Din Isaia, Ieremia, Plângerile lui Ieremia și Ezechiel am descoperit ceva nou perioada asta.
Domnul, de fiecare dată când vorbește, se prezintă. Și spune că este Domnul
Oștirilor, Dumnezeul lui Israel. Dumnezeul lui Iuda, Stăpânul Domn. Mai spune
despre El, în Ezechiel (că asta citesc acum) că e gelos. Și o spune destul de
des.
Dar nu se oprește
la asta. Atunci când ni se prezintă spune că El este Cel care a creat pământul,
El a întins bolta cerului și aici îmi place să las imaginația să se desfățoare
și parcă Îl văd cu cerurile în mână ca și cu un material pe care îl aranjează sus
pe cer.
Trimite profeții
ca să vorbească poporului, El se prezintă acestuia când încă le era binișor,
când au pierdut tot sau pe toți din familie, când erau vai de mama lor în exil
...
Indiferent de
contextul prin care trecem, El este același ... . El este Stăpânul Domn, Cel ce
Singur face minuni, Creatorul, Vindecătorul, Mângăietorul, Răscumpărătorul.
Nu știu de ce
însă toate aceste gânduri se leagă de Psalmul 139. Pot să mă prefac că nu Îl
cunosc pe Domnul, pot să uit că El nu e în stânga și dreaptă, în față și spate,
sus și jos, că nu e lângă mine când îmi e cumplit de greu. El spune că nu mă
pot ascunde de El. E cu mine la fiecare pas și îmi știe fiecare gând, știe
cursul fiecărei celule și e cu mine în fiecare miliardime de secundă.
Nu sunt singură!
El e în control!
Și e gelos pe
mine când mă prefac că nu Îl văd, când durerea și necazul parcă așează o pâclă
pe ochii și sufletul meu și nu Îl simt, când nu Îl aud ...
El e în control!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu