marți, 27 iunie 2023

Cuvântul comunică prin cuvinte

 „La început, Dumnezeu” ... Geneza 1:1

La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu.” Ioan 1:1-2

Cuvântul este format din sunete de diferite tonalități, și în diverse nuanțe. Cuvinte auzim și învățăm încă din perioada intrauterina. Cuvintele roiesc în jurul nostru, ne învăluie, ne împresoară și înfășoară, ne ridică sau ne înalță, ne coboară sau ne dărâmă, ne aruncă în visare sau ne prăbușesc în abisurile trisțeții.

Cuvântul e din veșnicii, este Veșnic, este Cel care nu se schimbă. Cuvântul este Dumnezeu.

Cuvântul comunică cu mine prin cuvinte! Pe unele le înțeleg, unora nu le pricep încă sensul și rostul. Unele fac click dintr-odată și mi se deschid noi orizonturi de înțelegere.

Cuvântul folosește cuvinte pentru a-și spune istoria și povestea.

Cuvântul are legi, porunci și orânduiri ce aduc binecuvântări și fericire dacă le ascult și le-mplinesc.

Cuvântul S-a întrupat și a locuit pe pământ. Cuvântul a ales să moară ca eu să am Viață! Cuvântul eliberează, vindecă, hrănește, mântuiește. Cuvântul se exprimă prin cuvinte. Iar darul și abilitatea de a folosi cuvinte a fost dată doar celor creați după chipul și asemănarea Lui! Cuvântul este Pâine și Viață, Adevăr și Dragoste, Milă și Îndurare!

Cuvintele dau sens și farmec vieții!

Cuvântul face inima să tresalte, palpite, să-și răspundă la întrebările pe care nu are curajul să le pună, să ia decizii în ciuda a tot și toate, să-și iasă din zona de confort.

Cuvintele din Cuvânt aduc alinare, aduc Pace, aduc Viață!

Cuvântul a creat totul rostind cuvinte.

Cuvântul citit, auzit, întipărit în inima și mea mea aduce Pacea ce întrece orice pricepere, aduce înțelepciune când mintea lucrează febril cuvinte, aduce fericirea în ciuda încercărilor, provocărilor, frângerilor și tristeților.

Cuvântul e aici! Umple tot pământul cu Slava Sa!

joi, 15 iunie 2023

Iosif

Anul acesta, fără să vreau, l-am primit pe Iosif la studiu, sau de studiat.

Cine este Iosif?

Ce treabă am eu cu el?

Ce să învăț de la el?

Da, am fost în Egipt dar nu ca rob.

Da, sunt singura fată după trei băieți. Dar nu am fost răsfățată, nu am primit nici o haină pestriță!

Și totuși, de ce Iosif?

Astăzi, am realizat că Iosif nu a vrut sau nu și-a dorit să fie răsfățat.

Nu a vrut să îi ia Iacov o haină pestriță.

Nu și-a dorit visurile pe care le-a avut.

Nu a visat să plece în Egipt.

Nu a vrut să fie sclav ca să aibă o altfel de viață.

Nu a căutat aventura.

Nu a vrut să ajungă în casa lui Potifar.

Nu a băgat-o în seamă pe nevasta lui Potifar, a fugit de ea.

Nu a vrut să ajungă la pușcărie și să stea ani buni acolo.

Nu și-a dorit să interpreteze visuri.

Nu a vrut să fie mâna dreaptă a lui Faraon, al doilea în rang.

Nu a vrut să fie administratorul Egiptului și a vecinilor înfometați.

Nu a vrut să se însoare cu Asnat.

Ceva însă îmi atrage atenția!

Domnul a fost cu Iosif, așa că toate îi mergeau bine”. Geneza, 39:2

Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniței.” Geneza, 39:21

Nu a vrut, nu a visat, nu a tânjit, nu și-a dorit nimic din tot prin ceea ce a trecut!

Domnul a fost cu el, și-a întins bunătatea peste el. 

miercuri, 14 iunie 2023

amintiri cu sfinți - ediție proprie - Moșu

Am auzit recent o poveste, și de atunci mă tot gândesc la ea. Povestea aceasta are loc pe la începutul anilor 1980.

În satul unde eu m-am născut, la una dintre familiile din biserică, locuia un orb. Îmi amintesc că am fost cu  bunicul T (Constantin Armașu) la el acasă. Am fost să în vizităm pe Moșu. Numele lui era Ioan (Ion) Coșeru, dar cred că toată lumea îl știa de Moșu.

Bunicul îl vizita des pentru că erau de aceeași vârstă, fuseseră împreună la școală în clasa I. Vederea Moșului s-a deteriorat grav după clasa I și pe la 12 ani a orbit total, ca urmare a tifosului. Așa că Moșu nu și-a mai continuat școala.

Stătea la familia nepoatei lui – tanti Ileana Mircea, avea camera lui și făcea treabă prin curte. Avea tot felul de unelte pe care le mânuia și cărora le știa locul cu precizie. Știa drumul către biserică fără ajutor din partea nimănui, știa texturile gardurilor, porților și denivelările drumului.

Era un om credincios, cu o memorie bună. Se ruga mult!

Moșu rămânea acasă, copiii plecau la scoală iar adulții erau cu treburile lor. Cineva însă era prin preajmă, ca să îl supravegheze. Numai că Moșu a îmbătrânit și era prea mult ca să mai meargă la biserică. Bătrânii sau membrii bisericii mergeau și îl vizitau. Iar el îi aștepta cu mare drag. Îi recunoștea după glas, de departe.

La biserică, cineva a adus o cântare nouă. Bineînțeles că s-a repetat cântarea și unii au învățat-o pe de rost. Unul dintre aceștia era fiul nepoatei Moșului, Didi Mircea.

Săptămâna următoare, prin curte, Didi îl aude pe Moșu cântând melodia învățată de ei duminică la adunare. A intrat la Moșu în cameră și îl găsește pe acesta cântând cu mare bucurie melodia. A așteptat ca Moșu să termine de cântat și l-a întrebat de unde știe melodia. Nu fusese la biserică! Deci nu avea de unde să o știe. Și în acele zile... chiar nu fusese nimeni să îl viziteze.

Moșul îi răspunde calm că noaptea trecută au fost la el trei frați, le-a spus numele celor trei și a precizat că aceștia au stat cu el până târziu. Unul dintre cei trei era Neculai Antochi, unul dintre bătrânii bisericii. Aceștia au citit din Scriptură, s-au rugat și au cântat cu el. De la ei știa el această melodie.

Didi îl ascultă cu atenție și realizează că de fapt toți cei trei frați nominalizați erau plecați ACASĂ! Le auzise numele celor trei povestite prin casă. Neculai Antochi nu mai era printre cei vii de prin anul 1962.

Cum a învățat totuși Moșu acea cântare?

Eu cred că au fost trei îngeri veniți să-l încurajeze pe Moșu și să-i întărească credința.

Altă explicație nu găsesc.

marți, 6 iunie 2023

mi s-a reactivat memoria!

Sâmbătă, una dintre secțiunile despre care am depănat amintiri, a fost cea despre lucrarea școlii duminicale. Deși eram mică, foarte greu m-am lăsat convinsă să particip la acele lecții. Cred în mod sigur că am fost mituită și cu ceva ciocolată ca să particip. Pe atunci, ciocolata era tare greu de procurat.

Nenea Victor împreună cu Gina și Nineta Bucureșteanu (pe atunci) predau lecțiile, ne dădeau versete de învățat, ne ajutau să cântăm cu ritm și nu lălăit, ne aduceau melodii noi.

Îmi place muzica, notele muzicale nu s-au prins de mine însă știu să le urmăresc. Am învățat să cânt, și o fac din toată inima. Mai mult de atât, organistul adunării de atunci, moș Dumitru Tănase mă ținea lângă el când mă prindea. Încercam să mai scap de el. Lângă el nu puteam să mă chicotesc, să fac șotii, să mai vorbesc cu câte cineva. Trebuia să fiu atentă la ceea ce se întâmpla în adunare, iar răbdarea mea era pusă la încercare.

Acum realizez cât de binecuvântată am fost să îl am pe lângă mine pe moș Dumitru. Dacă aș fi avut mintea de acum...

Începusem să vă spun de sâmbătă. Nenea Victor a prezentat acea perioadă a lucrării de școală duminicală și îmi spusese că ne pune să cântăm. Ne anunță care e melodia pe care dorește să o cântăm, ne ridică în picioare ca să fim vizibili tuturor și să ne poată țină sub observație – exact ca pe vremuri.

Pe lângă mine era Didi Mircea, care mă întreabă dacă mai știu melodia. Îi răspund că îmi amintesc vag linia melodică și că sper să fie afișate cuvintele. Și ni se dă tonul...

Nu știu de unde și cum au răsărit cuvintele în mintea mea, însă nu am avut nevoie să mă uit pe ecran. Mi-am amintit fiecare cuvânt și fiecare notă care trebuia cântată.

Mă uit la Didi, și îmi spune că nu își vine a crede. Și el și-a amintit fiecare cuvânt, fiecare notă.

Toată melodia s-a activat din memoria pe care o credeam uitată.

Toată bucuria cu care o cântam a revenit, toată acea voioșie și bucurie a copilăriei de care nu-mi mai aminteam a revenit în forță, uimindu-mă. Am regăsit în mine fetița blondă și creață, undeva pe la 4-5 anișori, cu aceeași curiozitate și entuziasm, bucurie și pasiune.

Povestiti copiilor vostri despre lucrul acesta, si copiii vostri sa povesteasca la copiii lor, iar copiii lor sa povesteasca neamului de oameni care va urma! (Ioel.1:3)

Dacă nu aș fi fost la școala duminicală, nu aș fi șiut să cânt acea cântare. Dacă nu aș fi mers acolo, chiar și mituită, muzica posibil s-ar fi prins de mine altfel. Dacă nu ni s-ar fi imprimat un ritm alert al muzicii, aș lălăi și acum melodiile. Dacă nu ar fi pus Domnul lângă mine oameni care să mă tragă lângă ei, cu ei, să mă țină pe lângă ei, acum nu s-ar fi activat nimic. M-aș fi uitat la ceilalți și nu aș fi înteles… nimic.

Dar mi s-a povestit, mi s-a cântat, mi s-au imprimat niște valori, și nu pot decât să mulțumesc Domnului pentru cei care s-au investit în mine. 



luni, 5 iunie 2023

cuvinte și imagini, muzică și povești

 Vreo doi ani de zile, am tot căutat informații despre rădăcinile mele, rădăcinile credinței străbunicii mele paterne, ale bunicilor, ale părinților, și implicit a credinței mele. Nu cred că am moștenit credința lor. Am verificat la sânge tot ceea ce mi s-a spus, am pus la îndoială totul, am cercetat și apoi am decis de una singură ce să cred, în cine să mă încred.

Abia intrasem în adolescență când am decis să Îl las pe Isus Christos să îmi fie Domn și Mântuitor personal. De-a lungul vremii, am tot verificat ceea ce cred, sunt atentă, și în alertă, ca credințele mele să fie aliniate la Cuvânt, la Scriptură.

Biserica unde am crescut a împlinit anul trecut 100 de ani. Dar am celebrat Centenarul în ultimele două zile.

Am mai scris despre bunicul Armașu, sau T al meu. Mare parte din copilărie am petrecut-o în casa lor. Iar bunicul era plin de povești. În fiecare seară, lua Biblia cu imagini, în ritualul nostru, și îmi spunea povestea biblică din imagine, iar în mintea mea imaginea și informația prindeau viață ca-ntr-un film.

Am crescut cu povești, cu glasul scăzut al bunicului, cu inflexiunile vocii dând ghes imaginației mele de copil.

Din aceste zile de sărbătoare, o imagine mă va urmări multă vreme.

Am invitat orchestra adunărilor din Bârlad și Vaslui ca să acompanieze cântările noastre. La un moment dat, în orchestră ceva mi-a atras atenția. O copilă, până în doi ani, sau pe acolo, era în brațele bunicii ei. Copilă stătea în poala bunicii liniștită, în timp ce bunica cânta la mandolină. Se vedea clar că această fetiță petrecuse mult timp acolo, în acea poală. Se vedea clar că știa că nu are voie să se foiască, să se miște, să își ceară cine știe ce drepturi atunci când bunica ei cânta.

Fetița asta a crescut și va crește în această atmosferă. Muzica vibrează în ființa ei pentru că ea crește în spatele mandolinei, pe sunetele ei.

Găsesc scris în Scriptură, Povestiți copiilor voștri despre lucrul acesta, și copiii voștri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma! Ioel, 1:3

Adina Blejeru, mulțumesc Domnului că acest verset a prins viață și o altă semnificație urmărindu-ți reacțiile împreună cu nepoțica ta. Mulțumesc Domnului că ai ales să povestești... cântând.


Fotografiile le-am primit de la Adina Blejeru.

joi, 1 iunie 2023

1 iunie 2023

Suntem în 1 iunie, și este ziua copilului.

De câteva săptămâni tot fac loc unei bucăți de verset în mintea mea Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoșteam” Ieremia, 1:5.

Uneori am impresia că timpul a început cu mine. Bine. Hai! A început de la părinți, sau de la bunici. Mai încolo de atât, nici nu vor gândurile să se ducă.

Și totuși, Dumnezeu vrea să îmi spună în aceste zile că El mă cunoștea înainte de a fi concepută.

Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” Psalmul, 139:16

Indiferent dacă ai fost dorit sau nedorit, așteptat sau nu, iubit sau nu, cocoloșit și răsfățat sau învățat cu greul, Dumnezeu ne, și îmi reamintește astăzi că nu ești, și nu sunt, aici la întâmplare. El ne știa mai dinainte, ne știa părinții, bunicii, străbunii. Ne știa și ne știe istoria, trecutul, tumultul…

Mai înainte de a fi, de a exista, eram în planurile Domnului.

Și nu doar atât, El îmi scrisese toatele zilele în cartea Lui. Este scris despre mine, menționat numele meu în cartea Lui.

Sunt a Lui!

E ziua copilului, și vreau să las gândul acesta să se înrădăcineze în mine. Eram în planurile Lui înainte de a exista în mintea părinților mei ideea de a mai avea un copil. Eram în planurile Lui și El făcea planuri cu mine, pentru mine.

Sunt a Lui, sunt binecuvântată de El, sunt în planurile Lui, numele îmi este scris în cartea Lui, iar eu ca un copil fericit nu pot decât să mă bucur de El, de Tata!

La mulți copiilor și celor care mai lasă din gând în gând copilul din ei să se bucure, mire, lase iubit!