luni, 28 septembrie 2009

vreau sa ma intorc ....

Am citit o poveste despre un calugar batran din anii 1600 ce avea un grup de voluntari care mergeau si ingrijeau de negrii ce trebuiau sa fie vanduti si de cei "refuzati" din cauza bolilor, ranilor.
Intr-o zi acest batran impreuna cu grupul sau au mers la un bolnav mai mult in putrefactie. Cei ce-l insoteau nu au putut intra din cauza mirosului, efectiv au fugit. Acest batran a intrat, si plangand striga dupa ei: "Intorceti-va, e Isus. Sunt ranile Lui. Intoarceti-va va rog ... Intoarceti-va ..."
Nu ma gandesc la rani fizice ... ma gandesc la cele sufletesti si la cati pe langa care am trecut ... am fugit, mi-am pus ochelarii de soare sau cei de cal si am trecut mai departe ...
Doamne, nu Te-am vazut pe Tine in ei, nu am vazut ranile Tale, nu am fost atenta, sensibila ... iarta-ma pentru ca n-am vazut, n-am vrut sa vad, ... am fugit ... n-am dat timp, dragoste, incredere, alinare, ... n-am vazut valoarea pusa de Tine in acea persoana .... Nu vreau sa Te vad numai in nori, flori, pasari si sa trec pe langa oameni cu capul in nori ...
Deschide-mi Te rog inima, ochii ... si da-mi putere sa vad, sa aud, sa simt ...
Vreau sa ma intorc ...

2 comentarii:

Anonim spunea...

Cine este aproapele meu?
Aproapele nostru este oricine este proprietatea lui Dumnezeu.
Aproapele nostru este orice persoana care are nevoie de ajutorul nostru.
Aproapele nostru este orice suflet ranit si zdrobit de vrajmasul.
Legea lui Dumnezeu ne indreapta privirea catre iubirea suprema a Tatalui nostru.
Dumnezeu L-a dat pe singurul Sau Fiu pentru a salva omenirea cazuta in pacat si pentru a inalta astfel Legea.
Doar a te gandi sa faci binele nu are nici o valoare.
Dumnezeu primeste doar faptele efective prin care facem binele altora.
Religia curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve, in necazurile lor, si sa ne pazim neintinati de lume

ligia spunea...

merită meditat la ceea ce ai scris. Dacă am avea puterea să fim alături de cei ale căror răni sunt adânci şi nu găsesc un loc unde să plângă, cu siguranţă inima noastră s-ar asemăna mai mult cu a lui Isus Hristos.