Ziua mea incepe destul de devreme, citesc, ascult muzica, imi beau cafeaua si iau notite in acelasi timp, apoi in acelasi ritm ma pregatesc de lucru gandind deja problemele si situatiile zile, ingrijorandu-am de rate, de tratamente, de sanatate ... de mai stiu eu ce.
La birou ... vorbesc la telefon si in timp ce dau informatii eu scriu altceva sau sunt la computer rezolvand alte lucruri ...
In dimineata asta, ... am dat peste o intrebare provocatoare. Care e cea mai frumoasa muzica din lume? Nu care e stilul de muzica preferat. Ci ... care e cea mai frumoasa muzica? Sunt multe optiuni .... raspunsul insa poate e mai provocator ... e muzica facuta de ceea ce se intampla ACUM. E muzica facuta de taste in timp ce scriu, de zumzetul computerului, de vrabiile mele ce "discuta" galagioase despre grauntele cazute pe camp, de cainele ce e trezit din somn de o pisica sau ... un soarece ce face sporturi extreme.
Cu alte cuvinte, sa traiesc acum. Una din caracteristicile copiilor e ca ei traiesc in prezent. Adultii insa traiesc in razboiul dintre ieri si azi, pentru unii a castigat ieri, pe unii ii omoara maine.
Mi-am propus de ceva vreme sa pun frana ritmului in care traiesc si daca nu pot la lucru atunci incerc sa o fac in "timpul liber". Am realizat ca toate trec pe langa mine si eu nu le vad ... Vreau sa vad florile - avem un cactus ce mai toata vara a inflorit - azi cred ca ar trebui sa infloreasca ultima floare - o minune de floare, sa ma bucur de fluturele ce se incapataneaza sa danseze in adierea ce inca e calduta a vantului.
Copiii - traiesc momentul. Daca citesc o carte ... ei sunt eroii din ea, daca le spui o poveste ... te-ar inghiti cu ochii ... in timp ce eu ca povestitor spun povestea, mintea mi-i la meniul din seara asta, la lista de cumparaturi, la rate, la cine mai stie ce ...
Se spune ca cel mai fascinant pentru un copil e sa isi incalte ciorapii. Atata grija, atata fascinatie ... in special la fetite cand isi iau ciorapeii albi si subtiri ... Pentru mine ca adult toata fascinatia asta inseamna lene sau ... incetineala, sau prosteala ...
Isus ma atentioneaza "daca nu veti deveni ca niste copilasi ..." (Matei 18.3).
Doamne, adica vrei sa dau in mintea copiilor? Sa actionez in ritmul lor? Nu, sa ma bucur ca ei, sa am increderea ca ei, pasiune pentru joc, viata, sa privesc fascinata ce e in jurul meu, sa port rochia cea mai buna intr-o zi obisnuita, ... sa ma coafez cand nu e nici o ocazie, sa ma uit in ochii tai si sa ma bucur ca te vad si sa te intreb daca azi ai auzit iarba cum creste, daca vreo adierea ti-a mangaiat fata, daca ai admirat rasaritul .... Sa nu ma ingrijorez de ziua de maine, de rate, de haine, papuci ... Sa traiesc ACUM.
Avem trei pisoi acasa si au o placere deosebita sa se ascunda in presul de la usa si sa se joace de-a v-ati ascunselea. Imi place sa ma uit la ei, sa ii vad cum cu gheruta scotocesc prin pres si isi cauta fratii, cum reactioneaza cand dau de ceva moale si cald, cum se iau la tranta sau se spala ... sau cum se joaca cu soarecii pe care ii prind. Nu sunt fan pisici, ale noastre stau afara ... dar frana pentru ritmul alert inseamna si privitul pisicilor ...
Doamne, ma uit la motanii de pe terasa, se joaca, dorm, alearga dupa soareci, dupa propriile cozi, se distreaza, nu se ingrijoreaza de mancare, de frig, de ... nimic. Ei se bucura ... ACUM.
Ca sa am o viata traita din abundenta, inseamna sa traiesc in PREZENT, nu in DUREREA lui ieri, nici in GROAZA lui maine. Trebuie sa am o viata organizata si sa traiesc responsabil dar in acelasi timp ... nu vreau ca asta sa imi fure bucuria de a trai in prezent, de a vedea semnele de dragostea ale Lui Dumnezeu in nori, flori, curcubeu, adiere a vantului, in joaca motanilor, in aroma strugurilor, merelor, perelor, in mirosul de zacusca, in aroma de cafea ... in sunetul muzicii a ceea ce se intampla acum ...
Vreau sa redevin copil si sa privesc fascinata ceea ce se intampla ACUM, sa nu ma ingrijorez de maine ci sa ma bucur de ceea ce imi dai Tu ... ACUM ... sa ma asez in poala ta si sa ascult ce poveste vrei sa imi spui ...
Vreau sa ma bucur cu Tine, in Tine si de Tine ...
5 comentarii:
O zi începe iarăşi şi zorile-şi arată
Mă plec smerit spre Tine, iubitul nostru Tată
O, Tată sfânt, al zilei şi-a nopţii pe pământ
Ce mare eşti Tu Doamne şi ce măreţ, ce sfânt!
În zori de dimineaţă Te chem în viaţa mea
Să-mi dai a Ta putere, ca să mai pot lupta.
Că nu ştiu ziua asta ce va aduce ea
Dar ştiu că biruinţa, Tu, Doamne, vei avea.
În astă zi, Părinte, îmi toarnă sănătate
Să nu produc ruşine, să fac numai dreptate
În astă zi dă-mi pâinea ce corpul să hrănesc
Să prind iarăşi putere să pot să Te slăvesc.
Răbdare, bucurie şi pace să îmi dai
Căci ştiu, iubite Tată, căci numai Tu le ai
Din ceas de dimineaţă Te chem să mă însoţeşti
Şi orice cale a vieţii Tu Doamne să sfârşeşti.
eu ma bucur de fiecare poezie ce o postezi;)
Cea mai frumoasa muzica pentru mine este muzica lunii, muzica noptii in care primii solisti sunt greierii; muzica in ritmul careia danseaza in mersul lor continuu; este muzica inimii mele atunci cand este plina de pace, atunci cand da ce are mai bun pentru Cel Atotputernic; este muzica Cerului, care ma pregateste pentru marea vesnicie.
Ai dreptate cu pledoaria pentru ACUM TRAIESTE, ACUM BUCURA-TE, ACUM FII AICI CU TRUP SI SUFLET.
dar de clipocitul apei din rau, de melodia unei "gasti" de broscoi ce incearca sa le cucereasca pe broastele din balta, de sunetul pe care il face iarba cand creste ... ?
da, si astea :) cat despre sunetul pe care il face iarba cand creste, si acesta este sunetul linistii! cel mai frumos :)
Trimiteți un comentariu