Pentru că îmi place să citesc, mă trezesc că îmi doresc ca poveştile celor de lângă mine să fie: "şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi." Realitatea însă mă duce pe la spital, pe la paturile bolnavilor, mă face să aud poveşti de mi se încreţeşte părul şi mai mult. Concepţia umanistă despre lume şi viaţă îşi trâmbiţează ideea că omul este bun în esenţă. Biblia însă îmi spune altceva. Odată ce Adam şi Eva au mâncat din fructul oprit, adica nu au ascultat, păcatul a intrat în om şi de atunci face ravagii.
Am o cunoştinţă care efectiv macină ură de mulţi ani pentru câteva persoane. Refuz să mă întâlnesc cu ea pentru că efectiv pune "filmul de la capăt" de fiecare dată, obsesiv şi obsedant. Oricât m-aş strădui să îi explic, să îi arăt că asta îl face caraghios de-acum, că îşi pregăteşete propria implozie, că se lasă pradă celui rău şi acesta îşi bate joc de el ... Orice i-aş spune, e egal cu zero. Îi văd ura şi mânia clocotind în ochi şi atitudine.
Concepţia umanistă crede că prin educaţie "bunătatea" omului se restabileşte. Cunoştinţa asta a mea are toate titlurile pe care le dau universităţile deci nu re-devii bun dacă eşti educat iar educaţia nu te face bun.
Îmi continui lectura din cartea "O femeie îmbrăcată cu tărie şi slavă - Estera". Haman nu e un personaj antic şi fără asemănare. Hitler e un om al vremii moderne. Stalin se pare că l-a egalat şi depăşit în numărul morţilor. Mă uit puţin in Orientul MIjlociu şi văd cum ISIS face ravagii. Zilnic citesc că 30-50-100-500 de oameni au fost decapitati, omorâţi, spânzuraţi, violaţi, ciopârţiţi. Răul e în mine, e lipit de mine, îmi curge prin vene. Patimile clocotesc la prima scânteie de nedreptate şi fac mânia să crească la cote demne de SF-uri.
"Mânia este sămânţa crimei." Nu spun eu vorba asta. A spus-o Creatorul, Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, Cel venit de Sus, Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, Cel Minunat. El, Cel care m-a creat, ştie ce ravagii a făcut păcatul în lume. Fără El, aş fi la fel ca şi Haman, Hitler sau ca alţi eroi cunoscuţi prin cruzime. Dar, am decis să Îl las să-mi fie Domn şi Mântuitor. Am decis să Îl las să-mi invadeze viaţa, să facă ordine în ea, să mă ajute să văd oamenii prin ochii Lui, să mă ajute să iubesc ca El. Uneori însă ... recunosc, las mânia să crească şi să-mi contorsioneze stomacul şi toată fiinţa, las spiritul de dreptate să crească în mine şi mă trezesc făcând scenarii urâte ... încât mă sperii de mine.
Haman era înnebunit de atitudinea lui Mardoheu. De ce? Pentru că acesta era evreu şi pentru că în Lege scrie să nu te închini decât înaintea Lui Dumnezeu. Iar Mardocheu a decis să asculte de ceea ce a poruncit Dumnezeu în lege. Închinarea în faţa unui om înseamnă idolatrie. Ei bine, Haman voia ca oamenii să i se închine. Despre Haman însă mai ştiu că era amalecit şi era un urmaş al lui Agag - duşmanii de-o viaţă a evreilor.
Mă mai uit la cei doi fameni sau eunuci slujitori, păzitori ai porţii, care nemulţumiţi de slujba lor, de ceea ce făcea împăratul, complotează împotriva lui. Scenariile astea nu sunt antice, aud despre ele şi astăzi. E drept că unii angajatori îşi uită limitele şi ajung ca şi Haman, crezând că lumea trebuie să se învârtă în jurul lor, nu ţin cont de credinţa angajaţilor lor, de lege, de nimic. Dar Mardocheu află de complot şi vestea ajunge la Estera şi apoi la împărat. Cei doi fameni ajung în ştreang.
Pe vremea Esterei şi a lui Haman nu era bine să ai propria credinţă, să crezi în Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Asta te făcea diferit. Habar nu avea Haman că edictul ce l-a cerut de la împărat se va sfârşi cu sfârşitul lui. A vrut să cumpere cu 375 de tone de argint poporul evreu şi împăratul i-a aprobat edictul şi i-a dăruit şi argintul. Nu era nimeni lângă ei să deosebească ura, mânia ce clocotea în Haman? Nici un sfetnic înţelept nu era pe lângă împărat?
Scrisorile cu fost scrise, sigilate şi trimise în împărăţie în regim de urgenţă în prima lună a anului. Poporul evreu era anunţat că îşi va găsi sfârşitul în a douăsprezecea lună din an. Mânie, răutate şi plăcere în a chinui atâţia oameni torturându-i cu vestea că vor muri peste 11 luni de zile.
Dar Dumnezeu nu era absent de acolo. Numai că Haman nu ştia asta. Şi nici împăratul. Şi mulţi alţii cred că Dumnezeu a dispărut de pe scena istoriei.
Mânia este sămânţa crimei! "23 Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii! " Proverbele 4:23
Văd că Estera şi împăratul nu au o poveste care se termină cu "şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.". De ce? Pentru că în realitate aşa ceva nu se întâmplă!
Am o cunoştinţă care efectiv macină ură de mulţi ani pentru câteva persoane. Refuz să mă întâlnesc cu ea pentru că efectiv pune "filmul de la capăt" de fiecare dată, obsesiv şi obsedant. Oricât m-aş strădui să îi explic, să îi arăt că asta îl face caraghios de-acum, că îşi pregăteşete propria implozie, că se lasă pradă celui rău şi acesta îşi bate joc de el ... Orice i-aş spune, e egal cu zero. Îi văd ura şi mânia clocotind în ochi şi atitudine.
Concepţia umanistă crede că prin educaţie "bunătatea" omului se restabileşte. Cunoştinţa asta a mea are toate titlurile pe care le dau universităţile deci nu re-devii bun dacă eşti educat iar educaţia nu te face bun.
Îmi continui lectura din cartea "O femeie îmbrăcată cu tărie şi slavă - Estera". Haman nu e un personaj antic şi fără asemănare. Hitler e un om al vremii moderne. Stalin se pare că l-a egalat şi depăşit în numărul morţilor. Mă uit puţin in Orientul MIjlociu şi văd cum ISIS face ravagii. Zilnic citesc că 30-50-100-500 de oameni au fost decapitati, omorâţi, spânzuraţi, violaţi, ciopârţiţi. Răul e în mine, e lipit de mine, îmi curge prin vene. Patimile clocotesc la prima scânteie de nedreptate şi fac mânia să crească la cote demne de SF-uri.
"Mânia este sămânţa crimei." Nu spun eu vorba asta. A spus-o Creatorul, Isus Christos = Yeshua HaMaschiach, Cel venit de Sus, Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii, Cel Minunat. El, Cel care m-a creat, ştie ce ravagii a făcut păcatul în lume. Fără El, aş fi la fel ca şi Haman, Hitler sau ca alţi eroi cunoscuţi prin cruzime. Dar, am decis să Îl las să-mi fie Domn şi Mântuitor. Am decis să Îl las să-mi invadeze viaţa, să facă ordine în ea, să mă ajute să văd oamenii prin ochii Lui, să mă ajute să iubesc ca El. Uneori însă ... recunosc, las mânia să crească şi să-mi contorsioneze stomacul şi toată fiinţa, las spiritul de dreptate să crească în mine şi mă trezesc făcând scenarii urâte ... încât mă sperii de mine.
Haman era înnebunit de atitudinea lui Mardoheu. De ce? Pentru că acesta era evreu şi pentru că în Lege scrie să nu te închini decât înaintea Lui Dumnezeu. Iar Mardocheu a decis să asculte de ceea ce a poruncit Dumnezeu în lege. Închinarea în faţa unui om înseamnă idolatrie. Ei bine, Haman voia ca oamenii să i se închine. Despre Haman însă mai ştiu că era amalecit şi era un urmaş al lui Agag - duşmanii de-o viaţă a evreilor.
Mă mai uit la cei doi fameni sau eunuci slujitori, păzitori ai porţii, care nemulţumiţi de slujba lor, de ceea ce făcea împăratul, complotează împotriva lui. Scenariile astea nu sunt antice, aud despre ele şi astăzi. E drept că unii angajatori îşi uită limitele şi ajung ca şi Haman, crezând că lumea trebuie să se învârtă în jurul lor, nu ţin cont de credinţa angajaţilor lor, de lege, de nimic. Dar Mardocheu află de complot şi vestea ajunge la Estera şi apoi la împărat. Cei doi fameni ajung în ştreang.
Pe vremea Esterei şi a lui Haman nu era bine să ai propria credinţă, să crezi în Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Asta te făcea diferit. Habar nu avea Haman că edictul ce l-a cerut de la împărat se va sfârşi cu sfârşitul lui. A vrut să cumpere cu 375 de tone de argint poporul evreu şi împăratul i-a aprobat edictul şi i-a dăruit şi argintul. Nu era nimeni lângă ei să deosebească ura, mânia ce clocotea în Haman? Nici un sfetnic înţelept nu era pe lângă împărat?
Scrisorile cu fost scrise, sigilate şi trimise în împărăţie în regim de urgenţă în prima lună a anului. Poporul evreu era anunţat că îşi va găsi sfârşitul în a douăsprezecea lună din an. Mânie, răutate şi plăcere în a chinui atâţia oameni torturându-i cu vestea că vor muri peste 11 luni de zile.
Dar Dumnezeu nu era absent de acolo. Numai că Haman nu ştia asta. Şi nici împăratul. Şi mulţi alţii cred că Dumnezeu a dispărut de pe scena istoriei.
Mânia este sămânţa crimei! "23 Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii! " Proverbele 4:23
Văd că Estera şi împăratul nu au o poveste care se termină cu "şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi.". De ce? Pentru că în realitate aşa ceva nu se întâmplă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu