Ziua de 10 nisan conform calendarului evreiesc s-a încheiat în seara asta. Conform Scripturii, mielul a fost deja cumpărat, e la noi în casă.
Am vrut să mă dau mare că părinții mi-au luat animal de companie,
dar toți vecinii mei sunt evrei și respectă legea Lui Dumnezeu, deci toți au câte un miel
acasă.
Moise a venit din pustiu, de departe, și ne-a spus că a
vorbit cu Dumnezul lui Avraam, Isaac și Iacov, cu Cel cu care noi suntem în
legământ. De când a revenit Moise aici, în Gosen, viața a devenit ca un tobogan.
Moise se tot duce cu Aaron la Faraon ca să vorbească cu
acesta. După ce iese de la Faraon, încep urgiile. La început, nu am mai avut apă.
Toată fusese transformată în sânge. Și ce miros era…
Cumva îmi plăcea de Faraon, dar când am văzut că își cheamă vrăjitorii
și transformă apa și ei…. Mi-am schimat părerea. Nu era de ajuns? La fiecare
urgie, Faraon îi chema pe vrăjitori să facă și ei ce făcea Moise.
Apoi au venit broaștele, păduchii, apoi niște muște câinești
sau tăuni.
După ce am scăpat de muștele acelea mari, noi, cei din Gosen
ne uitam la ce se întâmplă cu vecinii noștri egipteni. Au venit peste vitele
lor o ciumă/molimă care le-a ucis animalele. Parcă locuiam într-un cimitir în
putrefacție.
Apoi au venit niște bube peste oameni, iar Faraon își tot
chema vrăjitorii să mai facă și ei nișe bube.
Ploaia și pietrele au bătut tot. Nu a rămas nici o frunză pe
ramuri, nici un fir de iarbă în picioare. A ucis tot ce era pe câmp, om sau animal.
În Gosen, adica la noi, era liniște… Nici vrăjitorii nu mai erau chemați la
Faraon.
Când s-a încheiat cu ploaia și cu piatra, a apărut un roi de
lăcuste care a devorat tot. Nu mai vedeai pic de verde. Orice frunzuliță,
frunctă sau cereală a dispărut mâncată de lăcuste.
Faraon se încăpățâna mereu și mereu și nu ne lăsa să mergem
să ne închinăm Dumnezeului nostru.
Părinții noștri ne-au explicat cum a creat Dumnezeu lumea,
cum era întunericul când a făcut lumina. Noi ne uitam la ei, și ne întrebam ce
fel de întuneric era acela. Nu a trebuit să ne întrebăm mult, pentru că l-am văzut
la vecinii noștri. Aprindeau lumina, iar aceasta nu se difuza în întuneric.
Efectiv nu vedeai nimic, deși aveai lumina aprinsă.
În timp ce egiptenii se luptau cu întunericul, Moise i-a
chemat pe bărbații poporului și le-a spus să își ia în casă un miel. Are Moise
acesta niște idei…
Trebuie să îl ținem în casă. Mama se pregătea să vocifereze,
dar tata i-a spus că așa e poruncă de la Dumnezeu.
În Israel, la ani distanță, un alt Miel se pregătea de Paște.
Dar până pe 14 nisan mai este un pic. Între timp mă bucur de
mielul din casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu