Am făcut o descoperire care m-a cam șocat!
Cred în Dumnezeul Scripturii, cred Cuvântul Său de la Geneza
până la Apocalipsa. Cred că El are un plan cu mine, cred că mă știa mai dinainte
de a mă fi născut, că îmi știe linia genealogică până la Adam (abia aștept să o
aflu și eu în veșnicie). Cred că El a creat fiecare lucru văzut și nevăzut, că
El stă pe tron, și nu e surprins de războaiele care ne dau nouă acum insomnii.
Mă minunez de actualitatea psalmilor, mă delectez cu ei!
Citesc ce scrie David “Te laud că
sunt o făptură așa de minunată. Minunate sunt lucrările
Tale, și ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!” în Psamul
139:14. Foarte frumos a scris David.
Da, David era minunat!
A fost om de război, s-a luptat cu Goliat, cu filistenii,
la fel ca poporul Israel de astăzi, a scris cântări, a iubit, a crescut copii,
a dat sfaturi bune, a și păcătuit, dar Dumnezeu l-a numit om după inima Lui.
Versetul acesta nu mi se aplică și mie. Văd lucrările
minunate însă eu nu mă văd o făptură așa de minunată...
De ieri dimineață, mă lupt cu Petru, cu apostolul Petru. “Voi însă
sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt,
un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți
puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.” (1Pet.2:9)
Foarte
frumos scrie și Petru!
Stai!
Eu sunt
dintr-o seminție aleasă?
Eu sunt
dintr-o împărăție împărătească?
Eu sunt
dintr-un neam sfânt?
Eu sunt
dintr-un popor ales de Dumnezeu, câștigat ca să fie al Lui.?
Realizez
că teoretic știu toate acestea. Practic, nu Îl cred pe Dumnezeu pe Cuvânt. Nu cred,
nu îmi asum ceea ce spune El despre mine, nu trăiesc pe baza a ceea ce spune El
în cea mai mare parte a timpului.
Nu sunt
la standardele impuse de societate. Deci, un eșec, cam o ratată…
Și ce mi
se pare și mai ciudat, e că mai degrabă cred în standardele societății de
astăzi decât în Cuvântul Lui Dumnezeu. Presiunea este atât de mare încât
trebuie să iau zilnic Cuvântul, să Îl studiez, disec, analizez, probez și să
rămână teoretic ceva în capul meu, și puțin să pun și în practică…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu