miercuri, 9 septembrie 2009

ce sa cred?

Parintii mei au fost evanghelici, bunicii mei devenisera evanghelici cand parintii mei erau inca copiii, deci am crescut intr-un mediu evanghelic. Am invatat versete din Biblie. Stiam povestea nasterii lui Isus, stiam despre potop, despre exodul evreilor din Egipt, despre cum s-a despicat Marea Rosie, despre Iosua si celebra batalie in care soarele nu a apus pana nu au biruit evreii, stiam despre Iona si peste ala mare ce l-a inghitit. Dar la scoala am inceput sa ma confrunt cu alte idei ce spuneau ca am aparut din nimic, ca de fapt eram o maimuta evoluata, ca am evoluat din parintii mei - asta ma cam incurca, ca ei nu mai erau tineri cand m-am nascut eu si uitandu-ma la mine, la ei ma tot intrebam care si cum a evoluat. Apoi, unii mai indrazneti spuneau ca Biblia nu e adevarata, trebuie luata ca si o poveste cu ceva adevar istoric ... si e cam plina de contradictii, ca ideile sunt bune insa ... cam depasite, ... ca au mai fost si alte "fecioara Maria" dar cu alt nume, sau ca nu se poate asa ceva, ca ... nu e posibil ca Moise sa fi scris primele cinci carti ale Bibliei pentru ca nu exista sistemul de scriere, ca unele popoare nu au existat ci sunt fictive pentru a arata cat mai fabuloasa povestea ... si alte o gramada de idei si intrebari ce mi-au dat de gandit, m-au bulversat, pentru o vreme ... m-am crezut atee si ma credeam cool, dar perioada asta a fost scurta pentru ca am dat peste o carte pe care am citit-o pe nerasuflate. Cartea se numeste Marturii care cer un verdict.
Josh McDowell, un ateu convins pleaca intr-o cercetare de demolare a tuturor atuurilor in favoarea crestinismului si ... devine crestin cand vede ca toate dovezile lui cad urmarind cercetarile stiintifice si descoperirile arheologice.
Asa am aflat ca scrierea a inceput cu 2000 (doua mii) de ani inaintea lui Moise, ca popoarele despre care se credea ca sunt fictive au existat cu adevarat, in special hititii erau cei mai des controversati - au trait pe teritoriul Turciei de azi.
Cartea asta m-a invatat cum sa imi pun intrebari si cum sa caut raspunsuri.
Cat de veridice sunt faptele relatate? Cine le-a scris? Cui? In ce perioada? Unii dau date destul de tarzii pentru Noul Testament insa cercetarile arata anii 25 - 70 dupa Hristos - cand ucenicii si martorii oculari erau in viata si puteau contesta scrierile. Si mai mult de atat, citind evangheliile nu pot sa nu observ cum auditoriul este invitat sa aprobe veridicitatea celor spuse sau scrise si apoi daca ar fi fost prinsi mintind ar fi fost omorati cu pietre fara prea multe argumente.
Daca cred ceea ce cred e pentru ca vreau sa fiu sigura, sunt lucruri pe care nu le pot explica - dar asta nu inseamna ca ele nu pot fi explicate de altii sau ca nu au fost si sunt cercetate.
Recitesc Vechiul Testament insa din noua traducere a Bibliei unde masurile si cantitatile sunt explicate in note de subsol - parca lucrurile prind viata gandind in cantitati folosite si de noi, insa un alt aspect il vad de la un capat la altu al Bibliei si anume cerinta Domnului de a se respecta ceea ce spune El cu exactitate altfel ... mori. Alegi sa asculti in totul sau sa mori. Prima data pare socant si noi am fost educati ca avem adevarul nostru si adevarul e relativ si ... ca daca eu vad asa, tu trebuie sa imi respecti opinia si daca tu nu crezi ca mine, eu trebuie sa respect ceea ce crezi tu.
Ramane istorica intrebarea lui Pilat: "Ce este Adevarul?"
Eu l-am cautat, m-am framantat, L-am gasit si Adevarul meu e El. Despre El citesc in Biblie, despre care am descoperit ca e veridica, ca nu e plina de contradictii, ca e dovedita istoric si stiintific, ca imi spune o poveste de dragoste ce nu e basm si ca acceptand mesajul ei intru intr-o aventura ce imi schimba viata. Si a schimbat-o si se tot schimba, pentru ca sunt in proces nu de evolutie ci de devenire (transformare) asemenea lui Isus.

Un comentariu:

vyky spunea...

Nu, nu suntem un vis, o intimplare,
un lut de sine insusi framintat.
Ci ne-a zidit o Forta creatoare,
o-Ntelepciune fara de hotare.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne 'nduplecat.
Ci noi avem un duh si-o libertate
Si-o inima ce pentru ceruri bate.
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
N-ar fi simtit in veci de veci tarina
Surisul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstapinul mina
sa umple-n noi de simtamint fintina-
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Avem cu noi Scriptura ca dovada,
avem minuni si semne ne 'ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu sa-L vada
sa stea In fata Lui pe baricada!
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu-i calea noastra vesnic insorita,
nu-i viata totdeauna un palat.
Dar o traim, caci merita traita,
cind, peste lumea asta marginita,
Exista Dumnezeu cu-adevarat!
Nu, nu suntem neant! Ce fericire!
Supremul adevar s-a revelat.
Isus e-n noi, lumini si iubire.
Iar moartea e un zbor spre nemurire.
Exista Dumnezeu! Ce minunat!(costache ioanid)