duminică, 3 iulie 2011

provocari in ziua bucuriei

Nu-mi place politica si tot ce implica ea, adica declaratii stufoase si pompoase, discursuri sforaitoare, analize pe text si defaimari, santaje de toate felurile mascate sub denumirea de joc politic. Insa si mai greu imi e sa inteleg contextul politic al vremii lui David, al monarhiei. Nu abdicase, Absalom trasese toate sforile ca sa fie rege. Batranii Israelului carora parca li se luase mintea il numesc rege in locul lui David. Numai ca Absalom este ucis. Dilema si problema lor e mare. Aveau rege si cand David a plecat, ei nu si-ai miscat fizicul sa faca ceva in ce priveste acest fapt. Au acceptat pe Absalom ca rege si acum ... realizeaza ei de fapt cine le-a scapat pielea de dusmani, cine le-a redat demnitatea in fata celorlalte popoare. Cum sa faca si sa dreaga?
David ii ajuta un pic prin cei doi preoti, prieteni loiali, Tadok si Abiatar care trebuie sa intrebe pe batranii din Iuda: "
De ce trebuie să fiţi voi cei de pe urmă care să-l aduceţi pe rege înapoi acasă? 
Voi sunteţi din aceeaşi seminţie cu mine; prin urmare, de ce trebuie să fiţi ultimii care să-l aduceţi acasă pe rege?
" 2 Samuel 19:11-12. Acestia se trezesc si trimit vorba sa se intoarca acasa, isi vor regele inapoi. Sa vina acasa!

Si, David pleaca spre Ierusalim insotit de un mare alai. Cat de diferita e calatoria asta! Pe acelasi drum aparuse Shimei care arunca cu pietre in David blestemandu-l. Pe acelasi drum apare Shimei sa isi ceara iertare. Intre timp realizeaza ca el si toata casa lui, adica neamurile lui Saul ar fi trebuit sa fie deja putrezi insa David nu le-a luat capul si sunt in viata cu totii. Pare convins de ceea ce spune si aduce cu el inca o mie de beniamiti care isi arata supunerea fata de David.
Wow! Abishai, nepotul lui David asista la aceasta scena. Poate ca una din pietrele lui Shimei il atinsese, poate ca furia crescuse in el cand il auzise pe acesta blestemandu-l pe David. Abishai ii era credincios lui David si tot ce se spunea despre rege negativ, el le lua personal, il afectau si pe el. Acum cand il aude pe Shimei cerandu-si iertare ii creste tensiunea instant si ii cere lui David sa il lase sa il omoare. David insa realizeaza ca e mana lui Ioab in spatele acestei afirmatii. Abishai si Ioab erau frati insa mai mult il ducea mintea pe Ioab, mai cu patima si patos isi traia si exprima Ioab sentimentele. David ii cunostea, le stia iutimea si mereu si mereu are o expresie in ce ii priveste pe acesti frati, nepotii lui: "Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? i-a răspuns regele. De ce îmi sunteţi astăzi împotrivă? Astăzi să fie oare pedepsit cu moartea vreun om în Israel? Nu ştiu eu că astăzi sunt rege peste Israel?"
Abishai, acum cand oamenii au realizat ca sunt rege si din nou m-au ales, tu si frate-tu imi sunteti impotriva? Omorand pe Shimei ma fac urat oamenilor, ma vor privi rau ca in ziua realegerii mele am varsat sange. Tu si cu frate-tu nu realizati? Voi nu stiti sa va pastrati temperatura sangelui ce va curge prin vene? Cand nu va convine ceva rapid  decapitati capul acelei persoane. Insa de indurare, har, iertare nu ati auzit? Se intoarce spre Shimei caruia ii tremura maduva in oase si ii spune: Shimei, in fata poporului de aici si de oriunde vreau sa stii ca: Nu, nu vei muri!
Apare un alt personaj care da niste explicatii pe care David nu le intelege. Mefiboset da niste explicatii fara logica. De ce a ramas in Ierusalim? De ce nu a plecat cu David? De ce  ....? David nu incearca sa inteleaga logica sau lipsa de logica a lui Mefiboset si ii reda pamanturile ce i le daduse lui Tiba cand acesta il anunta ca Mefiboset ramasese in Ierusalim, le vor imparti amandoi. Din nou acorda iertare, indurare, har. E zi de biruinta, de bucurie. O zi in care nu trebuie sa curga sange. O zi in care iertarea trebuie acordata indiferent de cat de mare a fost durerea provocata.
In drumul spre Ierusalim il insoteste Barzilai. Imi place batranul acesta si nu pentru ca era putred de bogat ci pentru ca realizeaza ca are o varsta cand trebuie sa isi vada de ale lui si sa nu se duca sa fie relicva ce trebuie ingrijita la palat. Nu ar fi fost o povara materiala pentru David ca avea el de unde sa aduca la palat suficient. Insa realizeaza ca mancarea nu mai are gust, urechile ii sunt deranjate de zgomot prea mare si nu ar mai face diferenta dintre o soprana si mezosoprana sau dintre o opereta si o cantoneta. Vrea sa ramana acasa la el, langa cei dragi ai lui. Insa tot ceea ce vrea David sa faca pentru el sa faca cu fiul lui Chimham.
Si, David il ia pe Chimham cu el raportandu-se la el ca la Barzilai insusi.
In zi de sarbatoare ce acord?In ziua victoriei, biruitei, succesului la ce ii sta mintea? La razbunare, ura, moarte sau am invatat sa acord iertarea, mila, harul, bunatatea? Ce ma invata Christos sa fac? Sa acord iertarea chiar daca nu mi se cere, sa acord har cui nu merita, sa arat bunatate strainului insa si celui de langa mine in egala masura, sa tratez oamenii cu bunatate indiferent daca merita sau nu asta. Si mai mult de atat acordand si tratand asa oamenii sa fac totul imbibat in dragoste, in dragostea ce imi vine din belsug din Christos.

2 comentarii:

Corneliu spunea...

Foarte reusita incaltarea cu papucii vremii, frumos schitat portretul lui David, citit bine pulsul fiilor Teruiei (pe Abisai mi-a placut sa il surprind si eu intr-un articol recent; m-am indragostit de imaginea lui!). Mai raman cu gandul doar la autenticitatea iertarii din inima acordata de David. El se tine de cuvant atunci cand urca pe tron, dar cand coboara si il ridica pe Solomon, ii aduce aminte ce i-a facut Simei si Ioab.. Intr-adevar, Scriptura ne ofera cateva portrete remarcabile, si daca te duci sa stai langa ei sa le auzi respiratia si bataile inimii, ii cunosti altfel.. Bun articol.

cella spunea...

Multumesc Corneliu;)
Bun venit in randul celor ce asteapta minunile ;)).