invatand calea multumirii,

Ieri am vrut sa gasesc cat mai multe motive de multumire si ... toata ziua mi-am framantat mintea si ... am mai gasit insa ... nu e usor sa ramai multumitor, sa fii recunoscator ... la tot pasul pot gasi motive de nemultumire.
Multumirea trebuie sa fie totala, adica sa multumesc pentru soarele ce cu putere strapunge norii si parca e un joc cine pe cine acopera, de faptul ca sunt vie, ca sunt intreaga, de cosurile ce imi apar pe fata - pot sa le vad si inseamna ca sistemul imunitar functioneaza, de parul ce cade, inseamna ca altul va creste, de faptul ca imi e foame asta inseamna ca functiile organismului meu sunt intregi, de trandafirii de langa trotuar ce ma imbie sa ii miros si sa ii admir. Dar fiind totala, inseamna ca trebuie sa ma bucur cand ficatul se crizeaza, cand maselele isi fac de cap, cand in timp ce gatesc cutitul lasa o rana adanca in palma mea, cand cineva ma "face de doi bani", cand ceea ce am incredintat cuiva e spus multora, cand ceea ce spun sau fac e intors pe dos si iese o intreaga telenovela, cand nu ma pot ridica din pat de durere, cand viata imi atarna de un fir de par, cand nenorocirea se simte acasa cu mine, cand moartea mi-i ia pe cei dragi, cand totul se clatina in jurul meu si alte mii si mii de miliarde de motive. Sa spun ca si Iov, "Daca primim de la Dumnezeu fericirea, sa nu primim si necazul?"
Cu alte cuvinte orice s-ar intampla sa fiu multumitoare. Am doua optiuni: ori imi accept viata ori ma ia disperarea. Si Apostolul Pavel ne indeamna in 1 Tesaloniceni 5:18 "Multumiti lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, pentru ca asta asteapta Dumnezeu de la noi in Isus Hristos."
Asta inseamna sa nu imi fie frica orice ar fi ar veni si sa ma incred in Domnul, sa vad mana Lui conducand TOATE.
Dar ca sa vad mana Domnului trebuie sa fiu atenta. Dar cum sa fiu atenta cand parca m-am trezit cu fata la perete, cand am o gramada de treaba si sunt stresata, cand sunt preocupata cu mii si milioane de sarcini si indatoriri, cand nu am timp nici sa mor?
Sa imi "ascut" simturile ca sa fie atente la prezenta lui Dumnezeu, in stare de alerta ca sa Il vada in flori, in raze, in nori, in fluturi, bondari, in rasarit sau apus sau sa Il aud intr-un fragment de melodie dintr-o masina ce trece pe strada, in rasul unui copil sau a unui adult, in tunet, in sunetul ce il face iarba cand creste, in furtuni, sa Il simt in briza marii, in adierea ce ravaseste parul intr-o zi torida.
Multumirea este contagioasa, imi place sa fiu inconjurata de oameni multumitori pentru ca ei sunt bucurosi, fericiti. Multumirea ma face bucuroasa. Nu bucuria ma face multumitoare ci multumirea ma face bucuroasa.
Multumirea in are in mijloc pe Dumnezeu (e theocentrica). Nu am facut nimic ca sa exist, ca sa apar pe pamant, ca traiesc si daca sunt - e un dar de la El. Daca am mancare pe masa, apa, haine si cele necesare traiului - e un dar. Daca gandesc, vad, aud, simt, miros, pipai - e un dar. Si un alt dar, cel mai de pret si ... tot nemeritat, e darul salvarii. Pacatele mele sunt iertate prin sangele Lui Isus. Acceptand iertarea primesc invitatia de a sta la masa cu El o vesnicie, in ceruri, in casa Lui, in imparatia Lui. (Luca 22:30)
Si stiind toate astea sunt nemultumita si uneori nu ma exprim cu voce tare, dar murmur si devin atata de nemultumita si parca nimic nu e bun, nimic nu mi-e pe plac. Nemultumirea, murmurarea aduc stresul, nefericirea, boala, necazul ...
Doamne, iarta-ma pentru ca murmur, pentru ca sunt nemultumita, pentru ca in loc sa am incredere in Tine, in loc sa imi ascut simturile ca sa Te vad, sa Te aud, sa Te simt ma uit la ce ma inconjoara, ma uit la altii, ma las contaminata de altii cu nemultumire si ... devin apasata, nemultumita, devin rautacioasa, rea. Vreau sa fiu ca Tine, sa am o inima ca a Ta si pentru asta te rog ajuta-ma sa scot radacinile nemultumirii din inima si mintea mea, sa matur semintele amaraciunii, sa fug de cei nemultumitori, sa plec de langa cei ce murmura, sa ma incred in Tine oricare ar fi starea, orice ar veni, orice s-ar intampla.
Ajuta-ma sa multumesc si pentru rugaciunile neascultate si cand nefiind atenta disperarea ma face sa nu mai gandesc cum trebuie, cand durerea parca vrea sa imi ia viata, cand vin necazuri, cand ce mi-i mai drag pleaca dintre cei vii, cand nu stiu ce sa fac si unde sa ma duc ....
Multumesc, multumesc, multumesc, multumesc ...