sâmbătă, 12 martie 2011

vrajitori, vraji, blesteme si binecuvantari

Aseara dupa ce am urmarit mai multe clipuri despre cutremurul din Japonia urmat de tsunami, am gasit un articol despre ce spunea nu stiu vrajitor referitor la cutremur si evenimentele din Japonia. Orice se intampla in lumea asta trebuie sa fie analizat din punct de vedere vrajitoresc, magic. 
Citeam mai inainte despre un rege ce a vrut sa lupte cu evreii insa nu lupta corp la corp si vrajitoreste. Este vorba despre Balak. Era vrajitor de meserie, se inchina lui Baal si ... a vazut ca puterea farmecelor lui nu era suficienta. Stia de Balaam, auzise de el. Asa ca trimite la el o echipa mare de slujitori sa il cheme ca sa blesteme poporul acela mare, cata frunza si iarba. Slujitorii se duc la el cu promisiuni marete. 
Balaam era vrajitor (se inchina lui Peor) insa stia si de Dumnezeul evreilor. Cand apar servitorii lui Balak, ii roaga sa astepte pana a doua zi ca sa vorbeasca cu Dumnezeu si raspunsul este nu, sa nu se duca. Numai ca Balak isi dorea ca acest popor sa nu ii stea in cale, sa fie blestemat. Prin puterea farmecelor sa dispara si trimite oameni de mare vaza cu promisiuni si mai mari ca si recompensa pentru Balaam.
Deja pot sa observ ca Balaam isi dorea ce ii promitea Balak dar totusi Il intreaba pe Dumnezeu. De multe ori fac ca si Balaam. Mi se spune NU clar si fara echivoc insa eu .... mai intreb de o mie de ori ca poate Domnul se razgandeste, ca poate isi schimba Domnul planul daca eu ma smiorcai, poate il manipulez. Si, Domnul ii zice sa plece insa in timpul calatoriei apare un Inger si magarita il vede trantindu-l bine pe Balaam de un zid, zdrobindu-i piciorul. Saraca magarita ia bataie de vreo trei ori, asa bine ... ca sa isi calmeze Balaam nervii ... 
Numai ca Domnul face magarita sa vorbeasca si abia atunci omul nostru dornic de castig realizeaza ca ceva nu e in regula. Si ... vede Ingerul.
Ajunge la Balak si de trei ori i se zidesc cate sapte altare, se taie vitei, boi ... totul e ca la carte si poporul este binecuvantat spre disperarea lui Balak.
Dar, ... ceva nu mi se pare in regula aici. Ieri citeam de neascultarea, razvratirea evreilor, nemultumirea lor si ... Doamne, incapatanati mai sunt. Si acum vad ca in timp ce Balaam ii binecuvanta spune: "Cum pot eu să-i blestem pe cei pe care Dumnezeu nu i-a blestemat? Cum pot eu să-i acuz pe cei pe care Dumnezeu nu-i acuză? " Numeri 23:8."Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu de om ca să-I pară rău. Vorbeşte El oare fără să nfăptuiască? Promite El oare fără să împlinească? Iată, am primit poruncă să binecuvântez. El a binecuvântat şi eu nu pot schimba nimic. El nu vede nici o nedreptate în Iacov şi nici o un necaz în Israel. Domnul, Dumnezeul lui, este cu el şi strigătul Împăratului este în mijlocul lui. Dumnezeu l-a scos din Egipt, tăria lui este ca a unui bivol sălbatic. Nu există nici o vrajă împotriva lui Iacov, nici un farmec împotriva lui Israel. Se va spune despre Iacov şi despre Israel: «Priviţi ce a făcut Dumnezeu! " Numeri 23:19-23, "Binecuvântat să fie cel care te binecuvântează şi blestemat să fie cel care te blestemă!»" Numeri 24:9.

L-am acceptat pe Christos ca Domn si Mantuitor si am devenit copilul Lui Dumnezeu iar in jurul meu am puzderie de oameni ca Balak si Balaam. Dar nu numai atat. Langa mine sunt oameni ce cred in puterea lui Balak si Balaam sau care cred ca pot amesteca magia cu Dumnezeu, pot face un ghiveci spiritual. Pot sa blesteme ce Dumnezeu binecuvanta, pot sa-l manipuleze pe Dumenzeu cu tot felul de vraji. Soarta celor doi mari vrajitori e cunoscuta. 
Sunt fiica Lui si sunt binecuvatata. Cine ma va binecuvanta va fi binecuvantat iar cine ma va blestema va fi blestemat. Nici un vrajitor nu are putere peste mine, nici o vraja nu ma va atinge pentru ca sunt fiica lui Dumnezeu si sunt protejata de sangele Lui Christos.

vineri, 11 martie 2011

urgent motiv de rugaciune: cutremur si tsunami in Japonia


An 8.9-magnitude earthquake struck Japan's northeastern coast around 0546 GMT on Friday.
It caused a four-metre tsunami in the port city of Kamishi and its tremors shook buildings in the capital Tokyo, over 300 kilometres away.Now Taiwan has issued a tsunami warning.

Un cutremur cu magnitudinea de 8.9 a lovit coasta de nord-est a Japoniei în jurul 05.46GMT vineriA provocat un tsunami de patru metri în oraşul-port de Kamishi şi a zguduit clădirile în capitala Tokyo, la peste 300 km departare. Acum Taiwan a emis un avertisment de tsunami.









In unul din primele clipuri am crezut ca cine stie ce gunoaie a colectat apa. Dar gunoaiele sunt de fapt: masini, case, camioane si ... tot ce era in cale ....

voi trai daca voi crede

Aud in stanga si in dreapta nemultumiri, unii sunt plini de da peste de nemultumire. Unii parca sunt nascuti in nemultumire, nimic si nimeni nu e bun, nicaieri nu e bine, n-avem nici o speranta. Ce e cel mai grav e ca nemultumirea parca e un virus ce contamineaza pe cei din jur. Si ii vad pe cei de langa nemultumitori ca incep sa lasa radacinile nemultumirii sa ia viata in ei. Rar ii vezi zambind si la inceput ma intrebam de ce e asa? Insa cum sa vina un zambet in nemultumire? Unde sa incapa?
Citesc istoria poporului evreu. Anul asta mi-am propus sa o citesc diferit. Efectiv sa analizez faptele si sa nu le mai iau ca fapte istorice, notiuni despre care sa stiu. Vreau sa vad daca are vreo legatura cu Noul Testament, daca e vreo asemanare intre ei si perioada in care traiesc eu, ce invat de la ei?
Am ajuns in Numeri 21 unde e relatata succint povestea serpilor veninosi. Erau in desert. E greu de inteles nemultumirea lor pana nu ai simtit pe propria piele soarele ce arde cu putere, biciuirea de care ai parte din partea nisipului. Daca prinzi o furtuna de nisip atunci stii sigur ca ai nisip oriunde pe tine. Iarba nu exista, pomi nici atat, flori ... erau in Egipt. Nu erau intr-o calatorie de placere cu bagajele lasate in masina, calare pe o camila ce tocmai isi umpluse provizia de apa. Nici vorba. Calatoreau cu toata casa lor, nu aveau paturi insa un soi de saltele tot aveau. Asternuturi, haine de schimb, mancare, farfurii, castroane, linguri si furculite, oale si ulcele, ceaune. Toate astea le duceau pe magari sau camile sau cu carul cu boi si unele lucruri le duceau in spate. De cate ori ii vad pe cei ce calatoresc in carutele cu coviltir ii aseman un pic cu evreii in calatorie. Numai ca ei nu aveau carute cu coviltir insa isi duceau casa cu ei sau cel putin eu nu am gasit nicaieri ternemul asta.
Conditiile ii ajuta enorm la declansarea nemultumirii. Sunt de 40 de ani pe drum. Le-au murit bunicii, parintii, neamurile. Stiu ca Dumnezeu le-a promis ca ii va duce in Tata Promisa. Stiu asta de cand s-au nascut ... dar nu se mai termina drumul asta odata? Moise asta, mosneag de-a binelea mai stie ce face? De ce nu i-a lasat in Egipt? Normal ca auzisera de vegetatia din Egipt. Normal ca stiau din povesti ce frigarui se incingeau pe malul marii, ce bun era usturoiul, prazul si pepenele ... Li se acrise de mana si o numesc "mancare mizerabila" Numeri 21:5.
Incep sa apara serpii in tabara si nu orice fel de serpi, ci din aia veninosi si evreii incep sa moara muscati de sarpe. De data asta nu ni se mai spune cati au murit ci numai atat se spune: "multi din popor au murit". Se pare ca trebuiau sa moara multi ca sa vada ca e chiar serioasa treaba cu nemultumirea si vin la Moise sa isi marturiseasca pacatul: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului să alunge de la noi aceşti şerpi.“ Numeri 21:7
Moise nu se mai cearta cu ei, nu ii mai ia la rost ci se roaga pentru ei si urmeaza instructiunile fara sa comenteze."Domnul i-a zis lui Moise: „Fă un şarpe şi agaţă-l pe un stâlp. Oricine este muşcat şi va privi spre el, va trăi. Şi astfel, Moise a făcut un şarpe din bronz şi l-a înălţat pe un stâlp. Oricine era muşcat de vreun şarpe şi privea spre şarpele din bronz trăia. 

"Si, aşa cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului,  pentru ca oricine crede în El să aibă viaţă veşnică." Ioan 3:14-15
Jesus on the cross
Am salvare daca privesc la Christos crucificat. Voi trai daca voi crede in El. Si nu voi trai numai pe pamant ci voi avea viata vesnica.

joi, 10 martie 2011

Anunturi, anunturi, anunturi ....

VARZĂ  ACRĂ  DE   VÂNZARE  LA  DOAMNA POPESCU   ÎN FUND!
NU  PRIMIM  BUTELIILE  CLIENŢILOR  CARE  EXPLODEAZĂ
Eşti analfabet? Scrie-ne azi şi te ajutãm pe gratis.
Vând câine: mãnânca orice şi îi plac foarte mult copiii.
Castron pe placul oricărei gospodine cu fund rotund pentru batere eficientă.
De vânzare: birou de epocã pentru o doamnã cu picioare subţiri si sertare largi.
Prăjitor de pâine: Un cadou apreciat de întreaga familie. Arde pâinea automat.
Maşini uzate: De ce să te duci în altă parte ca să fii păcălit? Vino aici.
Căutăm un om să aibă grijă de un lot de vaci care nu fumează şi nici nu bea.
Vând pat pentru copil cu picioare de fier.
Tânãrã domnã, drãguţã, inteligentã, caracter, familie bunã, doreşte cãsãtorie cu domn bine situat care sã aibã şi autoturism. Ofertele se vor adresa subsemnatei, însoţite de fotografia autoturismului.
Asociaţie de locatari, angajează fochist de înaltă presiune.
Căutăm femeie la fetiţă în varstă şi nefumătoare.
Vând maşină de cusut mână şi picior.
Vând butelie de aragaz cu reşeu şi frigider.
Vând pãtuţ copil fãcut la comandã pentru pretenţioşi.
Închiriez cameră la doua fete încadrate cu un singur pat.
Cumpăr îmbrăcăminte de damă deosebită si puţin întrebuinţată.
Confecţionez şi încaputez cizme pentru bărbaţi cu înlocuitori de calitate..
Ofer loc de veci liberabil prin schimb.
La un concurs de animale, în cadrul unei sărbători agricole, s-a afişat programul: 
- ora 10.00 - prezentarea inviţatilor. 
- ora 12.00 - prezentarea animalelor.. 
- ora 14.00 - masa comună.

Într-o croitorie de damã: Fustele se ridicã zilnic între orele 10.00 şi 14.00. Vindem second hand.

În diverse localuri şi prăvălii: 
   - Consumaţi cu încredere supa de pasăre vegetariană.
   - Servim cu frişcă clientela bine bătută. 
    -Avem frişcă bătută toată ziua. 
    -Nu servim minori sub 18 ani. 
 
   -Nu servim în stare de ebrietate. 
    -Avem ciorapi de femei lungi. 
 
   -Lenjeria de corp nu se schimbă! 
    -Confecţionăm costume de damă la proba a doua. 
    -Croim rochii pentru dame de lux! 
    
-Confecţionăm poşete şi genţi şi din pielea clientului. 
    - Angajez vânzătoare răcoritoare 

    - Avem ciorapi pentru bărbaţi supraelastici 
    - Vindem scaune pentru copii cu trei picioare 
    -Nu trimiteţi copiii la umplut cu sifoane.
 

Le-am primit pe toate pe e-mail si nu m-am putut abtine sa nu provoc si pe altii sa rada putin!

o zi din sticla ... viitorul suna bine!

in pustia Zin, la Kades

Am ajuns dimineata cu Moise in Desertul Zin (Ţin tradus in limba romana), la Kadeş. E anul 38 de cand calatoresc prin desert spre Tara Promisa. Mai sunt trei oameni ce erau adulti cand au iesit din Egypt in afara de Iosua si Caleb. E vorba de Maria, Aaron si Moise. Maria moare si nu i se face o imormantare cu fast, nici nu e jelita de popor. Si, mai raman doi, Moise si Aaron.
Dar aici, la Kades s-a terminat apa si alta nu mai e. Nu au inceput sa murmure, nu au comentat ci s-au unit impotriva lui Moise si Aaron si s-au certat cu ei. Se pare ca cearta a fost destul de mare pentru ca vad  in Psalmul 106:32,33 "L-au mâniat pe Dumnezeu şi la apele Meriba, iar din pricina lor i-a mers rău şi lui Moise. Căci s-au răzvrătit împotriva Duhului Său, iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui"
Adunarea nu avea treaba cu Dumnezeu. Nu cu El aveau ce aveau ci cu Moise si Aaron. Pe ei ii invinovateau ca sunt aici, in Kados. Moise si Aaron sunt vinovati ca nu e apa de baut, ca nu au murit ca si neamurile lor. Moise si Aaron sunt vinovati de toatele belelele ce le treceau lor prin cap. Si se cearta cu ei .... 
Dumnezeu vorbeste cu Moise si Aaron si le spune sa vorbeasca stancii si din ea va curge apa. "Moise şi Aaron au plecat din adunare la intrarea în Cortul Întâlnirii şi au căzut cu feţele la pământ. Atunci li s-a arătat slava Domnului.  Domnul i-a spus lui Moise:  „Ia toiagul şi convoacă adunarea, tu şi fratele tău Aaron. Vorbiţi stâncii dinaintea ochilor lor iar aceasta le va da apă din ea. Aşa să scoţi apă din stâncă pentru ei şi să dai adunării şi vitelor lor să bea.“  Moise a luat toiagul dinaintea Domnului aşa cum El îi poruncise. "
Nu era dificil ce i se ceruse, nu era imposibil. Numai ca Moise era suparat, manios pe popor din cauza acuzatiilor aduse, din cauza faptului ca nu se certau cu Dumnezeu ci cu el. I-au chemat pe toti la stanca, sa auda cu urechile lor "razvratitii" ce va spune Moise stancii si sa se vada Slava Domnului acolo, Domnul sa fie sfintit la Kades. "– Ascultaţi, răzvrătiţilor! Să scoatem apă din stânca aceasta pentru voi? "
Cine sa scoata apa? Poporul cerea apa de la Moise si Aaron, nu de la Dumnezeu. Dar Moise era prea nervos ca sa mai realizeze ce e cu el si asta il va costa scump. Nu, nu el era cel ce facea apa sa tasneasca din stanca ci Dumnezeu, nu a spus asta adunarii. "Atunci Moise şi-a ridicat mâna şi a lovit stânca de două ori cu toiagul; a ieşit apă din belşug, astfel că au băut atât adunarea, cât şi vitele lor. "
Moise nu spune stancii nimic ci tot cu cei cu care se certa avea treaba. Dar, Dumnezeu a facut apa sa iasa si au avut din belsug cu totii. El ramane credincios promisiunilor pe care Le face in ciuda actiunilor noastre. Urmarea insa ... e tragica pentru cei doi lideri. "Dar Domnul le-a spus lui Moise şi Aaron: „Pentru că nu v-aţi încrezut în Mine ca să arătaţi sfinţenia Mea înaintea ochilor israeliţilor, nu voi veţi duce această adunare în ţara pe care i-o dau.“ "
Dupa atata lupta cu poporul, dupa tot prin ce a trecut, Moise a gresit o singura data. Si ma intreb: cum a putut face asta? Tocmai el despre care mi se spuna ca era cel mai bland om de pe fata pamantului? Cata nemultumire si cat de incinse erau spiritele acolo de pana si Moise s-a maniat si vorbit prostii? Si, chiar asta sa ii fie pedeapsa? Chiar asa de cruda? Nu e Dumnezeu nedrept? Nu putea sa treaca cu vederea?
Trebuia sa aibe incredere in Dumnezeu oricare ar fi fost starea de spirit, situatia si sa Il sfinteasca pe Dumnezeu inaintea oamnenilor. Nu sa se apuce de vorbit prostii si sa isi piarda cumpatul. 
Nu sunt Moise la blandete, intelepciune, nu-s nici cat negru sub unghie ca el. Ma aprind repede si, ca si lui Moise mi se cere sa am incredere in Dumnezeu si sa arat Sfintenia Lui Dumnezeu. Nu trebuie sa ma prefac ca-s sfanta, ca-s eu mare si tare. Nu asta mi se cere. Incredere in Dumnezeu, ca El e Suveran, in control, Sfant. Si esuez lamentabil ..... Moise e copil pe langa mine si eu nu-s in pustia Zin, la Kades. 

miercuri, 9 martie 2011

mama mea 2 ...

Abia am revenit de la spital am zis sa scriu un update.
Am ajuns la spital si cand am intrat pe usa ii scoteau masca. Mama a inceput sa vorbeasca. Bineinteles ca tot de shotii se tine si o provoaca pe doamna cu care e in salon sa rada de numa. Am pus-o sa faca calcule, sa isi aminteasca lucruri si a trecut testul cu bine.
Despre ce au extirpat mi s-a spus ca era numai un lipom si atat. Oricum a fost trimis la analize insa deocamdata e bine.
Mama va multumeste la toti pentru rugaciunile inaltate pentru ea si daca ieri era agitata de numa, astazi dimineata era bine, inainte de operatie era destul de calma. Acum am lasat-o fericita ca Dumnezeu a fost cu ea acolo, ca rugaciunile au fost ascultate si acum se roaga pentru fiecare din voi sa fiti binecuvantati.
Si eu va multumesc muuuuuult de tot. O data in plus am simtit ce inseamna sa fii inconjurat de ziduri de rugaciune. Situatia e la fel de grea insa sufletul nu intra in disperare pentru ca ingerii vazuti si nevazuti sunt trimisi de Domnul ostirilor sa lucreze cu noi si pentru noi.
Am un Tata extraordinar!
imagine primita pe e-mail

Duhul Tau cel bun ma va duce pe pamant drept

"Doamne asculta rugaciunea mea, auzi cerea mea in credinta Ta! Raspunde-mi in dreptatea Ta! Si nu veni la judecata cu robul Tau! Caci n-ar fi dreapta inaintea Ta nici o fiinta.
Si s-a mahnit in mine duhul meu, in mine uimita este inima mea. Imi amintesc de zilele de la inceput, cugetat-am in toate fapturile Tale, la lucrarile mainilor Tale ma gandesc.
Intins-am mana mea catre Tine, sufletul meu, e ca pamantul insetat catre Tine. - Selah.
Grabeste-Te a-mi raspunde, Doamne! striga sufletul meu, nu ascunde Fata Ta de la mine, ca sa nu ma aseman cu cei ce se pogoara in groapa.
Fa-ma sa aud dis-de-dimineata mila Ta!
Caci in Tine m`am incredintat, am cunoscut calea aceasta pe care voi merge caci Tie ridicat-am sufletul meu,
In Tine m-am adapostit.
Invata-ma a face dupa voia Ta!
Caci Tu Dumnezeul meu esti, Duhul Tau cel bun ma va duce pe pamant drept.
Pentru Numele Tau, Doamne, reinviaza-ma!
Prin dreptatea Ta, scoate din necaz sufletul meu." Psalmul 143 (Psaltirea lui David - Contesa Calomira de Cimara - 1922)

marți, 8 martie 2011

mama mea ...

Am tot povestit de mama mea si acum tot despre ea vreau sa vorbesc. E internata in spital si maine va fi supusa unei interventii chirurgicale pentru extirparea unui lipom sau liposarcom (tumora maligna) ce i-a crescut pe mana dreapta. Vom sti sigur ce anume e acolo dupa operatie si dupa ce va veni rezultatul de la biopsie.
Mama a fost o luptatoare cat a trait tata si a incercat sa faca asta si dupa .... Tot timpul trebuia sa stie tot in amanunt ce am facut si de aici am avut noi doua multe de luptat pentru "independenta" si "suprematie".
Eram mai inainte cu ea pe holul spitalului asteptand sa vina doctorul ca sa vorbesc cu el si, mi-a reamintit ca trebuie sa ii spun tot ce a spus doctorul. I-am explicat ca am sa ii spun ....
"Da, da ... lasa ca stiu eu cum esti tu. Tu nu stii sa comunici. Esti mutulica. Tu nu spui tot. E drept ca cine stie multe moare." M-a pufnit rasul si i-am spus ca si-a dat singura raspunsul.
Doctorul mi-a spus ca nu imi poate da detalii foarte multe acum, trebuie sa aibe loc operatia. Deocamdata se asteapta sa nu fie ceva complicat si grav.
M-am dat mareata eu acolo ca-s tare si puternica ca sa o incurajez insa va rog sa va rugati pentru ea, pentru medici (am mers pe recomandari foarte bune), pentru noi ca si familie. Stiu si cred ca Tata o are in grija Lui atenta, ca si-a pus ingerii sa o sune si sa o incurajeze, ca nimic din viata ei si a mea nu ii este necunoscuta.

doar pentru unele ....

Azi e 8 martie! Nu imi prea place sarbatoarea asta. Barbatii si baietii se simt cam obligati sa daruiasca ... ca sa nu li se spuna ca-s mitocani. Unii daruiesc cu drag, altii .... Unele fete, femei abia asteapta sa primeasca flori, bomboane, cadouri, mesaje, atentii. Dar sunt unele ce astazi ... nu vor primi nimic. Uite asa ... nimic.
Telefonul va fi mut, in casuta de mail nu va veni nici un mesaj pentru ele special ... posibil doar unul general. Au mame cu care sunt in razboi de cand se stiu, sau nu mai au mame, prietene, amice .... Se simt singure, neiubite, nedorite, de nici un folos lor sau societatii, nu-si inteleg menirea, rostul si ... nu pricep de ce le-a mai lasat Dumnezeu in viata. Sau fac parte din copiii nedoriti, sau rezultatul unei aventuri traumatizante ... Poate au o poveste in spate care le face de nedorit in preajma celor cu pretentii si reputatie buna.
Sunt fetitele, fetele si femeile de langa noi. Cele care arata bine ... poate extraordinar de bine si pe care le invidiem. Insa habar nu avem ce e in sufletul lor.
In mod special astazi vreau sa le fac o urare.
Draga mea, oriunde ai fi si oricare ti-ar fi starea, te provoc sa te lasi iubita de Dumnezeu. El e singurul care te iubeste asa cum esti. Oricare ti-ar fi trecutul, starea, pozitia, reputatia, oricum ai arata, oricare ti-ar fi gandurile mintii sau inimii. Lasa-L pe Dumnezeu sa te ridice de unde esti, sa iti arate ca dupa masca ce tot incerci sa o tii cu putere in maini esti o printesa, una frumoasa, pretioasa. Esti o comoara de fata, femeie. Creatorul nu te-a planuit sa fii o cersetoare, o epava, o nimeni ci o printesa, o fiica a Sa. Lasa-L pe El sa ti-o arate, sa vindece ranile fizice, emotionale, psihice si sa te faca sa stralucesti.
8 martie va trece dar dragostea Creatorului nu va trece, chiar daca muntii ar incepe sa danseze, daca marile s-ar urca pe munti sa faca schi nautic, chiar daca stelele ar pleca la plimbare si soarele ar incepe sa se lupte cu luna pentru suprematie. Nimic si nimeni nu Il poate determina pe Dumnezeu sa nu te iubeasca.
O zi de dragoste cereasca iti doresc!

pentru Rodica Botan

Rodica iti doresc o primavara senina, una in care sa te lasi scaldata in dragostea Lui Dumnezeu asa cum o fac florile de lacramioara, sa iti lasi inima deschisa sa primeasca caldura, sa primesti mangaierile Lui asa cum aceste micute floricele lasa vantul sa le infioare.

luni, 7 martie 2011

cu dedicatie

Denisia draga iti doresc o primavara fara dureri ce dor ;), fara batai de cap din cauza altora, fara greutati ce nu-s ale tale ci una pur si simplu minunata.

anticipat de 8 martie

Imi place sa o iau inaintea zorilor si nu numai. Vreau le urez tuturor doamnelor si domnisoarelor, indiferent de varsta, functie, pozitie, statut, avere, un La multi ani! Si, sa va dea Domnul o primavara binecuvantata cu provocari care sa va schimbe, bucurie care sa va copleseasca inimile iar fericirea sa isi gaseasca loc in casa voastra.








Toate imaginile sunt primite pe e-mail.

ce vreau de la sau cu viata mea?

Exista o intrebare ce o aud frecvent: "ce vrei sa devii in viata?" Imi este adresata mie sau celor de langa mine ce sunt la inceput de viata. Doua raspunsuri "tragico-comice" mi le amintesc acum; primul era sa devin o lenesa si celalalt era sa devin o curva. Comic e ca primul raspuns il dadea o copila de vreo 5 sau 6 ani iar tragedia vine din faptul ca celalalt raspuns era dat de o adolescenta ce se indrepta spre tinerete si care asa a ajuns, oarecum.
Ce vreau sa devin implica vointa mea. Vreau sa devin informatician, cantaret, doctor, profesor, frizer, electronist, pantofar, politist, pompier sau mai stiu eu ce. Pentru asta e nevoie de vointa. Adica sa imi pun mintea la contributie si sa invat, studiez, observ pe cei ce deja lucreaza ceea ce eu vreau sa devin si sa "fur" secretele meseriei. Trendul insa e altul. Sa devin ceea ce vreau fara sa muncesc, invat, studiez. Sa astept sa imi ploua in gura, sa mi se aduca totul de-a gata ... facut de altii, normal. Eu numai sa dictez ce am nevoie.
La fel reactionez si in relatia cu Dumnezeu. Si atata iti trebuie sa te iei de relatia mea cu El. Sunt religioasa pana la ultimul atom, stiu sarbatorile mari si pe unele mai mici, stiu niste semnificatii auzite, stiu ca exista pacat si ca de Dumnezeu trebuie sa te temi. Nu e bine? Nu e suficient?
Dumnezeu mi-a lansat o provocare: sa Il las sa imi fie Dumnezeu personal. Adica sa imi vorbeasca mie si eu Lui, sa povestim amandoi, sa discutam, sa Il ascult cand imi spune ceva, sa ii cer sfatul, sa ma las mustrata cand eu o iau pe aratura, sa nu ma bosumflu si sa dau din picior ca un copil plin de nervi. Dumnezeu vrea ca eu sa vreau sa avem o relatie, vointa Lui si vointa mea sa fie implicate in aceasta relatie. Nu o relatie de care pe care, ci o relatie de Tata-fiica.
Exista ceva ce face relatia asta sa nu mearga cum trebuie si anume pacatul. Imi place o definitie data o mama a  nouasprezece copiii: "Fiule, orice lucru care iti slabeste judecata, iti diminueaza sensibilitatea constiintei, iti intuneca sentimentul prezentei Lui Dumnezeu sai iti ia placerea pentru lucrurile spirituale; pe scurt, daca ceva sporeste autoritatea si puterea firii asupra Duhului, atunci pentru tine acel lucru devine pacat, oricat ar fi de bun in sine insusi" Sussana Wesley a fost mama lui John si Charles Wesley doi titani ai credintei ce au avut in spate un titan al credintei si rugaciunii.
Ce vreau in relatia cu Dumnezeu? Caut numai beneficii? Ascult si ma supun ca sa fiu binecuvantata? Sa imi impac constiinta ca sunt ok? E ca o indatorire ce trebuie bifata? Dumnezeu vrea o relatie si o relatie implica o legatura, conexiune intre mine si El. Adica un circuit deschis in ambele sensuri stabilit intre mine si El. Informatia pleaca de la El spre mine, trece prin mine si se intoarce la El.
Ce mi-am stabilit in relatia cu El? Ce Il las sa faca cu viata mea? David Livingstone s-a rugat in tinerete: "Doamne, trimite-ma oriunde mergi si Tu cu mine. Pune asupra mea orice povara, numai sustine-ma. Taie orice legaturi, cu exceptia legaturii care ma leaga de slujirea si de inima Ta."
Wow, wow, wow! Sunt dispusa sa ma rog asa? Sunt constienta de ceea ce ma rog? Asta inseamna sa imi supun vointa mea vointei Lui, sa vreau sa stiu visul Lui Dumnezeu pentru mine renuntand la visele mele marunte sau altfel spus sa stiu planul Lui Dumnezeu cu privire la viata mea. Sa vreau sa port poveri dar numai sprijinita de El, adica sa duc povara semenului meu care acum trece prin necaz, suferinta. In deplinatatea facultatilor mintale sa Il rog pe Dumnezeu sa taie orice legaturi care m-ar impiedica sa Il slujesc si sa cunosc inima Lui. Legaturi inseamna relatii, pozitii, avutii, vise mari sau mici.
Dumnezeu ar putea sa ma forteze sa fac ce vrea El. Insa nu vrea asta. Nu ar mai fi relatie Tata-fiica, circuitul informatiei ar fi de la El la mine si atat. Insa El vrea o relatie bazata pe incredere, dragoste, credinta reciproca.
Vrea sa ma rog la fel ca David Livingstone: "Taie orice legaturi, cu exceptia legaturii care ma leaga de slujirea si de inima Ta."

duminică, 6 martie 2011

murmur aducator de urgie

Din Egipt, pleaca impreuna cu evreii, egipteni si alte nationalitati. Vad asta in Numeri 11:4, "adunatura de oameni". Stiu ca unii evrei erau casatoriti cu egipteni, Moise era casatorit cu o madianita si .... cum sangele apa nu se face, poftele oamenilor difera.
Plecasera din Egipt cu turme de oi, boi, pasari si alte animale ... aveau din belsug. Dar, adunaturii i s-a facut pofta de carne de peste care nu trebuia cumparat pentru ca era mocca in mare, de castraveti, pepeni, praz, ceapa si usturoi. Ca sa vezi de ce le era dor ...  Se pare ca mana isi schimba gustul in functie de dispozitia ta. Daca erai multumit era buna la gust, daca insa nemultumirea crestea in inima ta era mai seaca.
Adunaturii i s-a urat de atata mana care in gura lor nu avea gust si incepe a carcoti. Insa carcoteala cuprinde o masa mare de oameni. E ca o molima si ajung sa carcoteasca pana in fata Cortului Intalnirii. Moise stie ca asta nu e bine si se infurie si el, insa nu pe ei ci pe Dumnezeu. Numeri 11:11-15.
Domnul nu se supara pe el, nu ii zice vreo doua ci il linisteste pe Moise, are grija sa ii ia povara de umeri si s-o imparta cu inca 70 de lideri din popor. Vor primi din duhul Lui Dumnezeu ce fusese pus peste Moise inca 72 de lideri, care sa profeteasca, sa duca pe umerii lor conducerea poporului.
Moise insa venise cu problema mancarii la Domnul si nu cedeaza. Doamne, avem turme de oi si boi insa sunt atatia cu mine ca 600.000 merg pe jos, sunt in stare sa faca asta si pentru restu avem animale ce ii transporta ... de unde sa fie atata carne incat sa ii sature?
"Este oare mana Domnului prea scurta? Vei vedea acum daca se va adeveri sau nu Cuvantul Meu" Numeri 11:23.
Aveau turmele cu ei insa nu le taiau, nu consumau din ele, voiau peste si castraveti, pepeni, praz, ceapa si usturoi ca era mocca ... Isi pastrau turmele pentru cand vor ajunge in tara promisa, sa aibe acolo din belsug, sa nu duca lipsa, .... sa aibe pentru arderile de tot. Nu voiau sa manance carne numai cand se aduceau jertfele ... Un gratarel mergea si cand nu se duceau sa aduca jertfe ... Salivau numai la gandul unor frigarui cu salata de castraveti si mujdei si apoi sa se delecteze cu o felie de pepene.
Era primavara si pasarile calatoare se intorceau spre Europa. Citesc ca "un vant puternic care a adus prepelitele dinspre mare (Golful Arabic) si le-a facut sa zboare pe langa tabara, cale de o zi, de o parte si de alta a taberei, la o inaltime de de doi coti (un metru) de la pamant." Obosite de atata calatorie pasarile sunt aduse aici langa tabara evreilor, la o inaltime numa buna de apucat cu mana.
Numai ca pofta lor de carne era mai mare decat imi pot eu inchipui. Ei nu voiau carne pentru un gratar, pentru o pofta. Citesc in versetul 32 ca "Toată ziua şi toată noaptea şi apoi toată ziua următoare, poporul a adunat prepeliţe; cel care adunase cel mai puţin avea zece homeri (2200 litri). Ei şi le-au întins în jurul taberei." Cel mai putin adunare o cantitate de 2200 de litri? Ma gandesc la niste butoaie cum sunt pentru vin, care au cam 600 de litri si incerc sa imi imaginez cata carne incape intr-un butoi si apoi sa il inmultesc cu 4 ca sa inteleg ce cantitate de carne isi stransesera baietii acolo .... Nu isi terminasera insa prima portie de gratar si mania Domnului a venit peste ei si au fost loviti cu o mare urgie. La Chibrot-Hataava (Mormintele Poftei) i-au ingropat pe toti cei ce au poftit.
Inainte de a-i judeca pe ei ma gandesc la mine. Cum intervine ceva in confortul meu, cum incep sa murmur. Daca ma doare ceva incep sa ma plang, poate nu in gura mare insa imi fac cunoscuta plangerea. Cum a intervenit criza si s-a simtit in viata mea de zi cu zi cum am inceput sa intreb: de ce Doamne? Mai am paine pe mana insa ... maine ce voi manca? Am haine in dulap, dar vine vara si eu cu ce-am sa ma imbrac? Ehhhhe, pe vremuri  cand erau alte posibilitati aveam si de aia si de aia si de aia .... puteam sa fac un gratar cu salata de castraveti si mujdei mai des, pepenii nu erau asa scumpi .... Erau alte vremuri. 
Unde ma duce pofta? Cat de mare e? Cand mi se aduc prepelitele, cat imi iau de acolo? 2200 de litri? O capacitate imensa? Chiar asa de neostoita imi e pofta? Ma las dominata de pofte? Daca nu mi le pot satisface las multumirea sa creasca si sa devina molima si pentru cei de langa mine? Ma astept ca mania Domnului sa vina peste mine cu o mare urgie? Lectiile despre multumire sunt doar teoretice sau imi las canalul de comunicare desfundat si las informatia sa ajunga la inima? 
Doamne, nu vreau sa ajung la Chibrot-Hataava (Mormintele Poftei).

sâmbătă, 5 martie 2011

amalgan de spiritual, vrajitorie, traditie si legalism

Azi e sambata si sunt trei ceasuri rele. In ziua de luni nu se ingroapa mortii si nu se fac cumparaturi ca sa nu cheltui toata saptamana. Ti-a trecut prin fata o pisica neagra? Pfoailei .... asta aduce ghinion. Scuipa-ti in san ca sa ii tai calea ghinionului. O femeie nu are voie sa taie pasari ca nu stiu ce se intampla.Cand ploua tare si fulgera trebuie sa infingi un cutit mare in pamant ca Sfantu Ilie sa isi abata fulgerele, tunetele si apa pe alte plaiuri. Nu cumva sa calci vreo sarbatoare ca numa ghinion ai. Sa nu tii nu stiu ce floare in casa ca din cauza ei divortezi sau nu te casatoresti, aduce ghinion. S-a uitat cineva lung la tine? Oooh! Te-a deocheat si trebuie sa iti legi un fir rosu la mana si sa iti faci nu stiu ce incantatii. Daca ai incuiat casa sa nu te mai intorci inapoi ca ai uitat ceva ca ai ghinion.
Sunt multe "reguli" din acestea dupa care traim si ne ghidam viata. Daca se intampla stiu eu ce, imediat mi se serveste o regula din asta si tot ceea ce pot sa fac este sa tac. Insa ... cum sa tac? Care sunt cele trei ceasuri negre ale zilei de sambata? Cand ma enerveaza nu stiu care e ceas rau? Ele sunt unul dupa altul sau ... dimineata, la pranz si seara? Cine spune care sunt? Ce vina are biata pisica ca e neagra? Ca seamana cu dracul? Ei, hai sa fim realisti. E o pisica ca oricare alta ce are chef sa se plimbe. In unele sarbatori pot manca nu stiu ce, in altele nu. Daca nu stiu ce trebuie sa mananc e ghinion? E pacat? Sau ce e?
Daca te doare capul foarte tare esti deocheat. Serios? Ia bea niste apa ca e posibil sa fii cam dezhidratat, ia si un calmat daca chiar nu trece.
Un amalgan de spiritualitate, vrajitorie, legalism, superstitii, traditionalism. Primesc pe e-mail cam in fiecare ora  cate un e-mail cu ultimele stiri si in una din ele citeam ca nu stiu ce doamna vazatoare spunea ca Teo Trandafir va muri din cauze medicale. Dupa o ora, medicii anunta punctul lor de vedere. Pe cine sa crezi? Pe doamna vazatoare sau pe doctori? Cand a murit Madalina Manole o alta vazatoare celebra povestea ca s-a intalnit cu sufletul ei si imi povestea cineva cu atata patos cum spunea aceasta doamna si ce vorbise cu ea. Am intrerupt-o intreband-o: credeti ca aceasta doamna s-a intalnit cu sufletul ei? Da sigur! Sunt oameni ce au puteri supranaturale. Am incercat sa ii spun ca asta e vrajitorie si a chema duhul mortilor se numeste vrajitorie si Biblia spune ca e pacat. "Dar, stiti ca uneori spun adevarul." "Da, dar tot vrajitorie este."
Provin din familie evanghelica si multe din ritualurile celorlate denominatiuni imi sunt cam necunoscute. Eram la biserica de casa si o doamna mai in varsta, ne povestea ca ea crede ca Dumnezeu ii raspunde si ii arata lucrurile. A fost la un preot si i-a deschis cartea si i-a spus tot. Imediat mi s-a aprins beculetul si cum nu pot tacea, o intreb: "Nu va suparati, dar ce inseamna sa va deschida cartea?". M-a privit socata si cu un dispret de sa il tai cu cutitul: "Dumneavoastra nu stiti ce inseamna sa ti se deschida cartea?". Am trecut peste dispretul ei vadit si ii spun ca nu. I s-a explicat ca e o practica vrajitoreasca insa avea argumente pentru ceea ce credea, pentru setul ei de credinte.
A doua zi intreb o colega daca a fost la preot sa ii deschida cartea si mi-a zis ca da si inca nu pe bani putini. "Dar, stii ca asta e vrajitorie?""Normal ca stiu! Toata lumea stie. Insa voiam sa imi aflu viitorul!".
Am gasit pe youtube o emisiune facuta de postul de televiziune Acasa care avea ca subiect chiar deschisul cartii.



