Am crezut ca cei ce Il cauta pe Dumnezeu numai in Romania sunt denumiti ciudati (nu stiu de ce am crezut asta). Insa citeam despre un domn ce se pregatea sa devina in China, liderul tinerilor comunesti chinezi. Studiase dreptul, avea un viitor ce se zarea stralucitor. De cate ori mergea la intalnirile lor, trecea pe langa o biserica din care rasunau melodii. A crezut ca batranii si ciudatii merg acolo. Curiozitatea insa l-a facut sa isi lege bibicleta de gardul bisericii, sa intre si el sa vada ce e acolo. Stupoare mare ... audienta era in mare majoritate tanara. Cum au facut astia de au strans atatia tineri? Ce motive le-au dat? Tinerii aceia vorbeau despre credinta lor, despre cum le-a schimbat Dumnezeu viata. La a doua intalnire, multi l-au recunoscut ... era o persoana publica si nu putea trece neobservat. Si-a cumparat o Biblie si in cateva zile a citit-o toata din scoarta in scoarte.
Era socat de-a binelea. Raspunsurile la intrebarile lui despre viata se gaseau in cartea asta. Daca credea in Christos cariera lui se ducea pe apa sambetei, il astepta posibil puscaria .... ce sa faca? Vreo luna a stat in cumpana apoi a mers la sefii lui si i-a anuntat ca a decis sa Il urmeze pe Christos si demisioneaza din politica. I s-a dat timp de gandire. Acasa insa tatal sau il astepta in usa si i-a spus ca in doua revolutii a luptat pentru a-L scoate pe Isus din China si nu va accepta cu ficiorul lui sa i-l aduca in casa. I-a aruncat toate lucrurile in strada.
Povesteste aceste lucruri dupa douazeci de ani, a devenit un lider ce instruieste alti lideri crestini din tara. Lucreaza sub alt nume, mereu e pe drumuri ... Desi are sotie si un copil, statul nu ii da voie decat o singura data pe an sa ii vada.
Dar, e-o nebunie sa renunti la cariera, familie, viata mondena, placeri pentru Dumnezeu!
Un alt domn care a murit in 2005 povestea ca a fost inchis 20 de ani undeva in nordul Chinei, unde clima e mai rece. Avea in dotare o jacheta iar iernile sunt mai reci ca ale noastre insa niciodata in cursul celor douazeci de ani nu a racit si nu s-a imbolnavit si asta a fost o mare minune. Cei douazeci de ani au fost ani minune pentru el. Detinutii erau folositi la unirea vagoanelor de tren, trebuiau sa puna niste verigi la imbinarea celor doua vagoane, multi mureau zdrobiti intre vagoane sau ramaneau fara maini sau degete. Omul acesta asta a facut douazeci de ani intr-un zgomot asurzitor si nu s-a lovit nici o singura data.
Zgomotul insa i-a luat auzul, asta insa dupa anii de detentie. La finalul celor douazeci de ani mai stia cateva pasaje din Scriptura pe care le tot repeta ca sa nu le uite si o strofa dintr-o melodie:
"Bucura-ma-voi de crucea colturoasa
Pan`ce-ntr-o zi am sa ma opresc din goana;
Agata-ma-voi de crucea colturoasa
Pan`ce-ntr-o zi am sa mi-o fac coroana".
Dar, e-o nebunie sa renunti la tot pentru Christos, pentru Dumenzeu! De ce sa suferi? De ce sa te chinui? De ce sa ti-i faci pe cei din casa dusmani? De ce sa devii ciudat? E-o nebunie cautarea asta a ta!
"Căci mesajul crucii este o nebunie pentru cei ce pier, însă pentru noi, cei care suntem mântuiţi, este puterea lui Dumnezeu. Fiindcă este scris: „Voi distruge înţelepciunea celor înţelepţi şi voi respinge priceperea celor pricepuţi.“ Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul? Unde este polemistul acestui veac? N-a prostit Dumnezeu înţelepciunea lumii? Întrucât, în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu prin înţelepciune, Dumnezeu a găsit de cuviinţă ca prin nebunia predicării să-i mântuiască pe cei care cred" (1 Corinteni 1: 18-21).
Da, pare o nebunie insa e o nebunie in care te stii iertat, eliberat, vindecat, iubit, alinat, calauzit, indrumat, pazit si nu de serviciile de paza ci de insasi Dumnezeul cerului si al pamantului.
2 comentarii:
Sublima, vindecatoare si binecuvantata nebunie!Ferice de cel ce o atinge.
Ploi de bucurii scumpa mea iti trimit de la Vrancea!
Deci azi am sa fac baie de sau in bucurie? Ulala ce bine suna;)
Multumesc foarte frumos Elena!
Trimiteți un comentariu