Ideea de hotel ma duce cu gandul la rasfat intr-un fel. Nu e treaba mea sa fac curat, sa spal lenjeria, sa fac mancarea, cafeaua, aprovizionarea .... Platesc si sunt servita.
Cam asa credeam ca e si cu biserica. Platesc o suma de bani, adica zeciuiala si asteptam sa fiu servita. Predicile trebuiau sa fie bune si nu neaparat din cele care sa ma perie pe mine sau pe altii, melodiile de la cor sau comune sa fie cantate bine, totul trebuia sa aibe o ordine, facute profesionist, fara balbaieili si teatru ieftin. Rolul meu era de a da niste bani si de a fi servita, de altii normal. Eram o leguma de biserica sau bisericoasa. Numai ca nu ma multumea starea asta deloc si apoi,spiritul meu critic e bine accentuat, acum insa tindea sa se duca la extreme.
Doamne, ceva nu e bine in teologia mea, ceva e putred. Rolul de spectator nemultumit si carcotas nu ma multumeste. Cei care se implicau in "satisfacerea" placerii mele de a "viziona spectacole" erau voluntari iar eu cu o nesimtire crasa ii criticam .... De ce erau voluntari? Culmea culmilor, ei nu-l numesc voluntariat ci slujire. Haah? Eu nu am nevoie de slujitori ca ma pot descurca si singura. Eu sa slujesc altora? Da ce, in halul asta am ajuns?
Ceva e-n neregula cu mine, ce-i cu lenea asta si dorinta de a fi servita spiritual. Ce faceau primii crestini? Asa era si pe vremea dupa ce Christos s-a inaltat? Gasesc in Faptele Apostolilor 2:42-47 "Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni. Fiecare era plin de frica, si prin apostoli se faceau multe minuni si semne. Toti cei ce credeau erau impreuna la un loc si aveau toate de obste. Isi vindeau ogoarele si averile, si banii ii imparteau intre toti, dupa nevoile fiecaruia. Toti impreuna erau nelipsiti de la Templu in fiecare zi, frangeau painea acasa si luau hrana cu bucurie si curatie de inima. Ei laudau pe Dumnezeu si erau placuti inaintea intregului norod. Si Domnul adauga in fiecare zi la numarul lor pe cei ce erau mantuiti."
Pfuuuuu! Pai arata ca un spital din alea bune, cu mancare, cu rugaciune, minuni, mancare sanatoasa, aveau bani ca sa cumpere ce le trebuiau ... Si nu zice nimic de carcotasi, de spectacole, de nazuri, ifose .... Mai zice ca isi dadeau ce aveau pentru altii .... Oare de ce o faceau? Sa dai fara sa primesti nu suna prea modern, nu?
Doamne, ma bate gandul sa fac un targ cu Tine. Ce-ar fi sa dau eu mai mult, fara sa astept nimic si Tu sa faci din mine si cu mine ce faceai cu primii crestini? Adica, cu alte cuvinte ... vreau sa plec din hotel si sa ma mut la spital, sa stau cu cei ce invata despre Tine, ce se roaga, ce iau cina si aproape de cei ce traiesc slujind, cantand, daruind cu bucurie si curatie si asta din dragoste fata de Tine.
Usor de spus, greu de facut. Carcoteala parca mi-a intrat in sange si mereu imi vine sa comentez, sa zic unora ceva de dulce ca sa se simta, tendinta de comoditate hoteliera revine puternic si iar vreau sa stau comod sa fiu servita cand nu sunt multumita de ce iese sau cum iese, de oamenii cu care slujesc.
Doamne, multumesc ca nu ma lasi sa plec la hotel ci ma tii in spital, imi deschizi ochii sa vad nevoile, ma inveti sa las trecutul sa fie trecut, sa iert si sa merg mai departe, sa slujesc de dragul Tau, sa iubesc de dragul Tau, sa Te caut si sa Te gasesc in ceilalti. Uneori e asa de greu sa Te gasesc in altii ca Te tin ascuns bine de tot si ... eu parca dau cu capul de pereti insa inima mi se umple de bucurie cand reusesc sa gasesc o sclipire din Tine in ei.
Aici, in spital mi-i bine. Cand ma imbolnavesc si cad, ceilalti ma ridica, ma slujesc, ma iubesc, ma hranesc, imi canta, se roaga pentru mine si iti spun sa ai mila de mine, sa arati indurare fata de mine.
Multumesc ca in biserca-spital nu se dau bilete de externare iar harul este medicamentul cel mai des utilizat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu