E vreme de criza, e vreme de alergat pentru o bucata de paine, e vremea cand TREBUIE sa muncesti pentru o casa, pentru a putea trai insa ... parca e alergare dupa vant, parca totul piere ca un fum, parca orice as strange e pus in buzunarul rupt, parca muncesc degeaba ...
Si parca toate isi dau concursul ca sa stai pe drumuri cat mai mult, sa muncesti pana nu mai poti, sa cazi de oboseala iar cand e vorba de stat cu de vorba cu Dumnezeu asa te apuce somnul, daca e de mers la biserica vine "boala de biserica" - manifestata prin usoare ameteli si vagi dureri de cap, ciorapii se rup, tocurile la pantofi sunt julite sau rupte, bluza pe care voiam sa o port e patata sau am ars-o cu fierul ... si toate astea tocmai acum ... cand chiar voiam sa merg la biserica ...
In timpul saptamanii nu se rup tocurile, tivurile la haine nu se desprind, durerile si greturile sunt invinse pentru ca TREBUIE sa merg la lucru; dar la biserica nu e obligatoriu ...
Nu prea mai am timp sa citesc Biblia pentru ca adorm de oboseala iar dimineata ... nu ma pot trezi decat cand deja e tarziu ....
Si ... ca un om normal ce sunt, ma intreb de ce e asa? Dumnezeu chiar nu vede cat de buna sunt? Cat de mult ma stradui sa impliniesc ce zice El? De ce nu ma binecuvanta? Chiar nu ii pasa ca e vreme de criza? Ca e vremea cand eu trebuie sa dau ce e mai bun din mine ca sa am si eu un rost?
Il aud pe Domnul ca vorbeste sa imi fac timp pentru El, sa il las sa imi poarte de grija, sa ma uit la El ... nu zic nu la ce imi spune El, insa spun: da Doamne, insa nu acum ... si acum asta vine greu tare.
"Cautati mai intai Imparatia Lui Dumnezeu si toate celelalte vi se vor da pe deasupra". Ce caut eu? Sa am eu o casa, masina, comoditate, sa fiu in trend? De ce muncesc de dimineata pana seara si viata parca e cu o singura viteza: rapid, instant.
Sa caut imparatia Lui Dumnezeu? Adica sa il caut pe Dumnezeu si sa vorbesc cu El, sa il cunosc, sa il ascult, sa inteleg, sa imi analizez viata, sa ma schimb - dar toate astea cer timp si ... suntem in plina criza ...
Am fost provocata sa recitesc cartea Hagai (e o carte din Biblie - unul din profetii mici) si sa vad asemanarea dintre poporul Israel intors din robie si noi cei de azi. Aceeasi grija, sa isi reconstruiasca casele, sa aibe grija de propriul confort si ... "Poporul acesta zice ca inca n-a venit vremea pentru rezidirea Casei Domnului". Si ei ca si noi gasim scuze pentru a nu ne face timp pentru Domnul, Il folosim ca roata de rezerva, Il luam la intrebari cu mare impertinenta. Nu a venit inca vremea sa ma ocup de Tine Doamne, vezi si Tu cat e de greu ...
Raspunsul Domnului e simplu: nu strangi nimic din ce semeni, nu te simti satul oricat ai manca, iti e sete oricat ai bea, esti imbracat insa tot iti e frig pentru ca Eu nu sunt prioritar, pentru ca Eu nu sunt in viata ta ...
Adica viata e asa cum e pentru ca doar teoretic e Dumnezeu in vata mea? Nu sunt binecuvantata pentru ca focalizarea mea nu e buna? Si ce sa fac acuma?
Hagai 1:7-8. "Duceti-va la munte, aduceti lemne, si reziditi Casa, ca astfel Eu sa-Mi gasesc placerea in ea si sa fiu onorat, zice Domnul". Adica, STOP. Pune frana. Sa ma duc la munte si sa aduc lemne? Daca vreau ca viata sa se schimbe trebuie sa am timp zilnic in care sa ascult ce imi spune Domnul, sa vorbesc cu El, sa il las sa imi vorbeasca, sa plang cu El, sa ma bucur cu El, sa imi incarc bateriile, sa ma schimb, sa ma uit la El si sa devin asemenea Lui, sa incetez a ma mai compara cu Moise, Avraam, David, apostolii sau alti oameni mari ai Lui scuzandu-mi viata jalnica.
Ca sa ma inchin inaintea Lui Dumnezeu nu trebuie sa ma duc intr-un loc bine stabilit dupa un anume ritual. Aici, acum, asa cum sunt pot veni inaintea Lui, pot vorbi cu El.
Doamne, sunt inca pe pamant si ma simt presata de "viata", "criza" (pana la urma toata viata e o intreaga criza), societate sa am (casa, masina, confort - mai mult sau mai putin luxos, sa fiu in trend) dar Tu imi reamintesti sa te caut pe Tine prima data, sa Te cunosc pe Tine, sa te ascult, sa ma schimb cand Tu imi ceri asta, sa nu mai caut scuze pentru a nu asculta si promiti ca te ingrijesti Tu de toate celelalte.
Stiu cum e cand ma ingrijesc eu de ele ... e ca si cum as vrea sa tin aburul in maini asa ca ... Te las pe Tine sa ai grija de "toate celelalte" ale mele si eu Te caut pe Tine.
Imi place ultimul verset din Hagai 3 si mi-l parafrazez "In ziua aceea, zice Domnul Ostirilor, Te voi lua pe tine, roaba Mea Cella, fiica lui Andrei, zice Domnul si te voi face precum inelul de sigiliu, caci pe tine te-am ales, zice Domnul Ostirilor".
Sunt in renovare si renovarea nu inseamna numai dat cu var ci inseamna schimbari radicale ... uneori dureroase ...
Sunt pe munte sa adun lemne ...
6 comentarii:
Atat de adevarat! Mi se intampla si mie. Ce-i de facut?
Ai mare dreptate si te felicit pentru acest articol.
Duminica dimineata, imi e cel mai somn, nu-mi gasesc ciorapii, imbracamintea nu corespunde cu ce as vrea eu, ploua foarte tare si ma indeamna sa renunt doar astazi, ca n-o fi mare nenorocire...si multe altele ce nu-mi vin acum in minte.
Dumnezeu sa ne ajute sa fim prezenti la intalnirea cu EL DIN BISERICA SI LA PARTASIA CU FRATII NOSTRI.
O zi splendida sa ai!Multa pace!
Facem expoziţie cu darurile noastre, fie naturale fie spirituale; ne spunem părerile pe undele aerului, vederi politice şi sociale. Scriem cărţi ca să îndreptăm pe un frate în problemele de doctrină. Dar cine e gata să ia cu asalt fortăreaţa diavolului? Cine i se va împotrivi diavolului? Câţi sânt gata să renunţe la mâncare, la anturaj plăcut, la somn, pentru ca iadul să tremure de ei în lupta încleştată, pentru ca demonii să fie făcuţi de râs, pentru ca robii să fie eliberaţi, pentru ca iadul să fie decimat si sufletele înlănţuite să iasă de sub puterea lui; şi toate ca răspuns la lupta acestor oameni gata de sacrificiu, a acestor suflete spălate prin sânge. În final, trezirea întârzie pentru că noi furăm slava care aparţine numai lui Dumnezeu. Ascultaţi si uimiţi-vă. Domnul Isus a spus: „Eu nu umblu după slava care vine de la oameni." Şi: „Cum puteţi crede voi, cari umblaţi după slava pe care v-o daţi unii altora, şi nu căutaţi slava care vine de la singurul Dumnezeu?" (Ioan 5:41,44). Să dispară toate laudele şi bătăile pe umăr şi măgulirile fireşti de la amvoane! Să piară cu aceste mândrii deşarte ca: „Programele mele" „Lucrările mele," „Biserica mea," „Cărţile mele." O, ce paradă urâtă a firii la amvoane: „Avem marele privilegiu azi să"... si e prezentat predicatorul. Vorbitori (care de fapt sânt acolo numai prin har) acceptă toate aceste laude, adică nu -- chiar se aşteaptă la ele! Şi de fapt, dacă-i ascultăm bine pe toţi, n-am fi ştiut că sânt mari dacă nu ni s-ar fi spus.
Săracul de Dumnezeu! Nu capătă prea mult din partea noastră! Mă mir însă că nu-Şi împlineşte încă făgăduinţa şi nu ne varsă din gura Lui. Am greşit! Ne-am murdărit. Ne plac laudele oamenilor. Căutăm slava „pe care ne-o dăm unii altora."
O, Doamne, ridică-ne din această împerechere cu lumea si din acest putregai!
Binecuvântă-ne, sfărâmându-ne!
Judecata trebuie să înceapă cu noi, (scriitori de vorbe mari)
Ce-i de facut? Stop. Pauza. Oprire. Analiza a vietii. Rugaciune.
Personal mi-am reinnoit legamantul de a petrece timp cu Domnul, de a sta pe munte inainte de a incepe ziua.
Da, vreau sa lupt contra Diavolului, contra curentului.
Nu am veleitati de scriitor si nici nu vreau sa fiu mareata, sunt doar niste ganduri pe care le scriu aici insa care sunt selectate din jurnal. Sunt intrebari cu care ma framant si pe care mi le pun.
Vreau o trezire si ea incepe cu mine si chiar de e greu ... tot vreau trezire.
Deci draga anonimule, daca vrei sa te trezesti si tu, bine ai venit in club, deja mai sunt trei, doua au comentat si eu care am scris si Isus deja e cu noi.
Ma rog sa ne lasam schimbati si modelati asa cum vrea El.
stiu : -nu e bine sa intinzi coarda, -e adevar Cella in ceea ce faci ,doresc sa fie sensibili si acei care trag cu "ochiul" si sa-i binecuvanteze Domnul in sfarmarea eului si reinoirea legamantului sfant Maranata!(acelasi anonim )
Pe vremea cind umblam pe jos,
Carind la plase de-ata tare,
Stateam la cozi, pentru mincare:
Dar traiam si bine si frumos,
Pe vremea cind umblam pe jos...
Si serile tirziu, la stele,
Visam la alte lumi stinghere...
Cintam mai mult, cintam duios,
Munceam din plin , munceam voios
Si-aveam si timp de toate cele..
Pe vremea cind umblam pe jos!
Pe vremea cint taiam butuci
Sa ne-ncalzim, sa facem cina,
Si caram apa cu galeata,
Nu cumparam nimic de gata.
Pe vremea aia , nu de mult,
Stiam sa minuiesc si sapa,
Si il citeam si pe Shakespeare...
Cum de-aveam timp? Acu ma mir,
Dar pe vremea cind umblam pe jos
Totul mi se parea frumos...
Si n-aveam timp de tinguit...
Cum fac acu` de cind m-am pricopsit!.
Pe vremea cind purtam sosoni,
Si reparam la pantofi talpa,
Lumea stia stinga de dreapta...
Cirpeam ciorapii la calciie,
Si n-aveam crize de mindrie...
Nu se-ntimpla sa auzim
Ca vre-unul n-are self esteem?!
Batrinii nu mureau stingheri,
Si pentru ciini erau hingheri!
Pe vremea cind purtam galosi,
Aveam respect pentru stramosi!
Si ce-amintiri mi-au mai ramas,
Din vremea cind stateam la bus...
Pe vremea cind mergeam pe jos,
Toamna aveam cartofi de scos,
Si ne ducea pe toti cu scoala,
Si nu-l lua pe unu boala!
Si cind ziceai ca mergi afara,
Nu era vorba de-un banchet,
Cu frigarui, turte, serbet...
Era-n ograda , un loc "maret",
Intre cotete, un alt cotet...
Nu parfumat si deodorat,
Sau primenit si asortat...
Aveam caracterul mai frumos
Pe vremea cind mergeam pe jos...
Si nu eram asa de disperati,
Ca nu sintem bine imbracati...
Cu anii, chiar mai mult de doi...
Ziceam ca hainele sint noi.
Copii ne salutau frumos,
Pe vremea cind umblam pe jos,
Si nu parea de loc pe dos,
Ca baietii sa dea sapca jos;
Sau sa se scoale in picioare,
Si sa dea locul! Era o onoare!
Acu, insa ne-am pricopsit,
Cum nici nu-i bine de vorbit!
Si ce concept total pe dos,
E ala sa umblam pe jos?!
Intepeniti si ruginiti,
Incovoiati si pricajiti,
Slujim la domni fara suflare;
Si construim mereu hambare...
_ _ _ _ _ _ _ _ _
Azi mi-a ramas un gind frumos...
Pe vremea cind mergeam pe jos,
Eram la timp la adunare!
Trimiteți un comentariu