Călătoresc aproape zilnic cu autobuzul și îmi place să observ oamenii. Unii au un aer de aroganță de te miri cum ai mai încăput și tu acolo, unii nici nu au curajul să ridice privirea din pământ, parcă le este rușine să și respire. Unii își etalează tatuajele și mușchii, și cred că sunt superiori celorlalți prin putere. Unii ridică vocea și-și povestesc viața privată în auzul tuturor. Unii se cred cei mai deștepti, cei mai frumoși, cei mai ...

Studiez Geneza și citesc că omul a fost creat din țărâna pământului, adica din praf. Creatorul a adunat praful într-o grămadă, a aranjat-o, a udat-o cu apă, a modelat lutul proaspăt format, i-a suflat suflare de viață prin nări, și a apărut omul.

Sunt om compus din țărână cu minerale, săruri, apă și alte elemente chimice.

Sunt o mână de țărână care la final se va descompune înapoi în țărână, iar sufletul va merge la Cel care mi l-a insuflat.

Sunt o mână de țărănă temătoare, fragilă, sensibilă.

Fără duhul Lui, fără duhul de viață în mine sunt doar o mână de țărână.

Și nu pot nu mă întreb, de ce uneori vreau să îmi arăt mușchii și să mă dau măreață?

De ce uneori mă cred o țărână superioară?

De ce uneori am impresia că la mine Dumnezeu a folosit țărână amestectă cu aur și diamante, iar în loc de apă a pus apă micelară, sifon și mai știu eu ce poțiuni miraculoase și greu de găsit?

Sunt doar o mână de țărănă amestecată cu apă și frământată pe roata olarului. El este în controlul lutului. El este stăpânul lutului. El are planul Lui cu acest lut. 

Fără El sunt praf și pulberi...

Adam și Eva

Împreună cu grupul de studiu am decis să nu facem pauză peste vară ci să intrăm puţin în Geneza. Nu e prima dată când studiez cartea începuturilor, dar de fiecare dată rămân uimită de alte aspecte din Scriptură. Prima binecuvântare rostită de Dumnezeu în această carte este peste om, peste Adam.

Toate celelate lucruri create au fost bune şi foarte bune. Pe Adam l-a creat şi l-a binecuvântat. Adam e altceva. Peste el S-a aplecat să îi umple plămânii cu suflare de viaţă, cu duh de viaţă. Celelate creaturi au viaţă, dar Adam e creat după chipul şi asemănarea Lui, are suflet care comunică cu Creatorul. Adam a fost creat cu un scop şi o menire. Adam trebuia să crească, să se înmulţească, să umple pământul şi să-l supună, şi să stăpânească peste celelate vieţuitoare.

Adam pune nume tuturor vieţuitoarelor, şi descoperă că el este singur. Dumnezeu vede tristeţea lui Adam, şi are loc prima operaţie din istoria omenirii, primul anestezic este folosit pe Adam. Acesta doarme adânc cât durează operaţia. Se trezeşte, şi lângă El găseşte pe cineva care îi seamănă, o recunoaşte ca fiind parte din el.

Eva a fost ajutorul potrivit a lui Adam. Când a văzut-o lângă el, a ştiut instant că e a lui. Adam nu s-a simţit inferior când a primit-o pe Eva. A fost fericit. Adam s-a bucurat că are un ajutor, Eva s-a bucurat să fie de ajutor.

Când Eva a mâncat din fructul oprit, Adam s-a regăsit singur. A simţit bariera care s-a aşezat între ei.

Nu a lăsat-o pe Eva singură. A mâncat şi el.

Amar a fost rezultatul neascultării!

Erau însă în asta împreună...