vineri, 31 mai 2013

o perla in nisip

Inainte de a pleca la operatie, miercuri, dupa amiaza, am imprumutat o carte ... Aveam nevoie de ceva care sa imi distraga gandurile. Si ... m-a captat cartea asta. E o poveste despre Salmon si Rahav, parintii lui Boaz, strabunicii lui David.

De regula nu citesc povesti siropoase, romane - si de la cartea asta nu se face diabet in mod sigur. Am vrut sa vad ce abordare are autoarea despre aceasta poveste. Recomand cartea care mi-a prins toata seara de ieri si dimineata asta. Deja am inapoiat cartea spre marea surprindere a persoanei de la care am luat-o. "Adica ai terminat-o? E totusi grosuta!". Persoana respectiva nu stie ca am fost intr-un soi de competitie de citit si mai mult ... de cate pagini pe ora reuseam sa citim ... Am lasat ritmul mai moale ca nu mai sunt intr-o competitie acum. Poate ca mai sunt inca in competitie cu mine insumi ...

E o poveste de iertare, de rezolvare a conflictelor interioare, o poveste despre niste personaje din Biblie care  doar sunt pomenite insa nu ne sunt date detalii despre viata lor.

joi, 30 mai 2013

sunt unicat!

Aseara, iar am trecut printr-o operatie ... tot la dinti. Un prieten m-a intrebat in gluma: "da, tu unde ti-ai plantat dintii de ai nevoie de atatea operatii?" Desi am programat operatia cu o doamna chirurg ... se pare ca dintii mei sunt facuti special. Sunt un caz aparte. Radacinile de la dintii mei sunt prinse pe sub maxilar, unele s-au lipt de sept si la extractii, au o placere deosebita sa ramana acolo si sa isi bata joc de dentisti ... spre disperarea lor insa si a mea.

Operatia era programata de vineri, emotiile erau mari pentru ca anticipam cumva ca ma asteapta alte zile de dureri, calmante de "cal", antibiotice, afte si tot tacamul insa daca nu ar fi intervenit Domnul impreuna cu ingerii Lui cred ca o luam razna.

M-am rugat disperata, chirurga incepuse sa fie si ea exasperata ca nu poate scoate o radacina ce ramasese rupta  sub maxilar insa lipita de sept... dentista imi tinea fata in palme aratandu-mi ca imi intelege durerea, asistenta isi dadea tot concursul pentru a se termina operatia si a se scoate radacina buclucasa.

Dupa  trei ore si jumatate eram extenuata, radacina buclucasa fusese extrasa iar chirurga repeta ca asa ceva n-a mai vazut si intalnit ... nici macar in carti. Sa imi mai spuna cineva ca nu sunt unicat ... ca il / o trimit la chirurg.

Mi s-a dat reteta insa dentista vazandu-ma cum arat ... banuiesc ca eram cam alba, mi-a zis ca se duce ea la farmacie sa imi cumpere medicamente pentru ca ii e teama ca am sa lesin pe strada. Am ramas pe scaun si i-am spus asistentei ca intense rugaciuni am mai inaltat de pe scaunul din cabinet. Mi-a spus ca nu am fost singura care s-a rugat ...  Si ea s-a rugat sa isi puna Domnul mana peste chirurga, sa le dea lor intelepciune ce ustensile sa foloseasca sau sa trimita Domnul ingerii sa impinga radacina aia de sub os ca sa iasa afara. Asa m-a impresionat! Apoi am verificat telefonul si o prietena stiind unde sunt imi scrisese ca se rugase pentru mine si pentru operatie.

Desi arat ca dupa o extractie complicata ... ma simt binecuvantata de Domnul pentru ca a lasat, asezat langa mine oameni cu inima mare carora sa le pese de durerea mea, care inalta rugaciuni pentru mine, care nu ma lasa sa lesin pe strada, care se roaga sa nu  intervina complicatii si cer vindecarea locului cusut acum.

Ma intrebam daca cumva am probleme cu dintii pentru ca ar trebui sa vorbesc mai putin. Asistenta insa mi-a zis ca ea crede ca poate asa se lucreaza rabdarea, increderea, ... Ohh, da! Nu invat eu acu despre incredere de la Isaia?

miercuri, 29 mai 2013

fill the void

Maria recomanda acum doua zile filmul "Fill the void". E un film ce a luat multe premii, e popularizat, va fi ecranizat si in Romania. O productie realizata intr-o comunitate de evrei ortodocsi unde se aplica legea nazireatului, inclusiv fetelor. Deocamdata nu are subtitrare in limba romana ... e in limba ebraica.

Stirile sunt incarcate cu secvente de viata imbibate cu rautate. N-o sa gasesti la stiri pre des oameni zambind, daruind, facand ceva bun, omenesc ... Despre evreii ortodocsi nu cred ca am vazut vreo stire frumoasa. Vad insa stiri cu unii ce au scuipat si dispretuit public o doamna, despre faptul ca vor ca pana si autobuzele sa aibe locuri speciale pentru femei si barbati ... si multe altele.

Insa despre viata ce se traieste dincolo de stiri, aparent ... nu se vorbeste. Nu e o lume idilica nici acolo ... asta e clar. Si ei se imbolnavesc, mor, iubesc, se casatoresc, plang, rad, canta, danseaza. Au decis sa traiasca asa. Au decis sa asculte de ceea ce spune Domnul - asa cum au inteles ei. Si ... nu e treaba mea sa ii judec.

Prin prisma stirilor ai crede ca barbatii evrei ortodocsi sunt niste brute iar sotiile si fetele lor sunt niste victime ce stau acolo ca intr-o "inchisoarea". Numai ca nu e asa. Si ele la randul lor decid sa accepte acel mod de viata. Si ... se simt libere, implinite, fericite in limitele impuse de crezul lor.

Contextul in care traiesc ... cumva impune ca femeile sa aibe cariera, sa fie moderne, sa arate bine si daca nu arata ... nu valoreaza doi bani, sa nu aibe valori cum spune Biblia, sa domine pe oricine - de parca am fi in jungla. Cunosc femei ce au decis sa se casatoreasca, sa aibe copii si sa stea acasa. Cunosc femei ce sunt casatorite si stau acasa. Ce crede lumea despre ele? Multe ....

Am cateva  prietene care fac parte din categoria acestor femei si cu care am discutat despre alegerea facuta. Cumva m-au socat explicatiile ... Au decis "sa stea" acasa pentru linistea sotului, pentru binele copiilor si a casei lor. Dupa discutiile noastre am mai meditat, gandit, analizat si ... recunosc ca am judecat femeile care au decis sa faca asta prin prisma conjuncturii in care traiesc, le-am catalogat si clasat insa neintrebandu-ma cum as reactiona si ce as alege eu. Am uitat sau am prefeat sa uit ca fiecare dintre noi are dreptul sa isi faca propriile alegeri si ca platim pentru alegerile facute ... ca ne place asta sau nu.

Ma uitam la femeile din filmul asta si le-am vazut ca si-au inteles menirea. Ele sunt femei si menirea lor e sa aibe grija de casa, copii si barbat.

Nu sunt feminista, nu vreau sa am drepturi egale cu barbatii, nu vreau sa fiu pusa la sapat santuri alaturi de ei, taiat lemne in padure, construit case, la munci fizice grele. Niciodata nu voi gandi la fel ca un barbat - nici cele ce se isi fac operatii peste operatii ca sa isi schimbe sexul nu o pot face. Nu am auzit inca de operatii de schimbare de creier si eu stiu ca acesta e setat sa gandeasca si sa actioneze dupa cum a fost proiectat. Iar orice interventie in circuitul creierului si al organelor genitale, fac creierul sa devieze de la ceea ce fusese programat.

Sunt multumita cu viata ce o am? Ma plang de stress, de oboseala psihica, de multe ... si aud multe femei ca fac asta. De ceva vreme tot intreb fetele si femeile tinere ce isi doresc sa faca in viata, cum ar fi daca sotul sau viitorul lor sot le-ar spune ca isi pot permite sa le tina acasa si ar prefera ca ele sa nu mearga la lucru. Unele sunt total ingrozite: "dar am muncit degeaba pana acum? Eu vreau sa fac cariera! Dar eu vreau mai mult decat sa fac curat si mancare ... Da, nu-s gospodina insa vreau mai mult!" Se uita socate la mine si ma intreaba: "esti ok? Ce-i cu tine? Tu ai sta acasa? Tu crezi ca numai la atat sau pentru atat am fost create?"

"Numai atat?"

Numai atat inseamna: linistea sotului, copiilor si casa ta sa fie un mediu frumos si sanatos, linistit in care sa traiesti. Ce vrei mai mult? Sa fii vedeta? La ce iti foloseste? Vedeta esti o vreme ... apoi? In ce investesti? In altii? In ce vrea Domnul sa te investesti? Oare nu in primul rand in cei din casa ta?

Dupa vizionarea acestui film nu m-am decis sa ma convertesc si sa ma duc sa traiesc intr-o comunitate de asta ... Insa vizionarea acestui film a starnit in mine o furtuna de intrebari despre menire, mod de viata, implinire, binecuvantare.

marți, 28 mai 2013

iubesc un Rob!

Isaia, in capitolul 42, spune ca va veni Robul / Slujitorul  עֶבֶד `ebed {eh'-bed} sau cum am gasit in Lexiconcordance: slave, servant
    1a) slave, servant, man-servant
    1b) subjects
    1c) servants, worshippers (of God)
    1d) servant (in special sense as prophets, Levites etc)
    1e) servant (of Israel)
    1f) servant (as form of address between equals)

Dex-ul spune asa:
SLUJITÓR, -OÁRE, slujitori, -oare, s. m. și f. 1. (Astăzi rar) Persoană care slujește (pe cineva); servitor, slugă. 2. (Înv.) Oștean în slujba domnului țării sau a unui boier. ♦ Reprezentant înarmat al stăpânirii; poteraș, jandarm.
Si pentru rob:
ROB, ROÁBĂ, robi, roabe s. m. și f. 1. (În evul mediu, în țările române) Om aflat în dependență totală față de stăpânul feudal, fără ca acesta să aibă dreptul de a-l omorî. ♦ Om care muncește din greu. ♦ Persoană luată în captivitate (și folosită la munci grele); captiv. ♦ (Pop.) Deținut, întemnițat. ♦ Fig. Persoană foarte supusă, foarte devotată cuiva. ♦ (În limbajul bisericesc) Persoană credincioasă; creștin. 2. Om aflat în relații social-politice de subjugare, de aservire. 3. Fig. Persoană subjugată de o pasiune, de o preocupare copleșitoare, de o obligație.

Ieri, cineva a spus "noi suntem slujitorii celor in slujba carora ne-am pus. Problema e ca trebuie sa ne coboram sub nivelul mintii lor si sa le dam dreptate, sa le spunem ca sunt importanti, destepti, intelepti si intelectuali".

Pentru ca studiez aceasta parte din Isaia acum, imediat mi-a fugit gandul la Slujitorul / Robul Domnului. Isaia Il descrie: "Iată-L pe Robul Meu, pe Care Îl sprijin, Alesul Meu, în Care-Mi găsesc plăcerea!
Voi pune Duhul Meu peste El, iar El va vesti neamurilor dreptatea.
2 Nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe drum.
3 Nu va rupe trestia zdrobită şi nu va stinge mucul care încă mai fumegă, ci cu credincioşie va aduce dreptatea.
4 El nu va slăbi, nici nu se va descuraja până nu va aşeza dreptatea pe pământ. 
Şi în Legea Lui vor nădăjdui ostroavele!»" Isaia 42:1-4

Dumnezeu Tatal se sprijina, are toata increderea, isi gaseste placerea in Slujitorul / Robul Sau. Afirmatia aceasta este repetata de insusi Dumnezeu in Noul Testament si o gasesc scrisa in Matei 3:17 "Şi din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!". El e Alesul, Fiul Preiubit, Unsul, Trimisul, Calea, Adevarul, Viata, Lumina. El este Cel care vesteste neamurilor dreptatea si are Duhul Domnului peste El. Dar, cine sunt neamurile? גּוֹי gowy {go'-ee} rarely (shortened) גֹּי goy {go'-ee},  
1) nation, people
    1a) nation, people
        1a1) usually of non-Hebrew people
        1a2) of descendants of Abraham
        1a3) of Israel
    1b) of swarm of locusts, other animals (fig.)
 n pr m
    1c) Goyim? = "nations"
Pot fi descendentii lui Avraam, ne-evreii insa pot fi popoarele, adica toata lumea, indiferent de culoare, nationalitate, zona geografica.

Robii pot deveni robi cu forta insa unii devin si raman robi din dragoste. Stapanul Isi gaseste toata placerea in Robul Sau, in Cel ce a decis sa devina Rob, in Cel ce a decis sa faca lucrurile asa cum Ii plac Stapanului. Fiul a decis sa devina Rob ca sa faca ce ii place Tatalui si asta ... din dragoste. Ma copleseste dedicarea, dragostea, devotamentul ce le gasesc in relatia asta. Duhul Domnului este acolo impreuna cu Tatal si Fiul. 

Dumnezeu Tatal, Stapanul ii spune lui Isaia cum sa Il descrie poporului pe Fiul Sau preaiubit, Robul, Alesul, Unsul, Mesia, Lumina, Adevarul, Viata, calea. El va aduce Viata in cei care vor crede in El. Ii va ridica din starea lor, ii va revigora, ii va innoi. Va pune Legea Lui, adica Dreptatea, Cuvantul Lui in inimile lor si ei Il vor urma, vor crede in El. Nu va impune sa fie ascultat, nu isi va face publicitate, nu va vrea sa aibe rating, nu va aparea pe la toate posturile de televiziune alaturi de fete mai mult sau mai putin dezbracate, voluptoase si fitoase. Nu va merge la sala ca sa isi "faca" muschii, nu se va imbraca ca sa i se vada toate formele si ca sa fie cool. Nu va fi modern ca sa atraga privirile, atentia. Nu va face orice ca sa fie urmat. Tot ce va face va fi discret, tandru, plin de dragoste, blandete, bunatate si mereu va arata spre Tatal.

Mi-e greu sa fiu slujitoare, sa nu spun si eu cateva asa ... de bun simt. In acelasi timp, mi-e greu sa ma las slujita ... e ca si cum m-ar umili cineva daca face ceva pentru mine. Pot si eu sa ma descurc singura. Am invatat sa imi rezolva problemele oricat de grele ar fi ... Si, conceptiile astea de independenta imi ingreuneaza vederea mintii si inimii de a-L vedea, intelege si simti pe Domnul. Am fost educata ca numai cei mai putin educati sau cu un coeficient de inteligenta mai redus sunt servitori, slujitori insa Biblia mi-L da ca exemplu de Slujitor / Rob pe Insusi Fiul Lui Dumnezeu, pe Isus Christos (Yeshua HaMashiach). 

Studiind descopar din ce in mai multe si mai frapante idei si conceptii cu care am crescut, am fost educata,  idei care nu sunt conform cu Scriptura, cu ceea ce spune Domnul. Si trebuie sa decid: pe cine ascult? Cum? Sa devin o ciudata, religioasa, sectanta, retardata? Sau sa imi pastrez ideile si sa fac un soi de slalom in idei? Si, nu pot fi relevanta si asa? Nu stiu unde scrie in Biblie ca trebuie sa fiu relevanta insa cand aud cuvantul asta mi se mai increteste cate un pic parul ... 

Daca decid sa ascult de ceea ce spune Domnul vad ca descopar conceptii cu care trebuie sa lupt, pe care trebuie sa le scot din mintea mea ... trebuie sa imi reinnoiesc mintea cu ceea ce spune Domnul. Insa ascultand primesc Viata, putere, vindecare, mangaiere, alinare, iertare. Incep sa vad pentru ca Cel ce este Lumina traieste in mine. Si mi-i greu sa inteleg cum poate Trinitatea trai in mine ... insa ma vad schimbata si mi-i de ajuns. Imi place de Robul / Slujitorul Domnului ... Am incercat sa ma compar un pic cu El si mi-i teribil de jena ... 
Las Viata din mine sa se vada?
O las sa curga spre altii?
Las Lumina sa straluceasca? 
Las Adevarul sa ma schimbe? 
Traiesc conform Lui?
Pe cine ascult?
Ce ar spune lumea daca ar auzi ca eu iubesc un Rob, un Slujitor? 
Sau ce crede lumea cand aude ca pe mine ma iubeste un Rob, un slujitor? 

Vreau sa ma las iubita de Robul / Slujitorul Domnului si schimbata de El si vreau sa Il iubesc si eu. 

duminică, 26 mai 2013

binecuvantari pentru David Stefan Zbangu!

Pe la sfarsitul lunii septembrie, anul trecut, gasesc intr-o dimineata devreme usa de la birou larg deschisa, si uimita, o intreb pe colega mea ce s-a intamplat. Nu mai era chiar asa de cald si in special dimineata ... deci nu era de lasat usa larg deschisa. Imi spune ca spray-ul de curatat mobila s-a schimbat si ca cel nou miroase tare urat si i s-a facut rau. M-am uitat lung la ea pentru ca eu sunt cea care tine usile deschise de la orice miros si nu ea. In ziua aceea chiar nu mirosea spray-ul deloc, Asa ca i-am zis ca e rau cu ochi si ea m-a asigurat ca nu are nici un ochi raul ei. La acea ora ... "raul" inca nu avea ochi. I-au crescut un pic mai tarziu.
Lunile au trecut si micutul a crescut acolo la caldurica, am avut grija sa ii pun muzica. Daca cumva uitam ... facea scandal la maica-sa in burta si ea ma ruga sa caut o melodie ca sa se linisteasca pruncul ei. Am un post de radio preferat si ne distram ca pruncul salta in ritmurile muzicii ce le auzea in birou ...

A avut parte parte de discutii teologice, i-am provocat mama cu multe intrebari, banuiesc ca a ras si el cand noi ne distram de numa ...

I-am chinuit mama si i-am tot spus sa nu prea creada doctorul cand ii spune ce sex va avea copilul ca ... noi avem in familie un baiat care s-a nascut fata si care e  foarte frumoasa, blondina  si pe care parintii ei au numit-o Bianca. Stiam ce nume avea ales daca era baiat si ... la baby shower, David a avut parte de cateva surprize. Sambata trecuta, pe 18 mai 2013, micutul David a aparut printre noi.
Imi place sa spun ca m-am indragostit acu ceva vreme de un barbat frumos cu par balai ce stia sa cante, sa lupte, sa se roage, sa compuna melodii, sa isi apere turma care ii fusese incredintata si pe care il cheama David. Povestea lui David incepe insa mai devreme si genealogia lui are in componenta pe Avraam ... de fapt si  tatal lui, Haran, are un rol important. Dumnezeu incheie legamant cu Avraam, Isaac si Iacov. Urmeaza pe scena istoriei doisprezece barbati care au scris istoria timpului lor dand dovada de credinta, vitejie, ascultare .... insa dincolo de toate au fost oameni care si-au povestit istoria lor cu Dumnezeu copiilor lor. Primii trei din cei doisprezece fac prostii si tatal lor, Iacov le ia dreptul de intai nascut. Asa ajunge Iuda sa aiba parte de dreptul de intai nascut.

