Sarai este soția lui Avram, și au locuit multă vreme în Ur, Caldeea, într-o cetate idolatră. Dar Avram a venit și i-a spus că Dumnezeu i-a vorbit. Ei avea zeci și sute de zei la care se închinau, dar nici unul dintre ei nu vorbea, toți erau bucăți de pietre sau lemn atent șlefuite.
Aleg să asculte
de Dumnezeul care vorbește, și pleacă din Ur, Caldeea spre un loc, spre o țară
care le va fi descoperită de-a lungul călătoriei, și li se promite că vor fi
binecuvântați de către Dumnezeul care vorbește cu mulți urmași, că vor deveni
un neam mare.
Sarai avea 65 de
ani, probabil era în perimenopauză, era frumoasă, era conștientă că este
frumoasă. Dar mai mult de atât, era conștientă că era o femeie puternică care
punea lucrurile în mișcare.
Un lucru nu îl
putea face, oricâte leacuri a încercat, să rămână însărcinată. Era bogată,
frumoasă, deșteaptă, soția unui bărbat deosebit cu care avea discuții despre
câte-n lună și-n stele. Numai că durerea sterilității o mânca o interior.
Promisiunea că
vor deveni un neam mare devine speranța de care se agață disperată. Și
călătorește, și alege să spună că este sora lui Avram, și decide să locuiască
prin toate formele de relief așteptând să vadă cum și când va deveni și ea mamă.
Este fascinant să
călătorești, să vezi oameni noi, să descoperi noi feluri de mâncare și
condimente noi, să vezi cum se raportează oamenii din alte culturi, la străini,
la ceilalți, la ei înșiși.
Dar uterul ei
rămâne la fel de tăcut precum pietrele pe lângă care calcă Sarai.
Sara vrea un
singur lucru, și pentru acest lucru mănâncă ce trebuie și când trebuie, are
grijă să nu facă eforturi deosebite în perioadele femeii, se îngrijește de
igiena ei, de igiena soțului ei, folosește ierburile de care știa, sau de care
a auzit. Dar parcă totul este în van...
Îl iubește pe
Avram. Simte că și el o iubește, dar nu se simte completă, întreagă, femeie...
Și amărăciunea o
înconjoară ca un văl invizibil amărându-i viața.
Și anii trec...
Și menopauza se
instalează cu acte în regulă, iar Sara nu este dispusă să-și îngroape visul...
Poate că Dumnezeu
a uitat de promisiunea acelui neam mare, poate că promisiunea era doar pentru
Avram.
