sunt logodita ...

Inventatorul oglinzii isi tinea opera inchisa in camera de lucru insa in fiecare seara mergea si se incuia in aceasta camera stand acolo ceva vreme. De fiecare data iese plans si trist. Nevasta lui a inceput ingrijorata sa ii puna intrebari ce e cu el, ce se intampla insa multa vreme el nu a vrut sa spuna nimic, ea insa a insistat si el a dus-o in camera de lucru si i-a zis ca de cate ori se uita in ea aparea tatal lui de care ii era atata de dor si ciudat e ca tatal cand il vede ca plange, plange si el.
N-as fi vrut sa fiu in locul sotiei ca m-ar fi pufnit rasul de numa.

Oglinzile si cei de langa noi ne "ajuta" sa ne vedem valoarea. Pentru unii valoarea consta in frumusete, pentru unii in muschi, pentru unii in abilitati si talente, pentru unii in bogatie si lux, pentru unii in diplome si premii ce ii ajuta sa vada cat sunt de inteligenti.

"Ia uite-l pe asta, cred ca s-a spart oglinda dimineata cand s-a uitat in ea", "mama mia, la asta i-a uitat Dumnezeu masura" (poate fi inaltime sau greutate), "uite ce picioare are asta, poti juca X si O", ca sa nu mai spunem de nas, urechi, gat .... marimea dioptriilor (aragaz cu 4 ochi, fund de sticla) ...
Sunt cateva din expresiile cu care am crescut sau crestem, si ... viata e ca un slalom printre aceste expresii.
Cine imi da valoare? Oglinda? Daca nu am 90-60-90 sau pentru baieti nu stiu cat ... e jale? Daca depasesc greutatea perfecta sunt balena sau elefant? Daca nu am aptitudini de sportiv sunt o epava? Daca nu am voce sunt un rateu? Daca nu sunt cel/ca mai buna degeaba m-am nascut? M-am nascut numai sa fac umbra pamantului?
Nu cred ca voi pricepe niciodata pe cei ce pe strada au obiceiul de a comenta usturator despre oameni. Insa nici pe cei ce vrand sa scape de propriile defecte arunca replici dureroase in altii.
Si totusi am vreo valoare? Si daca da, cine mi-o da? Se pare ca nu oglinzile, societatea, uneori nici prietenii sau familia, nici scoala ... e o problema generala, unii nici nu se uita in oglinda, unii nici nu ridica privirea ca sa ma vada si pe altii uitand-se luuuuuung ... si vine depresia, bulimia sau anorexia, innecarea statutului de "nimeni" in alcool, droguri, sex sau altele ....
Doamne, ce e cu noi? Ce-i cu toata nebunia asta a valorii? Cine ne-o da? Unde sa o cautam? Tu ce zici despre asta?
Psalmul 8:4-5 spune: "Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa il gabi in seama? L-ai facut cu putin mai prejos decat Dumnezeu si L-ai incununat cu slava si cu cinte".
Adica Tu esti cel ce mi-ai dat abilitatile, talentul de bucatar, croitor, comerciant, mediator, vanzator, inventator de lucruri utile casei mele, cioban, pietar, frizer, frezor ....? Aaaa, pai stii nu m-am gandit ca asta e talent ca vezi Tu ... nu e asa important ca scriitor, manechin, cantaret la opera sau alt gen de muzica ... sau altele ce te scot in fata ...
Nu imi vad valoarea pentru ca ochii mei nu vad razboiul spiritual, nu ascult ce imi spune Dumnezeu, nu accept valoarea data de El.
Am trecut prin multe perioade in relatia mea cu Dumnezeu. Prima data eu eram urata, greu de modelat ... eu eram lutul si El, olarul. Ne-am mai cunoscut un pic, dar nu eram gratioasa sau desteapta; eu eram oaia iar El era Pastorul. Urmatorul nivel a fost de slujitor si El Stapan ... dar ne-am cunoscut si mai mult si ... El m-a infiat, m-a facut copilul Lui prin sangele de pe cruce, El era Tata si eu fiica.
Vremea a trecut si mintea mi-a mai venit la cap iar relatia noastra s-a maturizat si am devenit prieteni iar de la o vreme mi-am dat seama ca El ma curteaza, ca El e indragostit de mine.
wooooow, El .... Dumnezeul cerului si al pamantului indragostit de mine? Cosuri, nas stramb sau coroiat, picioare lungi sau scurte, groase sau subtiri, slab sau gras, abilitati artistice sau casnice ... nu se poate ...
Ba da ... El este Mirele ...
Ne-am logodit, inelul e pe degetul meu si ... Il astept.
Oglinzile? Cine are nevoie de ele? Opinia celorlalti? E treaba lor cu opinia lor.
Asa cum sunt, imperfecta, fara talente de VIP sunt logodnica Regelui Cerurilor, Il astept ...