sâmbătă, 15 ianuarie 2011

nu ma lasa sa plec

"Nu-ti vinde sufletul pentru bani, frumusete, cariera, pentru nimic in lume!" mi-au tot "cantat" parintii mei si nu intelegeam ce vor sa spuna. De ce sa nu plec si eu in lumea asta mare, sa castig niste bani, de ce ei nu au fost membri de partid ca sa aibe bani si avantaje materiale, de ce sa nu te folosesti de ce ai la indemana? De ce sa nu am si eu o casa ca in Neckerman? De ce sa nu ma imbrac ca in reviste? De ce sa nu am o masina ultimul racent? De ce sa nu arat ca slabanoagele alea ce se infometeaza din reviste?
Tentatia de a pleca e mare. Ce sa aleg? Ce sa fac? Sa ma duc? Dar, au inceput crizele de pancreas sa apara des si urate, pe deasupra incepusem sa fac si crize de spondilita anchilozanta. Cum sa plec in halul asta? Ma duc sa crap acolo? Nu mai bine stau acasa? Daca e ceva, ma duc aici la doctor ... macar aici mai am pe cate cineva ... acolo? Am decis sa raman si ca prin farmec, crizele au disparut. Cum imi revenea dorul de duca, cum ficatul facea revolutie sau migrenele apareau cu o forta ce ma dadeau gata.
Doamne, ce vrei Tu cu mine? Chiar nu imi dai voie sa plec? Adica eu de ce sa nu am bani mai multi, sa am o casa si tot ce visez? Zi si Tu, e drept asa? De ce imi inchizi toate usile cand imi vine mie dorul de duca? Mereu si mereu un verset imi era adus pe tapet: "Căutaţi mai întâi Împărăţia Lui Dumnezeu şi dreptatea Lui". Adica sa te caut pe Tine? Sa nu caut banii, cariera, faima, prestigiul sau orice altceva ci sa te caut pe Tine. Si, promisiunea vine ca Tu ai grija sa nu crap de foame, sa am haine ca sa ma imbrac, sa am ce imi e necesar.
Dar, Doamne uite si Tu cum arata cunostintele mele si uita-te la mine ... nu mi-ar sta si mie bine in haine ca alea, aranjata asa, cu o casuta mica, cu o coafura asa ca aia, vorbesc de cosmetica si mie mi se pare ca vorbesc in limbi straine. Si, apoi cand ma masoara din cap pana in picioare de parca as intra la radiatii si ma fac sa ma simt de doi bani, nu crezi ca nu mi-ar strica si mie niste valori materiale?
"Căutaţi mai întâi Împărăţia Lui Dumnezeu şi dreptatea Lui"
Da, da ... dar Tie Ti se pare corect? Crezi ca nu m-ar duce mintea sa ma descurc si eu? Si, adica cum vine Imparatia asta a Ta? Nu e acolo sus in cer? O sa o cunosc dupa ce mor, nu? Ca doar nu am cum sa o cunosc acum ... Si, cum sa Te cunosc pe Tine si dreptatea Ta? Nu zici Tu ca esti de necuprins si daca tot nu pot sa Te cunosc in totalitate .... vorbesc prostii acu, stiu ... eu vreau una pentru mine si Tu vrei alta ... Si, mi-i ciuda ca nu imi dai voie sa fac ce vreau eu. De ce nu imi dai voie?
"Pentru ca te iubesc!"
Haaaah? Ce fel de dragoste e asta care ma priveaza de atatea lucruri?
"Eu vreau binele tau."
Adica lucrurile alea mi-ar fi daunatoare? Cum mi-ar dauna? M-ar face mandra si dispretuitoare? M-ar face sa nu ma mai gandesc la Tine? M-ar face sa muncesc de sa-mi dau duhul ca sa am si mai mult si mai frumos si mai bun? M-ar provoca sa uit de valori, de Tine? Dar, ce sa le spun oamenilor cand ma intreaba ce am realizat pana acum si eu nu am ce sa le zic?
"Ca ai ales sa ma cunosti pe Mine".
Tu nu iti da seama ca o sa imi rada in nas? Ca o sa zica ca-s nebuna.Oricum spun si acum, insa atunci va fi si mai acuzator.
"Cella te iubesc prea mult ca sa te las sa te distrugi. Ceea ce vrei tu, te duce la distrugere, iar Eu nu am de gand sa te las sa faci asta. Te enerveaza ce spun Eu, nu iti convine, te bocesti de parca cine stie ce nenorocire a cazut pe capul tau insa nu voi ceda. Asta e clar."
In Imparatia Lui Dumnezeu, Tu esti Imparatul nu? Dar, cum esti Tu? Cum e dreptatea Ta? Stii ca nu prea corespunde cu dreptatea de aici, nu? Stii ce greu e sa traiesti dupa ea aici in lumea asta?
Gata ... am decis. M-am hotarat. Eu voi cauta Imparatia Ta. Si Tu ai promis ca vei avea grija de celelalte lucruri asa ca nu trebuie sa imi mai fac griji de ele. Pfuuuuu, ce eliberareeeeeeeeee! Nici o grija sa o port eu pe umeri? Nici grija zilei de maine sau altceva ... nimic...
Libera sa te cunosc, libera sa aflu mai multe despre Tine ... acu face sens ce zici Tu, stii, nu?
Doamne, stii ... de fapt Tu stii ce gandesc eu, insa vreau sa iti spun eu. Parca am o placere nebuna de a ma ingrijora si a cara poveri, vrei Te rog sa imi reamintesti ca la amnezici sa Ti le dau Tie? Vrei sa ma tragi de maneca mereu ca sa Te caut si cand imi vine dor de duca sa nu ma lasi sa plec ci sa raman cautandu-Te? Vrei sa pui langa mine oameni care Te cauta, cu care sa vorbesc despre Tine, prin care sa aflu mai multe despre Tine, despre cum Te vad ei? Imi place de Tine ca Te tii de cuvant si ca ma iubesti, ca imi vrei binele si nu ma lasi sa ma distrug.
Te-am cautat. Te-am gasit. Te-am cunoscut. Si, nu mai vreau sa plec de langa Tine pentru nimic si nimeni in lume. Ajuta-ma sa nu plec. Nu ma lasa sa plec. Te rog!

4 comentarii:

Amanta ta spunea...

Depinde de tine sa nu pleci... Depinde ce iti doresti cu adevarat. Nu te poate tine nimeni, cum la fel , nimeni nu te poate alunga... Gandeste... cu inima... nu cu mintea. Insa, sunt sigura ca stii deja raspunsul.

Cella spunea...

Draga mea,
am intrebat si am aflat reaspunsul. Da, depinde de mine daca ascult sau nu.
O zi cu raspunsuri care sa potoleasca fiinta ta iti doresc.

Anonim spunea...

Doar cine pleaca, intelege durerea pe care aceasta ruptura o produce. Ti-ai smuls radacinile si nu reusesti sa le infigi la aceeasi profunzime dincolo; si chiar daca te intorci, radacinile tale stau chircite cand incerci sa le pui la loc, caci ceva "pamant strain" s-a amestecat printre ele, iar locul de unde au fost smulse, pare acum neincapator........
Privim adesea pe cei care au plecat, cu un sentiment greu de descris, parca ravnim la pozitia, la locul lor. Insa uitam adesea sa punem in balanta suferinta pe care au trait-o, eforturile pe care le-au depus, pentru a incepe viata de la zero.

Cella spunea...

Anonim,
ai dreptate. Imi place expresia "a-ti intra pamant strain la radacini" ... Fii binecuvantat/a acolo unde esti!