Știu mulți oameni însă cunosc mai puțini oameni decât știu. Cunoașterea necesită timp, dorință, voință, curiozitate, nevoia de comunicare și comuniune.
Sunt o fire comunicativă
și îmi place să știu și să cunosc oamenii. Îmi place să îi studiez, să le știu
ideile, visele sau visurile, gusturile la cărți sau mâncare. Când primesc un
cadou știu dacă acea persoană mă cunoaște sau mă știe.
Una dintre persoanele
mele favorite este Domnul! Avem o călătorie lungă împreună. L-am negat, L-am ignorat,
L-am descoperit, L-am cunoscut, L-am iubit și Îl iubesc, Îl las să mă iubească,
să mă “strunească” când ideile mele devin crețe și nu sunt conforme
cu planul Lui. L-am acceptat ca Domn și Mântuitor, ca Dumnezeu al meu personal.
Am învățat că nu mă pot folosi de El când am eu chef și apoi să Îl abandonez.
Am învățat să Îl ascult, să mă supun. Pe propria piele am învățat că
neascultarea și nesupunerea au consecințe care mă dor.
Am descoperit că
Dumnezeu este o persoană, are sentimente, vorbește, scrie, comunică, se supără,
se mânie, pedepsește, dă daruri, face minuni.
Ieri, m-am lăsat
uimită de Pavel și de urarea lui. Am descoperit că Petru explică urarea lui Pavel.
“Harul și pacea să vă
fie înmulțite prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Domnului nostru Isus Hristos! Dumnezeiasca
Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui
ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduințele
Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele să vă faceți părtași firii dumnezeiești,
după ce ați fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.” 2 Petru 1:2-4
Dacă Îl cunosc
pe El, îmi sunt înmulțite pacea și harul. El mi-a dăruit tot ce privește viața
și evlavia. Grija zilei de mâine i-o dau Lui, îngrijorările, durerile,
poverile, tristețile I le spun Lui. Mi-a dat făgăduințe mari și scumpe. Realizez
că mintea mea nu poate cuprinde toate promisiunile Lui. M-a făcut părtașă firii
Lui dumnezeiești. Mi-a promis viața veșnică cu El.
Cum să nu
vreau să Îl cunosc mai mult?
Cum să nu
vreau să Îl descopăr mai mult pe El, dătătorul vieții?
Cum să nu mă
laud cu El?
De regulă, ne
lăudăm cu prietenii noștri care pentru o vreme ocupă funcții de conducere. Cum
să nu mă laud cu Prietenul meu care are cea mai înaltă funcție care a existat,
există și va exista vreodată?
Sunt bogată
în El și cu El!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu