Cand Dumnezeu vrea sa imi vorbeasca, ma scoate dintre oameni, din multime. Ma apuca bocetele, normal. Si Il intreb de ce imi face asta. De ce e nevoie sa ma scoata dintre oameni ca sa imi faca una ca asta? Dar, sunt constienta ca intre oameni ma ascund. Caut prezenta lor pentru a fi ocupata, pentru a nu ramane singura sa gandesc, sa meditez, sa citesc, sa ma rog. Sau fac toate astea in fuga .... trebuie sa ma intalnesc cu X, Y, W sau cu cine stie ce grup ...
De ce fugeam de o intalnire mai lunga cu Dumnezeu? Pentru ca imi tremura inima in mine de teama. Stiam ca ma iubeste, stiam ca a dat pe singurul Sau Fiu, pe Christos pentru mine. Insa imi era teribil de teama. Daca ma va lua la intrebari? Daca imi va zice ceva si-mi va schimba viata? Ce sa schimbe in viata mea? Am o viata ocupata cu diverse, de ce sa mi-o schimbe .... eu sunt multumita.
Daca ma intreba cineva daca sunt multumita de viata mea, spuneam DA cu toata convingerea de care era nevoie. In adancul inimii mele, nu eram multumita, fericita. Cumva, stiam ca fug de o realitate, ma minteam singura. De ce o faceam? De teama, comoditate, frica de necunoscut. Si mai stiam ceva. Cand te lasi pe mana Lui Dumnezeu, viata ti se intoarce cu susul in jos. Si eu, la acel moment voiam sa cred ca viata mea e in ordine. Deci, de ce sa fie schimbata?
Numai ca incet, incet ... din diverse motive, amestecate cu un fel de depresie am ajuns singura fata in fata cu Dumnezeu. Doar noi doi .... Si ca un facut, toti cei cu care imi petreceam zilele nu ma mai cunosteau, nu mai sunau, nu ma mai cautau ... si eu eram disperata dupa ei, sa ma ascund intre ei, sa am activitate ca sa nu stau doar eu cu Domnul.
Ma uit acum la Moise, dezamagit pana in maduva oaselor de popor, de frate-su, de sora-sa. Vazuse ca poporul numai starnit un pic ajunsese fara frau, ca parca toate intentiile sunt inspre rau .... Unde sa fuga? Unde sa se duca? Isi ia un cort si il aseaza in afara taberei si acolo se intalneste cu Dumnezeu. Vorbeau fata catre fata, doar ei doi. Cand Dumnezeu cobora peste cort, tot poporul vedea asta si stiau ca Moise vorbeste cu Domnul.
Mi-a fost greu sa am incredere in Dumnezeu din cauza faptului ca nu Il lasam sa fie Dumnezeu, Il vedeam prin prisma umana, un superom, un supererou insa nu Dumnezeu. Era vinovat de toate necazurile mele, era nedrept ca eu fusesem nedreptatita .... El era vinovat de tot si nu voaim sa ma intalnesc cu El sa ii spun asta. Imi era mai usor sa ii port un soi de ranchiune decat sa i le spun si sa rezolv problema. Nici prin varful mintii nu imi trecea ca si eu as fi vinovata de ceva, ca as avea si eu partea mea de vina in durerile si necazurile mele. Asta e dragoste cand mi se intampla ce mi se intampla? Asta e corectitudine? Nu vezi? Nu auzi? Unde esti? Acum cand sunt disperata, Tu nu faci nimic? Acum am nevoie de Tine! Acum sunt disperata.
Hai sa stam de vorba!
Ce sa vorbim? Tu trebuie sa actionezi asa cum Te rog eu. Ma rog, nu Te rog ... ci Iti ordon.
Lasa-ma sa fiu Dumnezeu. Lasa-ma sa Ma revelez ca Dumnezeu. Lasa-ma sa iti scot ochelarii de cal chior. Lasa-ma sa iti vindec ochii ca sa Ma vezi.
Vad bine ... doar am fost la doctor.
Lasa-ma sa te vindec Eu, sa Te iubesc.
Daaaa, parca nu simt si acum dragostea Ta .... si e asa de amara perioada asta .... Tu nu vezi? Chiar nu Iti pasa? Cum poti sa imi spui ca ma iubesti cand eu sufar aici .... ca un caine? Asta e dragoste?
Cella, tu ai incredere in Mine?
Nu prea. Adica teoretic stiu ca poti face multe insa cu mine .... se pare ca sunt un experiment esuat, o greseala de creatie ... poate sunt un rebut pe care totusi l-ai lasat sa traiasca.
Ce prostii vorbesti tu acolo? Cine e rebut? Tu ?
Da. Normal ca de mine vorbesc.
Lasa-ma sa te iubesc.
Da, Te las. Ce iti fac eu?
Nu Ma lasi. Fugi mereu si daca esti aici singura, numai cu mine ... bombani si bocesti si nu vrei, refuzi sa Ma lasi sa Te iubesc. La fel ca evreii in pustia Sinai te-ai incapatamant si informatia ramane la nivel mintal. Iti sugrumi inima facand-o robotel si ordonandu-i sa asculte de minte. Numai ca Eu am creat-o altfel. Lasa inima ta sa Ma cunoasca.
Si ce mi se va intampla?
Cella, tu simti doruri de neinteles, simti ca vrei sa fii iubita. Ai curaj sa spui ca nu e asa?
Asa e ... ai dreptate ...
Dorurile tale de neinteles sunt ale inimii, nu ale mintii. Inimii tale ii e dor de mine. Inima ta Ma stie. Mintea ti-ai robotizat-o tu dupa cum te-a dus mintea. Lasa-Ma sa te vindec. Ai incredere in Mine. Vrei? Vreau sa te iubesc, sa te vindec, sa te transform din rebut cum zici tu in printesa a cerului, in fiica Mea. Te-am scos din multime, Te-am adus aici unde suntem doar noi doi ca sa vorbim, ca sa Iti spun cat de mult te iubesc, cat de mult Imi doresc sa vorbim, sa te ajut sa constientizezi ca inima ta tanjeste dupa Mine. Ce zici? Accepti?
Sa Te las sa ma iubesti? Sa ma vindeci si sa nu mai doara ranile astea si astea? Sa nu ma mai simt ca un rebut? Sa ma transformi in fiica Ta nu numai ca idee si teorie? Sa am incredere in Tine? Adica sa ma dau pe mana Ta? Stiu ca am de ales, insa mi s-a acrit de iadul in care traiesc.
Raspunsul meu e DA. Da accept cu mintea, cu inima, cu toata fiinta.
Luminita Ciuciumis azi a scris o poezie in care parca mi-a scanat sufletul:
Să mă ridic mai presus de durere, de lacrimi de dor...
să mă înalţ mai sus de morminte,
de jale sau clipe ce dor ...
Şi dorul de toate mă doare
şi doare tot ce e dor.
Şi plâng lângă salcia tristă ...
Strig ca poetul: "mai am un singur dor"...
Lăsa-ţi-mi să moară durerea,
să fiu vindecată de dor!
Să mă ridic mai presus de cuvinte, de lacrimi, de patimi sau morminte
de toată durerea venită din dor ...
şi dacă nu am refugiu să mă ascund de durere, mai bine
la marginea marii,
să mă lasaţi să ...
... zbor ...