Ma trezesc dis de dimineata pentru ca am atatea de facut, seara efectiv cad de oboseala si iar si iar si iar. Imi fac datoria de bun crestin si citesc si ma rog rapid si plec la treaba. Lista de "URGENT", "NEAPARAT", "TREBUIE" e lunga si pe cativa ani deja e planuit ce e de facut. Am auzit de ceva cursuri ce TREBUIE urmate, perfectionari ce trebuie neaparat, niste diplome ce pot fi obtinute mergand acolo sau acolo, ore in plus de munca pentru a avea mai mult, pentru a avea o casa, situatie mai buna. Apoi printre cunostinte trebuie sa am si personalitati, chiar daca nu sunt ele cele mai de calitate - nu conteaza - da bine la imagine.
Muncesc mult sa am o imagine perfecta, stress cat incape pentru asta, daca cineva ridica din spranceana cand fac un pas deja stresul e gata ...stomacul parca e plin cu cioburi de sticla ...
Dependenta de munca, dependenta de aprecierea celorlalti, dependenta de recunoastere ... aduc atata stress, atata nebunie si ajungem sa folosim atata cosmetice ca sa nu ne aratam adevarata fata pentru ca suntem ca niste cadavre ambulante ...
Sa ai timp sa observi un rasarit, sa te opresti langa o padure si sa admiri miile de nunate in care sunt colorate frunzele ... e un lux pe care nu ni-l permitem. Poate doar indragostitii, pensionarii si copiii mai pot face asta.
Dar, eu vreau sa traiesc ca Tine, vreau sa ma uit la Tine si sa invat sa traiesc de la Tine. Tu imi spui sa iti dau Tie poverile mele, sa nu ma ingrijorez de ziua de maine, sa ma bucur de Tine, sa vad semnele Tale de dragoste, sa ascult si sa fac ce zici Tu si sa nu imi mai pese atata de aprecierea altora, sa nu ma mai stresez atata pentru ziua de maine pentru ca Tu imi dai paine cea de toate zilele, sa ma bucur de ceilalti, sa dorm linistita ...
Ce fel de viata traiesc? Una mereu pe spini? De stress continuu? Pentru asta am fost creata, pentru asta m-am nascut?
Doamne, vreau sa am incredere in Tine ca Tu imi dai painea cea de toate zilele, vreau sa am aprecierea Ta si sa nu mai depind de aprecierea celor din jur, vreau sa pun frana ritmului nebun al vietii, vreau sa ma bucur de Tine, sa Te las pe Tine sa duci poverile mele ...
Tu vrei sa am o viata implinita iar eu ma uit si vad ca traiesc ca pe spini ...
Fraaaaaaanaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!
Rasare soarele .... am plecat sa il admir, sa vad semnele Tale de dragoste, sa ma bucur de Tine, de aprecierea Ta!
Un comentariu:
Lângă Tine-i o minune
Ca să stau și să privesc
Tot ce cheamă al Tău Nume,
Cum frumos se împletesc,
Cum dintr-o neagră genune,
Din nimic și praf ceresc,
Ai zidit o-ntreagă lume
Într-un mare univers.
Lângă Tine, simt iubire
Și, în inimă, ardoare
Și, în minte, sfătuire
Și, în viață, îndrumare
Și, pe cale, netezire;
Când la greu, îmbărbătare;
Am în suflet mântuire
Iar, la urmă, continuare.
Lângă Tine e frumos
Să învăț pe cel pierdut
Să se vadă păcătos,
Să se-ntoarcă din trecut
Spre un viitor frumos,
Să arunce ce-a avut,
Să primească bucuros
Mântuirea ce-ai adus.
Când pricep cât ești de sfânt
Și Îți văd iubirea mare
Și mă uit la mine-adânc
Și-mi văd hainele murdare,
Copleșit și în genunchi,
Lăcrimând lacrimi amare,
Laud Numele-Ți preasfânt
Pentru marea-Ți îndurare.
Lângă Tine am să fiu
Marea veșnicie-ntreagă;
Să m-ajuți pân’ nu-i târziu
Să chem lumea cea pribeagă
Să se-ntoarcă din pustiu,
Mântuirea să aleagă;
Să fiu vrednic, ca-al Tău Fiu,
De iubirea-Ți cea mai dragă.
Trimiteți un comentariu