Iacov in lupta lui cu smechereala, cu abilitatea de a pacali oamenii tanjeste dupa ceva mai profund. Cred ca realizeaza ca pe oamenii ii poti duce cu zaharelul si ... poate obtine usor binecuvantarea lor si ce au ei mai bun. Insa intr-o noapte, sfasiat de teama, de remuscari isi lasa familia in cort si el pleaca sa vorbeasca cu Dumnezeu. Habar nu am ce au discutat ei doi, ce i-a spus Iacov insa la un moment dat ii pare un om ce incepe sa se lupte cu el. Iacov era antrenat cu asa ceva se pare si pana dimineata se tot lupta. Cand incepe soarele sa rasara, omul vrea sa plece insa Iacov nu il lasa pentru ca vrea sa fie binecuvantat si acolo, i se schimba numele, din Iacov in Israel. Cu alte cuvinte, transformarea dupa care a tanjit, a venit.
La smechereala nu ma aseman cu Iacov insa la tanjirea dupa ceva mai profund, da. Am tanjit sa stiu daca dincolo de cuvintele Bibliei e ceva real si palpabil, daca dragostea despre care Ioan e atat de inebunit e chiar reala, daca si azi mai e valabila acea dragoste, daca si azi in epoca noastra sceptica si instant mai lucreaza Dumnezeu, daca nu e doar o teorie, un set de reguli, o morala religioasa. Am vrut sa stiu, am tanjit cu disperare sa vad eu minuni, sa simt dragostea nu numai in cuvinte frumoase ...
Viata mea s-a schimbat cu susul in jos cand incet, incet am inceput sa ma incalzesc in aceasta dragoste, nu stiam la inceput cum sa o percep ... m-a socat, n-o meritam ... oh, in nici un caz ...
M-am intalnit la cruce cu Christos cel crucificat, cel care este puterea si intelepciunea Lui Dumnezeu, cel care transforma nimicul in perle sau diamante. Pe cruce, de dragul meu Christos a lasat pe Tatal, cerul intreg plin de splendori de care mintea mintea habar nu are, ca sa moara pentru mine ... pentru "simplul" motiv ca ma iubeste.
Ma iubeste! Haaaaah? Pe mine? Tocmai pe mine? De ce sa o faca? Ma stie pe mine? Ma stie dincolo de aparente si masti? Dincolo de cuvintele frumoase, dincolo de morala, dincolo de fatada? Vrea sa ma iubeasca pe mine? N-a gresit personajul? Ma iubeste si stie fiecare atom de-al meu, stie si firele de par, stie si gandurile si viitorul si tot ma iubeste.
Cand am inteles asta a avut loc un soi de explozie sau rasturnare a tot ce stiam, simteam, eram ... Pfuuu ...!!!
Pai nici un pamantean nu ma iubeste asa, fara nici o cauza, motiv, fara rezerve ... cu o dragoste ce intrege logica.
Duhul ce l-a pus in mine imi explica incetul cu incetul ce se intampla, uneori are nevoie de multe cuvinte ca sa pricep ce vrea sa spuna, uneori nu e nevoie de nici un sunet. Inca invat despre dragostea Lui Christos, inca o experimentez si simt cum mi se taie respiratia de uimire, inca aflu noi fatete ale ei .... dar ACASA cand limitarile mele vor diparea, voi sti totul, ma voi minuna de ce s-a intamplat la Calvar, de dragostea asta fara seaman, de durerea Tatii cand si-a vazut Fiul mort si sfasiat pe cruce ... pentru mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu