Suntem în 1 iunie, și este ziua copilului.
De câteva săptămâni tot fac loc unei bucăți de verset în
mintea mea “Mai înainte ca să te fi întocmit
în pântecele mamei tale, te cunoșteam” Ieremia, 1:5.
Uneori am
impresia că timpul a început cu mine. Bine. Hai! A început de la părinți, sau
de la bunici. Mai încolo de atât, nici nu vor gândurile să se ducă.
Și
totuși, Dumnezeu vrea să îmi spună în aceste zile că El mă cunoștea înainte de
a fi concepută.
“Când nu eram decât un
plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; și în cartea Ta erau scrise toate zilele
care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” Psalmul,
139:16
Indiferent
dacă ai fost dorit sau nedorit, așteptat sau nu, iubit sau nu, cocoloșit și
răsfățat sau învățat cu greul, Dumnezeu ne, și îmi reamintește astăzi că nu ești,
și nu sunt, aici la întâmplare. El ne știa mai dinainte, ne știa părinții, bunicii,
străbunii. Ne știa și ne știe istoria, trecutul, tumultul…
Mai
înainte de a fi, de a exista, eram în planurile Domnului.
Și nu
doar atât, El îmi scrisese toatele zilele în cartea Lui. Este scris despre mine,
menționat numele meu în cartea Lui.
Sunt a
Lui!
E ziua
copilului, și vreau să las gândul acesta să se înrădăcineze în mine. Eram în
planurile Lui înainte de a exista în mintea părinților mei ideea de a mai avea
un copil. Eram în planurile Lui și El făcea planuri cu mine, pentru mine.
Sunt a
Lui, sunt binecuvântată de El, sunt în planurile Lui, numele îmi este scris în
cartea Lui, iar eu ca un copil fericit nu pot decât să mă bucur de El, de Tata!
La mulți
copiilor și celor care mai lasă din gând în gând copilul din ei să se bucure,
mire, lase iubit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu