unde esti cand sufar?

As minti daca as spune ca tragedii fara seaman m-au lovit insa minciuna ar fi daca as afirma ca durerea a facut tot posibilul sa ma ocoleasca. Daca nu e fizica, e emotionala si imi mai da pauze ca sa respir si apoi ... o iau de la capat. Revine in intensitati diferite ... uneori simt ca mor, uneori ... parca ma tarasc pe burta ... dar, de fiecare data revine. Strig catre cer: Unde esti? Am senzatia ca scrijal la poarta cerului si deja mi s-au tocit unghiile si degetele imi sunt sangerande de atata batut iar durerea e atat de crunta ca nu vad nici un semn ca poarta s-ar deschide, nu aud nici un sunet de pasi, nu simt nici o atingere, mangaiere ... simturile imi sunt paralizate ...
Unii spun ca:" va trece si asta ... ei, nu le mai pune atata la suflet ca nu e chiar asa de tragic si nu te mai prosti atata ca nu e chiar asa de grav pe cat crezi tu. Hai, lasa nu te mai consuma atata." Cred ca sunt bine intentionati dar le-as da papucii mei sa ii poarte ei si atunci sa vad daca li se mai pare prosteala.
Dar, ... Doamne de ce tocmai mie mi se intampla? De ce nu ai directionat durerea in alta parte? Suna putin spus egoist, stiu  ... Tu stii cat de tare doare? De ce o lasi sa ma loveasca cu atata intensitate? Unde esti acum cand ma scurg aici? Ce solutie ai pentru mine? Unde sa ma uit? La cine?
La Christos? Si ma uit la El, la Dumnezeu intrupat pe pamant si-L vad printre oameni. Vorbeste cu ei. Nu sta sus pe munte si de acolo sa dea indicatii pretioase. Alina dureri, vindeca rani sufletesti, emotionale, fizice, psihice, invie mortii, scoate demoni, acorda incredere celor pe care societatea ii scosese la groapa de gunoi ... Il vad plangand cu prietenii Lui, pentru cetatea a carei oameni Il va da la moarte, pentru suferinta prin care trece cu atata intensitate incat lacrimile se prefac in sange ....
Adica stai ... Tu esti aici cu mine? Si ... de ce totusi durerea asta? Cum poti Tu Domnul dragostei sa stai in aceasta durere? In Ghetsimani ai impletit dragostea cu suferinta pentru mantuirea mea ... Aici, cu mine, impletesti dragostea cu suferinta pentru binele meu? Adica dragostea si suferinta sunt ca doua surori siameze? Nu se poate una fara alta? Nu voi suferi cu cineva pe care nu il iubesc, empatizez insa ... nu sufar pentru ca habar nu am de acea persoana.
Si eu sunt printesa cerului, sunt preaiubita Tatii, lumina ochilor Lui si ma iubeste cum nici macar nu imi pot inchipui si El sufera cu mine aici. E cu mine in suferinta. Iar cei ce vin si plang cu mine si sufera cu mine ... oamenii astia care ma iubesc si sufar sunt fratii si surorile mele. Sunt cei care au acceptat sa se lase iubiti de Christos pe cruce si ne-a facut frati si ne spune ca suntem acelasi trup, adica biserica Lui.
Durerea e intensa si maine intensitatea se va mai potoli, apoi se va atenua si va muti, nu va muri asta e clar. N-o voi uita, nici nu am cum si cand mi-e lumea mai draga va lovi de ma va lasa naucita si debusolata. E de ajuns o vorba, o privire, un acord al unei melodii, un parfum, un miros si ca un bumerang va lovi din plin.
Christos a spus ca a venit sa faca toate lucrurile noi, inclusiv pe mine. Pai asta inseamna schimbare de 100% si schimbarea implica durere ... si inca ce durere. Dar, tot El a spus ca : "Noi ştim că toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu" si  "Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia? După cum este scris: "Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat." Totuşi, în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit" Romani 8:35-37.

http://www.flickr.com/photos/28809526@N08/2982133244/sizes/l/in/photostream/