aleg sa cred

"Credinta ta e buna si suna frumos. Dar, spune-mi si mie unde era Dumnezeu cand a venit tsunami si a omorat mii de oameni, a distrus case, au ramas oameni mutulati? Unde e El cand milioane de copii, femei si barbati sunt prinsi in sclavia sexuala? Unde este El cand cineva e blindat cu explozibil si omoara zeci de oameni in jur, mutileaza alte zeci si lasa copii fara parinti si parinti fara copii? Unde e El cand o masina intra in alta si mortii apar rapid, cand cutremurele lasa mii de victime in urma? Cand lumea e atat de rea, si parca toate stirile sunt numai despre crime odioase, explozii, rautate dusa la extrem, unde este Dumnezeu? Si daca este, la ce foloseste ca este?"
Cei din lagarele din Coreea de Nord spun ca Dumnezeu e acolo cu ei, ca li s-a aratat, ca face minuni printre ei, ca vindeca, vin mai rapid decat puterea gandului in ajutor. Cei din tarile persecutate povestesc despre ingeri trimisi in ajutor, despre miracole, vindecari, mancare ce vine ca prin farmec ...
Acu doua seri in urma, cineva povestea despre un copil ce avea tendoanele mai scurte la ambele picioare, operatia esuase si mama copilului a cerut unui grup sa se roage pentru calmarea durerilor, pentru o minune ... Nimeni nu mai spera nimic insa la doua zile dupa intalnirea de rugaciune, persoana care povesteste spune ca e sunata de mama copilului si spune ca o minune a avut loc. Da, in anul 2011 copilul acela alerga fericit prin casa. Nu doar mergea si alerga, isi putea aseza toata laba piciorului jos. Nu vasuze Dumnezeu si pana atunci copilul acesta? Ba da. De ce nu a intervenit pana atunci? Nu stiu.
De ce la unii le vindeca bolile la unii nu? De ce pe unii ii scapa razant din accidente si pe unii nu? De ce pentru unii trimite ingeri ce ii face vizibili si la unii nu? De ce tocmai acea persoana si nu alta? De ce ia mama sau tata acelor copii? De ce tocmai acel sot/sotie? De ce acum si nu mai tarziu? Daca nu intervine cand vreau eu inseamna ca nu intervine? Daca nu actioneaza teleghidat de mine inseamna ca nu foloseste nimanui? Daca nu raspunde cum cer eu ci cum vrea El, in timpul Lui, in modul Lui asta nu inseamna ca nu intervine.
Unde e El in timpul tragediilor? E acolo cu ranitul, cu victima ... ca vreau sa o cred sau nu. Unde e El acum? Aici cu mine si acolo cu tine, oriunde ai fi si oricare ar fi starea in care te afli ... ca o crezi sau nu.
In toamna anului 2010 am cerut o minune, nu pentru mine ci pentru un copil mic, nascut cu un sindrom. Am cerut cu disperare vindecarea. Din punctul meu de vedere, eram convinsa ca ceea ce cer eu e bine, e normal, e corect. Vindecarea, miracolul, minunea nu a venit insa minunea asta de copil creste si eu ma minunez de fiecare data cand il vad, imi produce o bucurie enorma vazandu-l zambind, gangurind, miscandu-se energic in ciuda previziunilor doctorilor. Intr-un fel, e ca si cum pana acum nu prea am vazut copiii mici si acum descopar cum cresc si se manifesta acestia.
M-a sunat tatal copilului imediat ce acesta s-a nascut si mi-a spus abia abtinandu-se sa nu planga: "Cella, de ce e asa? Ce am gresit? Ce am facut? De ce ma pedepseste Dumnezeu?" I-am spus ca nu e pedeapsa, ca El stie si vede iar copilul nascut e o binecuvantare diferita. Nu stiu cum, nu stiu de ce insa ... trebuie sa treaca si sa trecem pe aici.
"De ce mi-a luat Domnul sotul? Nu stia cat mi-este de greu? De ce n-a luat pe cei ce si-au facut din sant locul preferat de dormit? Pe cei ce se roaga sa moara? De ce?" Fiecare din cei ce pun intrebarile astea crede ca exista Dumnezeu, unii sunt crestini dedicati, altii efectiv aleg sa nu mai creada in nimic cand boala, necazul, nenorocirea ii atinge.
Aleg sa cred in El in ciuda a toate. Aleg sa cred in El si cand boala roade si inca crunt in mine, cand lovitura de tren e palida cand o compar cu nenorocirea ce ma atinge. Aleg sa cred in El in ciuda circumstantelor prin care trec. Aleg sa cred ca El stie ce e cu mine, in mine, langa mine si ca e in control desi totul parca imi indica contrariul. Aleg sa cred in ciuda a tot si toate. Aleg sa cred promisiunea personalizata: " Nu te teme, caci Eu te-am rascumparat; te-am chemat pe nume, esti a Mea" (Isaia 43:1b).

http://www.flickr.com/photos/viggum/2456241182/sizes/l/in/photostream/