eliberata de teama de moarte

Ce greu ne e .. ! E grea viata asta. Pe deasupra mai suntem si in timp de criza ... si ca si cum nu ar fi fost de ajuns, mai avem si crizele noastre personale. Sau criza financiara in care e tara e bonus la ceea ce deja aveam ... 
Teama de boala, de neacceptare, de accidente, de crize de orice fel, de lipsa de semnificatie, de durere, de moarte par a ne paraliza uneori actiunile. Unii chiar fac depresii din aceasta teama si ... uneori ma pufneste rasul cand aud de ce le e teama. Traiesc intr-o teama continua, nu se pot bucura de viata, de nimeni si de nimic.
Teama de a nu mai avea autoritate, de a nu mai avea influenta, de nu mai iubi si a ne sti iubiti, de moarte. Timpul se scurge ca vreau sa nu si ajung la un final care pentru mine inseamna un inceput cu un timp fara limite in care voi avea pe cei dragi langa mine, in care ma voi bucura, in care nu voi avea parte de durere.
Unul din darurile pe care mi le-a facut Christos prin Duhul Sfant, e ca m-a eliberat de teama de moarte, de aceasta teama paralizanta. Stiind ca sfarsitul nu e prin moartea fizica, ma pot bucura de viata asta, de ceea ce am aici, de oamenii ce-s pusi langa mine, de minunile ce le vad zilnic, de fiecare clipa ce imi face inima sa palpite.
Teologul Wolfhart Pannenberg scria: "Moartea lui Isus a deprivat moartea de puterea ei de a ne desparti de Dumnezeu. Moartea Lui nu L-a despartit de Dumnezeu. Deoarece Tatal pastreaza comuniunea cu Isus in moartea Lui pe cruce, moartea si-a pierdut puterea de a ne detasa de Dumnezeu. In consecinta, partasia cu Dumnezeu este deschisa tuturor oamenilor a caror viata s-a sfarsit in moarte. Dragostea Lui Dumnezeu pentru lume a fost facuta palpabila in Isus."
"Promisiunea misterului pascal e ca voi avea un timp fara sfarsit cand voi cunoaste, iubi, ne vom delecta unii de altii in Imparatia Lui Dumnezeu." (Brennan Manning) Suna nebuneste sa nu te temi de moarte, sa te bucuri ca pleci dintre cei dragi, sa nu iti fie teama de ce va fi, sa te bucuri de toate minunatiile de aici stiind ca sunt palide realitati pe langa ce va fi dincolo de moartea fizica. Dar, am decis sa Il cred pe cuvant pe Tata in ceea ce imi spune si sa ma bucur aici stiind ca bucuria mea va fi completa ACASA.
Sunt prapastioasa si fac scenarii de groaza din orice, ma tem de propriile mele scenarii. Sa nu accept darul Lui Christos? Adica eliberarea de teama? Oooooho si inca cum!

http://www.flickr.com/photos/krista_g/2038575588/sizes/l/in/photostream/