duminică, 16 aprilie 2023

Christos a înviat!

le-a întâmpinat Isus și le-a zis: "Bucurați-vă!"” Matei 28:9

În mijlocul îngrijorării, tristeții și durerii, apare Isus dintre morți, înviat și spune femeilor "Bucurați-vă!"

Vă doresc să lăsați bucuria venită de Sus, de la Cel înviat, de la Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii să vă umple inimile și ființa!

Christos a înviat!

  

vineri, 14 aprilie 2023

numele meu este Baraba

Numele meu este Baraba, înseamnă fiul tatălui. Îmi petrec veacul cu prietenii mei, distrându-ne pe seama oamenilor pașnici, ne implicăm în răscoale care se mai lasă și cu victime. Știu toate trecătorile, văgăunile munților și ascunzișurile pe care doar David și oamenii lui le știau. Cunosc țara asta și Ierusalimul ca pe propriile buzunare.

Nu știu cum s-a făcut, cred că cineva m-a turnat, dar am fost prins. Nu cred că scap. Îmi doresc enorm să scap. Nu știu ce am să fac dacă voi scăpa de aici. Cred că voi schimba acest stil de viață palpitant pe unul cum și-a dorit tatăl meu.

De mic, am fost dus la sinagogă, am învățaț alături de colegii mei Scripturile dar nu s-a lipit mare lucru de mine. Mi-a plăcut aventura!

De aseară sunt arestat. Mă întrebi dacă sunt furios? Acum nu. Știu că am făcut multe rele, spargeri, am furat la drumul mare, m-am bătut, am ucis, am făcut tot ce fac tâlharii. Sunt un tâlhar! Știai asta, nu?

Dacă vreau să fiu liber? Normal că vreau!

Aș vrea să îmi gândesc gândurile însă celălalt prizonier a adus multă gălăgie cu El. Se aude pe aici că s-a intitulat Fiul Lui Dumnezeu, profetul de care scriu Scripturile. Pare de treabă! L-am zărit în drumurile mele. Nu știu de ce L-au arestat!

Toată noaptea L-au plimbat și judecat. N-am putut închide un ochi... Mi-i teamă! Cred că voi muri! Știu că merit să mor pentru ceea ce am făcut, dar parcă nu sunt pregătit...

Pilat, obișnuiește să elibereze pe cineva înainte de Paște! Eu nu cred că am șansa asta. Isus ar merita să fie eliberat. El a supărat pe preoți, pe farisei, saduchei, pe cei care stau pe la Templu. E ceva legat de Scriptură, de profeți, de împlinirea acestora. Nu mi-am bătut capul cu asta...

Mulțimea asta care urlă e chiar deranjantă. Nu pot să fiu liniștit nici măcar în ultimele clipe? Sunt conștient că mor. Am trecut pe drumul care duce spre locul crucificării zilele trecute. Locul acesta este pus special lângă drumul mare, să îl vadă toți și să se sperie, să nu își dorească să fie crucificat de romani.

Romanii aceștia au adus obiceiul crucificării. Când se fac execuțiile, prefer să plec pe la En Ghedi, să mă refugiez într-o peșteră. Nu vreau să aud strigătele celor de pe cruce. E prea mult! Chiar și pentru mine...

Dar ce se aude? De ce mi se strigă numele? Ce vrea mulțimea de la mine?

Să fiu eliberat și Isus să moară? Să moară pentru mine?

Dar nu Îl cunosc! Nu merit asta!

M-am întâlnit cu Isus imediat după eliberare. Ne-am intersectat privirile și m-am simțit atât de iubit... și iertat. Atât de iubit...

El moare pentru mine... ca eu să trăiesc.

Mulțimea pleacă cu Isus spre locul execuției iar eu îmi amintescă că în seara asta începe Paștele. Este timpul jertfei...

marți, 11 aprilie 2023

după un an... prin Ucraina

 În 9 aprilie 2022, intram pentru prima dată în Ucraina. Aveam mari emoții!

După un an, realizez cât de multe s-au întâmplat cu și în mine, cât de binecuvântată am fost și sunt, am întâlnit oameni noi, ne-a călăuzit pașii ca să îi cunoaștem, nu doar să îi știm, ne-a implicat mai mult în viețile unora dintre refugiați.

Mai realizez că Domnul ne-a păzit și protejat pe drum, la venire și la plecare. Călătoriile acestea au fost pe ploaie, soare, furtună, zăpadă, noapte și zi, am văzut pe drum accidente, am stat în vamă până am învățat să găsim și alte căi de ieșire.

Ieri, am văzut cum fețele oamenilor pe care Domnul i-a lipit de noi sunt relaxate, parcă întinerite, înfloritoare. Efectiv de pe fețele unora s-au dus ani de zile... păreau mai frumoși. Nesiguranța zilei de azi și de mâine îi îmbătrânea, o tristețe adâncă era mereu pe fețele lor. Acum, erau liniștiți, bucuroși, mulțumitori.

Am auzit povești de viață cum doar Dumnezeu poate scrie. Dependenți în cele mai grele stadii vindecați, eliberați, regenerați de Cel care Singur face minuni, care acum au ales să Îl slujească pe Dumnezeu ducând vestea bună celor ca ei, celor de lângă linia frontului.

Domnul binecuvântă alegerea lor și le trimite corbi care să le asigure hrana zilnică, le dă case unde să locuiască. Au nevoie de o mașină care încă funcționează ca să se deplaseze și să ducă ajutoarele pe care Domnul le trimite pentru ei.

Acum, înțeleg ce spune Apostolul Pavel când scrie că mi s-a inviorat inima. Am mers să îi vizităm pe unii dintre refugiații care au ales să rămână în zona Bucovina, pe cei pe care Domnul i-a lipit de inimile noastre.

Am realizat cât de mult au fost afectați, cât de îmbătrâniți au devenit din cauza stresului, frământarilor, fricii, nesiguranței. Unii dintre ei, zilele acestea împlinesc un an de când sunt aici, încep să se înrădăcineze pe meleagurile unde s-au așezat, încep să învețe limba, încep să înflorească. Și sunt conștientă că aici e Mâna Domnului care vindecă, regenerează, restaurează, ne face pe noi parte la minunile Lui.

Domnul a pregătit pentru noi o familie care să traducă, oameni care să fie bandaje de dragoste și canal de comunicare și binecuvântare pentru mine. Suntem recunoscători pentru că vedem cum darurile și talentele noastre cu care Domnul ne-a înzestrat își găsesc întrebuințarea pentru binele altora, pentru modurile în care Domnul le orchestrează.

Mă simt binecuvântată de Domnul! M-a făcut părtasă la minunile Lui în viața mea și a altora...

duminică, 9 aprilie 2023

Domnul are trebuiță de el...

Chrisos a înviat!

Unii, astăzi, sărbătoresc Floriile sau intrarea Domnului Isus în Ierusalim. Am recitit textele din evanghelii și ceva mi-a atras atenția. Matei, Marcu și Luca relatează că Isus le-a spus ucenicilor să meargă după măgăruș și când vor fi întrebați ce fac acolo, să răspundă “Pentru ca Domnul are trebuinta de el.” Luca 19:31

Paștele era una dintre sărbătorile la care fiecare bărbat trebuia să fie prezent la templul din Ierusalim. Prezența nu era opțională. Și, nu veneai să te închini cu mâna goală!

Bărbații nu veneau singuri la Ierusalim! Venea toată familia, sau cei care puteau călători. Se cazau la rude, la prieteni sau la hanuri. Nu veneau în ultima zi, aduceau jertfa și plecau acasă în cel mai scurt timp. Își luau timp să celebreze, să se bucure, să sărbătorească. Veneau cu mielul de acasă sau cumpărau unul din grajdurile de lângă templu.

Într-o zi ca asta, erau în Ierusalim mulți evrei veniți pentru sărbătoarea de Pesach – Paște. Auziseră de Isus. Pentru unii era un personaj controversat, unii credeau că este Fiul Lui Dumnezeu, alții credeau că este un prooroc din Nazaretul Galileii. Curiozitatea îi împigea să Îl vadă, audă și apoi fiecare își trăgea concluziile.

Au auzit că Isus va veni din Betania. Avea să urce spre Ierusalim. Văd un măgăruș urcând și pe Isus călărind animalul. Unii au tăiat frunze de palmier și le așează pe drum ca să calce Isus pe ele, unii își aștern hainele. Toți aceștia cântă de răsună până-n depărtări, "Binecuvantat este Imparatul care vine in Numele Domnului! Pace in cer si slava in locurile preainalte!" Luca 19:38

Unii privesc. Nu cântă, nu se bucură, nu aștern frunze sau haine, nu strigă, nu sărbătoresc, sunt doar spectatori. Unii condamnă crunt această exuberanță. Chiar Îi spun Lui Isus să le poruncească oamenilor să tacă. Îi deranjează bucuria.

Pentru noi, cei ce trăim aceste vremuri, dacă auzim cuvântul domn/Domn, nu știm dacă acest cuvânt este cu literă mare sau nu. Întrebăm imediat, care domn/Domn? Cine este domnul/Domnul? Cine are autoritatea de a-și însuși bunul meu?

Văd și realizez că stăpânul măgărușului nu a avut această problemă. Ei știau că există un singur Domn și acela este Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov. Punct. Dacă El avea nevoie de măgăruș, stăpânul nu negocia, nu voia un preț, nu întreba dacă se merită sacrificiul creșterii animalului.

Domnul are trebuință de el.

Ce fac eu astăzi? Ce aleg? Mă bucur, celebrez, sau comentez bucuria și exuberanța altora?

Isus e aici!

sâmbătă, 8 aprilie 2023

mă pregătesc de sărbătoare...

Paștele evreiesc a început miercuri seara, în data de 14 nisan.

Mâine dimineață, mare parte a creștinilor din lumea aceasta vor sărbători învierea Domnului. Ceilalți creștini vor celebra săptămâna viitoare.

Este perioada sărbătorilor iar mie îmi plac sărbătorile. Îmi place să anticipez bucuria, să mă pregătesc, să gătesc, să schimb lucrurile prin casă, să decorez casa, să aștept rândunelele.

Acasă la noi, tata avea tot timpul un miel pregătit pentru Paște. Era, de regulă, pet-ul meu. Iernile erau mult mai grele când eram copil, gerurile își făceau de cap, nămeții se ridicau cât casa și noi ne bucuram la săniuș sau citind în timp ce ne uscam lângă soba între reprizele de stat pe afară.

Oile nu fătau toate la o dată fixă. Unii miei apăreau pe la Crăciun, alții mai aproape de Paște. Dar dacă afară “crăpau pietrele” de ger, mieii erau luați în casă și încercam să îi dresăm să nu își facă nevoile peste tot. Pe atunci nu erau litiere și nisip, cârpele erau la mare căutare.

Uneori, unul dintre miei, se lipea de inima mea. De regulă, cel renegat de mama. Îmi plăcea să mă urc pe oaie, să o țin ca să stea cât mai nemișcată ca mielul să sugă și să trăiască. Și, trăia!

Mielul meu avea nume, îmi cunoștea glasul, venea când îl strigam.

În ziua sacrificării, sub diverse pretexte eram trimisă la bunici. Bocetele începeau când mă întorceam. Mâncam și plângeam de dor, de drag… Când am mai crescut, participam la tot procesul de pregătire a mielului…

Îmi place tradiția asta moștenită de la familia în care am crescut. Mi-am însușit-o! Am pregătită carnea de miel. Așteaptă să fie pusă la foc!

De ce un miel? Citesc povestea primului Paște din cartea Exod. Dacă sângele nu era pus pe exteriorul ușii tale, întâii născuți ai familiei mureau. Sângele mielului te salva de la moarte. Nu sunt întâiul născut, dar dacă aș fi fost, m-aș fi asigurat că tata a pus suficient sânge pe tocul ușii.

Citesc evangheliile și aflu că Isus Christos a fost Mielul Lui Dumnezeu fără cusur/perfect sacrificat pentru păcatele mele și ale celui ce crede în El.

Mă pregătesc de sărbătoare și am acceptat ca Mielul Lui Dumnezeu să fie jertfit și pentru mine. Am acceptat ca El să mă curățească prin jerfta Lui și să-mi fie Dumnezeu și Domn!

Mă pregătesc de sărbătoare. Între timp meditez, cercetez, mă las surprinsă de El…