duminică, 3 iulie 2011

ganduri printre randuri

Dezolantă imagine când mortul este scos din casa zidită cu mâinile şi truda lui fără ca măcar să poată lua ceva cu el, fie şi numai o bucată de sârmă ruginită să fie recunoscut mai uşor în Locuinţa Morţilor ca român. Să nu poţi să iei prin buzunare vreo două - trei sarmale pe care să le-ncălzeşti în soare, să faci din luna plină farfurie, din semilună cuţit, din stea furculiţă, cu zorile să te ştergi la gură de conturul de smântână. 
Măcar să poţi să iei un plic şi-un timbru să le scrii de pe lumea „aia“ celor dragi rămaşi să alerge după averile betege. De foi albe nu e problemă. Rupi o bucată de nor gras pe care-l treci prin presiunea atmosferică, după care înmoi degetul în noapte pentru a scrie cu negru, dacă preferi albastrul aştepţi să se facă ziuă şi-l înmoi în bolta cerului... şi scrii: „Încă din primele rânduri şi primele secunde după moarte puteţi afla şi... veţi afla fiecare la rândul cetei lui... că vorba răspândită-n sat şi aiurea conform căreia nu poţi lua nimic cu tine pe lumea cealaltă e falsă. Cine vrea să sară de bucurie sau să-şi dea cu tastarura-n 
cap, tot de bucurie,... acum e momentul... aştept... 

Ok! Aţi revenit... 
Repet!... E falsă afirmaţia... Putem lua!... Uraaa!... Dar în buzunarele sufletului!... Buzunare la blugi, buzunare la geacă, buzunare la salopetă, buzunare la bancă... şi nu v-aşteptaţi ca într-o lume a buzunarelor numai sufletul să se lase fără. Omul are buzunare exterioare pline de seminţe prăjite, de bani de metal şi are şi buzunare interioare prevăzute pentru binele făcut. Când dai din buzunarele exterioare, de fapt pui în cele interioare. Când dai din buzunarul hainei de blugi pui în buzunarul sufletului. 

Aşa înţelegem titlul cărţii lui Nicolae Steinhardt „Dăruind vei dobândi”. Dăruind un sandvici uns cu margarina milei vei dobândi averi reciclabile. Binele făcut aici e vârât în buzunarul sufletului pentru a da aici bucurie şi-n viaţa veşnică comori adevărate. Acestea sunt averile pe care le luăm cu noi. De aceea baba Domnica care avea o pensie mică pe care o împărţea Christoşilor flămânzi şi în nevoi a ajuns să fie miliardară în stele şi bogătaşii satului cusuţi la buzunarele exterioare au ajuns cerşetori pe Calea Lactee. Având în vedere că leii româneşti seamănă din ce în ce mai mult cu mârţoaga lui Don Quijote, adică şi aşa nu mai putem închega mare brânză în buzunarele exterioare atunci să fim măcar pe lumea aialaltă mai tari ca americanii. 
În concluzie... daţi şi din nimic, întindeţi o mână de ajutor chiar şi din cămaşa de forţă a sistemului, iubiţi până crăpaţi şi veţi avea buzunarele sufletului doldora ca hambarele pline de porumbul proaspăt cules toamna. 
Griji să nu vă faceţi... vă aştept eu în gara eternităţii să vă ajut la bagaje. 
Cu mult drag, al vostru .....
"Pastila" de mai sus am primit-o pe e-mail.

5 comentarii:

Livius spunea...

Ca sa nu ne incarcam prea mult cu bagaje,greutatea acestora ar putea incetini mersul nostru, sau ne-ar tot derenja, privindu-le, Solomon ne pune la dispozitie o metoda foarte interesanta pentru transferul lucrurilor de aici, dincolo.
Iata ce propune el: "Arunca-ti painea pe ape, si dupa multa vreme o vei gasi". Ooo... dar aici avem tare multe de comentat, pentru ca deocamdata traim prin vedere, iar lucrurile vazute sunt trecatoare, pe cand cele vesnice sunt nevazute.

cella spunea...

De cateva zile mi-a spus George ca o sa comentati si eu tot asteptam sa scrieti ;)).
Vorba lui Solomon e motto-ul meu si cred cu tarie ca painea aruncata se va intoarce. Nu acum, ... ci cand ii va veni timpul.
O saptamana de poveste va doresc!

Livius spunea...

Cella draga, eu mai comentez din cand in cand, dupa cum am dispozitie cand citesc un articol, si binenteles daca am inspiratie, ca asta-i cam deficitara si este direct proportionala cu lenea care imi da tarcoale toata ziua, dar o sa mai revin.
Poate te hotarasti sa postezi ceva material din activitatea voastra din Moldova, ca de subiectele de scandal care aduna atatia "vulturi" la comentarii, sunt plictisit.
Daca vrei sa vezi opinia mea la ce se petrece acum in blogosfera crestina romana, poti sa citesti ce am postat pe blogul lui Lascau,Pasi spre lumina, la articolul In vreme de criza.
Oricum, cand trec pe la tine am sa fiu mai moderat in comentarii.

Iti doresc si eu o saptamana binecuvantata de Domnul.

cella spunea...

Livius a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "ganduri printre randuri":

Cella draga, eu mai comentez din cand in cand, dupa cum am dispozitie cand citesc un articol, si binenteles daca am inspiratie, ca asta-i cam deficitara si este direct proportionala cu lenea care imi da tarcoale toata ziua, dar o sa mai revin.
Poate te hotarasti sa postezi ceva material din activitatea voastra din Moldova, ca de subiectele de scandal care aduna atatia "vulturi" la comentarii, sunt plictisit.
Daca vrei sa vezi opinia mea la ce se petrece acum in blogosfera crestina romana, poti sa citesti ce am postat pe blogul lui Lascau,Pasi spre lumina, la articolul In vreme de criza.
Oricum, cand trec pe la tine am sa fiu mai moderat in comentarii.

Iti doresc si eu o saptamana binecuvantata de Domnul.

cella spunea...

Nu stiu de ce nu a aparut comenatiul asta.
Am vazut si in alta parte, nu numai la acel articol, ca puneti suflet in comentarii, in articolele pe care le cititi.
Acum vorbesc cu George despre misiune si ce va fi acolo. Cand o sa aflu mai multe, am sa scriu si despre Moldova.