luni, 30 septembrie 2013

etichete

Ieri, am fost parte a unui experiment. Aveam in fata doi oameni, unul din ei era bun iar celalalt era rau. "Oamenii" acestia erau din carton, a trebuit sa le dam nume si sa ne gandim la un om pe care il consideram noi rau. Am primit etichete si am fost rugati sa scriem pe ele cam ce cuvant ar eticheta omul rau.

Nu a fost greu sa gasesc atribute pentru "omul rau". L-am etichetat in functie de cum gandesc si reactionez, de ceea ce ma afecteaza pe mine. Dar mai mult de atat ... ce stiu despre acel om? Dincolo de functia / meseria / statutul ce il / o are, de atitudinea cu care ii trateaza pe altii, ce stiu? Stiu ce il doare? Stiu ce idealuri are? Stiu ce traume ascunde, ce dureri nestiute il macina? Stiu ce crede, ce stie, ce il provoaca de ma trateaza in maniera in care o face?

Port etichete puse de unii si altii. Oamenii pe care ii intalnesc imi pun etichete pe care ca vreau sa nu, le port. Unele mi s-au spus, altele insa le-am simtit din priviri si atitudini. Mandra, egoista, nedemna de a fi iubita, proasta, incapatanata, oportunista, grasa, rece, dura, incapabila, fatarnica, duplicitara, oportunista, nesimtita, mincinoasa, unii m-au etichetat ca si curva, posesiva, distanta, rea, perfida, ... si etichetele curg garla.

Nu e greu de lipit o eticheta. E simplu. E usor. E comod. Dar ce simte cel etichetat? Desi nu e exprimat, raspunsul e "ce-mi pasa mie? Asa e el / ea."

M-am intalnit cu Isus Christos = Yeshua HaMaschiach si mi-a aratat ce crede El despre mine. Trebuie sa imi reaminteasca mereu si mereu ca sunt o printesa, ca sunt fiica de Rege, ca sunt iertata, frumoasa, perfecta in ochii Lui, ca asa m-a creat El, ca ma iubeste mai mult decat imi pot eu inchipui. Vrea sa imi vindece ranile lasate de etichete, vrea sa imi vindece sufletul de poverile etichetelor din viata mea. Vrea sa ma restaureze!

L-am lasat, Il las si vreau sa Il las pe Isus sa ma vindece, sa ma ajute sa vad oamenii prin ochii Lui. Mai in gluma, mai in serios, unii imi spun "mama ranitilor". Actionam ca urmare a ranilor produse de cei de langa noi. Ne scoatem tepii si mergem tepeni pe langa altii pentru ca nu mai vrem sa fim raniti, umiliti, batjocoriti, etichetati.

Etichetele ce le aplic spun despre cat de mult traieste Christos in mine, cat de mult ma las transformata de Duhul Sau.
Daca cineva nu gandeste ca si mine nu inseamna ca e prost.
Daca cineva are alte pasiuni nu inseamna ca nu e bun de nimic.
Daca nu inteleg pasiunile, dorurile nerostite, cautarile cuiva nu inseamna ca acestea sunt fara rost, ca mai bine ar face altceva, ca isi risipeste aiurea energia.
Daca nu merge drept nu inseamna ca am dreptul sa ii pun eticheta ci inseamna ca are o boala, o povara ce o cara.
Daca nu raspunde la dragoste cum vreau eu nu inseamna ca nu stie sa iubeasca.
Daca e rezervat inseamna ca e ranit.
Daca are kilograme in plus nu inseamna ca toti arata ca si scheletele Barbie si apoi, nu mi-a mancat nimic din farfuria mea sau din frigider de la mine.

Daca ne-am lasa iubiti de Creator oare cum ar fi?

Cand ma uit in oglinda ma vad "printre etichete" sau asa cum ma vede Cel ce m-a creat?
"It's easy to look at people and make quick judgments about them, their present and their past, but you'd be amazed at the pain and tears a single smile hides. What a person shows to the world is only one tiny facet of the iceberg hidden from sight. And more often than not, it's lined with cracks and scars that go all the way to the foundation of their soul." Sherrilyn Kenyon

duminică, 29 septembrie 2013

Experiment social: cum este agăţată o minoră de un şofer, într-un bar

chiar daca voi muri, voi trai!

Imi plac opririle astea poruncite de Domnul! Au inceput sa imi placa "sabatele" mele pentru ca trebuie sa muncesc cu mine ca sa gasesc motivele de multumire si lauda, sa le tin minte peste saptamana, sa vad purtarea de grija, sa vad Mana Lui lucrand pentru mine, cu mine si in mine.

Te laud Tata pentru porunca asta de a ma opri din tumultul vietii si de a ma reconecta la Tine.
Te laud pentru ca esti Dumnezeu Triunic = Tata, Fiu si Duh Sfant.
Te laud pentru ca vad si simt pe propria pielea dragostea Ta.
Te laud pentru ca nu am unde fugi departe de Tine. Daca incerc asta, descopar ca esti in stanga si dreapta mea, esti in spatele sau in fata mea, esti sus si jos. Oriunde as fugi dau de Tine si sunt inconjurata de dragostea Ta.

Te laud pentru ca esti Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov.
Te laud pentru ca esti Dumnezeul stramosilor mei insa esti si Dumnezeul meu.

Te laud Tata pentru ca nu sunt o intamplare ci mi-ai scris povestea vietii inca inainte de a crea universul.
Te laud pentru ca asa m-ai creat Tu, cu ochii astia, cu parul care-l am, cu statura asta, cu dorintele, visele, idealurile, darurile, talentele astea. Sunt de la Tine toate. Sunt a Ta.

Te laud pentru ca prin Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, prin jertfa Lui sunt infiata, sunt fiica Ta. Am devenit fiica de Rege.
Te laud pentru iertare, mantuire, vindecare, restaurare, remodelare.
Te laud pentru ca starnesti in mine dorul dupa Tine. Si asta este opera de arta a Duhului Sfant = Ruach HaKodesh.

Te laud pentru ca ma ajuti sa imi gasesc radacinile si ma leg mai mult si mai mult de Tine.
Te laud pentru incapatanarea ce ai pus-o in mine si pentru ca ma provoci sa Te caut mai mult, sa Te cunosc, sa Te descopar, sa invat sa Te iubesc, sa invat sa ma las iubita.

Te laud pentru ca imi vorbesti. Nu urli la mine ci imi vorbesti tandru, frumos, cu dragoste si indelunga rabdare.
Te laud pentru ca imi vindeci sufletul si mi-l lipesti de inima de Ta.
Te laud pentru ca nu poti sa nu ma iubesti.

Te laud pentru ca in Tine imi gasesc refugiul cand furtunile si necazurile uita sa mai dea si pe la altii.
Te laud pentru ca imi esti Adapost cand sagetile celui rau sau a celor ce asculta de el navalesc peste mine.
Te laud ca imi dai pacea si ca esti Pace.

Te laud pentru Cuvantul scris = Scrisoarea de dragoste lasata pentru mine insa Te laud si pentru Cuvantul intrupat = Isus Christos = Yeshua HaMaschiach.
Te laud pentru pecetea Ta pusa peste mine si in mine. Pecete care e Duhul Sfant = Ruach HaKodesh.

Te laud pentru ploaie, soare, vant si norii pufosi ce danseaza in ritmuri stiute numai de ei si orchestrate si dirijate de Tine.
Te laud pentru mere, pere, struguri parfumati, nuci si prune.
Te laud pentru cartofi, sfecla, rosii, gogosari, ardei, porumb, vinete si alte legume lasate sa ne fie hrana si care le culegem acum de pe camp sau din gradini.

Te laud pentru apa si paine.
Te laud pentru ca imi porti de grija si am haine si papuci.
Te laud pentru ca am un acoperis deasupra capului.
Te laud pentru familia mea, pentru binecuvantarile si cizelarile ce le primesc prin ea.
Te laud pentru serviciul ce il am si il am de la Tine.

Te laud pentru ca meriti.
Te laud pentru ca mi Te descoperi, pentru ca imi esti Tata, Domn si Imparat, Vindecator, Alinator, Izbavitor, Ocrotitor, Eliberator.

Te laud pentru ca viata vesnica ce am inceput sa o traiesc de pe pamant si chiar daca voi muri, voi trai.

vineri, 27 septembrie 2013

sunt demodata!

Răscumpărătorul nostru – DOMNUL Oştirilor este Numele Său – este Sfântul lui Israel

Mereu si mereu ma surprinde Domnul prin ceea ce ma invata, prin promisiunile pe care mi le face, prin cuvintele cu care ma alina, prin modul in care isi exprima dragostea fata de mine. Traiesc vremuri de criza si uneori devin crizata. Umilinta uneori devine cumplita. Ironiile si nedreptatile primite sunt greu de indurat. Insa cel mai greu imi e sa tac. Uneori mai am puterea sa zambesc. Ca vreau sau nu ... merg mai departe.

Isaia insa ma provoaca sa ma intorc in timp si de acolo, sa ascult promisiunea Domnului pentru copiii Lui.

"1 Coboară-te şi aşază-te în ţărână, fiică, fecioară a Babilonului!
Şezi pe pământ fără să ai vreun tron, fiică a caldeenilor, căci nu vei mai fi numită gingaşă şi delicată!
2 Ia pietrele de moară şi macină făină!
Dă-ţi voalul la o parte!
Dezbracă-te de robă, descoperă-ţi picioarele şi treci prin râuri!
3 Goliciunea ta va fi arătată, da, ruşinea ta va fi văzută. Mă voi răzbuna şi nu voi cruţa pe nimeni!»
4 Răscumpărătorul nostru – DOMNUL Oştirilor este Numele Său – este Sfântul lui Israel."

Cirus va elibera din Babilon evreii captivi, ii va aduce acasa in Israel insa Babilonul va fi pedepsit de catre Domnul Insusi. Studiind, am aflat ca Cel care vorbeste prin Isaia este Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. Babilonul prin cruzimea de care a dat dovada a ajuns puternic, influent, bogat. Puterea, influenta si bogatia dau oamenilor impresia ca sunt frumosi, destepti, gingasi, delicati, ca-s cei mai tari, ca nu e nimeni ca ei, ca sunt intelepti, fac pres si dispretuiesc pe cei ce pentru o vreme sunt sub autoritatea lor.

Domnul nu indeamna pe Israel sa faca revolutii, sa se rascoale, sa se ia la bataie cu babilonienii. Nu, Le spune ca El este Cel ce va pedepsi Babilonul pentru ceeea ce a facut cu cei ce sunt poporul Lui. Mai mult de atat, aseamana Babilonul cu o fecioara, o fata virgina care isi ascundea frumusetea sub valuri, care era o printesa delicata, frumoasa, purta numai haine de la cei mai mari creatori de moda.

Printesa asta se credea de neatins, de neinvins, umilea si isi batea joc de cei ce ii avea ca slujitori, servitori si robi. In vechime, femeile dezbracate erau sclavele care trebuiau duse in piete si vandute. Babilonul isi primeste cu aceeasi moneda pedeapsa. Este detronata si facuta sclava. Insa nu una din casele domnesti ci una care este dezbracata, purtata prin ape, pe drumuri ... valurile dispar ca prin farmec si acum macina cu petrele de la moara faina. Macina pentru altiii. E desculta si simte pe propria piele pietrele drumului si taieturile adanci facute de pietrele ascutite ale raurilor. Insa umilinta nu se opreste aici ci merge mai departe. Toate hainele vor fi luate de pe ea si ea va ajunge goala in piata unde toti o vor privi.

De ce? Pentru ca Domnul se razbuna pe cei ce ii umilesc copiii. Face asta in timpul Sau, cu armele Sale.

Rascumparatorul este Cineva care isi permite sa plateasca pretul pentru bunul sau persoana ce il /o vrea inapoi. Mai mult de atat, rascumpararea o face cineva din familie. Rascumpararea mea a facut-o Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, fratele meu mai mare, Cel care a platit pretul pentru mine ... pretul suprem, viata Sa. Pot sa ii spun Tata Dumnezeului lui Avraam, Isaac si Iacov pentru ca Fiul Sau a platit pentru mine pretul rascumpararii. El, Sfantul Lui Israel este Rascumparatorul meu. El, Domnul Ostirilor, a ales sa ma iubeasca, sa ma rascumpere. De ce? Pentru ca sunt a Lui. Un strain nu da doi bani pe mine insa El este din familia mea, este fratele meu mai mare. El este Rascumparatorul meu.

miercuri, 25 septembrie 2013

Simchat Torah

Maine voi intra in ultima zi a Sarbatorii Corturilor sau Sukkot. Aceasta zi este una speciala si se numeste Simchat Torah - Bucuria Torei. Citesc amanunte in Levitic 23:
"33 Sărbătoarea Corturilor Domnul i-a zis lui Moise:
34 „Spune-le israeliţilor: «În a cincisprezecea zi a acestei a şaptea luni să ţineţi Sărbătoarea Corturilor în cinstea Domnului, timp de şapte zile.

35 În prima zi să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei.

36 Timp de şapte zile să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc; în ziua a opta să aveţi o adunare sfântă şi să aduceţi Domnului jertfe mistuite de foc. Este o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită în timpul ei. 37 Acestea sunt sărbătorile Domnului, cu ocazia cărora va trebui să vestiţi adunări sfinte, pentru a aduce Domnului jertfe mistuite de foc – arderi de tot şi daruri de mâncare, jertfe şi jertfe de băutură, fiecare la vremea hotărâtă 38 – în afară de Sabatele dedicate Domnului, în afară de darurile voastre, de toate jurămintele şi de toate darurile voastre de bunăvoie pe care le oferiţi Domnului.

39 În a cincisprezecea zi a lunii a şaptea, după ce aţi adunat roadele ţării, să ţineţi sărbătoarea Domnului, timp de şapte zile; atât prima, cât şi a opta zi să fie o zi de odihnă. 40 În prima zi să luaţi fructe din pomii cei frumoşi, ramuri de palmier, crengi de pomi stufoşi şi crengi de sălcii de râu; să vă bucuraţi înaintea Domnului,Dumnezeul vostru, timp de şapte zile.
41 În fiecare an să ţineţi această sărbătoare în cinstea Domnului, timp de şapte zile. Să o ţineţi în luna a şaptea – este o poruncă veşnică pentru toate generaţiile.

42 Să locuiţi în corturi şapte zile; toţi israeliţii să locuiască în corturi, 43 pentru ca urmaşii voştri să ştie că Eu am hotărât ca israeliţii să locuiască în corturi, după ce i-am scos din ţara Egiptului. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“"
In Ioan vad ca Isus Christos sau Yeshua HaMashiach (in ebraica) a celebrat toate sarbatorile, era prezent acolo si facea ceea ce trebuia pentru si la sarbatoare - se ducea la Templu, locuia in cort, se bucura cu familia si prietenii lui. Ioan ne relateaza o promisiune pe care o face Isus in aceasta ultima zi de sarbatoare.
"37 În ultima zi a sărbătorii, ziua cea mare, Isus S-a ridicat şi a strigat:

„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea!
38 Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, aşa cum zice Scriptura!“

39 Spunea aceasta despre Duhul pe Care urmau să-L primească cei ce cred în El."

Sunt in anul 2013, Simchat Torah incepe acusica dar promisiunea facuta de Yeshua HaMaschiach s-a adeverit. Am primit Duhul Sfant = Ruach HaKodesh - parte a Trinitatii asa cum a promis Yeshua ca Il vor primi cei ce cred in El. Visez ca intr-o zi sa celebrez sarbatoarea asta asa cum trebuie. Pana una alta urmaresc sa vad cum celebreaza cei din Israel si nu numai.

marți, 24 septembrie 2013

Left Luggage (1998)

cuvant versus imagine - Emil Bartos

Sambata, 28.09.2013, ora 17.00, Biserica Baptista "Buna Vestire" din Iasi va gazdui o noua intalnire de tineret iar pastorul Emil Bartos este invitat sa vorbeasca despre "pacatele generatiei" noastre.
Daniel Samoila - unul dintre organizatori - mi-a dat dreptul sa postez acest afis.

voi face tot ceea ce doresc!

Suntem inca in perioada sarbatorii de Sukkot, adica a Sarbatorii Corturilor. Nu mi-am construit cort, nu am mancat si nu am celebrat ceea ce spune Domnul, nu am fost invitata de nimeni sa celebrez in cort cu ei. Mi-am intalnit insa familia si am stat la masa impreuna, ne-am bucurat si am multumit pentru roade, sanatate, ceea ce primim de la Domnul.

Nu mi-am procurat cele necesare pentru sarbatoare - adica cort, frunze mari si late, nu am facut mai nimic din ceea ce spune Domnul. Discutam cu cineva despre sarbatoarea asta si mi-a taiat-o scurt: "Eu nu inteleg ce iti bati capul. Cine sta in cort la ora asta? Nu ai casa in care sa multumesti? Ce iti trebuie cort? Nu realizezi ca e o nebunie?"

Din cartea Isaia invat ca Domnul nu isi negociaza poruncile. Nu exista binecuvantare, blestem si binecuvantari si blesteme negociate. Da, El are indelunga rabdare, ma lasa sa ma agit ca un Pepsi, sa explodez, sa ma adun insa tot cum vrea El trebuie sa fac. Pana la urma realizez ca nu am incotro si ... fac ceea ce spune. Ascultarea nu e negociabila. Nu imi  place sa negociez, simt ca il insel pe omul din fata mea insa daca "miros" ca cineva ma inseala atunci cer un pret un mic sau il las acolo cu tot cu marfa lui. Dar cu Domnul ... parca uit cu cine am de-a face.

In mare Lui indrurare, ma indeamna sa Il caut, sa Il cunosc, mi-a lasat intreaga creatie la dispozitie sa Il vad, sa Ii recunosc semnatura, mi-a lasat scrisoarea Lui de dragoste - adica Biblia, sa o citesc, sa o studiez, sa conexez istoria cu ceea ce citesc in Biblie, sa vad cum profetiile se implinesc sub ochii mei.

Cred ca sunt deja doua saptamani de cand tot citesc textul din Isaia 46 si o expresie m-a aruncat intr-o mare de intrebari, de cautari, descoperiri: "voi face tot ceea ce doresc"

"9 Amintiţi-vă lucrurile de la început, acelea din vechime, căci Eu sunt Dumnezeu, nu este altul!
Eu sunt Dumnezeu, nu este altul ca Mine!
10 Eu fac cunoscut mai dinainte sfârşitul şi, din vremuri străvechi, descopăr lucrurile care încă nu s-au întâmplat, zicând: ‘Planul Meu rămâne să se împlinească; voi face tot ceea ce doresc!’
11 Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă şi, dintr-o ţară îndepărtată, aduc omul care Îmi va împlini planul. Ce am spus voi duce la îndeplinire şi ce am plănuit voi face.
12 Ascultaţi-Mă, îndărătnicilor, voi, ce sunteţi departe de dreptate!
13 Îmi aduc aproape dreptatea; ea nu este departe, iar mântuirea Mea nu va întârzia. Voi dărui Sionului mântuirea şi Israelului, slava Mea." Isaia 46:9-13

Am mai invatat, tot de la Isaia, ca Biblia nu trebuie sa o citesc metaforic, literar, literal, ca sursa istorica sau mai stiu eu de care. Cuvantul Domnului este acelasi indiferent de vremuri, contexte, filosofii. Am decis sa Il cred ca fiind scris pentru mine. Am decis sa ascult indiferent de contextul in care ma aflu, indiferent de filosofiile cu care sunt inconjurata. Domnul isi duce planul la indeplinire si El face tot ceea ce doreste. El va trimite oameni din alte colturi ale lumii, va trimite necazuri, probleme, robii peste mine insa inainte de asta, imi spune ce are de gand sa faca, sa implineasca cu mine, pentru mine si in mine.

Poporului vremii lui Isaia nu ii prea venea sa creada ca Domnul va trimite un netaiat imprejur sa duca planul Sau la indeplinire. Nici mie nu prea imi vine uneori sa cred asta insa ma uit la profetiile lui Isaia si la ce se intampla in Orient cu Siria si Egipt si nu pot sa nu conexez realitatea cu profetiile.

Scopul Domnului este mantuirea Israelului! Oriunde ar fi imprastiat acesta. Scopul Lui este ca toti oamenii sa Il recunoasca ca Domn si Mantuitor, sa Ii recunoasca autoritatea, sa II accepte dragostea si pe Cel venit de Sus, Cel promis.

Ca si cum Domnul, ma si ne roaga prin Isaia: "Ascultaţi-Mă, îndărătnicilor, voi, ce sunteţi departe de dreptate! "

Oare iar aud si nu ascult? Oare tot indaratnica, incapatanata, mandra, ignoranta si aroganta sunt? Sunt departe sau aproape de Dreptate? Yeshua HaMashiach a implinit dreptatea Lui Dumnezeu. Il cunosc pe Yeshua? Il accept? Mantuirea nu vine mocca, nu o primesc la Directia de Asistenta Sociala sau de la Crucea Rosie.

Si ... daca ma uit la oameni, la cei ce isi spun ca sunt aproape de Dreptate, de Dumnezeu, e posibil sa dau bir cu fugitii. Oamenii sunt oameni, indiferent ce spun sau se spune despre ei, sunt creaturi. Au si ei cautari, framantari, necazuri, zile bune si rele. Ca sa primesc mantuirea, ca sa fiu aproape de Dreptate, ca sa Il cunosc pe Dumnezeu, trebuie sa ma uit la El, sa Il caut pe El, sa Il urmez pe El. Da, stau printre oameni, ne indemnam sa Il cunoastem, sa crestem in cunoasterea Lui. Invat de la ei, din povestile lor insa privirea imi e atintita pe Yeshua MaHaschiach = Isus Christos si nu pe oameni.

Domnul anunta ce va face cu mult inainte, lucrurile la El nu se precipita, nu lucreaza pompieristic. Are un plan ce Il duce la indeplinire indiferent de ascultarea sau neascultarea mea. Incapatanarea mea ma duce la pieire si nu impiedica cu absolut nimic implinirea planurilor Domnului! Mi s-a spus dinainte ce urmeaza, chiar daca unele nu le inteleg, trebuie sa decid daca cred sa nu , sa Il urmez sau nu, sa Il las pe El sa fie Domn si sa ma las iubita de Creator.

duminică, 22 septembrie 2013

Deschide-mi ochii, ca să văd minunile!

"1 Ferice de cei integri în căile lor, care umblă după Legea Domnului.

2 Ferice de cei ce păzesc mărturiile Lui şi-L caută din toată inima: 3 aceia nu săvârşesc nici o nedreptate şi umblă pe căile Lui. 

4 Tu ne-ai dat orânduirile Tale, ca să fie păzite cu scumpătate. 

5 O, de-ar ţinti căile mele să păzească orânduirile Tale! 

6 Când urmez poruncile Tale, nu mă ruşinez. 

7 Când voi ajunge să cunosc judecăţile Tale cele drepte, Te voi lăuda în curăţie de inimă. 

8 Voi păzi orânduirile Tale: nu mă părăsi de tot! 

9 Cum îşi va păstra tânărul curată cărarea? 

Păzind Cuvântul Tău. 

10 Te caut din toată inima mea: nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale! 

11 Strâng cuvinteleTale în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. 

12 Binecuvântat să fii Tu, Doamne! 

Învaţă-mă orânduirile Tale! 

13 Buzele mele vestesc toate judecăţile rostite de gura Ta. 

14 Când împlinesc mărturiile Tale, mă bucur de parcă aş avea toate bogăţiile. 

15 Cuget la hotărârile Tale şi dau atenţie căilor Tale. 

16 Îmi găsesc plăcerea în orânduirile Tale; nu voi uita Cuvântul Tău! 

17 Răsplăteşte-i robului Tău cu viaţă şi voi păzi Cuvântul Tău! 

18 Deschide-mi ochii, ca să văd minunile din Legea Ta!" Psalmul 119:1-18

sâmbătă, 21 septembrie 2013

Daniel Foiea s-a intalnit cu ingerii!

Ieri, dupa amiaza, m-am intalnit cu Daniel Foiea care imi promisese ca imi va spune o poveste cu ingeri si numai. Nu stiu de cand il stiu pe Daniel, cred ca de pe cand eram copil mic si mergeam in dumbrava la joaca. Acolo venea si el cu neamurile lui. Clar ca nu vorbeam cu el ... Era baiat! Si ce sa discut cu el? In anii adolescentei ... nici atat. Apoi ... nu ne-am mai vazut pana in vara cand a venit cu fetita lui la spital pentru o operatie mai complicata.

La sfarsitul lui iulie am scris despre atingerile ingerilor si interventiile lor in viata mea. Se pare ca unora dintre noi Domnul ne-a alocat mai multi ingeri si care cam au de furca cu noi. Unii ingeri ne apar in realitate, unii in vis, unii intervin fara sa fie vazuti, unii isi lasa simtita prezenta. Daniel mi-a spus ca el a vazut ingeri, a vorbit cu ei si ei cu el. Insa nu numai atat, a vorbit cu Mantuitorul Lui, cu Isus Christos.

Lui Daniel i-au aparut in vis doi ingeri. Era pe strada la el, impreuna cu alti doi prieteni, si se apropia de casa. Pe aleea de langa bloc, in fata lui au aparut doi ingeri imbracati in alb si in lumina iar in spatele lor mai era Cineva, era Isus. A stiut ca e El fara sa ii spuna ingerii acest lucru. I-au spus sa mearga sa vorbeasca cu El, cu Isus. Simtea ca nu are incotro, nu putea alerga, nu putea fugi din fata Lui. Asa ca s-a apropiat iar Isus Christos L-a intrebat ce face si l-a rugat sa se uite la semnele de la mainile si picioarele Lui si i-a aratat coasta strapunsa. Era imbracat in alb si era inconjurat in slava.

L-am intrebat cum arata Isus si vizibil emotionat mi-a raspuns scurt: Era frumos!

Avea semne in palme, pe picioare, erau semne vizibile. Nu si-a ridicat camasa, nu a dat-o la o parte insa cumva a vazut semnul coastei strapunse. Regreta ca nu s-a uitat in ochii Lui Isus … insa nu a putut. L-a auzit insa pe Isus spunandu-i ca Il iubeste, ca a murit pentru El si a inviat. Il vrea cu El in slava, Il vrea a Lui, sa se intoarca la El, sa se pocaiasca si i-a mai spus ca i-a dat puterea sa rupa legaturile care il tin si sa Il urmeze. Insa decizia de a-L urma doar el o poate lua.

Si ... s-a trezit.

Anii au trecut ... viata si-a urmat cursul cu alegeri bune si mai putin bune. Una dintre surorile lui avea o prietena foarte buna care suferea de cancer. Boala recidivase si a fost nevoie de o interventie chirurgicala de lunga durata. In timpul operatiei, femeia asta a avut moarte clinica. Daniel stia ca e in spital, era mai in varsta ca el, nu erau prieteni apropiati ca sa mearga la ea la spital sa o vada insa o cunostea de la biserica. S-a simtit indemnat sa mearga sa o viziteze, indemnul a fost unul destul de puternic si care nu i-a dat pace. Asa ca si-a sunat sora si i-a spus ca ar vrea sa mearga in vizita la spital la aceasta femeie. A intrebat-o daca vrea sa mearga cu el ... ca sa nu se duca singur. Sora lui s-a bucurat tare mult de veste si ... de bucurie a mai sunat la una dintre surorile lor ca sa o ia cu ei. In drum spre spital, Daniel afla cate ceva despre faptul ca bolnava ... fusese in moarte clinica.

Bolnava s-a bucurat tare mult sa il vada si si-a exprimat surpriza de a-l vedea tocmai pe el in vizita la ea. Il roaga sa ia loc pentru ca vrea sa ii povesteasca ceva. Ii spune ca a avut moarte clinica si efectiv nu a mai simtit nici o durere insa a plecat sa viziteze cerul. Era o mare de oameni acolo in cer care cantau cantari de lauda, nu a inteles in ce limbi cantau insa ... se vedea pe fata lor bucuria cu care cantau. Erau multi , foarte multi oameni acolo …

In cer s-a intalnit cu Isus si in multime a vazut pe unul din fratii de la biserica. La acea vreme, omul era in viata. Insa Isus i-a spus ca vrea ca ea sa se intoarca si sa duca un mesaj pe pamant pentru Daniel Foiea. Sa ii spuna ca Il iubeste mai mult decat isi inchipuie el, ca familia din care face el parte este una speciala, este una draga inimii Lui insa Daniel e preferatul Lui. Sa ii mai spuna ca Il asteapta sa se intoarca la El, sa rupa legaturile ce il tin legat si cu toata inima sa Il urmeze.

"Imi venea sa sar pe geam de rusine ... sa dispar ... dar n-am facut-o. Mi se ridicase parul in varful capului desi mai mereu sunt tuns zero." Bolnava il intreaba: dar cum de ai venit sa ma vezi? Ce anume te-a facut sa vii? N-a avut puterea sa ii spuna ca fusese puternic indemnat sa mearga sa o viziteze. Cam intr-o saptamana insa bolnava a plecat din nou in locul pe care il vizitase numai cu putin mai devreme si sa se intalneasca cu Isus.

Cred ca cel mai bine era daca il filmam pe Daniel in timp ce povestea visul si mesajul.
Am permisiunea de la Daniel sa postez o fotografie si sa scriu povestea pe blog.

joi, 19 septembrie 2013

Silvia Tărniceriu a plecat acasă

Articol preluat de la Daniel Branzai impreuna cu o galerie photo.

Astăzi, Joi 19 Septembrie 2013, ora 6 a.m. (ora din Ohio, USA), Silvia Tărniceriu a plecat acasă la Domnul și la Mirele ei. Bucurie mare în cer, mare tristețe pe pământ.
Celelalte sunt … amintiri cu sfinți.

,,Aseară, a ajuns în Ohio și Tudorel Sfatcu, care a copilărit împreună cu Silvia la Iași. Elena s-a dus să încerce s-o scoale și să-i spună cine-a venit. Spre surpriza ei, Silvia a deschis ochii mari și i s-a luminat fața cu un zâmbet larg de fericire.

Au mai venit și o mamă cu cei opt copii ai ei ca să-și ia la revedere de la Silvia. Familia aceasta a cântat câteva pe patru voci cântări așa cum numai cei din tradiția menonită o pot face. Au fost clipe de cer. Unul câte unul, copiii s-au apropiat de patul lui Silvia și i-au spus cuvinte de dragoste: ,,Ai fost un model pentru mine … L-am cunoscut pe Dumnezeu prin viața ta … Mulțumesc pentru că m-ai învățat cum să mă bucur de o relație personală cu Domnul Isus … Am să încerc să trăiesc toată viața așa cum te-am văzut trăind pe tine.“

Fără să știe și fără să-și dea seama, cei din familia aceasta au fost reprezentanții noștri, ai celor din marea ei familie de pe tot pământul. Dumnezeu le-a așezat așa ca să fie un sfârșit frumos. Cel care-i cunoaște măsura, Cel care-i cunoaște cărarea este astăzi și Cel ce i-a pregătit un loc lângă El, în slavă. Iar ea Îl cunoaște acum așa cum nu L-a mai cunoscut niciodată.“

Daniel Branzai

Gicu Coltet scrie niste cuvinte frumoase despre Silvia Tarniceriu. Si pe blog la Daniel Branzai sunt detalii despre inmormantare.

Bucuria nu e optionala! Chag Sukkot Sameach!

Aseara, 18 septembrie 2013, a inceput Sarbatoarea Corturilor sau Sukkot-ul. Despre sarbatoarea asta citesc in Levitic 23:33-46 insa aceasta sarbatoare nu este mentionata numai o singura data in Biblie. Studiind putin despre aceasta sarbatoare, am realizat ca mare lucru nu stiu despre ea si o asociez mai mereu cu Ziua Multumirii.

Sunt trei mari sarbatori la care Domnul cheama obligatoriu toti barbatii la Ierusalim, la inchinare, la sarbatoare. Normal ca m-am intrebat: de ce numai barbatii obligatoriu? Raspunsul mi l-am dat singura: femeile aveau acasa si copii cu care chiar nu puteau calatori tot timpul (amanunt pe care il citesc in povestea Anei, mama lui Samuel). Nu numai ca ii cheama la sarbatoare insa promite ca va proteja tara de hoti, animale salbatice, vecini cu dor de cucerire, va proteja casele de intemperii si pe cei ce locuiesc in ele.

400 de ani de robie a adus "siguranta" in inimile si mintile evreilor robi in Egipt. Apare din Moab, din desert, un om transformat in scoala Domnului care le vorbeste de o tara, un Dumnezeu al lor, despre minuni ... Urmeaza eliberarea dupa noaptea de Paste, moartea e invinsa de viata. Ajung la Sinai si acolo are loc Shavuot-ul sau darea legii (Rusaliile - in Romania). Numai ca filosofia si siguranta data de robie au pus stapanire pe inimile si mintile lor. 40 de ani poporul scos din Egipt se va plimba in cerc larg prin desert. Domnul le va asigura hrana, apa, protectia, caldura si umbra. Face in asa fel incat timp de 40 de ani hainele si papucii sa nu se uzeze.

De cand au iesit din Egipt, fiecare familie avea ca si locuinta un cort. Si acesta se construieste destul de usor. E mai patratos, are patru pereti si arata ca un soi de casa mobila. Acoperisul era din frunze si puteai vedea stelele sau norul de foc. Imi inchipui cum statea familia in cort, pe saltele micute, inghesuiti unii in altii si admirand cerul plin cu stele sau mersul mandru al lunii in timp ce copiii ascultau povestea exodului.

Cesar Augustus, om destept, ordona un recesamant intr-o perioada in care stia ca evreii mergeau la Templu in Ierusalim si la sarbatori. Sarbatoarea de Sukkot tine 8 zile si in prima zi, corturile erau intinse in Bethleem, in case sau in han nu mai era loc. Insa Scriptura se implineste cuvant cu cuvant si se gaseste loc pentru ei intr-un cort, langa animale. Si Cel venit de Sus se naste acolo, intr-un cort, in Bethleem. Painea Vietii se naste intr-un cort, in Casa Painii = Bethleem.

Moise primeste instructiuni pentru fiecare din zilele de sarbatoare. Ultima, adica a opta este o zo speciala de bucurie, se mai numeste si Simchat Torra Bucurandu-se de sau in Tora (Invatatura). Obligatoriu, un copil de parte barbateasca trebuia dus a opta zi la Templu si i se facea si circumcizia. In aceasta a opta apare o familie tanara si obosita cu un copilas in brate. Sunt intamplinati de Templu de o proorocita in varsta ce ramasese vaduva de tanara si de batranul Simeon. In ziua celebrarii Torei = Invataturii apare la Templu Cuvantul intrupat, Torra insasi.

Sukkot-ul este o sarbatoare a bucuriei, a multumirii pentru roadele campului, pentru binecuvantarile primite. Domnul porunceste nu numai sa iti faci cort si sa stai acolo o saptamana si treaba ta daca vrei sa te bucuri bine sau nu. Bucuria nu e optionala!

luni, 16 septembrie 2013

binecuvantare la inceput de an scolar

Ca vrem sau nu, ca ne place sau nu, maine va incepe scoala. Anul scolar a inceput la 1 septembrie insa pana ieri - 15 septembrie, profesorii si invatorii au scris, gandit, invatat, desenat, carat, sters, depozitat, decupat, pictat, agatat si lipit tot felul de lucruri si materiale pentru cei ce maine vor pasi pentru prima oara sau vor incepe un nou an scolar. Unii dintre voi va veti gasi clasele decorate, aranjate, cu materialele deja lipite pe pereti. Unii o sa faceti asta dupa ziua de maine.

Emotiile au prins deja radacini adanci in parinti, bunici si copiii. Unii au cumparat flori, unii si-au calcat si aranjat hainele pentru maine. E un nou inceput! Poate un nou invatator / profesor  / coleg.

Peste cateva ore clinchete de clopotei vor anunta un nou inceput! Gama de emotii va fi larga astazi: plansete si bocete, lacrimi ce se vor ivi ca sa stinga emotiile ce sufoca tinere inimi, vor fi zambete largi insa vor fi si zambete triste.

Moise primeste de la Domnul o binecuvantare pe care sa o spuna Aaron - marele preot. Nu era o binecuvantare optionala, nu era ceva ce Aaron avea de ales daca sa spuna sau nu. Cu binecuvantarea asta, Aaron punea Numele Domnului peste poporul Israel si Domnul promitea ca va binecuvanta poporul.

Vreau sa fac acelasi lucru pentru cititorii mei care sunt bunici, parinti sau copiii. Vreau sa chem Numele Domnului Dumnezeului Lui Avraam, Isaac si Iacov peste voi si peste mine:
"24 ‘Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească!
25 Domnul să facă să lumineze faţa Sa peste tine şi să se îndure de tine!
26 Domnul să-Şi înalţe faţa peste tine şi să-ţi dea pacea!’" Numeri 6:24-26

Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov sa isi puna mana peste voi si sa va dea pacea Sa, pace ce vine din Creatorul nostru, din Cel ce este Cuvantul, Adevarul, Viata, Calea, Pacea, adica din Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. Admitand ca suntem oameni, ca vrem sau nu, ne recunoastem statutul de creaturi si in viata de zi cu zi, ne vom ciocni unii de altii, unii cu altii si aceste ciocniri vor lasa rani. De aceea, Il rog pe Tata sa ni se descopere ca Dumnezeul care Vindeca, Alina, Mangaie!

Ne dorim sa fim destepti insa cel mai important e sa fim intelepti iar Biblia = Scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu spune ca "Frica de Domnul este inceputul intelepciunii." Fara sa Il stii pe Domnul nu poti fi intelept. Fara sa Ii recunosti autoritatea, fara sa admiti ca El este Atotputernic, Creator, Atotstiutor, Dragoste nu ai cum sa devii intelept. Asa ca va provoc sa deveniti intelepti si nu doar destepti sau smecheri.

Azi e un nou inceput si vreau sa Il rog pe Tata sa ne binecuvante cu prezenta Sa, sa ne ajute sa lasam cochilia in care stam ferecati deschisa ca sa simtim Dragostea Lui, sa Il lasam sa ne iubeasca, vindece, mangaie, aline. Vreau sa Il rog sa ne transforme, sa ne trezeasca dorul dupa El pe care L-a pus in noi.

Dincolo de orice obiect pe care il veti studia, dincolo de succesele ce le veti avea, dincolo de cat de cool veti arata si va veti simti, va doresc sa aveti parte de o intalnire fata catre fata cu Creatorul si intalnirea asta sa va schimbe, transforme in oameni ca David, Moise, Ioan si de ce nu, ca Isaia. Va doresc sa aveti parte de profesori si invatatori -  bandaje de dragoste pentru inimile voastre! Va doresc sa fiti binecuvantari pentru colegii vostri. Va doresc sa aveti parte de oameni care vad potentialul din voi, care vad talentele si abilitatile, care cred in voi si care va ajuta sa cresteti, va incurajeaza, va sustin, va mentoreaza!

Va doresc sa deveniti ceea ce Creatorul a intentionat sa fiti - oameni! Si nu orice fel de oameni ci oameni dupa inima Lui!

duminică, 15 septembrie 2013

inunundatie de bucurie si multumire!

E duminica si mai mult de atat, din punct de vedere biblic si evreiesc, astazi e prima zi dupa Ziua Ispasirii, adica Yom Kippur si de 10 zile am intrat intr-un nou an.

Ieri, mi-am aruncat privirea pe fereastra si am ramas socata. Copacul din curte cheleste ... Afara ploua, e frig, si  uneori bate vantul ca turbat facand rafalele de ploaie sa spele orice particula minuscula de praf si sa smulga frunzele de pe crengile obosite ale copacilor. A venit toamna! Insa nu vreau sa imi acopar inima cu umbra vreunui copac sau a unui om.

Vreau sa imi las inima sa se umple de bucurie chiar daca vremea de afara e una ce indeamna la somn. Vreau sa ma bucur ca ploua, ca bate vantul, ca frunzele ingalbenesc si apoi lasa copacii goi. Tata e in control!
Vreau sa Il laud pentru fructele aromate si parfumate, pentru porumb, cartofi, sfecla, bostanii galbeni sau turcesti, pentru nucile ce acum stau pitite sub frunzele cazute pe jos.

Vreau sa Il laud pe Tata pentru ca creierul imi functioneaza, pentru ca celulele mele sunt la locul lor, pentru ca mainile si picioarele isi mentin rolul si functiunea.
Vreau sa Il laud pe Tata pentru ca nu exista miliardime de secunda in care sa nu ma aibe in vizor protejandu-ma, in care sa nu ma iubeasca!
Vreau sa Il laud pe Tata pentru ca m-a ajutat sa Il cunosc, sa Il descopar ca Dumnezeu si Tata, sa inteleg ca nu trebuie sa ma strofoc sa Il iubesc, sa Il las sa ma iubeasca, sa Il las sa ma vindece, sa Il las sa imi ia poverile ce le tineam ca pe comori de pret care insa ma distrugeau.

Vreau sa Il laud pe Tata pentru rugaciunile ascultate, pentru minunile mari si mici ce le-a facut cu mine, in mine, pentru mine si langa mine.
Vreau sa Il laud pe Tata pentru dragostea Trinitatii, o dragoste ce S-a jertfit, ce a lasat moartea sa intervina insa care a biruit moartea si a inviat aducand speranta, viata vesnica.

Multumesc pentru ca ma provoaca sa imi amintesc de El, de ceea ce a facut si face pentru mine.
Multumesc ca m-a creat cu dor de vesnicie, a suflat duh de viata in mine si ca a pus Duhul Sau in mine cand am acceptat ca Yeshua HaMaschiach sa imi fie Domn si Mantuitor.
Multumesc ca ma indeamna sa cant, sa ma bucur, sa multumesc, sa plec de langa oamenii care mananca numai otet si bors sau care se scalda numai in nemultumire.

Bucuria nu vine asa de una singura, multumirea nu ma cuprinde instant. Trebuie sa lucrez cu mine ca sa vad motivele de multumire, de bucurie. Trebuie sa ma gandesc la ele, sa multumesc pentru ele, sa meditez la bunatatea si indurarea Domnului pentru mine!

Vreau sa las bucuria sa ma inunde, multumirea sa imi faca inima vesela si sa imi aduc jerfa de multumire inaintea Tatii!
Nu se moare de la inunundatie de bucurie si multumire!
Fotografia imi apartine.

sâmbătă, 14 septembrie 2013

giving is the best communication

Amintiti-va! Ganditi!- Meditati! Amintiti-va! Ascultati!

Mereu si mereu, Domnul prin Isaia spune: Amintiti-va! Ganditi!- Meditati! Amintiti-va! Ascultati! Nu cred ca e capitol in care sa nu am unul din aceste indemnuri. In unele capitole e frecvent acest indemn. Incapatanata cum sunt si mandra pe deasupra ... gandesc ca Isaia e cam enervant. Ce tot atata indemnuri de astea? Sa treaca la subiect, sa spuna ce are de spus. La fel era si poporul vremii lui ... si de asta nu ma mira ca atata a trebuit sa insiste Domnul cu ei si la ei.

Repetitia e mama invataturii! Asta stim inca de la gradinita. Dar ca sa repeti inseamna ca ti-ai insusit informatia, nu? Nu se punea problema poporului evreu ca nu stie cine ii este Dumnezeul, cine a creat poporul, cine ii poarta de grija.
Trebuia sa isi aminteasca asta!
Si nu numai atat, trebuia sa mediteze, sa intoarca aceasta informatie pe toate fetele, sa o creada, sa se increada in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov.
Sa te trezesti gandindu-te ce Minunat Creator ai in timp ce iti admiri pruncul sau un rasarit / apus de soare, in timp ce iti tremura maduva in tine pe timp de furtuna, in timp ce savurezi niste fructe aromate sau iti revii dupa boala .... sau vezi cum cresc plantele scaldandu-se in razele soarelui.

Domnul imi cere sa imi amintesc sa El este Cel ce m-a creat. El este Cel ce s-a gandit la mine, la cum voi fi, arata inca inainte de creatie, a facut planul cu Cella si a avut grija ca eu sa apar, a avut grija sa nu imi dispara linia pe care eu sa vin pe lume. El este Cel ce m-a tesut in burta mamei. El este Cel ce a vegheat peste mine. El este Cel ce ma iubeste, asculta, indeamna, pedepseste.

Si, nu numai sa imi amintesc. Sa ma las informatia asta sa imi patrunda in fiecare por al fiintei mele, sa ma scald in dragostea Lui, sa ma las iubita, vindecata, mangaiata. Sa Il rog sa imi deschida ochii si sa vad minunile ce le face cu mine si pentru mine.

Prefer sa aud in loc sa ascult. E mai comod si pot repede da vina pe uitare. Si cum ... inaintez in varsta, scuza asta e si mai valida. Insa ... Domnul are grija sa ma puna la colt frumusel si sa imi explice ca scuza asta de doi bani nu tine. Eu trebuie sa ascult, nu sa aud sau sa ma prefac ca aud.

Ma stie cum eu habar nu am. Nu imi vorbeste tipand, urland pentru ca stie ca nici macar nu m-ar interesa ce spune. Stie cata doza de incapatanare a pus in mine si stie ce corzi sa atinga ca sa ascult.

De cateva saptamani am realizat cum se implinesc proorociile si in timpul meu. Credeam ca ele au fost pe vremea lui Isaia, a lui Isus, a proorocilor, stiam ca mai sunt care nu s-au implinit dar nu ma gandeam ca eu voi fi martor de departe la ele. Urmaresc stirile sin Siria si Egipt pentru ca sunt doua profetii ale lui Isaia. Pot vedea la stirile de pe internet (mai putin mediatizate in Romania) ca fiecare cuvant spus de Domnul se implineste. Ma uit la activitatea de la Temple Institute din Ierusalim cum isi vad de treaba lor, cum isi invata levitii cohanimi ce trebuie sa stie despre jertfe, ritualuri, haine, melodii si ... parul mi se increteste mai mult.

Astazi se termina cele zece zile ale sarbatorii de Yom Kipur = Ziua Ispasirii. Evreii de pretutindeni sunt de aseara in zi post si rugaciune. La finalul zilei sofarele, sau cum e tradus in Cornilescu, trambitele vor suna anuntand sfarsitul postului, mielul e jertfil si pacatele sunt iertate, Azazel e trimis in pustie. Cei ce si-au increderea in Yeshua HaMaschiach = Isus Christos cred ca El e mielul jertfit pentru pacate si Ii asteapta revenirea!

Asculta! Aminteste-ti! Gandeste! Mediteaza!
Necredinta creste daca nu ascult, daca nu imi amintesc ceea ce am ascultat, daca nu gandesc ceea ce spune Domnul, daca nu meditez la ceea ce spune El.

joi, 12 septembrie 2013

Neuromania si pretentiile ei

In dimineata asta am primit un mesaj de la Alianta Familiilor din Romania. Se pare ca nu numai eu am observat acest concept ce ne deformeaza gandirea si face ravagii in vietile noastre. 

"Comentam astazi un subiect dificil, care cere rabdare sa fie explicat si inteles dar e foarte important. E neuromania, o manie care bantuie prin lumea occidentala si deformeaza gandirea omului postmodern. Este o forma de deconstructivism care tinteste la demolarea fiintei umane ca si creatie a lui Dumnezeu si asemuirea lui tot mai insistenta cu animalul. Evolutionismul ne forteaza sa regandim insasi esenta umanitatii omului: ce este omul? Fiinta umana, ori doar un animal mai evoluat ca celelalte? Ce ne diferentiaza de animale? Ce trasaturi? Sunt trasaturile acestea suficiente pentru a declara fiinta umana “umana”, diferita de animale? Acestea sunt intrebari fundamentale cu care persoanele care gandesc traditional se confrunta tot mai des. Tinerii si copiii le discuta tot mai mult in lumea academica si influenta acestei gandiri devine tot mai pregnanta in lumea intelectuala. Neuromania este in primul rind de atac impotriva umanitatii fiintei umane. Ea reduce diferentele dintre om si animal la un minim aproape nesemnificativ, si afirma ca animalul are mai mult in comun cu omul decit diferente. Neuromania este un subset al gandirii evolutioniste, conform careia omul este un animal mai evoluat, cel mai evoluat dintre ele. Intre om si animal nu exista un asa numit zid biologic de despartire, ci un teren comun, singura diferenta esentiala fiind ca, din noroc ori prin sansa, omul se afla in varful piramidei evolutiei. 

Raymond Tallis si gandirea antineuromanista
Daca gindirea intelectuala e afectata de neuromanie, exista si intelectuali care gandesc altfel. Britanicul Raymond Tallis este unul dintre ei. In 2011 a publicat cartea Aping Mankind, cu subtitlul “Neuromania, darwinitis and the misrepresentation of humanity.” Titlul este greu de tradus in romaneste, dar poate fi inteles deindata ce rasfoiesti primele pagini ale cartii. Cartea descrie tocmai efortul intelectualilor occidentali de a suprima liniile care diferentiaza fiinta umana de animale, apropiindu-le si afirmind ca fiintele umane se asemuisc mai mult cu animalele decit se credea pina acum. Intelectualii occidentali prinsi in acest curent definesc fiinta umana ca fiind un “human animal”, adica “animal uman”, pentru a-l diferentia de animale cuadrupede. In engleza cuvintul “ape” inseamna “maimuta”, dar specia de maimuta mare si mai inteligenta. In titlul cartii insa, cuvantul “ape” e folosit ca verb, iar “aping” desemneaza un proces de transformare ori metamorfoza a unei fiinte intr-o maimuta ori apropierea ei de statutul unei maimute. Cuvantul “mankind” inseamna “omenire” ori “umanitate.” Legate impreuna, si intelese in contextul cartii, “aping manking” ar insemna “transformarea umanitatii intr-o maimuta.”

Subtitlul cartii denota tinta furiei autorului: neuromania si evolutionistii radicali, anarhisti, discipolii cei mai radicali ai lui Darwin, pe care ii numeste “Darwinitis” in loc de “Darwinists”, adica “darwinisti”. Darvinistii au eliminat liniile de demarcare intre om si animal. Tocmai acestei rataciri intelectuale i se adreseaza Tallis in cartea lui si pe ea o ataca. Pentru “darwinitis” fiinta umana nu este de fapt o fiinta umana ci un “higher mammal”, adica un mamal mai evoluat”. Cartea lui Tallis e lunga, 361 de pagini in font mic, impartita in 9 capitole fascinante, fiecare tratind un subiect la fel de fascinant.

Parcurgind cartea iti face impresia ca Tallis ar fi un autor crestin, dar nu e. Cel putin asa spune el. Se autodefineste ca fiind ateu si evolutionist, dar are curajul sa spuna despre colegii lui de breasla intelectuala ca au luat-o razna. Iar consecintele, zice Tallis, vor fi negative. Va transforma societatea in una “ne-umana”. Daca pina in prezent societatea omeneasca a fost cladita pe notiunea, universal acceptata, ca fiinta umana nu este un animal, ideologia neuromaniei cere demolarea acestei gandiri si societati si inlocuirea ei cu una noua bazata pe notiunea ca intre fiinta umana si animale nu exista deosebiri care sa justifice continuarea societatii umane asa cum ea a fost cladita vreme de mii de ani.

John Gray si gandirea neuromanista
Unul din ideologii cei mai radicali ai neuromaniei este tot un britanic, John Gray, profesor de Gandire Europeana (European Thought) la London School of Economics, care in 2002 a publicat Straw Dogs: Thoughts on Humans and Other Animals. (“Caini de paie: ganduri privind fiintele umane si alte animale”) Cartea lui a dat glas curentelor anti-umane zamislite in mintile intelectualilor europeni in ultimele decade privind ne-umanitatea fiintei umane. Tallis numeste cartea lui Gray o frauda intelectuala, gandita prost si argumentata cu lenevie. In cartea sa Gray isi varsa veninul privind faptura numita “fiinta umana” care traieste pe planeta la ora actuala si pe care o acuza de distrugerea a ceea ce odata a fost “paradisul” pamintesc, incepind cu mediul inconjurator, relatiile intre specii, relatiile intre animale si plante. Aceasta fiinta, zice Gray, nu merita sa fie numita “umana” nici sa mai fie in viata. O numeste “Homo rapiens”, adica “omul rapitor” sau distrugator. Gray e deranjat ca in gindirea evolutionista inca domina notiunea ca intre animale si fiinta umana exista diferente majore. El numeste gandirea aceasta o “aberatie.” Afirma ca, la fel ca animalele, fiinta umana nu are libertatea exercitarii vointei proprii (liberul arbitru, vointa libera) (“free will”). Neuroscience (“stiinta neuro”) zice el, dovedeste ca fiinta uman e predispusa, pre-programata, doar sa raspunda la stimuli externi asemenea animalelor, nu sa-si exercite vointa proprie contrar stimulilor externi.

Tallis e ingrijorat de influenta crescinda a celor care gandesc ca Gray, numarul celor care se identifica cu acest curent fiind in crestere. Intentia lui, afirmata in prefata lui Aping Mankind, este sa confrunte noua gandire darwinista. Daca fiintele umane nu sunt diferite de animale, intreaba Tallis, cum de au ajuns fiintele umane sa gandeasca ca sunt diferite? Gandirea darwinista e una pesimista, adauga Tallis. Comportamentul omului, afirma Gray, e controlat de creer, la fel ca si la animale. Creerul reactioneaza la stimulii externi si nu mai mult. Conform lui Gray nu exista constiinta, adica un proces de gandire ori judecata, de constientizare a mediului si de a reactiona rational la ceea se intimpla in jurul nostru. Dimpotriva, creerul ne determina comportamentul, nu vointa independenta de factorii externi.

Teoria asta e numita de Tallis “neuromanie”, adica pretentia ca creerul explica in intregime comportamantul uman, ca el ne constrange sa actionam asa cum actionam, si sa credem ca nu exista bine si rau. Toti creerii sunt egali, afirma neuromania. Creerul tau te defineste, nimic mai mult. “You are your brain” (“esti creerul tau”) este motto-ul neuromaniei. Consecintele acestei gandiri, zice Talis, sunt usor de inteles: un criminal se scuza ca fapta rea pe care a facut-o i-a fost impusa de creer (“the brain made me do it” = “creerul m-a facut sa o fac”), ca, in consecinta, nu are control asupra faptelor sale, si ca nu poate fi condamnat. Neuromania diminueaza rolul constiintei in comportamentul uman. Ori constiinta este unul din factorii majori, spun Tallis si cei care inca gandesc ca el, care ne diferentiaza pe noi, fiintele umane, de animale.

Tallis e alarmat ca neuromania a influentat radical gandirea despre natura umana. Neuromania si neuro-determinismul “have reached an extraordinary influence on discussions of human nature”, zice el. Mii de carti si articole de specialitate promoveaza neuromania. In contrast, scrierile care contrazic neuromania sunt putine, timide si nu la moda. Neuromania explica fiecare aspect al societatii umane: cultura, politica, economia, sexualitatea, reproducerea umana, religia, institutiile, justitia, si, culmea zice Tallis, critica literara, arta, muzica. Tallis e ingrijorat – fiinta umana e demolata de niste ganditori iresponsabili care nu se gandesc la consecintele gandirii lor radicale asupra omului. Zice Tallis: “The distinctive features of human beings – self-hood, free will, that collective space called the human world, the sense that we lead our lives rather than simply live them as organisms do – are being discarded as illusions by many, including philosophers …” (“Trasaturile distincte ale fiintelor umane – eul, libera vointa, spatiul colectiv pe care-l numim lumea umana, sensul ca ne directionam vietilor in loc de a ni le doar trai asemenea organismelor – sunt abandonate de multi ca fiind niste iluzii, inclusiv de catre filosofi…) (Pagina 8)

De ce suntem fiinte umane si nu animale?
Ce ne diferentiaza de animale, intreaba Tallis? Ce ne face oameni? Acestor intrebari fundamentale Tallis le acorda majoritatea celor 361 de pagini ale cartii lui. Noi doar le enumeram. Suntem singurele fiinte pe care ne preocupa moartea si ne gandim la ea. Suntem singurele fiinte care poseda o religie. Singurele fiinte care cred in viata dupa moarte. Singurele vietati care incearca o relatie cu divinitatea. Singurele vietati care stiu ca vine moartea. Frustrat, Tallis chiar afirma, suntem fiinte umane pentru ca folosim hartie igienica, si alegem din diferite varietati de hartie igienica cind mergem la mall. Animalele nu se gandesc la moarte, nu isi ingroapa mortii, nu tin servicii funerare, nu sunt constiente ca au evoluat ori ca au fost create de o divinitate, si, foarte important, in timp ce fiinta umana isi cladeste viata (prin educatie, alegeri, munca), animalele nu cladesc nimic. Ele doar reactioneaza la stimulii externi. Fiinta umana vorbeste, compune muzica, o scrie, picteaza, inmulteste numerele, face matematica. Animalele nu. Afirma Tallis: “The point is that our difference from beasts is wall to wall, permeating every moment of our day.” (“Punctul e ca diferenta intre noi si fiare este ca de la perete la perete, si permeaza fiecare moment din viata zilnica”.) (Pagina 151) Suntem singurele vietati de pe planeta care pot gandi abstract, fac filosofie, si cauta sa-si inteleaga locul in cosmos. Suntem singurele vietati cu un sens al justitiei, al dreptatii, cu compasiune, singurele care pot face inventii – roata de exemplu. Si discutia aceasta, atit de fascinanta, continua. (Paginile 147-182)

Darwinitii acuza persoanele care gandesc traditional de “specieism”, adica un prejudiciu de fond impotriva animalelor, irational, adauga ei, pentru ca la urma urmelor toti suntem animale, unele mai evoluate altele mai putin evoluate.

Recomandam tuturor celor interesati sa citeasca cartea lui Tallis. Ea deschide ochii spre a intelege deconstructivismul gandirii occidentale contemporane.

Peter Singer si neuromania
Scriem des despre Peter Singer, profesorul de etica la University of Princeton. Poseda si radiaza o gandire de neuromanie toxica. Gandirea lui se apropie de gandirea nazista si e curios ca o universitate atit de prestigioasa ca Princeton sa tina pe rolul de plata un ganditor atit de extremist. Antiuman, Singer a fost etichetat de unii jurnalisti ca “professor death”, adica “profesorul mortii”. Dupa Singer nu exista nici o diferenta intre animale si fiintele umane, eutanasia trebuie incurajata, iar unii copii, chiar nascuti, ar fi mai bine eutanasiati decit lasati sa traiasca. In 2001 Singer a acordat un interviu publicatiei americane avantgardiste Salon care infioreaza. Vi-l recomandam pentru cruzimea lui. Dupa 12 ani, comentariile lui Singer inca ingrijoreaza: http://www.salon.com/2001/06/25/singer_2/

ARTICOL DIN CULTURA VIETII
Va recomandam un comentariu AFR postat in Cultura Vietii despre dezirabilitatea casatoriei si indezirabilitatea concubinajului: http://www.culturavietii.ro/2013/09/10/sondaj-cuplurile-casatorite-ofera-un-camin-mult-mai-stabil-si-mai-sigur-copiilor/#.Ui9KHz9qF_c

miercuri, 11 septembrie 2013

sunt o printesa sau un mamifer?

Scandalul cainilor maidanezi e in floare. Unii sunt pro pentru disparitia acestora, unii sunt contra. Am crescut la tara unde cainele statea legat cu o curea de care era prins un lant si locuia in cusca - deci am o opinie foarte clara despre locul si rolul cainelui.

Replica cuiva drag in discutiile in care apar victime si morti e: "sunt victime colaterale". Mi-am tot batut capul si m-am intrebat de unde pleaca modul acesta de a gandi si cata influenta are ceea ce invatam la scoala in viata noastra. Si mie mi-au trebuit ani de zile in care sa imi reeduc mintea si conceptele despre ceea ce sunt. Biologia si anatomia ne definesc niste concepte pe care le invatam si pentru care suntem notati. Ca vrem sau nu, ajungem sa credem ca aceste definitii sau concepte sunt adevarate si intreaga noastra filosofie se cladeste pe ele.

Conform biologiei si anatomiei, omul este un mamifer superior pentru ca are corpul acoperit cu par, naste pui vii si ii hraneste cu lapte. 

Aceasta clasificare, definitie sau acest concept este unul evolutionist. Daca cred teoria evolutionista atunci cred ca sunt un mamifer superior, ca am evoluat dintr-o molusca care din dor de cunoastere si stima de sine a evoluat, crescut si a ajuns om trecand prin stadiile ei de cunoastere si crestere. Teoria evolutionista insa Il scoate din ecuatie pe Dumnezeu. 

Daca nu imi place sa fiu considerata mamifer atunci iau frumusel Biblia si citesc Geneza 1 - unde aflu detalii despre Creator si despre ce a creat si a crezut El despre cele create. Acolo aflu ca de fapt eu nu sunt mamifer ci sunt om, am alte roluri si alte atributii.
"24 Dumnezeu a zis: „Să dea pământul vieţuitoare, potrivit speciilor lor: vite, animale mici şi animale sălbatice, fiecare potrivit speciilor lor!“ Şi aşa a şi fost. 25 Dumnezeu a făcut animalele sălbatice, potrivit speciilor lor, vitele, potrivit speciilor lor şi toate animalele mici care mişună pe pământ, potrivit speciilor lor. Dumnezeu a văzut că acest lucru era bun.

26 Atunci Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să domnească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate animalele mici care mişună pe pământ!“ 27 Astfel, Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a creat; bărbat şi femeie i-a creat.

28 Dumnezeu i-a binecuvântat şi le-a zis: „Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; domniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate vieţuitoarele care mişună pe pământ!“
29 Apoi Dumnezeu a zis: „V-am dat toate plantele care fac sămânţă şi care se află pe tot pământul şi toţi pomii care fac fructe cu sămânţă în ele, ca să le aveţi pentru hrană. 30 Tuturor animalelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor animalelor mici care mişună pe pământ, care au suflare de viaţă în ele, le-am dat ca hrană toate plantele verzi.“ Şi aşa a şi fost.
31 Dumnezeu s-a uitat la tot ce a făcut şi toate erau foarte bune. A fost o seară şi a fost o dimineaţă: ziua a şasea."

De la Ioan (Ioan 1) aflu ca Creatorul este Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. El este Cel ce a creat totul. Isaia este trimis sa dea detalii de la creatie, David inspirat de Duhul Sfant spune si el detalii in Psalmi. Voi descoperi aceste detalii numai daca citesc si studiez, daca ma intereseaza cine sunt. 

Sunt insa si oameni ce cred ca sunt mamifere si care cred ca nu cred teoria evolutionista ci pe cea creationista. Nu cred ca provin dintr-o molusca explodata ci ca au fost creati de Dumnezeu insa sunt mamifere. Discutiile sunt comico-tragice si ma distreaza sa le vad fetele cand ii readuc in Geneza 1. Conform gandirii lor, omul este mamifer si este creat de Dumnezeu. Ii intreb atunci daca Dumnezeu este mamifer si mai mai ca le ies ochii din orbite. "Cum poti sa spui asa ceva?" Le explic ca Geneza 1 spune ca omul este creat dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu, si conform cu ceea ce a spus el/ea mai devreme, rezulta ca Dumnezeu este mamifer. "Dar asta e erezie!" Atunci le spun ca asta incerc sa le explic.

De vreo doua saptamani imi tot intreb colegii "Ce fel de mamifer esti?". Intrebarea pare comica si unii se simt ofensati insa unii recunosc ca au luat lucrurile ca atare si asa le-au crezut fara sa se intrebe ce erezii si idei de viata cred. Mai grav de atat e ca dupa ele isi ghideaza viata fara ca habar sa aiba de asta. 

Cine sunt? 
Cum am aparut?
Sunt urmasul / urmasa unei moluste explodate cu dor de cunoastere?
Cine a creat molusca?
Cine era Darwin?
Ce au crezut oamenii pana la Darwin?
Ce spune Biblia?
Ce cred? 
Ce teorie cred? 
De ce cred teoria evolutionista? Pentru ca e demonstrata stiintific? Care e conceptia despre lume si viata a oamenilor de stiinta care isi exprima acest punct de vedere? 
Pot lua nimic ca sa creez ceva? 
De ce cred teoria creationista? Pentru ca e demonstrata stiintific, istoric, arheologic, geologic, geofizic?

Am decis sa cred ce spune Biblia, sa cred ca am un Creator ce m-a creat dupa chipul si asemanarea Sa, mi-a suflat suflare de viata in nari, mi-a dat Duh din Duhul Sau, a pus in mine intelepciune, inteligenta, dor de vesnicie. Sunt o fiinta ce relationeaza, ce iubeste si vrea sa fie iubita, ce comunica, lupta in idei, munceste, gandeste, crede, actioneaza. In nici un caz nu ma cobor la nivelul unui animal fara minte ce actioneaza pe baza instinctelor primare sau a celor dresate. 

Sunt fiica Regelui Universului, sunt o printesa a cerului!

luni, 9 septembrie 2013

Amintiţi-vă acest lucru!

Nu pot sa il tratez pe Isaia cu repeziciune si oricat de desteapta m-as da, tot nu pot merge mai departe repede pentru ca sunt lucruri pe care trebuie sa le inteleg, la care sa meditez sau efectiv sa le vad si sa le schimb in viata mea. 

Poporul vremii lui Isaia "dansa" intre doua ritualuri, unul pentru idoli si unul pentru Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov. Unii nici macar nu mai dansau, isi facusera alegerea si traiau conform ei ...  Alesesera sa creada ca dumnezeul lor e Bel care inseamna domn si care era tatal dumnezeilor si Nebo era fiul intelept al acestuia. 

Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov a incheiat un legamant cu poporul Israel ... e reinnoit insa mare parte a poporului decide sa isi dea aurul celui ce face idoli, sa isi puna animalele de povara sa care idolii. Si acestia cantarea mult, erau poveri mari pentru bietele animale. Domnului il trimite pe Isaia cu un mesaj si spune poporului ce va intampla: vine captivitatea, robia insa Domnul va ridica un om, un netaiat imprejur, care va salva poporul. Omul acesta ii va aduce acasa, le va da bani sa construiasca iar Casa Domnului si ramasita care  se va intoarce acasa va vedea cum idolii acestia ce acum sunt purtati si ancorati in pamant, idoli ce nu se misca, nu scot un sunet ... sunt de fapt numai niste bibelouri imense ce vor cadea, se vor prabusi.