Un lucru important in genealogia asta e faptul ca femeia mai putin iubita, care se pare ca avea ceva probleme cu ochii (miopie) este cea care ii va naste copiii care vor duce mai departe numele lui Iacov si vor ramane credinciosi Lui Dumnezeu. Din Lea se naste Levi, deci levitii si preotia si din Iuda ... se va naste David si apoi Isus.

Iuda ramane vaduv si ... urmeaza episodul cu Tamar. Din relatia celor doi se naste Peret - despre care Biblia mentioneaza ca a fost cea mai binecuvantata si fericita familie. Pe linia genealogica a lui Peret apare Salmon - un alt barbat credincios din Iuda ce se casatoreste cu Rahav - femeia din Ierihon ce isi scapa viata ei si a familiei ei. Rahav este a doua femeie dupa Tamar ce intra ce nu e din poporul ales si care intra in el prin casatorie.

Salmon este tatal unui alt erou biblic, din Bethleem, adica din Casa Painii. Numele acestui erou este Boaz si are loc o alta casatorie, cu a treia femeie "straina" care se converteste la iudaism. Boaz si Rut sunt strabunicii lui David. Nu ma mira deloc ca David a fost crescut integru, credincios, ca Il stia pe Dumnezeu din povestirile bunicilor si strabunicilor, din minunile experimentate de acestia insa si de parintii lui. David va adauga in galeria marilor femei, o a patra ce nu face parte din Israel, pe Batsheba, care il va naste pe Solomon si care va duce genealogia mai departe, pana la Isus.
David este primul om din istoria Vechiului Testament care a inteles ce e harul si care s-a bucurat la auzul vestii ca este iertat si s-a comportat in continuare ca un om iertat. In Psalmii compusi de David Il descopar pe Dumnezeu ca si Creator, Rege, Vindecator, Preot, Domnul Ostirilor, Imparat, Rege, Razboinic, Izbavitor, Adapost, Stanca ... si lista continua. Insa tot de la David invat ca binecuvantarile ce le primesc trebuie sa le dau mai departe. De fapt, nu le primesc pentru mine ci pentru ceilalti. Daca le opresc la mine ... altele nu mai vin si uneori se transforma in blesteme.
I-am spus Oanei atunci si ii reamintesc ca i s-a dat misiunea de a educa si invata acest copil despre Dumnezeu, despre istoria poporului Sau, sa ii povesteasca minunile facute de Domnul cu poporul Sau insa si cu ea si sotul ei. Le doresc sa fie ca Iuda si Tamar, Salmon si Rahav, Boaz si Rut pentru micutul copilas.

Fie ca Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul celor douasprezece semintii insa si Dumnezeul vostru sa isi puna Mana peste voi si sa va creasca, vindece, sa va provoace sa va doriti din intelepciunea Lui, sa o cereti de El si asa sa il cresteti pe micutul David ce v-a fost incredintat.
Sa va gasiti Refugiul, Adapostul si Mangaierea in Dumnezeul lui David cautand Adevarul si lasandu-va iubiti de Cel ce este Dragostea insasi.
Sa dati mai departe binecuvantarile ce le primiti si din ceea ce invatati sa povestiti si altora chiar daca la inceput veti face asta timid, cu greseli gramaticale sau de exprimare, chiar daca veti mai uita din ce ati vrut sa spuneti.

Dumnezeul Triunic sa va schimbe, modeleze, cizeleze si sa va dea puterea sa va lasati schimbati dupa inima Lui ca sa cresteti un copil pentru gloria Lui iar voi sa vedeti parinti dupa inima Lui.
Asa sa va ajute Dumnezeu!

Fotografiile le am de la Oana Stefan Zbangu (mama lui David) si mi-a dat permisiunea sa le postez!

Multumesc! Te iubesc!

M-au trezit razele soarelui dupa ce picurii de ploaie aseara au creat un cadru si o melodie propice somnului. Vrabiile mele si-au baut deja cafeau si banuiesc ca ma cearta pentru ca am dormit un pic mai mult. Acum cred ca a ajuns mirosul de cafea la ele si ... fac o pauza de sporovaiala. In departare de aud niste ciori croncanind ... .

E ziua mea de multumire, e Shabatul meu. E o zi in care trebuie sa ma duc inaintea Domnului si nu ma pot duce cu mana goala ... trebuie sa aduc jertfe de multumire. Numai ca ritualul jertfelor s-a terminat. Ce pot sa duc? Cu o inima bucuroasa si multumita vreau sa imi reamintesc motivele care mi-au facut inima sa tresalte saptamana asta si pentru tot ceea ce mi-a dat Domnul sa-I multumesc.

Multumesc pentru viata, sanatate insa si pentru doctori, medicamente, cuvinte frumoase ce linistesc inima si mintea, zambete ce fac mai mult de o mie de cuvinte.
Multumesc pentru natura ce renaste dupa ploaie.
Multumesc pentru rasunsurile la rugaciuni.
Multumesc pentru durere si suferinta. Ele ma ajuta sa nu uit ca nu sunt vesnica aici si ca am un loc pregatit ACASA.
Multumesc pentru painea cea de toate zilele, pentru apa, sapun, haine si papuci.
Multumesc pentru inghetata si ciocolata.
Multumesc pentru oamenii noi ce ii aduce in viata mea.

Multumesc pentru ca imi deschide ochii sa Il cunosc, vad, aud, simt.
Multumesc pentru lacrimi, pentru vindecare, pentru dragostea cu care ma inconjoara in fata, in spate, in stanga, in dreapta, sus si jos.
Multumesc pentru legamantul pe care l-a incheiat cu mine prin jertfa.
Multumesc pentru iertarea ce am primit-o prin Isus Christos (Yeshua HaMashiach).
Multumesc ca Cel venit de Sus, Mielul Lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii, Cel promis, Cel despre care au vestit toti profetii este Lumina lumii, Viata, Apa, Painea, Cuvantul intrupat, Adevarul, Calea, Vita, Vindecatorul ...
Multumesc ca pot sa ii spun Abba (Tata) si asta datorita sangelui curs din Cel ce este jertfa perfecta, Fiul Sau. Acolo la cruce am fost infiata de Dumnezeu Tatal.
Multumesc pentru Duhul Sfant (Ruach HaKodesh) care L-a trimis in si peste mine ca sa ma invete, incurajeze, imbarbateze, mustre si care mi-L arata mereu si mereu pe Fiul si pe Tatal.
Multumesc pentru Cuvantul scris, Biblia.

Multumesc pentru oamenii dedicati Lui ce au studiat, cercetat si care au scris despre ce au descoperit iar scrierile lor ma ajuta si pe mine sa invat despre Cel cu care am incheiat legamant prin jertfa.
Multumesc pentru incurajarile scrise sau verbale ce le-am primit saptamana asta, pentru zambete, pentru o mana intinsa ...

Multumesc pentru ca ai poruncit sa am o zi de odihna, de multumire ... Tu m-ai creat si stii cel mai bine de cata munca e nevoie si de cata odihna.
Multumesc ca in ziua de odihna nu ma lasi sa trandavesc ci ma chemi sa stau cu Tine, sa povestim, sa iti multumesc, sa imi recunosc statutul de creatura, de fiica si sa te recunosc ca Dumnezeu, Creator, Tata.
Multumesc! Te iubesc!

sâmbătă, 25 mai 2013

Trăiți cu mâinile deschise!

Livius Puraci mi-a trimis o poveste adevarata.

"Odată, fratele Tipei, președintele Penticostalilor din România, a fost sunat de un director de CAP să meargă la o înmormântare. "A murit mama și pe ultimul drum va fi condusă de foarte mulți oameni. Vor veni directori, miliția, securiști. Trebuie să fie o predică foarte bună", și-a motivat cererea președintele CAP-ului - o funcție care pe timpul ceaușist era râvnită ca cea de director de bancă din zilele noastre.

După ce și-a pregătit o predică apologetică pentru serviciul funerar, fratele Tipei se pregătea să plece spre serviciul funerar. Cu câteva zeci de minute înainte i-a sunat telefonul în birou. La capătul celălalt era un băiat. "Cineva ne-a dat telefonul dvs. A spus că sunteți un om care ne puteți ajuta. Suntem patru copii săraci, nu am mâncat nimic de câteva zile...". "Dar voi nu aveți părinți?". "Mama e la spital de mai multe zile, iar tata... ne-a părăsit când eram mici...".

Pastorul Tipei a chemat un secretar, a băgat mâna în buzunar, i-a dat niște bani și l-a trimis la adresa copiilor să le ducă ceva de mâncare. Apoi a urcat în mașină și a mers spre localitatea unde avea loc serviciul funerar. Pe drum îi tot sunau în minte versetul iacovian "credința fără fapte este moartă". Până la cimitir aschimbat predica "La ce ar folosi o credință dacă faptele ei au murit?".

După ce a predicat directorul CAP-ului l-a invitat la masă. "Vă rog să veniți. Vor fi prezentă toată pleiada de aici. Am tăiat doi porci și un vițel". Pastorul a refuzat categoric și s-a îndreptat spre mașină. În fața acesteia îl aștepta un bătrân. Cu un picior de lemn, cu cârjă, cu o căciulă găurită de șoareci. Haina era plină de petece, barba lungă, neîngrijită. Și mirosul... Trebuia să stai la distanţă. Ca la bancomat.

"Trebuie să mă duci acasă", a poruncit invalidul. Pastorul l-a privit mirat. Era dezgustător. Inițial a vrut să-l refuze, dar s-a gândit că bătrânul o să-i reproșeze: "ai predicat despre fapte și acum?".

L-a urcat pe bătrân în mașină. A pornit. Moșul a început să strănute. Îi sărea scuipatul pe bord, pe parbriz. Mirosul era insuportabil. Fratele Tipei a deschis geamul. "Închide-l, eu sufăr cu curentu' ", aporuncit moșul. După câțiva kilometrii pastorul a fost ispitit să-l coboare în mijlocul câmpului! Nu mai suporta!

În final a ajuns. Casa bătrânului era de fapt o... Ruină. Acoperișul spart, vedea stelele din pat. Pereții ghioșați, cu mult moloz la temelie. Vedeai din casă afară. Gardul era de domeniul ... a fost odată. Ulucile căzute, bălării. O tentativă de limitare a proprietății. "Ajută-mă să cobor", a solicitat moșul. Pastorul l-a coborât tare greu. A deschis toate ușile pentru ventilație și hotărât dădea să facă stânga împrejur. "Nu pleci, trebuie să aduc ceva din casă". "Bunicule, stai liniștit, nu mai am timp, mă grăbesc". Și se urcă în mașină. "Te rog, te rog, nu pleca!", a spus săracul cu lacrimi în ochi. Fratele Tipei impresionat a coborât din mașină. Nu putea să treacă pe lacrimile unui infirm.

Încet, încet, bătrânul cu picior de lemn a intrat în casă, apoi a ieșit și a venit la mașină. Cu părul slinos, cu mâinile murdare, a băgat mâna în buzunarul hainei peticite. A scos un plic. "Eu sunt invalid de război, a spus fostul erou. Am o pensie de invalid. Toată viața din asta am trăit. Uite, am aici toate economiile mele. 5000 de lei. Te rog să-mi permiți să iau 10 lei. Îmi ajung câteva zile, până voi lua pensia. Restul de bani, ia-i și du-i la copiii aceia săraci!".

Pastorul a refuzat. "Tăticule, stai liniștit, vom rezolva noi cumva problema, cu biserica". "Te rog ia banii!". "Nu pot". "Omule vrei să mă trăznească Dumnezeu? Când ai vorbit la cimitir despre copiii aceia mi-a înfipt Dumnezeu un cuțit în inimă. Eu să am bani în casă și ei să moară de foame?". Și a început iar să plângă ...
Pastorul a luat banii rușinat. La cimitir fusese atâți oameni bogați. Pocăiți. Nimeni nu a fost mișcat de situația săracilor. Dar un sărac a avut inimă pentru săraci!

Când am auzit întâmplarea m-am gândit că președintele CAP-ului tăiase doi porci și un vițel. Dar n-a zis: "duceți și copiiilor aceia un kg de carne". El nu simțise cu ei. De ce? Nu trăise ca ei.

Să aveți mâinile deschise. E o lecție de fericire. nu ești fericit dacă nu faci pe altul fericit. Dintr-o palmă deschisă poate lua ce ai oricine. O mâna închisă e egoism. Dintr-o palmă deschisă se ia, dar se și pune.

Trăiți cu mâinile deschise! Așa a murit Isus Hristos. Dumneavoastră, eu, trebuie să fim mâinile Lui. Altminteri..."

nu va rupe trestia zdrobita si nu va stinge mucul care inca mai fumega

Niciodata nu m-am gandit ca Isaia (din punctul meu de vedere, o carte ce intra in categoria cartilor supergrele, pentru cei studiosi) imi va releva un Dumnezeu pe care nu L-am cunoscut, cum este descris de profet, niciodata. Tandrete, blandete, dragoste fara inceput si sfarsit, har, mila, indurare, vindecare, credinciosie, legamant dus la capat in ciuda faptului ca cel cu care se incheiase legamantul plecase la plimbare ... pe la zei.

Am inceput sa studiez capitolul 42 din Isaia si pielea mi se face ca de gaina. Dumnezeu ... ideea mea de Dumnezeu trebuie confruntata cu ceea ce citesc aici.
"1 Iată-L pe Robul Meu, pe Care Îl sprijin, Alesul Meu, în Care-Mi găsesc plăcerea! Voi pune Duhul Meu peste El, iar El va vesti neamurilor dreptatea.
2 Nu va striga, nu-Şi va ridica glasul şi nu-l va face să se audă pe drum.
3 Nu va rupe trestia zdrobită şi nu va stinge mucul care încă mai fumegă, ci cu credincioşie va aduce dreptatea."

Mesia (Mashia) e Cel in care se implineste profetia Lui Isaia. Cum mi-L prezinta Isaia? E Cel in care Dumnezeu Tatal (Abba) isi gaseste placerea. E Cel venit de Sus si peste care a pus Duhul Sau, El e Cel ce a vestit si vesteste dreptatea Domnului. 

Nu va impune ceea ce are El de spus, tot ceea ce face e discret, e bland, gentil, plin de candoare ... Dar de ce? Ce are El in vedere? Si ce urmeaza umple de lacrimi ochii mei. Isaia nu vorbeste trestiei si unei lumanari fumegande ci oamenilor. Trestia franta e omul care emotional, spiritual e frant, lovit, zrobit. E Cel care are nevoie disperata de ajutor, vindecare, putere, restaurare, dragoste, mila si har. Mucul de lumanare ce inca mai fumega e omul ce inca nu e mort, mort in pacat, de durere fizica, emotionala, psihica, mort din punct de vedere religios.

Unsul, Solul, Mesia nu a venit sa stinga viata ci sa o aduca celor ce vor sa o primeasca. El este Viata, El o da cui o cere. El e Cel ce aduce vindecare si restaurare, iertare si implinire. 

De multe ori imi doresc vindecare fizica .... uitand sau preferand sa uit ca durerea fizica vine de la o durere emotionala sau spirituala nerezolvata, una pe care uneori vreau sa o ascund sub pres, dupa vreun dulap, in debara .... Numai ca acolo nu se cicatrizeaza ci se agraveaza, cangreneaza si ... durerea urla in mine. Si asta ma frange insa nu ma rupe, nu ma omoara ...

E normal sa ajungi frant. E normal sa te simti ranit, umilit, jignit, facut pres, sa iti fie patata onoarea, sa iti fie puse cuvintele la indoiala, sa fii izolat de parca ai avea cine stie ce boala contagioasa, sa te simti dat afara din societate ... E normal sa vina o vreme si pentru pustiu .... 

Imi aduc aminte de vremurile mele in pustiu si lacrimile curg repede pe obraji, cand inima si totul in mine era frant, fumegand. Si atunci, tot Isaia a fost "trimis" pentru si la mine. Dumnezeu ne scoate din multime franti, fumegand, uneori pe faras aruncati de ceilalti. Ne duce in prezenta Lui, ne aseaza langa inima Lui ca sa ne armonizam bataile inimii, sa ne sufle din nou duh de viata, sa ne vindece, opereze si sa scoata pungile ulceroase pline cu durere, manie, remuscare, razbunare, ura, furie ce ne mananca incetul cu incetul. 

Am invatat ca nu e pacat sa intrebi "de ce?". 
Am invatat ca e normal sa cazi, ca e normal sa fii scos afara din multime ... 
Am invatat ca vindecarea, cresterea, restaurarea e opera Lui Dumnezeu facuta in liniste, deoparte ... nu in aplauze, nu in aclamele publicului dornic de spectacol.
Vindecarea vine iertand, incet, intr-un proces anevoios. Mai sunt episoade in care trecutul revine cu putere aruncandu-te in cel mai crunt si dureros moment starnind toate apele emotionale si reinviind totul. Insa, acolo, doar cu El, am invatat sa cer ajutor de Cel ce are puterea sa readuca viata in mine, sa ma restaureze, sa ma vindece. 

Poate ca din punctul de vedere al societatii sunt o epava, un gunoi, demna de neincredere .... sunt nimeni insa Datatorul vietii are alta opinie. Ma uit la modul in care L-a tratat pe Petru. A avut nevoie de o cadere , de o lepadare. De ce? Ca sa ii poata ajuta pe fratii lui sa creasca, sa Il cunoasca pe Isus Christos (Yeshua HaMaschiach), pe Mesia (Maschia). Am decis sa cred ce spune El si sa nu ma mai las influentata de parerea multimii.

De ce ingaduie Domnul in viata mea durerea fizica, emotionala, spirituala, psihica? De ce ingaduie caderea? De ce ma scoate din multime? Pentru ca tendinta mea naturala e sa ma ascund de El, sa fug de El. Multimea in care ma ascund ma va rani ... mai mult de cat mi-am inchipuit vreodata si ma va arunca afara din mijlocul ei. Cu bratele intinse sunt asteptata de Tata. Voi fi invaluita in Dragoste si acolo langa inima Lui imi voi spune off-ul, voi intra in proces de vindecare, iertare, restaurare. 

