Nu e un trend nou sa iti cauti echilibrul, nu e ceva neobisnuit sa auzi pe cineva spunand ca trebuie sa se linisteasca, sa isi gaseasca un punct de sprijin ... si inteleg acest concept. Am nevoie de un punct de reper in viata, de un loc unde sa ma intorc ca sa vad ca sunt pe ulei demult sau, sunt bine. Important e unde sau cine imi este acest punct de reper. E foarte modern sa te integrezi in absolut, sa iti golesti mintea, sa te unesti cu universul (sincer nu inteleg cum se face asta cand universul asta e de necuprins insa ... ma rog, recunosc ca nu-s asa desteapta), a medita a devenit un cuvant folosit in special pentru religiile orientale.
Recunosc crestinii (pe mare parte din ei) dupa cruciulitele de pe lantisoare, de pe semnele de la masini, crucifixurile din casa, dupa cum isi fac semnul crucii, dupa reverenta ce o au in fata unei biserici sau atunci cand intra in una, o piosenie si mutenie ce pe mine ma sperie.
Am crescut intr-o atmosfera in care se cerea respect pentru cele scrise in Scriptura, mi se spunea ca in timp voi intelege mai multe si ca deocamdata mi se cere sa le respect si sa ma conformez. Apoi am inceput sa gandesc eu conceptele ce le auzeam si am intelectualizat informatiile. Mi-am insusit pionsenia si gravitatea din glas cu care se vorbeste despre Christos cel crucificat, despre vinerea mare plina de suferinta, despre sangele curs pe cruce, despre Cel ce a murit si cu un zambet melancolic sa ma bucur in duminica invierii.
Numai ca nu stiu de ce, dar mintea mea nu e prea inclinata spre bucurie ... ea are treaba sa gandeasca, sa despice lucrurile in patru si apoi iar in patru si tot asa ... si un lucru de care mi se spune ca trebuie sa ma bucur mintea mea il vrea explicat.
"Cristos este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii." 1 Corinteni 1: 24-25
El vorbea aici despre Christosul inviat, cel ce a murit pe cruce si care acum este puterea si intelepciunea Lui Dumnezeu. Dar ... tot incerc eu inteleg si Pavel imi sopteste: "Căci Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în cuvinte, ci în putere" 1 Corinteni 4:20. Ceeeeee? Adica degeaba incerc eu sa analizez si sa intelectualizez informatiile ce au devenit concepte? Aha.
Imi place sa admir crucifixurile, sa vad munca celui ce a transformat acea bucata de lut, lemn sau metal pretios, sa contemplu cata creativitate a pus Dumnezeu in acea persoana ... sa ma minunez de ideile ce le-a avut, de cate detalii a surprins, de culorile imbinate ... Dar Cel crucificat nu e o idee, un concept, o filosofie de viata ci Biblia spune ca e puterea si intelepciunea Lui Dumnezeu. Adica e puterea de a transforma viata mea mizerabila si de a face ordine in mintea mea "ordonata si logica" cu o intelepciune ce cu greu o pricepe mintea.
Dragostea insasi s-a urcat pe cruce pentru mine, pentru ca ma iubeste si vrea sa ies din intelectualizare, din mineralizare si sa o las sa imi imbibe fiecare atom din mine. Christos crucificat e puterea si intelepciunea Lui Dumnezeu, e Cel ce schimba cu susul in jos conceptiile si ideile mele crete, e cel ce pune dragoste prin fiecare vena si por al meu. E Cel care a venit in lume umpland-o cu muzica cereasca insa lumea a vrut sa reduca la tacere muzica Lui si a crezut ca a putut. Insa in duminica invierii .... muzica a inceput sa rasune, mai clar, mai frumos, mai diafan, mai divin.
Nu m-a cucerit muzica Lui, intelectualizarea ideilor Lui, mineralizarea crucifixurilor, icoanelor, imaginilor, povestilor si filmelor ... insa dragostea Lui e cea care m-a cucerit, cea care mi-a starnit curioziatea si am inceput sa caut ce e dincolo de idei, imagini, povesti. Ce am aflat? Am aflat ca puterea si intelepciunea Lui Dumnezeu, adica Christos schimba prin dragostea Lui pe oricine crede, pe oricine accepta provocarea de a se lasa iubit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu