea artei literare in compunerea scuzelor si ascunderea problemelor as spune: "Tata sunt disperata! Am nevoie de ajutor!"?
Nu degeaba ne spune Isus sa ne uitam la copiii, ei pot face asta fara nici o jena, fara sa stea pe ganduri, fara sa le pese de actiunile sau consecintele pe termen lung. Acum au nevoie, acum il cer. Nu-mi spune sa dau in mintea copiilor ci sa invat de la ei.

joi, 26 mai 2011

asa sunt eu

"Ce vrei? Asa sunt eu ... nu am cum sa ma schimb!"
"Da-i pace! Asa e el ... nu ai nici o sansa sa il/o schimbi."
"Familie de ratati din tata-fiu/mama-n fiica ... ce sansa pot avea copiii astia? Aschia nu sare departe de trunchi."
"Nu pot sa stau fara sa fac nimic. Ma odihnesc citind, crosetand, impletind, cioplind .... trebuie sa fac ceva"
Am si eu in familie de astia care se odihnesc facand ceva, care isi gasesc implinirea prin ceea ce fac, prin ceea ce iese de pe mana lor. Imi suna mereu in minte: esti ceea ce esti prin ceea ce faci! Insa e o minciuna. Nu e adevarat. Ma aduce la nivelul de animal de povara si eu am fost creata OM. Sunt valoroasa ca om nu prin ceea ce fac, modul cum realizez ce am de facut, prin cine cunosc, prin ce stiu.
Dependentii sunt parte a familiei mele. Dependenti de ce? De de toate. Adica: cafea, munca, implinire prin realizari, bani, dragoste, calculator, mancare, pozitie, nici viciile nu ne-au ocolit. Dimineata nu are farmec fara o cafea. Oriunde ma duc trebuie sa stiu ca imi servesc cafeaua. E o realitate. Am si scuze cu gramada pentru asta. De cand ma stiu am tensiunea mica si uneori cine imi lua tensiunea  razand ma intreba: tu traiesti? Numai cand inima o ia la galop realizez ca doza din cana de dimineata a fost mai concentrata sau ca ar trebui sa dorm ca sa isi revina.
Pot sa scap de cafea? Da. Insa nu vreau. E o placere de care nu vreau sa scap.
Insa ce fac cu dependentele care nu sunt bune? Tovarasiile rele, dependentele care ma scot dintre oameni si ma izoleaza, imi dauneaza sanatatii, integritatii, credintei mele?
Am cunostinte insa am si in familie persoane care bombane si gasesc motive de nemultumire din orice, oricat de bine ar fi, ei tot gasesc ceva rau, cineva de care lor nu le place, .... o chichita ceva ... De unii am reusit sa "scap" insa ma lupt cu cei de care nu pot, nu am cum sa "scap".
Limbajul folosit de cunostintele mele e colorat? Cate injuraturi? Cate expresii care inlocuiesc injuraturile folosesc? Cat constientizez ca limbajul lor mi se imprima si mie pe creier?
Multa vreme m-am luptat cu ideea ca nici macar Dumnezeu nu ma poate schimba, nu poate rezolva anumite lucruri din viata mea, nu are putere sa ma schimbe. Eram un crestin ateu ce putea usor primi diploma pentru necredinta. Mai mult de atat, ma impaunam cu aceasta idee creata a mea.
Christos are puterea de a schimba viata mea, oricum ar fi, oricare ar fi. Nu numai interior ci si exterior. Nu numai lucrurile minuscule, neimportante ci pe toate. Are puterea de a rupe dependentele ... de orice natura. Asta numai daca eu accept ca le am, ca imi sunt daunatoare si ca vreau sa scap de ele.
La scaldatoare din Siloam era un orb care nu avea pe nimeni sa il bage in ea cand venea ingerul si atingea apa. Isus se apropie de el si il intreaba daca vrea sa fie vindecat. In loc sa spuna: da ... asta imi e dorinta cea mai mare, el incepe sa spuna ca nu are pe nimeni .... Scuze, scuze, scuze care ma/ne tin legata/i in dependente ce imi/ne fac viata un iad.
Cred ca Dumnezeul in care eu ma incred are toata puterea in cer si pe pamant. Cred ca El e cel care schimba lucrurile. Cred ca ma poate schimba oricare mi-ar fi starea, oricare mi-ar fi dependenta, oricare mi-ar fi viata. Cred ca El poate face viata mea o viata de biruinta. Cred ca nimic nu e imposibil pentru El. Christos a biruit moartea, a invins pe cel rau ca sa ma salveze pe mine si El are puterea de a ma ajuta sa ies din cercurile dependentelor mele.
"Asa sunt eu" poate deveni: "asa am fost si eu, dar acum sunt alta". Nu de una singura ci cu Cel ce are puterea de a schimba imposibilul in posibil. O face numai daca eu cer asta.

asa sunt eu!

miercuri, 25 mai 2011

sunt o capodopera

Casatorie, relatii, valori, standarde, identitate .... nu il stiu personal pe Razvan Mihailescu insa pentru clipul asta ii multumesc.
http://www.bisericariulvietii.ro/predici/virtuti-necesare-in-vederea-casatoriei.html 

marți, 24 mai 2011

One Person Did Not


3 Persons were arrested as criminals
2 Persons had committed crimes
1 Person did not

3 Persons were given trials
2 Persons had fair trials
1 Person did not

3 Persons were whipped and beaten
2 Persons deserved it
1 Person did not

3 Persons were laughed at, spit at, cursed at
2 Persons cursed and spit back
1 Person did not

3 Persons were nailed to three crosses
2 Persons deserved it
1 Person did not

3 Persons agonized because they felt abandoned
2 Persons had reason to feel abandoned
1 Person did not

3 Persons talked on their crosses
2 Persons argued
1 Person did not

3 Persons knew death was coming
2 Persons resisted
1 Person did not

3 Persons died on those crosses
2 Persons died for their sins
1 Person died for my sins and your sins

3 days later
2 Persons remained in the grave
1 Person did not

That 1 Person loved us enough to die for us
Thank Him today and forever.
His name is Jesus Christ.

--author unknown
Poezie primita pe e-mail de la allworship.com

the least of these

Am vazut clipul asta imediat ce a aparut si ... apoi din cand in cand l-am mai revazut. Mi-am revazut lipsa de dragoste, ipocrizia, mandria, neinteresul fata de "ceilalti", de cei nebagati in seama, straini, neinsemnati (drogati, acuzati pe nedrept, abuzati, insetati) ...

aschia nu sare departe de trunchi

In general, nu-mi place expresia asta. Nu facem toate greselile parintilor nostri, nu actionam exact ca ei intotdeauna. Dar unele trasaturi de caracter le ducem cu noi, ne sunt in sange, sunt atat de impregnate ca habar nu avem ca le ducem cu noi. Unele din ele le uram de moarte insa ne trezim ca spunem cuvintele la fel ca ei, actionam la fel ..
Vad in Saul, dincolo de aparente si frumusete, un om impulsiv. Lui nu ii trebuie mult si e gata de lupta, ia decizii de moment, n-are rabdare sa astepte raspunsul la ce i se spune. Mai aflu despre el ca are trei baieti si doua fete insa cel mai mult ni se spune despre Ionatan care era cel mai mare dintre baieti si despre cea mai mica fata, Mical. Se afla pe picior de razboi cu filistenii iar Ionatan isi ia pe cel care ii ducea armele si patrund in armata filistenilor. Asta cam seamana a sinucidere curata. Cel care ii purta armele pare sa ii fie un slujitor foarte bun insa la fel de nebun ca si el. Aici vad clar insa ca Domnul e cu ei, ii insufleteste ca sa intre in armata filistenilor, mai vad ca odata cu intrarea lor incepe sa creasca panica intre filisteni de ajung sa se omoare intre ei cand incepe razboiul.
Saul sesizeaza rapid din numaratoare cine a disparut si de ce e zarva la filisteni. Roaga sa se faca Urim si Tumim ca sa afle daca sa mearga in lupta contra filistenilor si ... la atac. Inainte de a pleca la atac, el care abia se ridicase din sezlong arunca o amenintare ... cred ca nici nu o gandeste prea mult: cine va manca sau va bea ceva va fi omorat. Si urmeaza lupta, ii pun pe fuga pe filisteni. Israelitii, care se ascunsesera prin pesteri, tufisuri sau efectiv evadasera la filisteni, intorc armele impotriva acestora si ii inving. Trec printr-o padure unde era miere din abundenta si Ionatan mananca. Imediat ce a gustat din ea s-a simtit revigorat dar abia dupa ce inghite mierea afla ce juramant facuse taica-su. Il judeca scurt pe doi: decizie nebuna si pe deasupra spune judecata cu voce tare. Nu pot sa nu ma intreb ce gandeau soldatii despre Ionatan si Saul. Insa poporul era rupt de foame si de sete ajungandu-se in asemenea hal incat efectiv au taiat animalele si nu au mai putut rabda sa le faca gratar ... efectiv le-au mancat crude.
Abia cand afla Saul ca asta inseamna pacat realizeaza ca decizia a fost nebuna si ordona sa  vina fiecare sa isi pregateasca masa cum trebuie si sa nu mai pacatuiasca. El insusi zideste un altar Domnului in acea seara si apoi vrea sa iasa cu poporul satul la lupta sa ii mai nimiceasca un pic pe filisteni. Insa inainte de a pleca, preotul ii indeamna sa Il intrebe pe Domnul. Numai ca Domnul nu le raspunde.
Lui Saul i se ridica tensiunea. Era clar, cineva pacatuise, cineva calcase stramb .... cineva facuse ceva ce nu trebuia ... iar ia o decizie stupida, nebuna: cel ce a pacatuit, oricine ar fi acel cineva, sa moara. Se arunca din nou Urim si Tumim peste Israel, se ajunge intre el si Ionatan, sortul cade pe Ionatan. Sunt socata, efectiv socata de decizia lui Saul: "Dumnezeu sa se poarte cu mine cu toata asprimea fata de mine daca nu vei muri Ionatane! a zis Saul". (1 Samuel 14:44).
Si l-ar fi ucis daca tot poporul nu ar fi sarit de partea lui Ionatan, daca nu i-ar fi adus aminte lui Saul care in turbarea lui uitase ca acest fecior ce acum il dadea la moarte fusese cel care declansase victoria lor.
Doamne, multumesc ca nu-s Ionatan, ca nu am trait in acele zile cand oricand capul putea sa imi stea unde imi stau picioarele, cand eram la mana regelui in orice secunda a vietii mele.
Vad decizii bune luate impulsiv dar vad si deciziile dezastruoase luate instant.
Imi duc ca vreau sau nu mostenirea genetica cu tot ce e in ea, multe bune, mai multe rele ... impulsivitate, nervozitate, vicii, lene sau harnicie, viata de doi bani sau o viata buna ... Insa, vestea buna e ca Christos are puterea de a rupe puterea mostenirii genetice si a face din viata mea de doi bani o viata noua, o viata de biruinta cu El. Asta numai daca Il las, daca las Duhul Sau sa ma schimbe, daca lucrez la asta ...
Aschia nu sare departe de trunchi insa in Christos lucrurile se schimba. El poate face asta.

luni, 23 mai 2011

Stranger

inceputul sfarsitului

Dumnezeu este o notiune, potiune, element magic sau este Cel care da izbavirea, Cel ce vine in ajutorul copiilor Sai? Respect ceea ce spune El? Cum vreau eu sau cum spune El? Aud ce spune si inteleg ce vreau eu? Cum ma raportez la El?
Israelul era inconjurat de alte popoare dornice sa si-i faca scalvi, dornice sa le ia banii, sa ii tina sub papuc. Pot sa vad in ultimele versete ale capitolului 13 din 1 Samuel ca nu era nici un fierar in Israel, iar piata filistenilor le era deschisa si in nici un caz nu era una ieftina. Ionatan avea chef de ceva actiune, de ceva razboi. Era in Gheva si s-a gandit el ca n-ar fi rau sa ii atace un pic pe filisteni.
Dupa episodul de la Ghilgal, reconfirmarea Lui Dumnezeu ca Rege a poporului, Saul trimisese razboinicii voluntari acasa. Avea cu el numai 2000 de barbati iar 1000 erau cu Ionatan. E posibil ca una din conditiile filistenilor sa fi fost miscarile mici de trupe. Numai ca actiunea lui Ionatan arunca dispret si ura asupra poporului Israel si filistenii se aduna cata frunza si iarba la Micmash.
Evreii, razboinicii voluntari ai lui Saul au aparut si ei cu mic si mare insa cand au vazut cat de numerosi erau filistenii a inceput sa le tremure maduva in ei si ni se spune ca au inceput sa se teama si sa se ascunda prin pesteri, tufisuri iar unii din ei au trecut Iordanul spre regiunile Gad si Ghilad.
In acest episod nu ni se spune ca Domnul ar fi insufletit duhul lui Saul, nu ne spune ca groaza Domnului ar fi umplut poporul Israel. Nu, nici vorba. Curajul israelitilor a scazut ca apa intr-o galeata sparta cand au vazut ce pericol ii astepta.
Saul il cheama pe Samuel sa vina ca ajutor spiritual, ca trimis al Lui Dumnezeu si sa fie alaturi de el aici, acum cand ii e greu. Omul Lui Dumnezeu ii spune ca va veni in sapte zile. Oamenii lui Saul in aceste sapte zile dispar ca prin farmec pe unde apuca cuprinsi de teama filistenilor iar Saul vede cum i se imputineaza armata. In a saptea zi Samuel trebuie sa apara insa ziua parca se lungeste, lui Saul i s-a acrit sa scruteze orizontul si sa vada daca nu apare Samuel. Nu ni se spune ca s-ar fi rugat, ca si-ar fi chemat oamenii de baza si sa le spuna: mai baieti, de data asta treaba e serioasa. Am vazut ce prostii au facut inaintasii nostri, haideti sa ne rugam, haideti sa Il chemam pe Dumnezeu in mijlocul nostru. Haideti sa fim oameni asa cum cere Dumnezeu.
Nici vorba de asa ceva. Saul isi uita indatoririle de rege, uita ca nu e levit, uita ca nu e treaba lui sa aduca jertfe, crede ca daca Duhul Lui Dumnezeu a venit peste el inainte de incoronare si a proorocit este si foarte spiritual. Insa se insela amarnic. Cere sa i se aduca arderea de tot sa indeplineasca el ritualul, i se acrise de asteptat sa apara Samuel. Considera ca a asteptat suficient. Apoi credea ca il poate manipula pe Dumnezeu cu o ardere de tot, partea spirituala pentru el nu avea mare semnificatie decat ca factor manipulator.
Cand sfarsea de adus arderea de tot apare Samuel. Saul bucuros nevoie mare se duce sa il salute si in nici un caz nu se asteapta la ceea ce ii va spune Samuel: "
Ai lucrat ca un nebun şi nu ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Dacă ai fi ascultat, Domnul ţi-ar fi întărit pentru totdeauna domnia peste Israel.
Acum însă domnia ta nu va mai dăinui. Domnul Şi-a găsit un om după inima Lui şi l-a rânduit să fie conducătorul poporului Său. Şi aceasta fiindcă nu ai ascultat de porunca Domnului.
"

Si Samuel pleaca la Ghiva, in regiunea lui Beniamin iar filistenii se impart in trei cete ca sa ii atace pe evreii ce nu aveau sulite ascutite, nu aveau cum sa isi ascuta armele pentru ca filistenii ii voiau sub papuc.
Nu ma numesc Saul insa prostii ca el fac si eu. Nu ma costa regalitatea, imparatia insa ma costa amarnic, cu implicatii la fel de puternice. De cate ori nu mi-am facut ritualurile asteptand ca Dumnezeu ca faca ce vreau eu? Si pentru ca El nu a actionat cum am batut eu din picior sa vezi ce buna judecata pot sa fac ... mama mama. Am mers la biserica, am vorbit frumos, n-am luat casa nimanui, nici ce e in casa sau pe masa, nu am luat barbatu/femeia nimanui, nu l-am ispitit sau nu i-am facut ochi dulci, nu am vorbit urat ... am trait ca dupa carte ... de ce nu Iti faci partea? Intr-un fel, parca e o intelegere legala in care fiecare trebuie sa faca cate ceva. Insa Dumnezeu nu spune asta nicaieri. El vorbeste de inima mea care trebuie sa Il caute, sa fie a Lui si nu oricum ci intreaga. Toata fiinta mea sa fie indreptata spre El, sa Il caute, sa Il iubeasca si eu am altele pe care sa le iubesc ....
Nu am rabdare sa astept raspunsul Domnului, nu am rabdare sa aud ce vrea sa imi spuna  ... de fapt nici nu vreau sa aud si .... atata ii trebuie Lui sa nu faca cum vreau eu, cum tanjesc eu sa fie ... ca-i vai si amar ce framata mintea mea ... Iau decizii pe care I le atribui Domnului si apoi Il invinovatesc de urmarile ce le resimt cu varf si indesat in viata mea.
Samuel a venit cand Saul termina de adus jertfa ca ardere de tot. Poate ca a durat un ceas sau doua sau mai putin. Chiar nu mai putea sa astepte? Chiar intrasera zilele in sac? Domnia si puterea insa i se urcasera la cap. Le voia cu orice pret. Ii placea statutul de vedeta, de sef.
Dar eu cum actionez? Astept? Am rabdare? Il las pe Dumnezeu sa lucreze, lucrez dupa cum spune El, aud ce vrea sa spuna? Inteleg ce vrea El sa imi spuna? Inima mea e plina de El sau de vedetism, sefie, prostii si aiureli?
Inceputul sfarsitului incepe cand sfarsesc, incetez sa ascult de Dumnezeu.

duminică, 22 mai 2011

The Courageous Heart of Irena Sendler

Anul trecut am scris despre ea ca fusese nominalizata la premiul Nobel insa acesta a fost luat de cel care facuse planul si povestea pentru incalzirea globala. Am citit despre ea cum a salvat 2500 de copii evreii din lagarul polonez, din Varsovia. Acum am gasit pe http://stancamantuirii.net filmul. Se merita vazut!

nu mai caut scuze

Cand eram copil credeam ca oamenii dupa 50 de ani sunt batrani, gata sa moara. Cei care erau si mai in varsta erau eroii, invinsesera pana atunci moartea. Intre timp am crescut si mi-au "crescut" si mie ideile despre varsta, nevoia de batrani, de sfatul si  intelepciunea lor. Am intalnit si batrani pe care numai intelepti nu i-as numi insa Domnul mi-a adus in viata si intelepti.
Un intelept al vremii sale, pe langa faptul ca era profet, a fost Samuel. Numai ca poporul nu il considera asa de intelept, i-au pus rapid in carca si prostiile ce le faceau baietii lui si au cerut un rege. Le este dat unul dupa inima lor si Samuel isi face un soi de discurs de ramas bun putin ciudat, cel putin asa pare la prima vedere. (1 Samuel 12) La Ghilgal e impreuna cu baietii lui pe care i-a mustruluit bine (inteleg din text), nu asa cum a facut Eli. Tot acolo e floarea vestita a Israelului vremii venita sa se inchine, sa se bucure inaintea Domnului. Au adus arderile de tot, s-au bucurat inaintea Domnului, s-au bucurat impreuna cu regele lor proaspat ales, regele dupa inima lor, mandria lor. Dar Samuel face un fel de rechizitoriu si ii intreaba daca a cerut vreodata cuiva ceva, daca  a asuprit pe cineva, daca a luat mita, daca a cerut ca slujitori copiii cuiva, pentru cine a facut nedretate? Si poporul raspunde ca nu a facut nimic din toate astea. Incearca sa ii faca sa inteleaga ceva si de asta isi continua rechizitoriul spunandu-le istoria propriului lor popor. Dumnezeu este Cel care i-a scos din Egypt pe stramosii lor, El este Cel care a facut semne si minuni intre ei si pentru ei. A scos, crescut si mentorat oameni care au devenit lideri si care au fost folositi de Dumnezeu. Insa El este Cel care a fost regele, imparatul poporului Sau care a scos poporul din sclavie, robie.
Cand poporul nu a mai ascultat de Dumnezeu si s-a dus dupa idoli, vecinii lor le-au devenit dusmani, i-au cucerit si asuprit. Insa asuprirea a devenit crunta incat efectiv i-a fortat pe everei sa isi aduca aminte de Dumnezeul lor, de cine le e rege. Si nu numai atat, au strigat dupa ajutor iar El le-a raspus si i-a scos de acolo.
Ii pune sa isi revizuiasca istoria si sa vada marii lideri militari de care stiu cu siguranta; de Barak, Iefta, Samson. Oameni folositi de Dumnezeu pentru eliberarea poporului Sau. Apoi le reaminteste de venirea regelui amonitilor, Nahash si de cererea lor de a avea un rege. Asa cum au amonitii. Au cerut un rege avand ca si scuza batranetea lui Samuel si comportamentul baietilor lui. Vor un rege pentru ca leadershipul este prost. Conducerea e proasta, invechita si de asta e nevoie de un rege. Nu vad ca pacatul lor e cel care ii desparte de Dumnezeu, ca nu cer ajutor de la Dumnezeu ci vor salvarea de la un om.
Chiar si asa, Dumnezeu nu va leapada. El ramane credincios legamantului Sau in ciuda ideilor voastre crete si daca veti asculta de El, voi si regele vostru, El va va binecuvanta. Daca nu, veti pati ca si parintii vostri. Insa ca sa nu creada ca-s istorii, Samuel le reaminteste ca e vremea secerisului cand nu ploua, cand nu bate vantul insa ca sa vada ca Domnul e asa cum spune El, Il va chema sa le arate evreilor ca cererea lor de a avea un rege inseamna un rau facut inaintea Domnului, un pacat.
Atunci, acolo, in acea zi vine o ploaie mare, cu tunete puternice bagandu-i in sperieti pe evreii vremii. Vad si simt pe propria piele ploaia iar tunetele ii infricoseaza. Dumnezeul Lui Samuel, al stramosilor lor, cel care e Regele lor e unul puternic. Realizeaza ca pacatul lor e Cel care cauzeaza starea poporului, a lor ca natiune si in nici un caz conducerea deficitara a lui Samuel si il roaga pe acesta sa se roage pentru ei.
Samuel le explica ca acest rau, aceasta cerere a lor, rea in sine este cea care i-a adus din nou fata in fata cu Dumnezeu ca sa Il urmeze, recunoasca drept Rege al lor. "Domnul nu va lepăda pe poporul Său din cauza Numelui Său cel mare, căci El a găsit plăcere în a face din voi poporul Său. În ce mă priveşte, departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând a mă ruga pentru voi. De asemenea, vă voi învăţa calea cea bună şi dreaptă. Numai să vă temeţi de Domnul şi să Îi slujiţi cu credincioşie din toată inima voastră, căci vedeţi ce lucruri mari a făcut pentru voi. Dar dacă veţi continua să faceţi răul, veţi fi nimiciţi atât voi, cât şi regele vostru." 1 Samuel 12: 22-25
Pe cine dam vina pentru starea tarii? Pe cine invinovatim pentru ce se intampla in Romania? Cui cerem socoteala? Dar noi ne recunoastem pacatul, ne recunoastem starea in care suntem? Ne vedem idolatria? Cine ne este Conducator, Rege, Domn? Nu cumva facem ca si evreii acelei vremi eschivandu-ne de vinovatie si aruncand vina in ograda altcuiva? Nu ma pricep la politica, nu imi place deloc, simt ca mi se prinde amintea in colturi numai ascultand o bucatica de discurs insa ma pricep sa judec deciziile lor.
Doamne vreau sa Te recunosc ca si conducator al meu si mi-as dori sa fii al nostru ca si natiune. Cand Tu vei deveni Regele nostru lucrurile se vor schimba. Insa daca vreau schimbare, ea trebuie sa inceapa cu mine. Vreau sa vad lucrurile marete pe care vrea Domnul sa le faca pentru noi, dar pentru asta trebuie sa imi revizuiesc viata, sa-mi recunosc pacatele, sa-mi cer iertare pentru ele, sa Il recunosc pe Dumnezeu ca Domn, rege al vietii mele. Mi s-a acrit sa mai caut scuze.
Cand eram copil credeam ca oamenii dupa 50 de ani sunt batrani, gata sa moara. Cei care erau si mai in varsta ... erau eroii ca invinsesera pana atunci moartea. Intre timp am crescut si mi-au "crescut" si mie ideile despre varsta, nevoia de batrani, de sfatul si  intelepciunea lor. Am intalnit si batrani pe care numai intelepti nu i-as numi insa Domnul mi-a adus in viata si intelepti. Un intelept al vremii sale, pe langa faptul ca era profet, a fost Samuel.
Numai ca poporul nu il considera asa de intelept, i-au pus rapid in carca si prostiile ce le faceau baietii lui si au cerut un rege. Le este dat unul dupa inima lor si Samuel isi face un soi de discurs de ramas bun putin ciudat, cel putin asa pare la prima vedere. 1 Samuel 12
La Ghilgal e impreuna cu baietii lui pe care i-a mustruluit bine, nu asa cum a facut Eli. Tot acolo e floarea vestita a Israelului vremii venita sa se inchine, sa se bucure inaintea Domnului. Au adus arderile de tot, s-au bucurat inaintea Domnului, s-au bucurat impreuna cu regele lor proaspat ales, regele dupa inima lor, mandria lor.
Samuel face un fel de rechizitoriu si ii intreaba daca a cerut vreodata cuiva ceva, daca  a asuprit pe cineva, daca a luat mita, daca a cerut slujitori copiii cuiva, pentru cine a facut nedretate? Si poporul raspunde ca nu a facut nimic din toate astea. Incearca sa ii faca sa inteleaga ceva si de asta isi continua rechizitoriul spunandu-le istoria propriului lor popor. Dumnezeu este Cel care i-a scos din Egypt pe stramosii lor, El este Cel care a facut semne si minuni intre ei si pentru ei. A scos, crescut si mentorat oameni care au devenit lideri si care au fost folositi de Dumnezeu. Insa El este Cel care a fost regele, imparatul poporului Sau.
Cand poporul nu a mai ascultat de Dumnezeu si s-a dus dupa idoli, vecinii lor le-au devenit dusmani, i-au cucerit si asuprit. Insa asuprirea a devenit crunta incat efectiv i-a fortat pe everei sa isi aduca aminte de Dumnezeul lor, de cine le e rege. Si nu numai atat, au strigat dupa ajutor si El le-a raspus si i-a scos de acolo.
Ii pune sa isi revizuiasca istoria si sa vada marii lideri militari de care stiu cu siguranta; de Barak, Iefta, Samson. Oameni folositi de Dumnezeu pentru eliberarea poporului Sau.
Apoi le reaminteste de venirea regelui amonitilor, Nahash si de cererea lor de a avea un rege. Asa cum au amonitii. Au cerut un rege avand ca si scuza batranetea lui Samuel si comportamentul baietilor lui. Vor un rege pentru ca leadershipul este prost. Conducerea e proasta, invechita si de asta e nevoie de un rege. Nu vad ca pacatul lor e cel care ii desparte de Dumnezeu, ca nu cer ajutor de la Dumnezeu ci vor salvarea de la Dumnezeu.
Chiar si asa, Dumnezeu nu va leapada. El ramane credincios legamantului Sau in ciuda ideilor voastre crete si daca veti asculta de El, voi si regele vostru, El va va binecuvanta. Daca nu, veti pati ca si parintii vostri.
Insa ca sa nu creada ca-s istorii, Samuel le reaminteste ca e vremea secerisului cand nu ploua, cand nu bate vantul insa ca sa vada ca Domnul e asa cum spune El, Il va chema sa le arate evreilor ca cererea lor inseamna un rau facut inaintea Domnului, un mare pacat.
Atunci, acolo, in acea zi vine o ploaie mare, cu tunete puternice bagandu-i in sperieti pe evreii vremii. Vad si simt pe propria piele ploaia iar tunetele ii infricoseaza. Dumnezeul Lui Samuel, al stramosilor lor, cel care e Regele lor e unul puternic. Realizeaza ca pacatul lor e Cel care cauzeaza starea poporului, a lor ca natiune si in nici un caz conducerea deficitara a lui Samuel si il roaga pe acesta sa se roage pentru ei.
Samuel le explica ca acest rau, aceasta cerere a lor, rea in sine este cea care i-a adus din nou fata in fata cu Dumnezeu ca sa Il urmeze, recunoasca drept Rege al lor. "
Domnul nu va lepăda pe poporul Său din cauza Numelui Său cel mare, căci El a găsit plăcere în a face din voi poporul Său.
În ce mă priveşte, departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând a mă ruga pentru voi. De asemenea, vă voi învăţa calea cea bună şi dreaptă.
Numai să vă temeţi de Domnul şi să Îi slujiţi cu credincioşie din toată inima voastră, căci vedeţi ce lucruri mari a făcut pentru voi.
Dar dacă veţi continua să faceţi răul, veţi fi nimiciţi atât voi, cât şi regele vostru.
" 1 Samuel 12: 22-25

Pe cine dam vina pentru starea tarii? Pe cine invinovatim pentru ce se intampla in Romania? Cui cerem socoteala? Dar noi ne recunoastem pacatul, ne recunoastem starea in care suntem? Ne vedem idolatria? Cine ne este Conducator, Rege, Domn? 

sâmbătă, 21 mai 2011

Mimi Siyawezi - Abeddy Ngosso&Sarah Kiarie

Jesus is my help in all that I go through, i cannot cope with all this, it is only Jesus who is able....
Isus este ajutorul meu prin tot ce trec, nu pot singur/a sa fac fata, doar El e in stare ...
Doar acest vers l-am gasit din melodia asta. Mi-a placut de la primele acorduri ... e un nou bandaj de dragoste pentru mine azi, acum, aici.

vineri, 20 mai 2011

9 Rules for Dating My Daughter

reafirm monarhia!

Am analizat decizia poporului de a avea un rege, unul uman, unul real, unul ca al vecinilor, unul de care sa fie ei mandri si Dumnezeu nu le-a dat un rapciugos, un pierde vara ci un excelent specimen uman ... nu puteau cere mai mult. Cererea lor insemna inlocuirea Lui Dumnezeu cu un rege, insemna detronarea Lui Dumnezeu din viata lor personala cu un om.
Inima Lui Samuel e putin spus trista si am vazut ca el nu e un judecator care haladuie din cetate in cetate, traind boiereste pe spatele evreilor. Are o calitate ce nu o vad des in ziua de azi si nici la inaintasii Lui nu o pot vedea atat de pregnant. Este un om al rugaciunii, un om care vorbeste despre oricine, oriunde, oricand cu Dumnezeu. Sfasiat de durere, Samuel vorbeste cu Dumnezeu despre cererea compatriotilor sai. Contrar asteptarilor lui, Dumnezeu ii spune ca le va da un rege, ca se astepta la asta, ca stia ca va fi abandonat ... Are loc incoronarea de la Mitzpa, apoi lupta de la Iabesh si victoria lor asupra amonitilor. Doi oameni vad mana Lui Dumnezeu cu ei si acestia doi sunt : Samuel si Saul.
Saul refuza sa omoare pe cineva din popor in ziua cand Domnul a izbavit pe Israel si Samuel care stia ca Domnul lupta cu ei, pentru ei. Dar, Samuel mai face ceva. Ii roaga sa mearga la Ghilgal sa reafirme monarhia. Sa faca ce? Sa reafirme monarhia lui Saul? Fusese afirmata la Mitzpa, floarea aleasa a poporului fusese acolo. Ce trebuia sa faca acum?
Sa reafirme monarhia Lui Dumnezeu. Sa Il recunoasca din nou pe Dumnezeu ca si rege suprem, sa aduca arderi de tot si jertfe de multumire Lui Dumnezeu. La aceasta reafirmare participa si regele uman, Saul care se bucura foarte tare de ceea ce se intampla acolo. Si impreuna cu el se bucura tot poporul.
Bucuria e intreaga, e completa cand Dumnezeu e recunoscut ca si rege suveran, ca si Domn in viata mea si a poporului. Dar si bucuria asta ca sa fie intreaga trebuie sa respect niste pasi. Nu pot veni sa ma bucur oricum de Domnul, nu pot sa ma comport oricum si sa am pretentia de a fi parte la si in bucuria Lui. Trebuie sa trec prin procesul de sfintire, curatire. Vin la sarbatoare, la bucurie dar nu ma pot comporta oricum, nu pot sa imi fac de cap sau sa fac tot ce imi trece prin cap, altfel spus Carpe Diem. Vad ca poporul aduce arderi de tot si jertfe de multumire, de pace.
Astazi vreau sa reafirm in viata mea monarhia Domnului. Nu mai exista in zilele noastre templu si nu mai sunt inaltimi cu altare pe care sa se aduca jertfele dar stiu ca eu sunt templu in care locuieste Duhul Sfant si jerfta perfecta a fost data. Christos a fost jerfta perfecta pentru pacatele mele. Nu mai pot aduce jertfe pentru pacat insa pot veni cu multumire. Pot sa verific cate miliarde de motive de multumire am. Pot sa recunosc ca nu-s decat un om care are viata numai pentru ca Dumenzeu e cel ce o tine in mine. Pot sa multumesc pentru Christos, pentru iertare, mantuire, dragoste fara seaman si masura, pentru ca mi-a dat titlul de fiica a Sa si nu se comporta ca un Tata onorific si cu mult mai mult decat un tata biologic, fizic.
Vreau sa ma sfintesc ca sa ma pot bucura si vreau sa ma bucur de Regele meu.

joi, 19 mai 2011

bandaj de dragoste muzical


Pe-oceanul infinit cu valuri, grija m-a cuprins
Plutesc spre casã obosit, cu catargul zdrenţuit.
Lovit de valuri sânt mereu, dar mai nãdãjduiesc
În Tine Doamne, eu mã-ncred, pe Tine te iubesc.

Mã încred în Tine Doamne
Orişice s-ar întâmpla
Toatã viaţa mea Isuse
Te voi binecuvânta.

Pe-oceanul infinit cu valuri, noaptea m-a cuprins
Plutesc spre casã obosit sânt deznãjduit.
Privesc în noapte singur, sânt n-am nici un ajutor
Lovit de valuri sunt, Isus vino fi salvator.

Îndepãrtãri zãresc lumina, acolo eu plutesc.
Acolo vreau sã ancorez, pe malul Tãu ceresc.
De-oi înfrunta orice necaz, eu nu mã îndoiesc
Cãci Tu eşti salvatorul meu, prin Tine eu trãiesc.

Eşti speranţa mea Isuse
Chiar de simt de sunt înfrânt
Te rog nu mã lãsa singur
Salvatorul meu iubit.
Imi doresc sa ma intalnesc intr-o zi cu fratii Groza si cu Utu Suteu ca sa le multumesc pentru ca nu au lasat melodia asta dosita undeva in vreun sertar uitat ci i-au dat viata. 
Multumesc pentru acest bandaj de dragoste muzical.



teoria ca teoria, practica ma omoara ...

Trebuie sa recunosc ca nu il pot vedea pe Saul intr-o lumina buna stiindu-i povestea, nu ii pot da credit maxim, nu pot sa il vad in lumina corecta si din aceasta cauza pierd niste detalii extraordinare, niste lectii de viata pe care le pot lua de la Saul.
Citesc despre Samuel ca era un om al rugaciunii. Mereu, pentru orice, oricine, oricand el Il intreba pe Dumnezeu. In Vechiul Testament, Dumnezeu imi este relevat ca un Dumnezeu personal insa nu inteleg de ce oamenii mergeau la profeti, prooroci sau la omul Domnului sa intrebe acestia pe Domnul pentru ei, atata vreme cat era si Dumnezeu lor personal cu care puteau vorbi.
Regele amonit Nahash isi doreste nu numai provinciile poporului Israel si si umilirea crunta a acestora. Vine cu tabara si o aseaza in Ghilad la Iabesh. Barbatii din  Iabesh au incercat un pact cu Nahash insa acesta va accepta ca acestia sa ii fie slujitori numai daca le va scoate la toti ochiul drept.
Batranii din Iabesh se aduna, se sfatuiesc si hotarasc sa ceara ajutor poporului lor, Israel, in acelasi timp anuntandu-l pe regele amonit ca cer un ragaz de sapte zile. Mesagerii trebuie sa mearga cat de repede pot in cetatile Israelului sa duca vestea si sa ceara ajutor insa ... vestea e dusa in asa maniera incat parca isi anunta sentinta de infrangere.
Frumosul rege Saul nu e in rugaciune, nu invata legea, nu sta pe langa Samuel sa vada cum vorbeste acesta cu Dumnezeu. El era pe camp cu boii, la treaba. Vine in cetate si gaseste oamenii bocind si intreaba: "ce se intampla cu poporul de plange?" 1 Samuel 11:5. I se spune despre necazul celor din Iabesh.
Cumva am crezut ca Saul a fost pus rege ca sa fie umilit de Dumnezeu, ca sa le dea o lectie israelitilor insa pana una alta imi invat eu niste lectii. In nici un caz nu e asa cum gandea mintea mea ingusta. Vad ca Saul aude despre necazul fratilor sai din Iabesh si Duhul Lui Dumnezeu vine peste el cu putere si se aprinde de manie. Ia o pereche de boi, nu stiu daca a lui sau o alta de pe acolo, ii taie ii bucati si trimite mesageri in tot Israelul cu mesajul: "Asa se va face cu boii oricarui nu il urmeaza pe Saul si pe Samuel" (1 Samuel 11:7). In timpul nostru, modern, e ca si cum s-ar spune agricultorilor: daca nu veniti dupa Saul si Samuel va distrugem toate tractoarele.
Israelul primeste mesagerii, aude mesajul si vede bucata de carne iar groaza Domnului intra in ei si ca un singur om pleaca la razboi. Daca pana mai ieri, nici nu le pasa, nu era treaba lor, isi vedeau linistiti si pasnici de viata lor, acum groaza Domnului i-a facut sa adune armele si sa plece la Bezek. S-au adunat 300.000 de barbati si 10 la suta din ei, adica 30.000, erau din Iuda, din semintia aleasa pentru domnie. Saul ii trimite pe mesageri la barbatii din Iabesh-Ghilad sa le spuna ca a doua zi inainte de a incepe arsita zilei vor fi izbaviti. Acestia merg la amoniti cu mesajul: "Maine ne vom preda voua si voi puteti sa faceti cu noi tot ce veti vrea" (1 Samuel 11:10).
Saul ii imparte in trei cete, la fel ca Ghedeon, si "in timpul strajii de dimineata" adica intre 3 si 6 dimineata, ceea ce inseamna inca intuneric, patrund in tabara amonitilor si pana sa vina arsita zilei ii zdrobesc. Cativa reusesc sa fuga insa dintre fugari nu au reusit sa fuga macar cate doi ci doar cate unul.
Acum cateva zile aveau un rege teoretic, un necunoscut care le fusese ales rege, acum instant devin celebru, devine vedeta. Dar, vedetismul nu i se urca inca la cap. Vin cei care au auzit cuvintele dispretuitoare care i-au fost spuse dupa incoronarea de la Ghiva si ii spun lui Saul ca acum e momentul cand pot fi omorati cei ce nu au crezut in el, cei ce l-au dispretuit. Refuza sa faca asta spunandu-le: "Nici un om nu va fi dat la moarte in aceasta zi pentru ca astazi Domnul l-a izbavit pe Israel" (1 Samuel 11:13).
Fiecare vorba de-a lui Saul este sorbita de popor. Pe langa ca era inalt, chipes, frumos acum dadea dovada de marinimie, respecta victoria adusa de Dumnezeu. Era exact ceea ce isi dorea poporul. Pe deasupra Samuel era langa el ... ce puteau dori mai mult? Cand Samuel le cere sa mearga la Ghilgal ca sa ii reafirme monarhia, tot poporul s-a dus sa il incoroneze cu fast pe Saul in prezenta Domnului.
Daca data trecuta Saul era plin de temeri, indoieli, putin spus confuz si isi gandea gandurile in locul unde erau asezate bagajele, acum ni se spune ca Saul s-a bucurat foarte mult. "Au adus acolo jertfe de pace inaintea Domnului si s-au bucurat foarte mult atat Saul, cat si toti israelitii"(1 Samuel 11:15).
Vreau sa nu il mai vad prin prisma lui David, nici chiar prin finalul povestii lui in acest moment al vietii. Vreau sa vad ca Dumnezeu este cu el, pune Duhul Sau in el ca sa izbaveasca poporul, in acelasi timp pune groaza Sa in popor ca sa il urmeze, ca sa lupte pentru poporul Sau. Saul nu se umfla in pene dupa ce e uns ca si rege la Ghiva, nu isi aroga drepturi, nu e vedeta. Il gasesc pe camp lucrand cu boii sai, adica el pune osul la treaba, nu sta degeaba ca doar Dumnezeu l-a ales rege.
Un singur lucru nu imi place la Saul al acestui moment. Nu e interesat de Dumnezeu personal, il are pe Samuel care sa vorbeasca pentru el, care sa se roage pentru el. Nu Il recunoaste pe Dumnezeu ca pe un Dumenzeu personal, nu vrea sa vorbeasca cu El, sa Il cunoasca si ... dezastrul va veni incet, incet.
Daca stiu despre Dumnezeu din auzite, daca cunosc teorie cata frunza si iarba despre Dumnezeu sunt doar un om toba de carte, poate si ceva minte, insa doar atat. Cand insa Il las pe Dumnezeu sa devina un Dumnezeu personal, cand ceea ce stiu despre El, invatatura Lui, legile Lui le stiu si aplic in mine, cand las Duhul Lui sa ma cerceteze, mustre, schimbe, indrepte, cand Il las pe Christos sa ma vindece, ierte si accept ca sunt fiica Tatii, a Dumnezeului cerurilor si pamantului atunci viata mi se schimba. Teoria da apa la moara inimii sa se inganfe pe cand dragostea Lui Christos ma ajuta sa pun teoria in practica devenind slujitor, bandaj de dragoste .... om dupa inima Lui Dumnezeu.
Nu vreau sa ma scuz: teoria ca teoria, practica ma omoara. Asta nu e scuza ci doar fuga mea de responsabilitate, de Dumnezeu.

miercuri, 18 mai 2011

perception of beauty

singur

Cand larma lumii te-nconjoara
Ca sa te prinda-n plasa ei,
Iesi ca Isus, singur afara
Si roaga-te, puteri sa iei.
Ai obosit pe cale, intristat,
O, Doamne, Tu să dai putere
Sa lupti in post si in veghere
Pana zbura-vei  printre stele!

Cand vin necazuri peste tine
Ca valul marii, furios,
Nu dispera! 
Atunci, mai bine-
Urca pe munte, cu Hristos!
Chiar ne`nteles de-ai fi vreodata
De toti acei ce dragi iti sunt,
Sa nu uiti:
- Ai in cer un Tata,
Dar il gasesti si pe pamant!
-Ia deci, cu tine sfanta carte
Din care afli voia Sa
Si vino singur, la o parte
Sa poti primi puteri din ea.
Poezia asta nu e scrisa de mine ci de un prieten drag mie .

aleg sa fiu om dupa inima cui?

Cand aud de vreun presedinte, rege sau ceva cu pozitie incerc sa vad si cum arata. De parca asta mi-ar indica ceva din personalitatea si caracterul acelei persoane insa mi se pare normal ...
Incerc sa il inteleg pe Saul, bulservat de ceea ce ii spune Samuel, de ceea ce ii vorbeste. Vreau sa vad cat pricepe din ce i se spune. In locul lui si eu as face ochii cat cepele. El cauta niste magarite si i se spune ca acestea sunt bine insa sa nu plece din cetate ca Samuel sa ii spuna ce e in inima lui. Cum sa faca asta? Poate in mintea mea mai poate pricepe cineva ce se petrece, dar in inima cu siguranta nu.
Samuel il unge ca imparat pe acest frumos si confuz barbat si ii da niste semne pe care sa le urmareasca daca ceea ce i-a spus el este adevarat sau nu. Insa imediat ce s-au despartit, inima lui Saul incepe sa se schimbe, sa se transforme (1 Samuel 10:9). Toate semnele s-au indeplinit ... Duhul Lui Dumnezeu a venit peste Saul si acesta a profetit spre mirarea tuturor. Se pare ca socul pentru ceilalti a fost atat de mare incat a ramas proverbiala zicala: "Este cumva si Saul printre profeti?"
Lui Saul nu i se umfla inima de mandrie, nu spune in gura mare ce se intampla, nu face caz de ceea ce i-a spus Samuel. Este intrebat de unchiul sau pe unde au umblat si ii spune numai despre magarite si nimic mai mult. Ce sa spuna? Ceva ce nici macar el nu intelege? Samuel ii spuse sa il astepte la Mitpa, el s-a dus acolo si a asteptat. A ascultat. Avea nevoie de lamuriri, confirmari, ii era teama ... teribil de teama ca ceea ce incepe sa se contureze in mintea lui avea sa se confirme.
Reprezentantii poporului sunt chemati la Mitzpa, vine Samuel si din nou este spus discursul alegerii, le este reamintita cerinta lor de a avea un rege, de a avea unul asa cu bogatii, cu monarhie, cu tot fastul ... cum aveau si vecinii lor. Si voiau un rege, unul de care sa fie mandri, cu care sa se mandreasca. Un rege dupa inima lor.
Dumnezeu le asculta rugaciune si le da unul exact dupa inima lor, pe Saul. Procedeul Urim si Tumim este folosit pentru a vedea pe care din familii va cadea sortul. Cade pe familia lui Chish, pe Saul. Acesta insa era speriat, nu ii era clar ce se intampla, era la bagaje ... poate sa gandeasca, poate sa scape ... Samuel insa este instiintat de Domnul ca Saul e la bagaje si trimite dupa el.
Goliat sau uriasul israelitilor apare. Frumos, inalt, chipes, viteaz ... ce puteau sa ceara mai mult? De cum l-au vazut au inceput sa strige: "Traiasca regele!". Nimeni nu putea cere mai mult de la un specimen uman. Samuel le scrie legea monarhiei si o aseaza inaintea Domnului, ei o asculta din nou si o vor asa cum e, o accepta cu toate  repercursiunile. Apoi trimite tot poporul acasa, fiecare la casa lui de provenienta.
Si Saul pleaca acasa insa nu singur ci este insotit de vitejii a caror inima fusese miscata de Domnul. Nu ni se spune ca le fusese miscata inima de frumusetea lui, de modul cum arata, de felul in care vorbea sau se misca. Nu. Domnul este cel care le atinsese inima. Bineinteles ca nu se putea fara niste oameni gen Gica Contra care s-au uitat la Saul, l-au dispretuit si nu i-au dat nici un dar.
Saul insa se face ca nu ii aude. Fusese uns ca si rege, investit de toata floarea cea vestita a Israelului si acesti Gica Contra comenteaza. Si nu numai atat, il dispretuiesc si nu ii aduc nimic, nici un dar.
Inima poporului vrea sa se inchine unui om, sa aibe ca si autoritate un om si nu pe Dumnezeu. Nu Il vor in viata lor ca si inaintasii lor. Insa Dumnezeu nu ii lasa in plata lor, nu ii abandoneaza ci le gaseste un om asa cum isi doresc ei, il pregateste, pune Duhul Sau in el ca sa il faca cunoscut. Acest barbat frumos este exact ceea ce isi dorea poporul. Un barbat dupa inima poporului insa nu si dupa inima Domnului.
Ce imi doresc sa fiu? Un om dupa inima oamenilor sau dupa a Domnului? Modul meu de viata ce arata? Ieri cineva imi spunea: de la o fata se asteapta sa fie .... si mi-a insirat o lista intreaga si stufoasa pe care o stiam. Daca nu respecti lista nu prea esti placuta  ... nu esti dupa inima oamenilor. Ce alegeri fac in inima mea?
N-o sa fiu regina sau imparateasa, n-o sa ajung eu mare demnitar sau vedeta. Insa in locul unde sunt, ce aleg sa fiu? Un om dupa inima oamenilor sau dupa inima Domnului? Si, cand ma uit la un om, la prietenii mei dupa ce criteriu ii aleg sai i-am ales? Dupa aspectul fizic, exterior sau dupa inima lor?