Iosif

Anul acesta, fără să vreau, l-am primit pe Iosif la studiu, sau de studiat.

Cine este Iosif?

Ce treabă am eu cu el?

Ce să învăț de la el?

Da, am fost în Egipt dar nu ca rob.

Da, sunt singura fată după trei băieți. Dar nu am fost răsfățată, nu am primit nici o haină pestriță!

Și totuși, de ce Iosif?

Astăzi, am realizat că Iosif nu a vrut sau nu și-a dorit să fie răsfățat.

Nu a vrut să îi ia Iacov o haină pestriță.

Nu și-a dorit visurile pe care le-a avut.

Nu a visat să plece în Egipt.

Nu a vrut să fie sclav ca să aibă o altfel de viață.

Nu a căutat aventura.

Nu a vrut să ajungă în casa lui Potifar.

Nu a băgat-o în seamă pe nevasta lui Potifar, a fugit de ea.

Nu a vrut să ajungă la pușcărie și să stea ani buni acolo.

Nu și-a dorit să interpreteze visuri.

Nu a vrut să fie mâna dreaptă a lui Faraon, al doilea în rang.

Nu a vrut să fie administratorul Egiptului și a vecinilor înfometați.

Nu a vrut să se însoare cu Asnat.

Ceva însă îmi atrage atenția!

“Domnul a fost cu Iosif, așa că toate îi mergeau bine”. Geneza, 39:2

“Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el. L-a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniței.” Geneza, 39:21

Nu a vrut, nu a visat, nu a tânjit, nu și-a dorit nimic din tot prin ceea ce a trecut!

Domnul a fost cu el, și-a întins bunătatea peste el.