Sâmbăta trecută, odată cu zorii, eram pe drum. Era încă întuneric când ne depășesc în mare viteză ambulanțele și mașinile de poliție. Am discutat între noi că ceva s-a întâmplat. Când am ajuns acolo, aparent era doar o mașină puțin lovită, pasagerii din mașină discutau lângă mașină. Dar în dreapta, o mașină era cu roțile în sus, între bălării, probabil pasagerii plecaseră cu mașinile de ambulanță.
De la începutul conflictului dintre vecinii din nordul
țării noastre sunt destul de mult pe drumuri. Dacă sunt în viață este pentru că
Mâna Domnului a fost cu mine, cu noi, ne-a păzit, protejat și binecuvântat.
Aleg să stau cu David la povești. Da, cu David cel care a
păcătuit. Cu cel care a ales să povestească cu Domnul despre întrebările la
care nu avea răspuns, despre durerile trădării copiilor lui, despre păcatele
acestora, despre dezamăgirile pierderii prietenilor. David a ales să povestească
cu Domnul despre orice.
Ieremia face fel, poate mai puțin pătimaș.
Habacuc învață de la cei doi și își scrie profeția în
același ton.
Vreau răspunsuri la întrebările mele. Vreau să știu că
atunci când durerea urlă în mine, El e cu mine și mă aude. Vreau să înțeleg
lucrurile care se întâmplă cu mine, cu cei dragi mie.
În starea asta de vrere, de așteptare, David îmi spune “El te încununează cu bunătate și îndurare”.
Și eu nu-mi văd cununile de care vorbește David, uneori nu văd urmă de bunătate
și îndurare în mine …
Dar nu e
vorba de cununile pe care mi le-aș pune eu. El, Dumnezeu îmi pune cununa de bunătate
și îndurare. El se poartă cu mine cu bunătate și îndurare. El îmi arată, și își
arată, bunătatea și îndurarea față de mine.
Ieremia,
Habacuc, David și toată pleiada oamenilor Scripturii aleargă la Domnul ca să
fie încununați cu bunătate și îndurare. Aleargă la El când le mor cei dragi,
când moartea își întinde aripa, când robia macină și parcă extirpă poporul,
când ei cer de bine pentru cei dragi și urgia vine…
Stau cu
ei, învăț de la ei, și declar ca ei, “Căci, chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da
niciun rod, rodul măslinului va lipsi, și câmpiile nu vor da hrană, oile vor
pieri din staule, și nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în
Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!
Domnul
Dumnezeu este tăria mea; El îmi face picioarele ca ale cerbilor și mă face să
merg pe înălțimile mele.” Habacuc 3:17-20
Uneori nu mă văd și nu mă simt încununată cu bunătate și
îndurare.
Uneori eu nu văd, nu simt, dar El e la lucru, este în
control.
Și eu mă bazez pe El, mă-ncred în El chiar dacă ...
