marți, 8 septembrie 2009

timp, respect, dragoste ....

Aceste trei componente sunt esentiale in cresterea si dezvoltarea noastra. Incepand cu Adam vad cum isi tine copii langa el si ii invata ce si cum sa faca, Avraam il tinea pe Isac langa el, Iacov petrecea timp cu cei 12 copiii, David isi avea mereu langa el copiii fie ca era sfat pentru razboi, fie ca erau discutii strategice si ... multe alte exemple gasim.
Evreilor li se porunceste sa povesteasca copiilor lor despre ce a facut Dumnezeu pentru ei ... relatia cu Dumnezeu si modul in care il vad mi-a fost influentat de modul in care am fost tratata ca si copil si adolescent de parinti si de oamenii maturi din jur.
Gandindu-ma la asta mi-am adus aminte de un coleg de-al tatei, nenea Stelu. Erau foarte buni prieteni, dar relatia lor a devenit si mai speciala cand nenea Stelu l-a scos pe tata strivit de sub combina si l-a dus la spital, parca devenisera frati ...
Imi aduc aminte de zilele cand mergeam cu tata la ferma - asta inseamna plimbare toata ziua, ciocolata, inghetata, mici, fructe, oameni noi, nenea Stelu. Daca eram cu tata si aparea nenea Stelu imediat treceam la el in tractor si stateam cu el punandu-i intrebari, ascultand povesti ... El avea acasa un baiat de varsta mea cu ceva probleme de sanatate insa nu avea nici o fata. Dar mereu avea "ceva bun" in rucsac pentru mine, daca nu era "pregatit" atunci facea rost de ceva.
Era fain si cu ceilalti colegi de-ai lor, ii urmaream cum lucrau la strung, cum reparau motoarele la tractoare sau combine, cum se comporta unul cu altul, cum isi impart mancarea, impartasesc problemele, isi pun intrebari, isi dau raspunsuri ...
Dar nici unul din ceilalti nu era ca nenea Stelu ... intr-o vara in plina campanie el a trebuit sa plece in Oltenia la trierat. Cam o saptamana sau doua mergeau in campanie. Din cauza accidentului, tata nu mergea in campanie.
Intr-o dimineata, foarte devreme ma trezesc cu galagie in casa, mama ma trezeste sa imi spuna ca a venit cineva si mi-a adus ceva frumos ... Abia am deschis ochii sa ma uit la ea. Acel cineva, ce cauta la ora aia? Era inca noapte, nu avea somn? Si daca era de adus, nu mai putea astepta? Insa ... l-am auzit pe nenea Stelu si am sarit arsa din pat ... se intorcea din campanie.
Fusese cazat la o familie ce avea multe flori, insa aveau lalele albastre si nenea Stelu a cerut un buchet de lalele pentru mine. Condusese toata noaptea si mai avea pana la el acasa vreo jumatate de ora de mers, asa ca a oprit la noi sa imi aduca lalelele. Cred ca aveam 8 sau 9 ani atunci insa am fost atat de impresionata de modul in care acest om ma trata. Imi placea cand duminica dupa amiaza il vedeam aparand cu sotia lui in vizita la noi.
Acum , adult fiind realizez cat de mult a insemnat pentru mine timpul petrecut cu tata haladuind si povestind toata ziua, cu nenea Stelu ce nu se plictisea sa raspunda si nici nu mi-a dat senzatia ca il incurc, cu ceilalti colegi ce isi imparteau turta sau cartofii copti in jar ... M-am simtit respectata, iubita, acceptata.
Una din scuzele din top e "nu am timp" si ... e oarecum adevarat. Nu am timp pentru ca nu am facut ordine in prioritati, nu stiu cine si ce e important pentru mine.
Inainte cu vreo 2-3 ani inainte de a muri tata, intr-o vacanta de vara, mi-am luat nepotii si cateva zile am stat acasa. Intr-o dimineata devreme un mester venise sa repare ceva, avea cateva zile libere si venise cat a putut de devreme iar tata ii explica ca venisem acasa cu nepotii si ca pana nu plecam nu vrea sa repare nimic, vrea sa stea cu noi, vrea sa mergem dupa ciuperci, flori, vrea sa le arate nepotilor dumbrava din spatele gradinii ...
Daca imi intreb nepotii cei mari ce isi aduc aminte de tata vor raspunde ca isi amintesc de plimbarile in care ii lua, de cum ii trata ...
Dar eu cum ii tratez pe cei mici, pe adolescenti? Imi fac timp? Le arat dragoste, respect? Povestesc cu ei sau ... nu am timp de pierdut ascultandu-i? Ce e important pentru mine? Imi fac treaba de una singura sau ii implic si pe cei din familie? Le dau sentimentul ca ma incurca?
Doamne, ... ajuta-ma sa acord timp celor dragi, sa imi aranjez prioritatile, sa povestesc cu ei despre Tine, sa le spun despre experientele mele cu Tine ...

Un comentariu:

vyky spunea...

În trecerea grăbită prin lume, către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzînd,
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecînd.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adînciri în vis,
Fă-ţi timp pentru cîntare cu sufletul deschis,
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lîng-un izvor,
Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă cînd mergi cu slăbănogi,
Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stînd singur să te rogi,
Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrîni,
Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru cîini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,
Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,
Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,
Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate cîte-un pic,
Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi cînd nu faci nimic.

Fă-ţi timp lîngă Cuvîntul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plîngi;
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strîngi.
(traian dorz)