Domnul nu are nevoie sa fie purtat de nimeni, EL nu devine o povara pentru nimeni pentru ca El este Cel ce ne poarta, ne asigura hrana, protectia fizica, psihica, spirituala. El este Cel ce ne vindeca, ne mantuieste. El este Cel ce ne da viata, Cel ce o sustine, Cel ce ne-a creat, Cel ce ne iubeste, Cel ce ne vrea cu El ACASA!

"1 Bel se prăbuşeşte, Nebo se îndoaie. Idolii lor sunt puşi pe animale de povară; idolii pe care-i purtaţi sunt o povară pentru animalele obosite. 2 Se prăbuşesc, se îndoaie împreună; nu pot să salveze povara, ei înşişi mergând în captivitate.

3 «Ascultaţi-Mă, casa lui Iacov, întreaga rămăşiţă a casei lui Israel, voi, pe care v-am cărat înainte de a vă naşte, v-am purtat încă din pântece! 4 Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi Acelaşi, până veţi încărunţi vă voi purta. Eu v-am făcut şi Eu vă voi sprijini; vă voi purta şi vă voi scăpa. 

5 Cu cine Mă veţi compara şi Mă veţi face egal? Cu cine Mă veţi asemăna ca să fim deopotrivă? 

6 Unii varsă aurul din pungă, şi cântăresc argintul în cumpănă, angajează un artizan, care-l preface într-un zeu, apoi se prostern şi i se închină. 7 Îl pun pe umeri şi-l poartă, îl aşază la locul lui şi acolo rămâne; nu se poate mişca de la locul lui. Dacă cineva strigă la el, nu-i răspunde, nici nu-l izbăveşte din necaz.
8 Amintiţi-vă acest lucru şi luaţi-l în seamă! Gândiţi-vă din nou la el, răzvrătiţilor!" Isaia 46:1-8

Mesajul nu pica bine audientei desi eu il vad imbibat cu dragoste si har. Incerc sa imi iau papucii unuia din popor ce "dansa" in ritualuri insa oricat m-as stradui, nu prea merge ... Sunt in pozitia de copil de Dumnezeu salvat prin Isus Christos = Yeshua HaMaschiach dar promisiunea asta ce o aduce Isaia e valabila si azi.

Inainte sa ma nasc, inainte sa se nasca parintii si bunicii mei, Dumnezeu veghea asupra mea. Greu de inteles - cumva. Insa El era in control si orchestra lucrurile in asa fel incat eu sa apar ... Mai mult de atat, El imi promite ca ma poarta, uneori ma cara pentru ca incapatanarea mea e mare. Nu vor fi momente cand va interveni ci e in controlul vietii mele la fiecare miliardime de secunda, clipita si chiar daca voi imbatrani, parul imi va albi, El tot cu mine va fi, ma va purta, scapa. De ce? Pentru ca sunt a Lui. Pentru ca ma iubeste, am pret in ochii Lui, pentru ca Isus Christos = Yeshua HaMaschiach m-a eliberat prin sangele Lui. Pentru ca ma iubeste!

duminică, 8 septembrie 2013

Yom Kippur: Coming Clean

cu puţin mai prejos decât Dumnezeu!

"1 Pentru dirijor. De cântat în ghitit. Un psalm al lui David.

Doamne, Stăpânul nostru, cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul! 

Fie înălţată slava Ta mai presus de ceruri!

2 Din gura copiilor şi a celor ce sunt alăptaţi ai întemeiat o fortăreaţă împotriva duşmanilor Tăi, ca să fie astfel reduşi la tăcere vrăjmaşul şi răzbunătorul. 

3 Când privesc cerurile Tale, ceea ce au lucrat degetele Tale, luna şi stelele pe care le-ai zidit, îmi zic: 

4 Ce este omul ca să-Ţi aminteşti de el şi fiul omului ca să-Ţi pese de el? 

5 Tu l-ai făcut cu puţin mai prejos decât Dumnezeu şi l-ai încoronat cu slavă şi cu cinste. 6 L-ai pus să domnească peste lucrările mâinilor Tale; i-ai pus totul sub picioare: 7 oi şi boi deopotrivă, chiar şi fiarele câmpului; 8 păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate căile mărilor. 

9 Doamne, Stăpânul nostru, cât de maiestuos este Numele Tău pe întreg pământul!" Psalm 8
Fotografia imi apartine.

miercuri, 4 septembrie 2013

Nothing but the blood of Jesus!

Melodia asta se potriveste cu sarbatoarea de Yom Kipur = Rosh Hashanah - Ziua Ispasirii. Versurile si muzica melodiei au fost scrise de Robert Lowry

What can wash away my sin?
Nothing but the blood of Jesus;
What can make me whole again?
Nothing but the blood of Jesus.

Refrain
Oh! precious is the flow
That makes me white as snow;
No other fount I know,
Nothing but the blood of Jesus.

For my pardon, this I see,
Nothing but the blood of Jesus;
For my cleansing this my plea,
Nothing but the blood of Jesus.

Nothing can for sin atone,
Nothing but the blood of Jesus;
Naught of good that I have done,
Nothing but the blood of Jesus.

This is all my hope and peace,
Nothing but the blood of Jesus;
This is all my righteousness,
Nothing but the blood of Jesus.

Now by this I’ll overcome—
Nothing but the blood of Jesus,
Now by this I’ll reach my home—
Nothing but the blood of Jesus.

Glory! Glory! This I sing—
Nothing but the blood of Jesus,
All my praise for this I bring—
Nothing but the blood of Jesus.

marți, 3 septembrie 2013

Shanah Tova! de Rosh Hashanah 2013

Maine seara, 4 septembrie 2013, incepe Rosh Hashanah = Yom Kipur = Ziua Ispasirii. 

Despre semnificatia acestei sarbatori am preluat un articol de la Otniela Bat Tzion
"Dupa Sarbatoarea Trambitelor putem citi despre urmatoarea Sarbatoare a Lui Adonai, in Vaikra (Levitic) 23: 26-32“ Domnul a vorbit lui Moshe si a zis: In ziua a zecea a acestei a saptea luni, va fi Ziua Ispasirii: atunci sa aveti o adunare sfanta, sa va smeriti sufletele, si sa aduceti Domnului jertfe mistuite de foc. Sa nu faceti nici o lucrare in ziua aceea, caci este Ziua Ispasirii, cand trebuie facuta ispasire pentru voi inaintea Domnului, Dumnezeului vostru. Oricine nu se va smeri in ziua aceea, va fi nimicit din poporul lui. Pe oricine va face in ziua aceea vreo lucrare oarecare, il voi nimici din mijlocul poporului lui. Sa nu faceti nici o lucrare atunci. Aceasta este o lege vesnica pentru urmasii vostri , in toate locurile in care veti locui. Aceasta sa fie pentru voi o zi de Shabat, o zi de odihna, si sa va smeriti sufletele in ziua aceasta; din seara zilei a noua pana in seara urmatoare, sa praznuiti Shabatul vostru.”

“ Caci in ziua aceasta se va face ispasire pentru voi, ca sa va curatiti: veti fi curatiti de toate pacatele voastre inaintea Domnului. Aceasta sa fie pentru voi toti o Zi de Shabat, o zi de odihna, in care sa va smeriti sufletele. Aceasta sa fie o lege vesnica.” (Vaikra 16: 30-31).
Ziua Ispasirii (Yom Kippur, in Ebraica), este cea de-a zecea zi a lunii Tishrei (Septembrie / Octombrie) si este ultima Zi din cele Zece zile de penitenta infricosatoare; este considerata, totodata, cea mai solemna Zi din calendarul evreiesc. Intre evrei persista credinta ca tuturor acelora, care n-au fost suficienti de buni ca sa fie inscrisi in Cartea Vietii in timpul Sarbatorii Trambitelor, li se mai ofera sansa celor 10 zile de cainta, dupa care soarta lor va fi pecetluita. De aceea intreaga Zi de Ispasire trebuie sa se consume in rugaciune si in post negru. Pentru ca este o Sarbatoare foarte solemna si trista, Ziua Ispasirii mai este numita simplu: Ziua aceea!
Postul este una dintre cele mai serioase porunci pentru o asemenea zi. Torah afirma de cateva ori, “ Aceasta sa va fie o lege vesnica: in luna a saptea, in a zecea zi a lunii, sa va smeriti sufletele, sa nu faceti nicio lucrare, nici bastinasul, nici strainul care locuieste in mijlocul vostru.” ( Levitic 16: 29 ) sau “ In ziua a zecea a acestei luni a saptea, sa aveti o adunare sfanta, si sa va smeriti sufletele; atunci sa nu faceti nicio lucrare.” (Numeri 29: 1). Cuvantul de ordine pentru aceasta zi este “ lepadarea de sine“ care, tradus in practica, ar coincide cu postul si marturisirea pacatelor.

A. Semnificatia istorica a Zilei Ispasirii. Mijlocirea preoteasca
In vechime marele preot intra in Sfanta Sfintelor ca sa faca Ispasirea pentru pacatele poporului. De Ziua Ispasirii , marele preot avea de indeplinit o ceremonie mai speciala, pentru ca el trebuia sa mijloceasca, intr-un fel unic , pentru profanarea Templului si pentru profanarea unei intregi natiuni. Cheia acestei ceremonii consta in semnificatia darului de jertfa; trebuia sa se ofere un vitel si doi tapi , un sacrificiu triplu pentru o vina multipla, din care nu era exclus nimeni, nici macar Cohen ha Gadol . Prima data trebuia sacrificat vitelul pentru a indeparta nelegiuirea din Sanctuar, datorata faptelor imperfecte ale marelui preot – deci era vorba despre o ispasire a preotului si a casei lui ( acesta nu putea intra oricum in Sfanta Sfintelor ) : “ Aaron sa-si aduca vitelul lui pentru jertfa de ispasire , si sa faca ispasire, pentru el si pentru casa lui.” ( Levitic 16 : 6 ) . In al doilea rand unul dintre tapi era ales ca sa fie sacrificat pentru a indeparta din Sanctuar toate nelegiuirile poporului : “ Sa ia cei doi tapi si sa-i puna inaintea Domnului, la usa cortului intalnirii. Aaron sa arunce sortul pentru cei doi tapi: un sort pentru Domnul, si un sort pentru Azazel. Aaron sa ia tapul care a iesit la sorti pentru Domnul, si sa-l aduca jertfa de ispasire. “ (Levitic 16: 7-9). In al treilea rand, al doilea tap, cel pentru Azazel, era dezlegat si trimis sa rataceasca in pustie, el purtand marca tuturor nelegiuirilor poporului (de fapt marele preot transfera, pe acest animal, toate pacatele si vinovatiile poporului): “ Iar tapul care a iesit la sorti pentru Azazel, sa fie pus viu inaintea Domnului, ca sa slujeasca pentru facerea ispasirii, si sa i se dea drumul in pustie, pentru Azazel.” De aceea, inainte ca tapul sa fie trimis in pustie, marele preot isi intindea mainile peste capul lui si marturisea faradelegile poporului, oricate ar fi fost acestea. El media de fapt transferul pacatelor de la om, la animalul socotit de-acum ca fiind blestemat. Iata de ce Torah subliniaza ca : “ Tapul acela va duce asupra lui toate faradelegile lor intr-un pamant pustiit; in pustie sa-i dea drumul.” ( Levitic 16: 22 ).

Sa vedem acum care este semnificatia cuvantului Azazel. Termenul ebraic pentru constructia adjectivala tap ispasitor este a z a z e l . Pacatele poporului, si implincit vina ca stare constienta si inconstienta, erau asezate asupra tapului ispasitor ( expresia este destul de cunoscuta si in limba romana, pastrand aproximativ aceeasi semnificatie ). In fapt, tapul Azazel izgonit in pustie este o imagine a lui Satan care a fost predestinat – prin razvratirea sa initiala – unui iaz de foc incins: “ Si fiara a fost prinsa. Si impreuna cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care facuse inaintea ei semnele, cu cari amagise pe cei ce primisera semnul fiarei, si se inchinasera icoanei ei. Amandoi acestia au fost aruncati de vii in iazul de foc, care arde cu pucioasa.” ( Apocalipsa 19 : 29 ).

Haideti acum, repede sa aruncam o privire in interiorul ceremoniei propriu-zise, descrisa asa cum am vazut in Levitic 16: 7-10 . In Levitic 16 : 8, primul sorti este pentru Adonai – “ La Adonai “ si al doilea sorti este pentru Azazel – “ La Azaael.”Marele preot lua cei doi sorti , unul marcat cu “ La Adonai “ si celalalt cu “ La Azazel “, si ii arunca deasupra capului fiecarui animal, pecetluindu-le soarta. Era considerat un semn bun, daca sortului “ La Adonai “ ii revenea mana dreapta a marelui preot. Acest lucru insemna ca Dumnezeu era de partea poporului si ii primea cu multumire jertfa. (Se stie – din nefericire – ca 40 de ani inainte de distrugerea Templului din Ierusalim, in anul 70 d. Ch, sortul “ La Adonai “ a fost tinut, incontinuu, de marele preot in mana stanga – consemnat in Talmud: Yoma 39a.). La fiecare eveniment anual, pacatele oamenilor erau asezate peste tapul ispasitor ( Levitic 16 : 21-22 ), insa in cei 40 de ani, inainte de daramarea Templului, lucrurile s-au schimbat, sortul “ La Adonai “ nu a mai cazut in mana dreapta a marelui preot, ci in mana lui stanga.

B. Semnificatia spiritual- mesianica a Zilei Ispasirii. Ziua Judecatii si Separarii
Cu riscul de a repeta unele lucruri pe care le-am mai afirmat in alte comentarii si articole – insa repetitia este mama studiului (a intelegerii) – trebuie sa mentionez ca Dumnezeu ne-a dat aceasta ceremonie a aruncarii sortului, din timpul Zilei Ispasirii, pentru a ne invata cum va judeca EL popoarele pamantului, inainte de Imparatia Mesianica. Popoarele vor fi judecate in functie de cum s-au raportat – fiecare dintre ele – la poporul Israel. Toate popoarele care l-au dispretuit si l-au urat pe Israel – adica toti oamenii cu atitudini anti-semite – vor fi socotite c a p r e si vor sta la stanga Judecatorului Suprem. Toate popoarele care l-au iubit pe Israel, care l-au incurajat si l-au ajutat sa se ridice cand era cazut in drum, vor fi o i l e adevarate, si ele vor avea dreptul sa intre in Imparatia Mesianica sau in Mileniu . Yeshua a vorbit destul de transant despre aceasta atitudine in Matei 25 : 31-46. Mantuitorul a fost Darul Tatalui pentru noi , marcat de la bun- inceputul intregii Sale Lucrari cu Sortul “La Adonai“, pentru ca acesta a fost de fapt intregul Plan de Mantuire: pacatele intregii lumi – trecute, prezente si viitoare – au fost asezate pe Umerii Lui (“V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu, ca Christos a murit pentru pacatele noastre, dupa Scripturi; “) – 1 Corinteni 15: 3. In continuare 1 Ioan 2: 2 ( “EL este jertfa de Ispasire pentru pacatele noastre; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregii lumi.”) si Isaia 53 : 4-5 (“Totusi, EL suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar EL era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da Pacea a cazut peste EL, si prin ranile Lui, suntem tamaduiti.” ) arata, in continuare, spre Jertfa unica si irepetabila a lui Dumnezeu.

Si tot despre aceasta ceremonie, inca un lucru mentionat in Mishna. Cu ocazia Zilei Ispasirii se obisnuia ca o panza rosie – impregnata cu sangele animalului sacrificat – sa fie legata la usa Templului, inainte ca tapul sa fie alungat in pustie. De fiecare data bucata de panza isi schimba culoarea, din rosu intens in alb stralucitor, de indata ce tapul isi gasea sfarsitul in pustie, vestind in acest fel ca Dumnezeu le acceptase evreilor sacrificiile, si ca pacatele lor fusesera iertate. Aceast ritual se bazeaza pe textul din Isaia 1: 18 (“ Veniti totusi sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face albe ca zapada; de vor fi rosii ca purpura, se vor face ca lana“). Mishna insa ne relateaza ca timp de 40 de ani inainte de distrugerea Templului, panza - niciodata in acesti ani- nu s-a mai albit.
Spiritual vorbind semnificatia Zilei Ispasirii este cat se poate de benefica. In vechime aceasta era Ziua cand se curata Sanctuarul si intreaga natiune, de orice impuritate. Numai in aceasta Zi – o singura data pe an – marele preot avea voie sa intre in Sfanta Sfintelor. Sangele celor trei jertfe – ale vitelului si ale tapilor – era pentru ispasirea nelegiuirii preotului si a intregii lui case, si pentru ispasirea pacatului intregului popor, de la mic la mare, de la tanar, la batran ( Levitic 16 : 29-34 ).

Dumnezeu le-a poruncit israelitilor sa sacrifice un animal, pe care sa-l considere un substitut pentru propria lor sentinta de condamnare la moarte. Principiul viata pentru viata sta la baza sistemului sacrificial din toate timpurile. Torah permitea un pret de rascumparare in bani, dar numai in cazul in care omul respectiv era intr-o culpa mai usoara (de exemplu cand proprietarul unui bou trebuia responsabilizat de omorul cauzat de propriul lui animal , v . Exod 21 : 28-32 ) .

Yeshua Ha Mashiach, Fiul lui ADONAI a murit pe cruce ca un substitut al nostru, deoarece noi, intreaga umanitate pierduta, meritam moartea; cu totii am pacatuit impotriva Legii si Autoritatii Divine, de aceea numai EL, Dumnezeu Adevarat din Dumnezeu Adevarat , putea plati intregul pret al rascumpararii noastre inaintea lui Dumnezeu -Tatal ( Marcu 10: 45 : “Caci Fiul Omului n-a venit sa I Se slujeasca, ci EL sa slujeasca, si sa-Si dea viata rascumparare pentru multi !“). Pretul rascumpararii s-a invartit in jurul celor 30 de arginti cu care Iuda si-a vandut Invatatorul (Matei 26:14-16). Treizeci de arginti erau pretul de rascumparare pentru o vina indirecta in vechime (v. Exod 21:32). Numai in cazul unei hotii, sau a unei crime nu se putea face ispasirea (Exod 22:1-2, Numeri 35:31). Iata de ce pentru Satan nu intra in discutie niciun fel de ispasire (Ioan 8:34). Argintii (sau siclii) erau pretul consolator minim pentru o varsare de sange, insa numai varsarea de sange putea face Ispasirea (Levitic 17:11 “Caci viata trupului este in sange. Vi l-am dat ca sa-l puneti pe altar, ca sa slujeasca de ispasire pentru sufletele voastre, caci prin viata din el face sangele ispasire” ).
Cuvantul grecesc h i l a s m o s se traduce prin “impacare“, “impaciuire”, si are acelasi inteles cu ebraicul k a p h a r, care de obicei se traduce prin “ispasire“ (Romani 3:23-25 “Caci toti oamenii au pacatuit si sunt lipsiti de Slava lui Dumnezeu. Si sunt socotiti ne prihaniti, fara plata, prin Harul Sau, prin rascumpararea care este in Christos Isus. Pe EL Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin Credinta in Sangele Lui, o Jertfa de Ispasire - Hilasmos, Kaphar - ca sa-Si arate neprihanirea Lui …”) .

Asadar scopul Zilei Ispasirii a fost, si este, sa ne indrepte ochii catre Yeshua, Marea noastra Ispasire. Pentru ca Legea – care este un lucru bun si de netagaduit, ea- dandu-ne constiinta pacatului si fiind o umbra a lucrurilor ce vor sa vina - nu ar fi putut niciodata, alaturi de aceste sacrificii ritualice, care se oficiau an dupa an, sa ne faca sa ne apropiem de Dumnezeu intr-o stare perfecta. Trebuia o Jertfa mult mai mare si mai desavarsita, o Jertfa care sa Il doara pe Dumnezeu Insusi ( Evrei 10: 1-10 ). Intotdeauna Ziua Ispasirii ne va evalua relatia noastra cu Salvatorul si Mantuitorul sufletelor noastre. Aceasta Zi este, de asemenea, o ilustrare perfecta a evenimentelor viitoare, cand Adonai va judeca lumea cu dreptate, fara nicio partinire. Pentru noi, toti cei care ne-am ascuns in Sangele Lui sfant, nu va va fi decat BINE. EL, care este CREDINCIOS preaiubitilor Sai, ne-a sigilat deja in Cartea Vietii Mielului! Glorie in veci, TATALUI, FIULUI si SPIRITULUI SFANT!

( Prezentare de Otniela -Daniela Onu, Bucuresti – Octombrie 2011 )"

La aceasta sarbatoare se pregatesc bucate specifice


Pentru cei care sarbatoresc zilele si pana pe 6 septembrie, sarbatoarea de Yom Kipur = Rosh Hashanah sau Ziua Ispasirii le urez Shanah Tova si imi doresc ca numele noastre, ale tuturor sa fie scrise in Cartea Vietii!

luni, 2 septembrie 2013

the miracle worker

Anul scolar 2013 - 2014 a inceput de ieri, din 01.09.2013. Unele dintre cadrele didactice sunt ca teleghidate din pricina emotiilor de inceput, unele sunt in febra perfectionarilor insa cu totii asteapta sa isi vada sau revada copiii. Am gasit un film - fara subtitrare - cu viata unei femei celebre care din cauza unui virus ramane surda, muta si oarba.

Mereu si mereu se vorbeste despre Helen Adams Keller insa ea nu ar fi devenit politician, autor, lector si nu si-ar fi obtinut un Masterat in Arte daca in spatele ei nu ar fi stat Anne Sullivan.

Sunt multe "anonime" ca si Anne Sullivan care zilele acesta isi incep cariera in invatamant si unii dintre copiii cu care vor lucra se comporta exact ca si Helen desi aud, vad si vorbesc.