Suna nebuneste si ma pufneste rasul scriind cuvintele astea. Dar, in realitate, uneori asa ma manifest. Imi stiu drepturile si mi le cer respectate. Si inca ce le cer ...
Stelele nu roiesc in jurul meu ci stau acolo agatate pe cer, asa cum le-a asezat Creatorul. Soarele isi are drumul lui si nu ii pasa ca eu acum cand e noapte as vrea sa fie zi. Luna nici nu ma baga in seama cand eu urlu la ea ... parca e de piatra. Celelalte planete nu-mi cer aprobarea de a migra prin univers ... si isi fac drumul ca si cum eu n-as exista.
Acum vreo doua zile citeam ca s-a descoperit o noua stea imensa ce se plimba de una singura prin Univers. Am ras cu lacrimi citind stirea ... "Cata indolenta pe steaua aia. Auzi, sa nu ceara ea permisiunea celor de la NASA ca sa se plimbe. Cum a iesit la plimbare, cum au gasit-o cu telescopul Hubble si au luat-o la zor ... Poftim cultura!"
Nu sunt creata ca totul sa se invarte in jurul meu. Nu sunt creata sa devin vedeta si sa conving universul sa migreze in jurul meu. Sunt creata sa reflect ca si o oglinda pe Creator. Dar, mie mi-au crescut cornite si mi se pare mie ca-s buricul pamantului si ... adica eu de ce sa nu fiu reflectata? Simplu. Pentru ca nu am fost creata de asta. Eu reflect insa pe Creator. Daca intorc oglinda ce o am inspre mine ... nu se vede nimic si ... pentru ca am drepturi cate in luna si-n stele, ma apuc de bocit si de dat din picioare si Il iau pe Dumnezeu la zor pentru aceasta defectiune de creatie. Iar El ma bate frumusel pe umar si imi spune ca oglinda trebuie sa o intorc, reflectorul nu bate pe mine ci pe El. Si eu ... explodez ca un rac de nemultumire ....
Creatorul Universului vazut si nevazut ma invita la o poveste de dragoste, initiata de El si eu refuz pentru ca nu mi-a venit mie ideea, pentru ca ... ahh, nu merit, nu se poate asa ceva, nu se cade sa accept ... si tot felul de scuze proate gasesc... Iar El tot vine si imi spune ca ma iubeste, ca ma asteapta, lasa cadouri, semne si scrisori de dragoste special pentru mine si eu .... bocesc isteric ca nu-s buricul pamantului ... El vrea sa ma faca printesa si eu vreau sa fiu .... buricul pamantului. Eu nu vreau sa ma plimb printre stele impreuna cu Tatal meu, cu Creatorul Universului vazut si nevazut pentru ca imi place sa ma balacesc in noroi ....
Ce ar fi daca mi-as intelege scopul, rostul pentru care am fost creata? In primul rand ar fi ceva mai liniste in jur, apoi m-as calma si daca mi-as indeplini rolul as fi fericita. Doar acceptandu-mi rolul, scopul pot fi fericita. Altfel nu. Christos a venit sa ma ajute sa inteleg ca am un rol, un scop, a murit ca eu sa pot deveni printesa a cerului si sa fiu fericita in rolul ce mi s-a incredintat. Ce-ar fi daca mi-as lua partitura si mi-as canta bucata incredintata? De ce sa ma strofoc sa cant bass,tenor sau alto cand eu sunt soprana?
Doamne, scoate-ma din noroi, curata-ma! Ma las schimbata! Aici ... pute si seman cu cei ce stau in cotet. Tu mi-ai spus de ceva mai frumos, mai maret, mai inaltator si eu vreau sa ies din albia cu noroi ... vreau sa Te reflect, vreau sa imi indeplinesc rolul .... Schimba-ma!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu