joi, 7 iulie 2011

La multi ani George Puraci!

Imi place sa ma laud cu prietenii mei, sunt mandra de ei si ... mi se pare normal sa ma laud cu ei. Azi e ziua unuia dintre oamenii care a insemnat si inseamna foarte mult pentru mine. Numele lui e George Puraci. Ne-am cunoscut intr-o  misiune din Republica Moldova. Dupa ce misiunea s-a terminat, eram in Iasi si George ma intreaba: "Cella tu stai in Iasi? Nu esti din Bucuresti? Dupa accent mi-am zis ca esti de acolo si ... te-am cam ocolit din cauza asta." Nu am accent de bucuresteanca, sunt mandra ca-s moldoveanca, radem si acum cand ne amintim faza asta. Insa ea a fost de fapt debutul acestei prietenii ...
George, multumesc Domnului pentru tine, pentru incredere, credinciosie, prietenie. Mai mult de atat, Caithlin sotia ta, este unul din oamenii dragi sufletului meu si abia astept sa iti vad blondina vesela numita Colbie ce iti seamana leit. Esti unul din oamenii care ma ajuta sa imi scot visele de la naftalina, sa le analizez, si sa lucrez la ele ca sa devina realitate.
La multi ani George!


18 comentarii:

Livius spunea...

Cella! de ce fentezi? Ne spui ca este ziua lui George, dar ne pui inainte, in centru, pe Colbie.

Oricum iti multumim pentru atentie.

Domnul sa te binecuvantaze si pe tine.

PS Eu il cunosc pe Georgica nu numai de la cafea sau din intalniri ocazionale. Ca sa scrii ceva "drept" trebuia sa ma intrebi pe mine, si aflai ca in cei 37 de ani a reusit performanta sa-mi schimbe culoarea parului, pe alocuri, dar nu pot zice nimic, ca de ma afla mama-sa, mi-am ruinat singur ziua, asa ca mai plamg si eu pe la altii.

cella spunea...

Pai ... initial asa am gandit. Sa iau de la el adresa dvoastra de e-mail si sa aflu ceva "drept" ;))
Dar ar fi fost cam batator la ochi pentru George. Ca ... se prinde repede ;)).
Si am pus o poza cu ei ca familie, nu puteam sa pun numai una cu el ;)).
Multumesc de binecuvantare!

Livius spunea...

Adresa mea de email este liviuspuraci@aol.co. Am postat-o cand am comentat, dar nu stiu daca apare.

Daniel Branzai spunea...

Draga Livius

Mi-am dorit un baiat ca George. Am avut fete.
Il am in schimb ca frate si asta a adus multa bucurie in viata mea. Binecuvantata sa fie familia in care a crescut.

Sunt alaturi de Cella in strigaturile speciale pentru aceasta aniversare.

cella spunea...

Frate Livius,
chiar daca George nu va spune sau nu v-a spus e foarte mandru sa va aibe ca si tata sa stiti ca mereu vorbeste de dumneavoastra si va da drept exemplu.

cella spunea...

Ce ciudata e viata asta!
Ca eu sa apar s-a rugat tot clanul meu .. si de pe mama si de pe tata. Si, dupa trei baieti si multa vreme, am aparut.
Pe langa ei, Domnul mi-a dat si alti frati care locuiesc prin lumea asta mare ...
Frate Daniel,
propun sa mergem pana la tatal lui George la o felie de tort ca sa ii treaca acum dorul. ;)) Ce ziceti?

Livius spunea...

As fi bucuros de oaspeti, dar tratamentul pe care vi-l ofer eu este o cafea expresso, cat despre prajituri, torturi, Durere, Ziua si noaptea, Crempita, Dobos, si cate mai stie nevasta mea sa le denumeasca, cred ca eu o sa fiu oaspete impreuna cu voi.

Hei! cine stie, daca vrei sa faci o vizita in State, o sa fim gazde foarte bune, si cu siguranta il vizitam si pe "parintele" Daniel, nu de alta , dar are tare multe in sac.

Sa aveti o zi buna.

PS cand mi-am aratat speranta ca primul copil al lui George o sa fie baiat, noruca s-a suparat foc si ma intreaba de ce nu imi plac mie fetele. I-am raspuns ca imi plac mai mult baietii pentru ca eu o sa le cumpar bete de pescuit, pusti, pistoale, masini, sa nu fiu obligat sa merg sa cumpar papusi, ca o sa fie sarmana fetita fara nici o jucarie pana la adanci batranete. Mi-a promis un baiat, dar daca nu se grabeste, eu nu o sa mai am suficient timp sa ma bucur cu el. 'om trai si 'om vedea.

Livius spunea...

In 1980, ma pregateam sa-mi iau drumul prin straini si am petrecut vreo 18 zile la mare impreuna cu sotia si cei doi feciori. Intr-o seara, noi pocaitii, ne-am dus la un film la cinematograf. Rula filmul Cobra. Doi spioni, unul american si una japonezoaica, se filau, si... se indragostesc unul de altul. O liniste de mormant cand el o saruta lung. Gorghe ma intreaba cu voce tare: Tata, ce-i face? Ii raspund incet, taci ma, ca o saruta, la care el racneste: ooo.. am crezut ca o musca.

Va puteti imagina rasul din acea sala, dar si rusinea mea de a fi tatal unui copil atat de nestiutor.
Cumva am trecut si peste asta...

cella spunea...

Pai la cei 6 ani ai lui in 1980 isi inchipuia ce e mai rau.
Oricum am ras cu lacrimi citind patania dumneavoastra =)).
Pe de alta parte, era inocent in copilaria lui, fericit ca nu stie tainele oamenilor mari.

Livius spunea...

Hai sa-ti mai spun una sau doua, tot de atunci.
Intr-o dimineata eram pe plaja, cu cumnatul meu si cu nevestele. Vedem ceva mai incolo o femeie tanara, in costum de plaja, dar cu batic pe cap. Ne-am gandit, ori are vreo problema cu soarele, ori e o pocaita din aia beton, de nu-si lasa baticul nici pe plaja. Il instruim pe George cum sa o intrebe: Tanti, m-a trimis un nene sa va intreb daca sunteti pocaita. Se duce Gelutul meu, nevasta-mea sa se dea de ceasul mortii ca ne luam de femei pe plaja, o intreaba, apoi face o stanga imprejur si striga de acolo: taticule este pocaita.
Binenteles ca ne-am bagat nasul in nisip, dar femeia l-a urmarit si a venit la noi. Ei ce crezi, era impreuna cu sotul ei, originari de pe la Arad, pocaiti, si YES! purta baticul ca asa credea ca-i bine. Am convins-o ca este mai brutal sa umble in dres de baie decat fara batic. Ne-am imprietenit cu ei, iar la despartire ne-au demonstrat cat de mult le placea de noi (mai ales el, nevestelor noastre)
Intr-o alta zi era o doamna cu un catel mic pe plaja, si tot asa l-am trimis sa o intrebe cum il cheama pe spurtzel. Tot de la distanta a strigat: taticule il cheama..., ne-am luat talpasita si ne-am dus mai la o parte, ca un asemenea copil ne producea numai rusine. Intr-o zi am sa-ti spun una tare de tot, pentru ca multe am mai patit cu el.

Livius spunea...

Ca tot v-ati planificat o intalnire de cafea, trebe sa sti ca George e bautor de cafea de pe la 4 ani.
Intr-o dupamasa primim vizita unor prieteni si le fac la fiecare cate un NESS, dealtfel o delicatese pe vremea aceea. O domnisoara simandicoasa nu isi bea cafeaua, dar cine baga de seama? Cand i-am condus afara, fratele George pune mana pe cana si o goleste pe nerasuflate. Imi dau seama de grozavie, dar ce sa fac?
Ei ! toata noaptea nu am inchis un ochi nici el, dar nici eu, mi-era frica de ceva reactii. Dimineata il duc la gradinita si ii explic la adormita de supraveghetoare situatia, si ca el o sa adoarma, dar cand intr-adevar a cazut cu capul pe masa, nu mai puteau sa-l trezeasca, au intrat in panica, si mai mai sa mi-l trimita la urgenta la spital. O, Doamne, multi neterminati mai ai prin gradina...

cella spunea...

Cred ca de la acel Ness a capatat asa imunitate la cafea.
Da, o cafea mare, tare si povesti muuuulte ;)), unele de ras, altele de plans ... altele sunt vise in devenire ...

Livius spunea...

Daca tot povestiti, uite, intreaba-l daca-si mai aminteste cand a fost beat cuc, da a cazut in sant. (nu-i nici o figura de stil)
Patru generatii de barbati, bunicul, tata, eu si george, am mers la padure sa taiem lemne. Cu o zi inainte am transportat cu masina o colega de serviciu. Ii cazuse dintr-o babornita a sticla de un litru si a ramas in portbagaj. Tata propune ca o sa o dam la padurar, era plina cu tuica. Pana noi plecati pe costisa in sus, George gaseste sticla, o deschide si bea. Nu am ideie cat a baut, ca era cazut langa masina in sant, cu sticla aproape goala si mirosea in jurul lui tuica, de numa. L-am culcat pe bancheta din spate, dar cand a aflat bunicul, el era un pocait bun, mai sa ne loveasca pe mine si pe tata, ca umblam cu lucrurile deavolului cu noi, iar daca se intampla ceva cu copilul, sa plecam singuri de acasa, sa nu-l mai intalnim, ca va fi vai si amar de noi.
Spre bucuria noastra, s-a trezit peste cateva ore de somn, dar am tras o spaima, de mi-a stat sufletul


Timpul a trecut, iar noi (eu) am stabilit ca o lege ca daca George poate face un lucru pe calea cea mai complicata, nu ne facem nici o grija sa-l facem simplu.
lucreaza de minune, poti sa-l varifici, sau sa-l intrebi despre aceasta.

cella spunea...

Pfoailei la cat de scarbos miroase tuica ... oare cum a putut sa o bea? Beaaacs!
O sa se faca rosu ca racul cand o sa il intreb!
Si-o sa ma intrebe de unde stiu, cine mi-a zis ... "Aulio! Asta ti-a povestit tata?"
Cred ca va si suna dupa asta!!!!

Livius spunea...

La cat a fost de "pilit" nu cred ca isi aminteste multe!

cella spunea...

Dar trebuie sa recunoasteti ca sunteti mandru de el, de cine e, cum e, ce fel de om este acum.
Nu spun ca nu a fost rasu-plansu uneori insa ... privind in urma puteti sa spuneti: S-a meritat!
Am dreptate?

Livius spunea...

Cella, m-ai provocat si ma obligi sa iti mai spun una ca sa-ti dau raspunsul bazat pe gandirea adunata in multi ani.
La o intalnire a tinerilor Mission One (numele inainte de Charity Cup), un pastor baptist ma invita sa zic si eu macar ce, si mi-l prezinta pe fiul, de mai sa nu-l cunosc, si zice el foarte filozofic: De ar fi al meu, nu l-as da pe 10 baptisti. Lumea se amuza un pic, dar cum am ajuns in fata ii spun in auzul tuturor (de la microfon),Tu nu l-ai da pe 10 baptisti cu toate ca nu te-a costat nimic pana acum, dar eu am cheltuit cu el 24 de ani si trebuie sa il dau pe UNA. Sarmanul feciorul meu era sa cada sub banca afland ce ieftin il pretuiesc.

cella spunea...

Desi pareau spuse in gluma, acele cuvinte exprima o realitate. Doar nu e din tarile Asiei cu sange fierbinte ca sa aibe mai mult de UNA ;)).