Cum sa nu Il iubesc?
Cum sa nu ma las iubita cand inima mea se simte in siguranta, cand in El mi-am gasit Adapostul, cand El e Ajutorul, cand imi sopteste cat ma iubeste, cand vad cata tandrete, blandete are pentru mine?

vineri, 24 mai 2013

dragostea trece dincolo de carapace

Mie imi plac povestile, la unele plang, din unele invat, la unele revin.  Vladimir Pustan povesteşte:

„ Am fost rugat să particip la o cununie ca să ţin locul unui coleg pastor plecat în America. M-am dus necunoscând pe nimeni şi fără nici o tragere de inimă pentru că nu era sectorul meu şi trebuia să fac ceva ce nu-mi plăcea. Nu ştiam că Dumnezeu voia să îmi dea o lecţie deosebită în seara aceea.

Eram în biserică, la amvon, când au venit mirele şi mireasa. Nu îi cunoşteam, localitatea aceea fiind departe de casa mea. A intrat ea prima, la braţ cu tatăl ei, care a dus-o până în faţa altarului. Nu mi-am putut desprinde ochii de la ea, indiferent cât de pocăit sau de înţelept aş fi fost în slujba mea de pastor … Cu toate că nu aveam voie să mă uit astfel, stăteam cu ochii holbaţi la ea cu groază şi oarecum cu repulsie. Nu avea decât jumătate de obraz; cealaltă parte era strâmbă, iar la un ochi nu se vedea decât albul, fiind întors în orbită.

N-am ştiut ce să cred în clipa aceea, iar când a intrat mirele am devenit şi mai confuz. A venit însoţit de mama lui la altar, un mire frumos – aşa băiat frumos nu mi- a fost dat să văd până atunci. Am făcut slujba, dar n-am putut să o fac bine. I-am declarat soţ şi soţie. El i-a tras voalul de pe faţă, a sarutat-o şi i-a lăsat voalul pe spate. NU îmi puteam desprinde ochii de la ei … Deşi o parte dintre cei prezenţi ştiau, eu nu ştiam … M- au invitat la masă: „ Doar puţin frate Pustan, eşti aşa departe şi trebuie să mănânci ceva.” M-am aşezat lângă tatăl miresei şi gândindu-mă că mireasa trebuie să fie teribil de bogată, i-am zis: ” Frate, e o nuntă frumoasă, superbă, cu aşa lucruri frumos aranjate pe mese … Dumneavoastră aţi organizat nunta?!!” El mi-a răspuns: ” Nu, frate Pustan, că noi suntem săraci lipiţi pământului. Mirele a făcut totul. Ei sunt bogaţi.” Am simţit că mă prăbuşesc. Zic: ” Ce s- a întâmplat cu fata dumneavoastră?”

Vroiam să ştiu dacă din naştere a fost aşa. Atunci au început să-i curgă lacrimile şi sa îmi povestească: ” Eu i- am făcut asta. Nu a fost fată mai frumoasă în cartierul nostru, poate nici în oraşul nostru, ca ea. Când a avut 6 ani, soţia s- a despărţit de mine, a plecat. EU nu am vrut să mă recăsătoresc, ci am rămas cu fata ca să o cresc, singura mea bucurie. În urmă cu un timp oarecare pe când era ultimul an de liceu, a venit într- o seară la mine şi mi- a spus: ” Tată, sunt plină de bucurie şi te rog frumos să mă ierţi dacă am întârziat. În seara asta, tată, am fost la biserică şi Dumnezeu mi- a vorbit în mod special. Începând de astăzi eu vreau să fiu copilul lui Dumnezeu.” Furios, i- am răspuns: ” Cu mâna mea te- am făcut, cu mâna mea te omor! Neam de neamul nostru nu ne- a mai făcut nimeni de ruşine casa. Te- am crescut până acum şi mi- am sacrificat viaţa; m- aş fi putut recăsători, dar n- am facut- o din cauza ta. Pentru că am vrut să fie aşa cum vreau eu să fie. Mă şi gândisem la copilul unui prieten deal meu cu care s- ar fi potrivit fata mea, om cu care făcusem armata împreună, vecin de- al nostru, om cu dare de mână.

De atunci am început să o bat sistematic. Ea mi- a răspuns: ” Tată, eu de Dumnezeu nu mă pot lăsa. Am investit tot ce am avut în El. Ţie ţi- a rămas doar dragostea de fiică. Lui I- am dat tot restul iubirii mele şi nu am cum să fac negoţ cu tine. TATĂ, nu că nu vreau să mă las de Dumnezeu, DAR NU POT SĂ MĂ LAS DE EL! Într- o seară, fiind mai beat ca de obicei, am trântit- o jos şi am lovit- o cu pumnii (nu ştiu câţi pumni i-am dat), după aceea cu bocancii în gură şi în cap. Au scos- o vecinii din mâinile mele şi au dus- o la urgenţă. Când m- am trezit din beţie, era la Reanimare. Când am intrat în salon, toţi medicii şi asistentele s- au uitat la mine şi mi- au reproşat:” Ieşi afară, brută. Puşcăria să te mănânce.”

Nu i- am putut salva nici ochiul, nici jumătate din obraz. A rămas paralizată. Cu un ochi nu o să mai vadă niciodată.” Le- am zis:” Vă rog frumos să îmi da- ţi voie să mă duc la ea să o întreb dacă m- a iertat.” Era toată înfăşurată în bandaje şi i- am spus:” Mă poţi ierta?” Ea mi- a răspuns: ” Tată, vorbim mai târziu că acum îmi e somn.” M- am dus din nou la ea şi am întrebat- o:” Mă poţi ierta?”, iar răspunsul ei a fost: “Tată, Isus Cristos Şi- a dat toată viaţa pentru mine. De luni întregi postesc să te văd întors la Dumnezeu şi am zis că pot să îmi pierd viaţa aceasta, să pierd ce am mai bun, dar tatăl meu să fie cu mine în cer. Am auzit că nu o să mai văd cu un ochi, dar nu- i nimic, Slavă Domnului, am mai rămas cu unul. Nu te îngrijora, o să vezi că o să fie bine.” M- am prăbuşit la poala crucii lui Isus Cristos şi mi- am întors şi eu viaşa spre Domnul. Dumnezeu mi- a mântuit sufletul, dar rana din inima mea, frate Pustan,nu- i vindecată decât în seara aceasta.

Pentru că luni de zile m-am gândit la ce aduc eu în faţa oamenilor acum, un rebut de fată, care nu mai are obraz. Cine se va căsători cu fata mea? Ce viitor mai are ea?” După ce tatăl mi- a povestit toate acestea, atât de mult l-am iubit pe mire, că m-am dus la el şi l-am sărutat. L-am întrebat: ” Ce ai văzut în ea?” Mi-a răspuns:” Frate Pustan, tu nu vezi cum străluceşte faţa ei? Nu îmi trebuie pe cineva cu carapace, carapacea vine şi pleacă ”

… Frumuseţea adevarată este frumuseţea sufletului, a unui suflet dedicat lui Dumnezeu. Acesta nu ni-l poate fura nimeni niciodată."(http://elly4god.wordpress.com/2013/05/09/dragoste-fara-limite)

intelepciune barbateasca

Înțelepciune bărbătească: O tigaie plină – te hrăneşte, una goală – te educă ... 

joi, 23 mai 2013

maini - Albrecht Dürer (1471-1528)

Am descoperit povestea unei imagini foarte cunoscuta ... mainile in rugaciune. Habar nu am avut (ca imaginea aceasta are o poveste si nu una oarecare ci una din care invat multe.

"În secolul al XV-lea , într-un oraş micuţ locuia o familie care avea 18 copii. 18! Pentru a-şi întreţine familia tatăl , bijutier de profesie era nevoit să lucreze chiar şi 18 ore pe zi pentru a le oferi mâncare. În plus se mai ocupa şi cu orice altceva găsea de lucru prin vecinătate. În ciuda condiţiei lor nevoiaşe, doi dintre copiii familiei, cei mai mari voiau să-şi urmeze visul lor, acela de a-şi valorifica talentul pentru desen. Ei erau conştienţi de faptul că tatăl lor nu-şi permitea să-i trimită să studieze la Academia de la Nürenberg.

După lungi discuţii noaptea în patul lor aglomerat cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul iar cel care va pierde va munci la mină şi va câştiga bani pentru a-l susţine pe celălalt să studieze la Academie. Apoi după ce fratele care va câştiga va termina Academia, după 4 ani îl va susţine pe celălalt să-şi completeze studiile, fie prin vânzarea operelor sale, fie muncind de asemenea la mină.

Apoi, într-o duminică după slujba de la biserică au dat cu banul, iar Albrecht Dürer a câştigat şi a plecat la Nürenberg. Albert a plecat în minele periculoase şi timp de patru ani şi-a susţinut fratele cu bani. Lucrările fratelui său au făcut imediat senzaţie. Gravurile lui, sculpturile şi pânzele cu ulei erau mai bune decât ale multor profesori, iar atunci când a absolvit ajunsese să câştige sume importante.

Când s-a întors în satul sau familia a dat o cină pentru a-i sărbători triumfala întoarcere acasă. După o masă lungă şi memorabilă din care n-au lipsit muzică şi râsul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei pentru a ţine un toast pentru cel mai iubit dintre fraţii săi, pentru anii de sacrificiu pe care i-a îndurat pentru că el să-si îndeplinească visul. Şi cuvintele de încheiere au fost: a si acum Albert, cel mai binecuvântat frate al meu, acum e rândul tău. Acum te poţi duce la Nürenberg să-ţi urmezi visul şi eu voi avea grijă de tine.”

Toate capetele s-au întors cu nerăbdare spre celălalt capăt al mesei unde stătea Albert. Lacrimile îi curgeau pe faţă palidă iar capul plecat şi-l mişcă dintr-o parte în alta, în timp ce repeta în continuu nu, nu, nu. În final Albert s-a ridicat şi şi-a şters lacrimile de pe obraji şi a privit spre figurile care îi erau dragi. Apoi, ţinându-şi mâinile aproape de obrazul drept a spus blând.” Nu , frate, nu pot să merg la Nürenberg. Este prea târziu pentru mine. Uite, uite ce au făcut cei 4 ani de muncă în mină mâinilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel puţin o data, iar în ultimul timp sufăr de artrită care mi-a afectat atăt de rău mâna dreaptă încât nu pot nici măcar să ţin paharul pt a toasta cu tine, cu atât mai mult să fac linii delicate pe pânză, cu pensula sau creionul. Nu frate, pentru mine e prea târziu.”

Mai mult de 450 ani au trecut. Până acum sute de capodopereale lui Albrecht Dürer, portrete, schiţe, desene in cărbune, gravuri etc. sunt expuse în orice muzeu mare din lume. Cel mai ciudat lucru este că ţie îţi e familiară doar una singură, a cărei reproducere o poţi avea acasă sau la birou.

Într-o zi, pentru a-i aduce un omagiu lui Albert pentru tot sacrificiul sau, Albrecht Dürer i-a pictat fratelui sau mâinile muncite cu palmele şi degetele subţiri îndreptate spre cer. Şi-a denumit opera simplu “Mâini”, dar lumea întreagă şi-a deschis imediat inimile spre capodopera sa şi a redenumit tributul iubirii “Mâini în rugăciune.”

Data viitoare când vezi o copie a acestei creaţii emoţionante, mai priveşte-o odată. Dă-i voie să-ţi amintească, dacă mai aveai nevoie că nimeni, nimeni nu reuşeşte singur."

miercuri, 22 mai 2013

"Multumesc!" pentru profesori ....

Suntem in perioada absolvirilor, graduarilor, a emotiilor de final de gimnaziu, liceu, facultate, .... si cred ca nu e prea tarziu sa spunem un simplu: Multumesc!" celor ce si-au tocit si intins nervii, si-au consumat neuronii si au atins culmile disperarii sau bucuriei cu noi, langa noi si pentru noi!
(Nu fac reclama la Cosmote).

luni, 20 mai 2013

binecuvantari pentru Sergiu si Lorena Profiri

Am ramas datoare mirilor cu cateva ganduri - binecuvantare. Si, cum cartea Ruth e una a harului Lui Dumnezeu, a binecuvantarii ce se revarsa peste cei ce vor sa faca din Dumnezeul Lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul lor, nu pot decat sa iau pe Boaz si Rut de exemplu.

Povestea incepe cu un tata, o mama si doi copii. Elimelek (Imparatia vine pentru mine) isi ia sotia, Naomi (placuta) din Israel, din tinutul semintitiei lui Iuda si pe cei doi baieti, Machlon (Boala) si Chilion (Distrugere) si pleaca in Moab. In Casa Painii, adica in Bethleem, era foamete si Elimelek vrea sa isi salveze familia de la moarte, preferand sa nu asculte de Domnul. Legea Dumnezeului lui Israel in care i se interzice parasirea Israelului, amestecul cu alte popoare, si pleaca in Moab. Neascultarea ... se plateste scump, ca intotdeauna.

In perioada celor zece ani, cei doi copii se casatoresc alegandu-si neveste din Moab, vrand sa devina asimilati poporului in mijlocul carora locuiesc. Machlon se casatoreste cu Rut (Prietenie), fata regelui Moabului iar Chilion se casatoreste cu Orpa (Incapatanata). Traducerea numelor pare comica insa ... vreau sa nu uit ca numele era dat dupa trasatura predominanta de caracter a acelei persoane.

Naomi isi traieste viata aratand spre Dumnezeu mereu si fiind un exemplu pentru nurorile ei pagane. Ramane vaduva si apoi foarte repede devine soacra cu doua nurori vaduve. Neascultarea sotului are repercursiuni asupra intregii familii insa si asupra familiilor ce intra in relatie cu ei.

Revine in Casa Painii insotita de nora ei care se converteste la iudaism inainte de a pleca din Moab. Isi anunta nu doar in comportament adeziunea la iudaism ci isi afirma sus si tare credinta in Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov. Isi lasa tatal ce era rege in Moab, isi lasa familia regeasca, traiul de printesa si vine in Casa Painii unde ajunge ... cersetoare pe pamantul unui om bogat - o ruda a socrului ei, culegatoare de spice. Nu isi da ifose de printesa, vedeta, nu cere ca Naomi sa o slujeasca, nu face nazuri. Isi castiga painea muncind si mai mult de atat, isi ingrijeste soacra care ramasa vaduva intrase in depresie.

Pe scena apare un barbat, necasatorit, care cauta in viata de zi cu zi sa implineasca Legea Domnului. Numele lui este Boaz - in El este putere si era nepotul lui Elimelek. Mai mult de atat, era seful Sanhedrinului din Bethleem. Boaz arata indurare fata de matusa lui, fata de femeia care o insotea. O vede pe aria lui si ... porunceste angajatilor sa lase pentru ea snopi plini, nu doar paie. Mai mult de atat, seara cand va pleca acasa, sa ii puna si grau copt sa duca acasa, sa nu plece cu mana goala.

Urmeaza scena rascumpararii si povestea se termina primind public binecuvantarea sfatului batranilor si a oamenilor din cetate.

Sergiu si Lorena, voi nu sunteti Boaz si Rut insa ... va provoc sa nu lasati in viata voastra sa se adevereasca zicala: s-a dovedit in istorie ca oamenii nu invata nimic din istorie.

Fie ca Domnul sa faca din voi doi, oameni care se lasa schimbati de Cuvantul Sau, care isi lasa schimbat caracterul si viata.
Fie ca Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov sa devina Dumnezeul vostru nu numai in teorie sau putin la suprafata ci si in practica vietii de zi cu zi. El sa isi puna mana peste voi, sa va vindece si sa va intregeasca facandu-va una in El. Sa va gasiti Adapostul, Mangaierea, Vindecarea, Iertarea, Placerea, Desfatarea in Cel este Dragostea insasi.
Sa faceti din Legea Lui pasiunea voastra, o pasiune pe care sa o transmiteti si imprimati in copiii vostri. Legea Lui, Cuvantul Lui sa devina Apa si Painea vietii pentru voi.
Sa fiti ca familia lui Avraam, Isaac si Iacov in ceea ce priveste credinta in Dumnezeu, increderea in El si in promisiunile Lui. Sa intariti casa tatalui vostru si a familiei noastre. Sa duceti mai departe credinta in Isus Christos (Yeshua HaMaschiach) invatandu-va copiii ca Biblia nu e o poveste de adormit copiii ci e o poveste de dragoste scrisa de Dumnezeu, Dumnezeul in care voi va incredeti.
Domnul Ostirilor sa va ocreasca, pazeasca, sfinteasca, curateasca si sa reverse binecuvantarile Lui peste voi. Sa va dea hrana de toate zilele si sa va tina lipiti langa inima Lui iar voi sa va lasati iubiti de El.
Asa sa va ajute Dumnezeu!
 Elena Profiri - soacra mare.
 Valentin Profiri - socru mare si fratele meu.
 Sergiu Profiri - mire si al doilea nepot din clan.

 Legaminte, verighete ...emotii.
Si au ramas singuri ... credeau ei.
Clanul Profiri - cu cativa membri lipsa.
Fotografiile sunt realizate de echipa Klic Media si postate cu permisiunea mirelui.

duminică, 19 mai 2013

locul ravnit de la "poarta cetatii"

Azi ma duc nunta! Al doilea nepot se casatoreste si ... m-am tot gandit ce sa ii doresc, urez ... cum sa il binecuvant. L-am intrebat cine va predica ca sa stiu cat se va spune unde e locul femeii si ce trebuie sa faca aceasta si cat de interesant si important e ca barbatul sa fie numit "domnul meu" si sa stea la "poarta cetatii".

Pana acum vreo doi ani cred ... am urat cateva personaje din Biblie si ele n-au nici o vina. E vorba de Sara, Rebeca, femeia perfecta din Proverbe 31, Maria sora Martei si a lui Lazar. Le-am urat pentru ca aproximativ 99 la suta din predicile de la nunti erau despre ele, erau standardul la care orice femeie trebuia sa ajunga. Daca nu aveai calitatile lor .... erai zero barat. Cumva parca erai indemnata sa devii surda, muta, oarba, roaba, sluga, nascatoare de copii, sa muncesti de sa-ti sara ochii din cap iar "the one" sa stea la poarta cetatii si toti sa il laude pentru cat de binecuvantat e cu nevasta lui. Imi amintesc ca ma analizam si nu vedeam la mine nici una din calitatile femeilor enumerate mai inainte si ... ma apuca furia intrebandu-ma: Dumnezeu ma vrea copia cuiva daca tot m-a creat unica?

Un foarte bun prieten de-al meu, care nu e crestin, m-a sunat intr-o zi si m-a rugat ies in oras ca trebuie sa ne intalnim ca sa imi spuna cea ... insa rapid. A venit impreuna cu sotia si super mega entuziamat ne-a povestit ca citise Proverbe 31 si citind textul i-au dat lacrimile ... era in extaz. Nu stiam daca ca ma pufneasca rasul sau plansul. L-am intrebat ce a vazut atata de emotionant in textul ala. "Pai nu vezi cat credit da Dumnezeu femeii in acel text? Nu vezi cata inteligenta, cate talente, abilitati si indemanare a pus Dumnezeu acolo? Ca ea e partenerul barbatului? Tu nu stii ca la poarta cetatii nu ajunge oricine?"

Oooo, "poarta cetatii" ... locul unde isi doresc barbatii sa ajunga. M-am apucat de studiat ce inseamna asta. E un loc construit, zidit, are ziduri, e acoperit, un loc mai inalt unde se inatlneste sfatul batranilor, printii si capii de familie din cetate, sat, oras. Insa nu orice cap de familie e in sfatul batranilor. Din nou, vreau sa nu uit ca expresia aceasta e data in contextul iudaic, povestile biblice se desfasoara in cadrul iudaic, deci trebuie sa citesc contextul istoric, social, cultural, politic si religios ca sa inteleg ce anume inseamna.

Evreii primesc legea pe Muntele Sinai si Domnul le spune cum sa faca cetatile, cine sa le conduca, cum sa se ia deciziile, cine sa faca parte din acel sfat care ia deciziile, cine e preot, cine e marele preot. Nu oricine era preot. Nu orice barbat avea o functie. Legea era clara, nu o respectai, mureai. Barbatii nu stateau toata ziua sa joace counter strike, poker sau la o bere cu baietii, nelipsitele seminte, discutii despre fotbal si masini .... si clar femei. Nu, barbatii trebuiau sa se duca la Templu, la sinagoga ca sa invete legea Domnului sau Tora si nu numai atat, ci sa traiasca conform ei, sa o aplice in viata lor.

In sfatul batranilor erau barbatii care stiau Legea ca pe Tatal nostru, care o traiau cu tot ritualul, erau oameni de afaceri, de-a lungul vremii isi dovedisera intelepciunea in decizii si sfaturi, nu fusesera vazuti pe la femeile cu ocupatii indoielnice, nu faceau afaceri murdare, aveau grija de orfan si vaduva.

In mod special l-am studiat pe Boaz. Am descoperit ca desi era tanar - avea cam 30 de ani si era destul de bogat, devenise liderul sfatului batranilor. Nu oricine avea dreptul sa convoace sfatul si .... barbatii din acel sfat nu stateau la o barfa de dimineata pana seara in piata sfatului. Ascultau cazurile, martorii, reaudiau pe unii, pe altii, studiau in amanunt ce se intampla ... si apoi luau deciziile.

Dar si barbatul femeii din Proverbe 31 este unul ce stia Legea Domnului, o aplica, avea incredere in nevasta lui, isi dovedise abilitatile de a face comert, ii stia pe comerciantii care faceau afaceri cu nevasta lui, avea incredere in sotia lui, ii aprecia calitatile, i le punea in valoare, o aprecia pentru abilitatile, talentele ei, ii arata respect in fata copiilor lor si nu o denigra trimitand-o la "cratita". Nevasta nu avea biroul in oras ci acasa. Comerciantii veneau acasa la ea cu ofertele, nu ii cauta ea si nu pleca de una singura sa incheie afacerile.

In cultura iudaica barbatii sunt educati inca de cand sunt copilasi mici ca barbatul este regele casei insa femeia este regina. El conduce si are grija de protectia casei si familiei, de hrana membrilor, de afaceri insa femeia va conduce casa, o va vopsi, va aranja mobila, va face meniul, va achizitiona lucrurile din casa pentru ca ea le stie locul, valoarea, pretul. va face asta numai daca este apreciata, valorizata. Daca nu ... in acea casa va fi un razboi tacit sau unul in care volumul pare mereu la maxim. Cand barbatul ajunge acasa, nu se apuca de jocuri, de seriale si fotbal, de o bere cu baietii la o terasa, de ... altele. Regele vine acasa ca sa se ocupe de trebuirile interne ale regatului sau, sa isi ajute regina la treburile casei, sa povesteasca cu ea si cu copiii, sa faca lucruri practice in casa avandu-si copiii ca ucenici, sa se roage cu ai casei lui, sa ii ajute sa Il vada pe Dumnezeu. El este Cel care Ii indreapta spre Domnul ... nu invatatorii de scoala duminicala, nu grupurile de femei, nu consilierii, nu predicatorii si pastorii.

Un barbat este rege in casa lui cand regina se simte iubita, apreciata, in siguranta in casa lor, are un preot pentru ea si copiii lor, are un razboinic care o apara, protejeaza. Abia dupa ce am inteles toate acestea, mi-am schimbat opinia despre femeile standard din Biblie. Si ... am mai inteles ceva. Domnul m-a creat femeie si nu sunt copia nimanui, nu imi cere sa fiu Sara, Rebeca, femeia din Proverbe 31. Imi cere insa sa fiu eu, sa fiu femeie si nu o mixtura de barbat-femeie.

Ieri, mi-a sunat nepotul si i-am urat sa devina unul din barbatii de la "poarta cetatii". Mi-a zis ca nu toti sunt chemati sa ajunga acolo insa ... daca Domnul vrea ca el sa devina unul din membrii de acolo, e disponibil.

In povestea din cartea Rut am mai gasit un pasaj care imi face pielea ca de gaina cand il citesc. "11 Tot poporul care era la poartă şi cei din sfatul bătrânilor i-au răspuns: – Suntem martori! Să o facă Domnul pe femeia care intră în casa ta ca pe Rahela şi ca pe Lea care, împreună, au zidit casa lui Israel! Să-ţi sporească puterea în Efrata şi să-ţi faci un nume în Betleem! 12 Fie familia ta, prin urmaşul pe care ţi-l va da Domnul din această tânără, ca familia lui Pereţ care i s-a născut lui Iuda din Tamar." Rut 4:11-12

Un obicei al oamenilor din Biblie e acela de a binecuvanta. Nu dorinte, nu urari, nu vise .... ci binecuvantari. M-am intrebat ce binecuvantare sa le fac si am recitit de cateva ori binecuvantarea facuta de sfatul batranilor si de poporul ce era martor la rascumpararea mostenirii lui Elimelek. E o binecuvantare profetie.

Ce cuvinte imi ies din gura? Sunt ele o binecuvantare? Spre mare mea rusine ... nu intotdeauna sunt - si mai ales la nervi. Dar, ma lupt cu mine si vreau ceea ce voai si Ioan Botezatorul "El trebuie să crească, iar eu să mă micşorez" Ioan 3:30

joi, 16 mai 2013

Labor Pain Simulation (on two men)

Shavuot ... Rut si Boaz

Una dintre controversatele povesti din Biblie este povestea lui Rut. Este controversata pentru ca se crede ca l-a sedus pe Boaz. Uit mai mereu ca nu stiu obiceiurile vremii, ca nu-s in papucii ei, ca obiceiurile de atunci par acum ridicole.

Povestea din cartea Rut se petrece dupa sarbatoarea de Shavuot care are mai multe nume sau ... sunt mai multe sarbatori condensate in doua zile.
Festivalul Saptamanilor - Exod 34:32, Deuretonom 16:10
Festivalul Secerisului - Exod 23:16
Ziua primelor fructe -  Numeri 28:26
Sarbatoarea primelor roade din secerisul graului - Exod 34:22
Ziua Adunarii - Deuteronom 18:16
Perioada in care s-a dat Legea.

Ma duc din nou la cartea Rut si vad ca atunci cand cele doua femei amarate, obosite, flamande, insetate ajung in "Casa Painii" adica in Bethleem, era vremea cand incepea seceratul orzului. Si vreau sa nu uit, imi reamintesc mereu ca nu traiesc pe atunci, ca trebuie sa ies din papucii postmodernismului, ca trebuie sa inteleg contextul vremii ca sa inteleg ce este scris acolo. Evreii din Betheemul vremii lui Rut si Boaz nu aveau combine, tractoare, balotiere. Totul era facut manual - si citesc despre Boaz ca era bogat. Tot din cartea Rut aflu ca Elimelek fusese un om instarit inainte de a pleca in Moab. Numai ca i-a fost frica ca o sa moara de foame in Casa Painii (Bethleem) si a plecat in Moab impreuna cu Naomi - sotia lui si cu doi baieti. 

Rut isi vede soacra napadita de amintiri, in depresie crunta si nu prea vrea sa moara de foame in Casa Painii asa ca o instiinteaza ca va merge la camp, sa culeaga spicele lasate de culegatorii de pe camp. Cersetorii si saracii au dreptul legal (dupa Legea Domnului) sa mearga in urma culegatorilor care sunt obligati sa mai lase spice de si cu grau, orz, secara in ele pentru cei ce vin din urma. Pot sa vad ca Naomi a fost un bun profesor de teologie - i-a explicat foarte bine Legea Domnului acestei nurori care a renuntat la idolii din Moab ca sa Il urmeze pe Dumnezeul Lui Israel.

O observ pe Rut si vad dedicare, o femeie ce stie ce inseamna munca si nu se simte umilita daca sta aplecata la cules de spice ca sa isi castige painea cea de toate zilele pentru ea si soacra ei. Pot sa vad bun simt, modestie, frumusete interioara, dedicare, delicatete, o tanara care stie sa isi potoleasca hormonii tineretii si sa nu isi "dea in stamba" cu tinerii ce venisera la cules si "agatat".

Treieratul e o munca grea, cu praf din belsug, soarele isi arata puterea si maiestatea in voie, norii sunt plecati la plimbare, apa e mai mult decat necesara, un umbrar e pregatit pentru perioada zilei cand din cauza soarelui spicele efectiv se fac pulberi ... si orice adiere este folosita de cei ce trebuie sa vanture orzul ca sa scoata gunoaiele si bucatile de  paie. 

Il observ insa si pe Boaz. Nu sta la birou navigand pe internet, jucand counter strike online cu ceilalti bogati din Bethleem, nu vorbeste la telefon urland ordine imbracat fitos si aratand ca o femeie deghizata in barbat. Isi stie lucratorii, stie cersetorii si saracii ce umbla pe pamantul lui ca sa culeaga spicele. Stie despre fiecare cate ceva, apreciaza, are grija ca lucratorii lui sa aibe cele necesare, e bine vazut de cei din fruntea cetatii adica cei despre care se spune ca "stau la poarta cetatii".

Boaz e un barbat ce stie legea Domnului si o aplica. Nu isi permite aventuri cu fetele pline de hormoni venite la munca. Nu isi permite sa stea cu ele la distractie cand acestea se odihnesc. Nu isi permite sa fie "modern", monden si cool.

Cand Rut vine si ii descopera picioarele adapostindu-se sub roba lui, ii cere protectie. Cu alte cuvinte ... ii cere sa accepte ca ea sa devina roaba lui, una dintre slujnicele din casa lui, de pe pamanturile lui. Nu era nici o propunere indecenta acolo, nu era vorba de avansuri, de ochi dulci sub clar de luna ... iar Naomi nu pare femeia care sa dea sfaturi de sedus barbatii. Decizia lui Boaz insa e alta ... mult mai buna. 

Ce valori aveau ei? Stiau Adevarul si numai in teorie ci cum se pune in practica. Traiau conform cu Legea Domnului, in curatie, in mila, indurare, pretuiau munca, onestitatea, modestia, bunul simt, credinta, increderea, responsabilitatea, curatia in relatii ... 

Boaz, rascumpara pamanturile lui Elimelek si i le inapoiaza vaduvei Naomi. Nu face numai atat, o cere in casatorie pe Rut si cei doi devin membri marcanti din genealogia lui Isus Christos (Yeshua HaMaschiach). 

Cartea Rut e o carte a harului ce se incheie cu o genealogie "ciudata". Vorbeste de Peret si despre Peret trebuie sa imi amintesc ca e nascut dintr-o ... relatie "scandaloasa". Iuda si nora lui Tamar. Insa despre Peret, mai stiu ca Biblia spune ca a avut o familie binecuvantata cum nu a fost o alta. Familia lor isi urmeaza cursul istoriei si pe scena apare Salmon. In timpul cuceririi Ierihonului, sub conducerea lui Iosua, este o femeie ce isi risca viata ca sa scape iscoadele sau spionii trimisi de Iosua. Nu avea o meserie prea ... de cinste. Insa devine sotia lui Salmon. Si Salmon acesta este tatal lui Boaz. .... Pfuuuu ... barbatii acestia din Iuda parca au o traditie de a-si alege sotii ce numai din Israel nu fac parte. Insa isi aleg femei care sunt credincioase, dedicate Domnului. Si traditia se duce mai departe, cu David, care se casatoreste cu Batsheba. 

Cine e Rut si Boaz in istoria Bibliei? Sunt bunicii lui David. Atunci sa ma mai mir ca David a fost om dupa inima Domnului? Ce fel de femeie sunt? Cum imi traiesc viata in asa fel incat sa devin o influenta mare in viata celor ce vin dupa mine? Pot sa ma scuz usor: nu sunt mama deci nu voi fi nici bunica. Si asta ma scuza in a-mi trai viata alandala?

miercuri, 15 mai 2013

celebrez Rusaliile!

La cincizeci de zile de la Paste se sarbatoreste Sarbatoarea Rusaliilor sau Pogorarea Duhului Sfant. Sarbatoarea asta nu incepe in Ierusalim ci pe Muntele Sinai, la  de zile de la primul Paste celebrat de evrei in Egipt. Ma gandesc la poporul proaspat iesit din Egipt care fusese obisnuit ca toate ordinele sa fie date cu tipete si batai, unde munca grea era ingreunata de presiunea umilintei, batailor si ticalosiei celor ce ii supravegheau. Acum ... calatoreau prin desert, aveau deasupra un nor ce se schimba dimineata si seara tinandu-le umbra sau facand lumina. In fruntea lor mergea Moise, Aron si langa ei era si Maria - sora lor. Si ... liderii astia trei nu urlau. Erau momente cand il vedeau pe Moise stand deoaparte, linistit ... stiau ca vorbeste cu Dumnezeu, apoi venea in fata lor sa le spuna ce urmeaza.

Se apropie de Muntele Sinai si Moise le spune din partea Domnului ca trebuie timp de trei zile sa se curateasca, sfinteasca. A treia zi urmau sa se intalneasca cu Domnul ... Exod 19:16-20
"16 În dimineaţa celei de-a treia zi au fost tunete şi fulgere, iar un nor gros acoperea muntele; sunetul trâmbiţei era atât de puternic, încât tot poporul din tabără tremura. 17 Moise a scos poporul din tabără ca să-L întâlnească pe Dumnezeu. Oamenii au stat la poalele muntelui. 18 Muntele Sinai era acoperit cu fum, pentru că Domnul S-a coborât pe el în foc. Fumul se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele2 se cutremura cu putere. 19 În timp ce trâmbiţa suna din ce în ce mai tare, Moise vorbea, şi glasul lui Dumnezeu îi răspundea. 20 Când Domnul S-a coborât pe vârful muntelui Sinai, El l-a chemat pe Moise pe vârful muntelui, iar Moise s-a suit acolo."

Au primit de la Domnul, de la Cel pe care L-au auzit pe Sinai, Legea, Cuvantul Sau dupa care trebuiau sa traiasca. Alegerea de a trai conform cu ceea ce scria in Lege aduce binecuvantarea sau blestemul. Alegerea apartinea fiecaruia in parte.

Despre o alta sarbatoare a Cincizecimii citesc in Noul Testament. Toti barbatii evrei erau in Ierusalim, asa spunea Legea si cine nu respecta porunca aceasta ... trebuia omorat cu pietre de catre ceilalti. De ce atata cruzime? Simplu. Sa piara raul din Israel. Neascultarea are un pret ce trebuie platit. Cei ce se aflau acum in Ierusalim, fusesera si cu 50 de zile mai devreme, la Paste. Atunci s-au desfasurat mai multe evenimente ... asistasera la un proces, unii fusesera martori la cruda bataie ce ii fusese administrata Galileanului. In secret, multi credeau ca El era Mesia. Nu prea aveau curaj sa se intrebe intre ei ... unii nu intelegeau ca Cel crucificat implinea Legea, profetiile, ca era Mesia si pentru cativa banuti isi vindeau prietenii, rudele .. 

Ucenicii si prietenii care deschis sau in secret credeau ca Isus era Mesia, s-au adunat impreuna si 
"Când a sosit Ziua Cincizecimii, erau cu toţii la un loc. 2 Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic2 şi a umplut toată casa în care şedeau ei. 3 Li s-au arătat nişte limbi ca de foc, care s-au împrăştiat şi s-au aşezat câte una pe fiecare dintre ei. 4 Toţi au fost umpluţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le dădea Duhul să vorbească. 5 Şi se aflau atunci în Ierusalim iudei, oameni evlavioşi din fiecare neam de sub cer.

6 Când s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas uluită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în propria lui limbă. 7 Toţi se mirau şi se minunau zicând: „Oare nu sunt galileeni toţi aceştia care vorbesc?! 8 Cum de îi auzim, fiecare dintre noi, vorbind în propria noastră limbă, în care ne-am născut?! 9 Parţi, mezi, elamiţi, locuitori din Mesopotamia, din Iudeea, din Capadocia, din Pont, din Asia, 10 din Frigia, din Pamfilia, din Egipt, de prin părţile Libiei dinspre Cirena, vizitatori din Roma, 11 iudei şi prozeliţi, cretani şi arabi, pe toţi îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrările măreţe ale lui Dumnezeu!“ 

12 Toţi erau uimiţi şi nedumeriţi şi se întrebau unul pe altul: „Ce vrea să însemne aceasta?“ 13 Alţii însă îşi băteau joc şi ziceau: „Sunt plini de must!“" Faptele Apostolilor 2:1-12

Acolo, se implinea o alta profetie despre care vorbeste Ieremia 31:31-34
"31 „Iată, vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un nou legământ,
32 nu ca legământul pe care l-am încheiat cu strămoşii lor, în ziua când i-am luat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcar că aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.
33 Ci acesta este legământul pe care-l voi încheiat cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: voi pune Legea Mea înăuntrul lor şi o voi scrie în inimile lor. Eu voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul Meu.
34 Şi nici unul nu va mai învăţa pe vecinul sau pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!», pentru că toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare, zice Domnul, căci le voi ierta fărădelegile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor.“ "

Sunt chemata sa celebrez aceasta sarbatoare, sa inteleg ce s-a intamplat, sa las Duhul Domnului sa imi explice, sa ma invete cum sa celebrez, de ce sa celebrez. Sarbatoarea nu e a mea ci a Domnului. Nu sunt eu sarbatorita ci Domnul. 
Sunt invitata sa celebrez.
Onorez invitatia sau raspund politicos ... "sunt ocupata!"