Ce sa cred? Ce este Adevarul? Care este Adevarul? Unde este Adevarul? Nu cumva reactionez ca si Pilat in sala de judecata? Intreb ce este Adevarul si nici macar nu astept sa aud raspunsul lui Isus? Ce spune Biblia? Adevarul este Isus. Cred ce spune Isus? Sau cred ce spune traditia, superstiitia, ceea ce mi se pare spiritual?
"Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, atunci sunteţi într-adevăr ucenicii Mei. Veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera. " Ioan 8:31-32

Spiritualitatea nu imi arata Adevarul. Traditia are adevarul ei, superstitiile si l-au creat pe al lor, legalismul scoate textul din context facand un pretext pentru ceea ce considera set de reguli adevarate. Unul singur este Adevarul? Iar acest Adevar este viu, este Dumnezeu. Il pot cunoaste si cunoscandu-l pot fi libera. 
Doamne, multumesc ca L-ai trimis pe Isus pe pamant ca sa imi arate ca El e Adevarul, prin El pot fi libera. 

vineri, 4 martie 2011

"sa nu ierti" - "am iertat"

Zilele trecute am primit un e-mail de la un prieten si imi zicea sa studiez materialele ce mi le-a trimis. Nu am avut timp sa le citesc in liniste pana aseara. E vorba despre un subiect pe care l-am urmarit si care e intr-un fel obsedant pentru mine, Holocaustul. Acum insa dintr-o alta perspectiva, cea a iertarii. Imediat m-am gandit: "Nu am fost acolo, parintii mei erau copii la acea vreme. Da, unul din bunici a prins razboiul si a scapat de lagar sarind din tren. Unchii mei au fost in razboi insa ... habar nu am ce au facut acolo."
Anul acesta se implinesc, pe 27 iunie, 70 de ani, de la Pogromul din Iasi. Statisticile spun de 13.266 de evrei omorati in cateva zile la Iasi. Mare parte din ei au fost ucisi in Targul Cucului, altii in propria casa dar cel mai inuman au fost ucisi cei din trenurile mortii.
Dar, sunt surprinsa oarecum sa aflu ca un grup de nemti s-au lasat folositi si schimbati de sangele Lui Christos si au decis sa isi ceara iertare in mod public de la poporul evreu. Au organizat marsuri in lagarele de exterminare, au provocat evreii crestini sau mozaici sa vina impreuna cu ei in aceste marsuri, denumite Marsul Vietii sau Marsh of life. Si, nu numai atat, li s-au alaturat soldati SS ce au lucrat in lagarele de exterminare, copiii sau nepotii celor ce au fost in razboi si au ucis oameni nevinovati.
Petrica Moisuc scria in februarie un articol si in el sunt si cateva filmulete cu marturii zguduitoare despre Holocaust: http://www.survivors-romania.org/index.php?language=english&subj=18
http://www.survivors-romania.org/media/adobe_flash/D1.swf – episod 1
http://www.survivors-romania.org/media/adobe_flash/D2.swf – episod 2
http://www.survivors-romania.org/media/adobe_flash/D3.swf - episod 3
Citeam marturii ale celor ce au fost la mars, ale celor ce au vazut cu ochii lor, au simtit pe propria piele ororile acelor zile pe http://www.marchoflife.org/erlebnisse/. Crestini si evrei au venit impreuna sa isi ceara iertare si sa acorde iertare. O doamna povesteste ca mama ei i-a spus intruna: SA NU IERTI NICIODATA! Insa ea participa la mars si acolo, langa mormintele celor usici acorda iertarea care i-au amarat viata. "ACUM IERT!"
Doar Christos sangele Lui poate schimba inima mea ca sa acorde si sa ceara iertare, altfel sunt doar un om moral. Istoria mea nu incepe odata cu primul moment al conceptiei sau cu prima zi cand am vazut lumina zilei. Am in vene sange ce ma leaga de parinti, bunici, stramosi pe care habar nu am cum ii cheama, de unde erau, cum erau, ce erau si care la randul lor au avut rude ... Eu fac parte din istoria lor si ei din a mea.
Citesc in Geneza despre Cain care a fost gelos pe Abel si l-a omorat. Il cheama Dumnezeu si ii spune: "Ascultă: glasul sângelui fratelui tău strigă din pământ către Mine!" Geneza 4:10. Cat sange s-a varsat numai la Iasi? 13266 victime in statistica oficiala .... Neoficial, numai Dumnezeu stie. 
Doamne, cei ce ii binecuvanta pe copiii Tai vor fi binecuvantati iar cei ce ii blestema vor fi blestemati. Noi, ca si popor nu i-am blestemat ci i-am omorat. Ma alatur celor ce organizeaza Marsul Vietii si imi cer iertare de la victimele Pogromului din Iasi, Moldova, Romania si nu numai.

joi, 3 martie 2011

mai vin si momente de astea ....

gelozie cu sau fara urmari

Exista o propozitie rostita de barbati care pe mine ma pune pe ganduri: "Multumesc Doamne ca nu m-ai facut femeie!". E rostita de barbatii evrei, arabi, budisti, hindusi si ... cred ca uneori si de crestini. Efectele acestei afirmatii se vad in cultura popoarelor, inclusiv in zilele noastre. Pentru ca spiritul meu de dreptate e destul de mare, L-am acuzat pe Dumnezeu multa vreme ca le-ar cam tine partea barbatilor.
Citeam un pic mai inainte Numeri 5:11-31 si am ajuns la pasajul unde un sot incepe sa fie gelos si isi duce sotia la preot cu un dar de mancare si sa i se dea sa bea apa amara. Gelozia nu e ceva modern, inventat de ceva vreme. Insa altceva m-a framantat pe mine. De ce numai sotul lovit de gelozie se duce la preot cu acuzatia? Femeia nu avea voie sa se duca sa il reclame? Ea cumva trebuia sa indure si sa taca?
Vad ca Dumnezeu porunceste aici sa se faca curatire in popor. Porunca e valabila atat pentru barbati cat si pentru femei, deci si femeia se putea duce la preot. Insa nu e explicat aici numai faptul ca te duci la preot. Iti banuiesti partenerul de viata ca te-a inselat si gelozia ti se cuibareste in inima. Vrei sa scapi de gelozie si vii inaintea Domnului cu partenerul tau. Nu se facea judecata in fata preotului care e si el om ci in fata Lui Dumnezeu.
Ti se punea in mana darul de mancare si trebuia sa asculti blestemul si sa spui Amin. Nu te duceai acolo sa iti spui gandurile, sa te explici, sa o dai cotita ca asa fac toti, ca la un moment dat si tie ti s-a parut ca el/ea te-a inselat si ca ai vrut sa ii platesti cu aceeasi moneda. Nu, aici veneai ca sa afle celalalt daca erai sau nu vinovat. Iti rosteai singur sentinta.
Nu aduceai orice dar ci era unul precis: o efa de faina de orz, nu trebuia stropita cu ulei. Nu era nimic frumos in situatia asta, nu era ceva de care sa iti amintesti si mai ales sa iti amintesti cu placere. Toata situatia era amara ... atat pentru cel acuzat cat si pentru acuzator. Mai mult de atat, am crezut ca procesul asta e ceva discret, doar ei doi si preotul, ei trei in fata Lui Dumnezeu. Insa cazul devine public .... Toata lumea va fi sti, va afla daca e adevarata banuiala.
Femeia va tine darul in mana si preotul ii va desface parul si i-l va tunde. Va fi un semn ca este vazuta necurata, suspecta de pacat. Apoi preotul va rosti blestemul si femeia sa spuna: "AMIN! AMIN!" Daca femeia nu a pacatuit, nu a comis adulter, apa amara nu o va afecta deloc, parul ii va creste, va putea naste copiii si asa se va dovedi lumii intregi ca ea nu a fost vinovata. Dar daca nu a recunoscut sotului ca a gresit, nici cand a fost adusa la preot, inaintea Domnului nu a recunoscut ca e vinovata atunci apa amara ii va afecta organele genitale provocandu-i dureri mari urmate de sterilitate.
Vad de aici ca Dumnezeu dorea pentru copiii Sai sa traiasca in curatie, fara infidelitati, fara suspiciuni. Apa amara si praful de pe podeaua Tabernacolului nu era un soi de potiune magica care otravea persoana si ii cauza boli interne. Insa stresul si framantarea ca esti vinovat si ca nu ai recunoscut nici macar sub juramanat inaintea Domnului ca ai gresit iti provoca durerile iar urmarile nu erau usoare, nu mureai repede .... Nu, iti purtai semnul vinovatiei cate zile mai aveai de trait.
Daca femeia nu era vinovata, nu se imbolnavea, ramanea insarcinata, ducea sarcina pana la capat si nastea copii sanatosi era semnul ca acuzatia fusese gresita, eronata. Sotul nu este vinovat de acuzatie, iar femeii ii este restabilita reputatia. Dar, daca este vinovata isi va purta vina si sotul ei nu poarta nici o vina.
Dar ce se intampla cu barbatul cu care ea a pacatuit? Citeam pe http://www.hebrew4christians.com/Scripture/Parashah/Summaries/Naso/naso.html ca cel cu care ea a comis adulter va fi afectat de apa amara bauta de ea. Sentinta ei il va afecta si pe el. Nu are cum sa scape.
Pot vedea cum Dumnezeu urmareste fericirea copiilor Sai, sfatuindu-i sa ramana in curatie, fara acuzatii false, fara gelozie, fara banuieli. Mereu le reaminteste: "fiti sfinti caci Eu sunt Sfant". Sfant inseamna pur, curat, nepatat.
Prin Christos sunt sfanta. El a luat blestemul si L-a purtat pentru mine ca sa ma faca sfanta si sa ma prezinte in fata Lui Dumnezeu curata. A baut amaraciunea in locul meu, a suferit umilinta pentru ca ma iubeste, pentru ca vrea sa nu fiu blestemata, pentru ca imi vrea binele nu numai aici pe pamant ci pentru vesnicie.

miercuri, 2 martie 2011

cumparaturi buclucase!

Ieri m-am dus la Costco sa cumpar o punga mare de Purina (mincare pentru catelul meu ). Eram la rand sa platesc cind o femeie care statea la rand in spatele meu m-a intrebat daca am un caine…
M-am intrebat: dar ce crede ca am? Un elefant?
Fiindca sunt la pensie si nu prea am activitate, i-am spus ca … nu, nu am un ciine. Mancarea din sac e pentru o dieta pe care o incerc din nou. I-am mai zis ca … probabil n-ar trebui s-o fac pentru data trecuta am sfarsit-o prin spitale, dar ca oricum am slabit 50 de pounds. Asta inainte de a ma trezi la urgente cu tuburi cam prin toate orificiile posibile si patru in amandoua mainile. I-am mai spus ca este o dieta perfecta. Ca sa tii aceasta dieta, nu trebuie sa faci nimic altceva decit sa-ti umpli buzunarele cu biscuitii ciinelui. Si, simplu ...de tot, cind ti-e foame maninci unul sau doi biscuiti. Mancarea este completa din punct de vedere nutritiv, lucreaza bine si de-aia o incerc inca odata.
De-acuma trebuie sa va spun ca la punctul asta toti oamenii ce statea la rand dupa mine erau atenti la ce vorbeam. Ingrozita, femeia m-a intrebat daca am ajuns la spital otravita cu mincarea cainelui? I-am spus ca nu, m-am oprit la un colt de strada sa miros un alt ciine si ne-a lovit o masina.
Am crezut ca unul din domnii ce statea la rind cu noi o sa faca atac la inima. Asa ridea de cu pofta…
Sa scurtez insa povestea. Costco mi-a interzis sa mai fac cumparaturi la magazinul lor…
Eu zic ca data viitoare cind aveti mincarime de limba, aveti grija ce-i intrebati pe pensionari ca astia au tot timpul de pe lume la dispozitie sa se gindeasca la tot felul de nebunii...
(gluma este tradusa din engleza- autor necunoscut)
Am citit povestea asta dis de dimineata la Rodica care are un dar deosebit de a le gasi. Multumesc Rodica si iti doresc o primavara ... odihnitoare!

alegeri si alegeri

Ieri a fost o zi ... nu prea placuta. Reziliasem abonamentul la telefon ca sa raman pe cartela si sa imi manageriez eu banii. Fusese un abonament reincarcabil si aveam bani in cont. Fiind prima zi de primavara, mi-am zis ca am bani sa trimit mesaje insa .... surprize, surprize! In cont nu aveam bani decat pentru cateva mesaje, un credit initial. Am sunat la ei si m-au trimis de la Ana la Caiafa, iar la Ana, iar la Caiafa, nestiind care sa imi raspunda si de unde imi pot recupera banii.
Spre seara am fost la un punct de lucru si am intrebat despre banii mei, domnita de acolo mi-a raspuns: "i-ati pierdut! De ce nu i-ati cheltuit?" Am rugat-o sa imi arate in contract unde scrie asa ceva si alt raspuns socant: "unde scrie in contract ca dumneavoastra il veti rezilia? Asta e. I-ati pierdut. Ce vi se pare incorect aici?"
Nu m-am lasat si am mers la alt punct de lucru si am intrebat domnita de acolo cum sa fac sa imi recuperez banii. Simplu: "sunati un operator si rugati-l sa vi-i trasfere."
Cine spune ce e corect, drept si cine nu? Unde e standardul? Am sentimentul ca sunt inselata, furata, trasa pe sfoara, cred ca am dreptate insa cand celalalt e foarte convins ca are dreptate si ca eu sunt vinovata, cum imi gasesc punctul de reper? Unde este ADEVARUL? Ce este moral pentru mine, pentru altcineva acest aspect nici nu conteaza. Un adevar absolut pentru mine nu e neaparat si pentru celalalt iar eu trebuie sa fiu toleranta.
Sunt adevaruri pe care le inghit fara sa ma gandesc, sunt normale ... nici nu imi pun problema asupra lor insa cand e vorba despre ce cred, despre Dumnezeul in care ma incred atunci se schimba fata monedei.
Cred ca formula sarii este NaCl (clorura de sodiu) si ca formula apei este H2O. CO2 se numeste dioxid sau bioxid de carbon si nu "codoi" cum spunea distinsa doctor academician profesor, Elena Ceausescu. Pun intrebari in ce priveste moralitatea Lui Dumnezeu, ce e drept si de ce e drept ce zice El ca e drept. De ce imi impune mie sa nu fur? De ce sa nu ma uit la nevasta/sotul aproapelui meu? De ce e pacat sa nu Il recunosc ca Dumnezeu? De ce e pacat sa ma culc cu cine imi tuna? De ce e pacat sa mint, sa insel? De ce nu ma lasa pe mine sa decid ce e bine si ce e rau?
Nu ma duc la nici un chimist cu jalba in protap sa ii spun ca nu mi se pare corecta formula sarii sau a apei. Nu ii explic ca elementul Cl este ofensat ca sta dupa Na sau ca in formula apei nu este echitate si ca ... din punctul meu de vedere, ar fi corect sa fie doi atomi de hidrogen si doi de oxigen.
De fapt, as putea face asta. M-as trezi ori la Socola, ori as fi servita cu un pahar de H2O2 (apa oxigenata) si mi-as decolora intestinele, asta in fericitul caz ca ar mai ajunge pana la ele lichidul.
"Totul este realtiv. Nu exista adevar absolut. Fiecare trebuie sa decidem ce e bine si ce e rau si apoi sa ne luam deciziile pentru viata." Asa am invatat la scoala, asa ma invata societatea si ... vad ce bine o duce societatea. E drept ca filosofia asta imi da dreptul sa ma cred buricul pamantului, sa fiu din nou in Gradina Edenului si sa  am dreptul sa ating ce Dumnezeu a spus ca nu ating si sa mananc din ce El a spus sa nu mananc. Adam a stiut ce consecinte vor urma, a avut dreptul sa aleaga si ... impreuna cu preaiubita lui nevasta, au ales. Urmarile se vad cu ochiul liber.
Nu pot sa cred in Dumnezeu pentru ca nu Il vad, nu Il simt, nu Il aud. Nu pot sa cred ca Dumnezeu e Trinitate: Tata, Fiu si Duh Sfant. Atata vreme cat nu i-am vazut, nu pot sa cred. Asta inseamna religie si religia e opiu pentru popor. Cred dezaxatii, labilii emotionali ... cei ce au probleme cu capul, prostimea ...
Mi-a placut replica lui Albet Einstein data unui profesor: "daca nu v-am vazut creierul putem sa credem ca nu il aveti, ca nu ganditi".
Nu L-am vazut pe Dumnezeu fata in fata. Biblia imi spune ca nu pot sa Il vad si sa traiesc. Insa L-am vazut pe Dumnezeu manifestat in natura, oameni, imprejurari, peste tot unde arunc privirea. Cred ca El e Adevarul si mi-am facut din El punctul meu de reper, de referinta. Cred ca El e Dragostea si ca sa invat sa iubesc, ma las iubita de El. Cred ceea ce spune Biblia pentru ca am experimentat in viata mea ca ce scrie acolo e adevarat.
Problema nu se pune de moralitate, ce e moral si ce nu. Problema e spiritualitatea. O viata oricat de morala ar fi nu ii garanteaza o vesnicie cu Dumnezeu. Prin Christos s-a aruncat o punte intre mine si Dumnezeu. Prin Christos ajung la Dumnezeu. Christos nu a murit ca sa ma transforme pe mine din fata rea in fata buna ci sa ma transforme din om mort in om viu. Am ales sa cred in El si sunt vie!

marți, 1 martie 2011

ghiocei ... (ne)mituiti

Am primit ghiocei de la  Dem Covaci astazi in prima zi de primavara si sunt insotiti de o urare dar inainte de asta m-a asigurat ca nu sunt mita. Dem multumesc frumos din tot sufletul.
"Ne bate primăvara-n inimi

Să-i deschidem!" Vasile Voiculescu
"E 1 Martie şi primăvara stă să vină. Calendaristic nu e încă primăvară, însă adierea ei se simte. Şi ce poate mai bine vorbi de primăvară decât ghiocelul? Ghiocelul: puritate, gingăşie şi curaj; alb imaculat, strop de zăpadă agăţat de verde crud, curajul de a scoate capul printre ultimele urme de zăpadă….
Ce lecţii vii!"
Fotografia am "furat-o" de la Dem dupa ce i-am spus ca i-o iau ;))

slefuita sa stralucesc

Am intrat intr-o argintarie renumita, destul de mare si de unde voiam sa imi cumpar ceva. Imediat ce am intrat, am ramas socata. In vitrina nu era mai nimic ... aparent. Peste tot erau huse speciale pentru bijuterii,  albastre si toate aveau imprimate numele firmei ce comercializa bijuteriile de argint. Un domn simpatic, proprietarul si bijutierul argintariei, m-a intrebat ce anume as vrea si eu ma intrebam daca nu cumva isi bate joc de mine. Insa, mi-am zis ca omul stie el ce stie asa ca i-am raspuns cam ce m-ar interesa. Cred ca se vedea pe fata mea surpriza cand am vazut ce facea omul. Din fiecare husa ce eu o credeam expusa degeaba, puteam admira bijuteriile. Nu le putea lasa sa fie expuse la lumina artificiala sau la soare ca sa nu isi schimbe culoarea. Trebuiau tinute acoperite ca sa isi mentina stralucirea ce le-a dat-o el in atelier, ca sa ramana asa cum le visase el ...
Au fost ore de munca, la unele bujiterii poate zile intregi de migala ... poate uneori a fost nevoie sa topeasca argintul din nou ca sa iasa exact ceea ce a visat el. Nu avea dubluri la nici unul din exemplare ... avea numai unicate.
Sunt ca o bijuterie in mana Lui Dumnezeu, a Marelui Tesator, Bijutier. Pentru ca sa iasa ceea ce a visat El pentru mine e nevoie de prelucrare: topire, cernere, iar cernere, din nou cernere, fierbere, cernere, asezare in forma, timp de racit si asteptat  .... lovituri puternice sa ies din forma si apoi cu pila, dalta, burghiu si mai stiu eu ce, incepe procesul de finisare, de scoatere a bucatilor in plus, de modelare ... Toate astea nu se fac instant si m-am intrebat cum sa stiu eu ce vrea Dumnezeu de la mine. Pana la urma El m-a creat, mi-a dat minte si ... treaba mea e s-o folosesc, nu? Mai trebuie de la nastere pana la moarte sa mai stiu ceva de la El? Sa aflu ce a intentioat El pentru mine? Cum sa aflu asta? Sa ii dau intalnire? Unde? Cand? Cum? Trebuie sa imi fac programare? Insa, chiar vreau sa stiu ce vrea El pentru mine? Nu va fi prea greu? Sunt dispusa sa accept? De unde stiu eu ca El imi raspunde? Cum voi auzi eu ce imi va spune El? Daca ma insel si fac prostii? Pot sa cer lamuriri? Cum sa vorbesc cu Dumnezeu? Prin rugaciune? Cat sa ma rog? Cum sa cer? Imi va raspunde?
Ce este rugaciunea? E comunicarea mea cu Dumnezeu. E starea mea de vorba cu El. Mi-a fost teama sa fac asta ... extrem de teama. Nu stiam ce se va intampla ... nu stiam daca este vreo formula magica la care El raspunde ... Insa, treptat mi-am luat inima in dinti si mi-am zis ca n-am nimic de pierdut daca voi vorbi cu Dumnezeu. El m-a facut, ma stie cel mai bine asa ca El va intelege cu siguranta ce vreau eu, chiar daca la acel moment era un soi de tocanita in capul meu si uneori, in anumite aspecte, inca mai este tocanita.
Prin rugaciune am inceput sa Il cunosc pe Dumnezeu la un nivel personal, dincolo de cuvinte, sentimente, idei. Mi-am inteles rolul in relatia cu El, am inteles ca El imi e Tesator, Mantuitor, Domn, Tata, Sfatuitor, Mangaietor, Doctor ... Si am mai inteles ceva important. Eu sunt bijuteria prin care se reflecta slava Lui, prin care se vede maiestria Lui. Eu sunt creata sa Il reflect pe El, nu pe mine. Ca sa imi inteleg chemarea si sa o urmez trebuie sa accept ca nu eu sunt numarul unu, nu eu sunt buricul pamantului, nu se roteste universul in jurul meu.
Dar oare e bine ce gandesc? Oare nu-s dusa cu pluta? Oare ceilalti ce gandesc? Oare ei cum Il vad pe Dumnezeu? Mai are cineva idei de astea ca ale mele? Nu cumva sunt un specimen ciudat? Ii analizez pe ceilalti si parca nu au nici o problema, sunt veseli, fericiti ... e drept ca uneori mai au dureri insa intrebari existentiale nu par a avea. Cand am inceput sa vorbesc despre intrebarile mele, unii au fost socati ca am curajul sa le spun cu voce tare, ca am curajul sa ma expun in asa hal.
Numai ca am gasit oameni ca mine. Oameni ce au curajul sa spuna ca nu sunt niste puncte de reper ale universului, ca au nevoie de rugaciune, ca vor sa isi caute chemarea, ca si-o urmeaza, ca in centrul vietii e Dumnezeu si nu ei, ca vor sa stea langa Dumnezeu ca sa afle ce a intentionat El pentru ei. Oooooh, ce usurare!
As fi vrut sa imi stiu chemarea, sa o implinesc cat de repede si apoi ... nu stiu ce as mai fi facut. Dar toate astea implica un proces si uneori totul devine rutina, banal ... dureros de plictisitor ...
"O viata banala, graim si oftam,
Dar de ce oftam cand graim?
Soarele banal pe cerul banal ce-l vedem
Da nastere zilei banale ce-o stim.
Lucruri banale si luna si stelele sunt,
la fel si floarea si pasarile cu-al lor cant.
Inca intunecata ar fi lumea si trista a noastra soarta
De n-ar mai fi flori si soare lumina sa-mparta.
Iar Dumnezeu, care cerceteaza fiecare suflet in parte,
Din vieti ce-s banale creeazaa Lui lume aparte." F. W. Boreham - The Carpenter Encouraged the Goldsmith
Din punctul de vedere al Lui Dumnezeu nimic nu e banal, insignifiant. Vreau, sunt decisa sa devin ceea ce a intentionat El sa devin chiar daca asta inseamna lupta cu banalul, rutina, durerea, asteptarea ....
Vreau sa reflect stralucirea celui ce m-a creat!