vineri, 25 septembrie 2009

dragoste ilogica


Am crescut auzind despre Dumnezeu, am citit despre Dumnezeu, am acumulat cunostinte cat mai multe despre El. La varsta intrebarilor si framantarilor am cautat dovezi daca ceea ce spune Biblia e adevarat si ... e adevarat.
Dumnezeu, era teorie, concept - credeam ca ceea ce spune El e adevarat, credeam ca si-a dat Fiul sa moara pentru mine, credeam ca sunt pacatoasa, ... si e atata de bine ca a gasit si solutia ca eu sa nu mor ca sa merg in cer, El poate face minuni, El e maret ... Eram credincioasa, cautam cat mai multe cunostinte ...
Un singur aspect despre El imi dadea de lucru - dragostea Lui.
Eu, om normal cum sa spun ca Il iubesc, ca ii vorbesc ...? Asa la nivel de idee merge dar in fapt ...
Si apoi ... El e nevazut, e sus ... cum pot eu muritor de rand sa vorbesc cu El? Sa ma rog? Cum? Ideea de intermediar nu mi-a placut niciodata, nu imi place nici in relatiile de aici, daca e de vorbit cu cineva vreau sa vorbesc eu, personal, fata in fata, nu altcineva. Pana la urma eu ma raportez la Dumnezeu si nu vreau sa ma ascund dupa fusta nimanui.
Asa ca dincolo de concept si cunostinte am avut curiozitatea sa Il cunosc personal, ca un explorator sa ma apropii pas cu pas. Mi-a fost greu sa trec de la Dumnezeu concept, idee, ... la Dumnezeu Persoana. O Persoana ce iubeste, ce se manie, ce se misca, ce face lucrurile sa se schimbe, ce aude, vorbeste. Cu ochii mei nu il pot vedea fizic si asta mi-a dat de furca pentru ca imi era greu sa cred ca numai simtind il pot percepe.
Inima a fost cea care il percepea, care ii simtea prezenta insa imi ziceam ca e bleaga, ca prinde posturi straine ... credeam ca mintea e cea care dicteaza inimii ce sa creada si ce nu ... se pare insa ca mintea mea era cea bleaga pentru ca inima e cea care gandeste si dicteaza mintii.
Am inceput sa simt dragostea Lui cu cat citeam si aprofundam cunostintele mele despre El, dar mintea cerea explicat ceea ce simteam ... si ratiunea isi spunea cuvantul. Cum sa simtit ce nu vezi? E ok sa crezi in cineva mai mare ca tine. Da, avem dovezi incontestabile despre creatie, despre potop, despre Isus, despre apostoli, despre orice este scris in Biblie, deci e corect sa cred insa ca la sa Il las pe Dumnezeu sa ma iubeasca ... mai mult decat ideee ... asta era riscant.
Si mai riscant era ca El a spus ca daca cred in El, El vine in mine si ma schimba ... si-mi era teama ca ma va schimba si ... daca nu voi mai sti cine sunt? Unii au teorii de oameni cu creierul spalat si ... eu nu vreau sa devin leguma ....
Si inima mea simtea mai puternic dragostea Lui, mai mult ... tanjeam sa fiu iubita, asa cum sunt, cu ideile mele nastrusnice, cu ciudateniile mele, ... dar era ilogic ... In acelasi timp tot ce imi era in putinta in mine cauta sa Il cunoasca. Orice carte citeam imi spunea despre dragostea Lui, mesajul transmis era sa il las sa ma iubeasca, sa accept dragostea cu inima ...
Citeam povestile celor ce s-au lasat iubiti ... dar mi-era teama, ce va fi cu mine ...? Voiam sa fiu iubita ca ei, sa simt si eu ca El are grija de mine, sa simt ca ei, sa vad minuni .... dar asta cerea sa accept dragostea ...
Imi place ce spune Sf. Augustin: "inima noastra a fost creata cu un gol ce nu poate fi umplut decat de El". Adica oricata cunostinta as pune despre El, golul meu tot gol e ... Sa il las sa ma iubeasca, sa intre in inima mea, in mine, ...
Doamne, dincolo de concepte, cuvinte, cunostinte, minuni, ... Tu vorbesti despre o dragoste ce mi se pare ilogica ... tot ceea ce cred despre Tine nu ma ajuta cu nimic ... sunt doar toba de carte ... sunt doar un om ce isi insuseste ideile tale insa numai intelectual ... viata mea e mai jalnica, ma simt pierduta in timp si spatiu ... nu-mi mai pasa cat ma voi schimba, nu-mi pasa ca voi fi ciudata, nu-mi pasa ce vor zice altii ... schimba-ma, vreau sa-mi las inima deschisa, vreau sa ma Te las sa ma iubesti, vreau sa vad minuni ...
Nu m-am teleportata pe luna sau printre stele insa ... a disparut durerea sufleteasca, inima mea jubila ... mintea s-a relaxat ... si ceea ce era idee capata sens si era logic ....
Asta nu inseamna ca merg de atunci numai printre petale de trandafiri, sau plutesc pe nori pufosi ... daca ma gandesc bine furtunile sunt la ordinea zilei, dar orice ar veni eu am incredere in Tine, in Tine ce esti Persoana, esti Dumnezeu personal, real, prezent ...
M-am schimbat. Daca pana atunci nu stiam cine sunt si ce caut aici, acu stiu. Mintea nu mi-i spalata ca sa devin leguma. E spalata in dragoste si nu in a mea ca as fi tot vai de mine ci in a Ta ...
Si ... dragostea are sens experimentata nu explicata.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Nimic nu sunt, un strop de tina
In care ai pus un bob de grau.
Un ciob in care aprinzi lumina
Pustiu din care, Tu scoti un rau.

Ref. Nimic nu sunt, o cupa sparta
Din care faci un heruvim
Sunt omul care Te-am dat la moarte
Fara sa-mi piese de-al Tau suspin.

Nimic nu sunt, un rob netrebnic
Chemat ca jugul Tau sa-l port
Sa dau deoparte piatra cea rece
Cand Tu dai viata, celui mort.

Ref. Nimic nu sunt, o trestie franta
Din care faci, toiag de fier
O luminita fumeganda
Ce maine fi-va o stea pe cer.

Nimic nu sunt, doar Tu esti totul
Si Tu te-ai dat ca pret al meu
Facand din pieptul meu, chivotul
Ce-l poarta in el, pe Dumnezeu.

Ref. Nimic nu sunt, nimic sub soare
Dat Tu te-ai dat pentru nimic
In veci sa fii, mereu mai mare
Iar eu in veci, mereu mai mic

Adelina spunea...

Buna.. foarte bun articolul...descrie asa de bine si trairile mele si cred ca si a multora...cred ca face parte din procesul nostru pana mergem in CER..a fost interesant sa ma regasesc in toate cuvintele tale scrise! Inca sunt plina de intrebari..dar multumesc Cella pentru ce ai scris! Domnul sa te rasplateasca!