marți, 15 februarie 2011
muntele Sinai danseaza
Intr-un fel, sunt invidioasa pe evreii ce au iesit din Egipt. Ei au vazut urgiile, au vazut marea despicandu-se, au vazut cadavrele egiptenilor aduse pe plaja, au vazut norul, au vazut cum Moise asculta de Dumnezeu si se faceau minuni. Dar in cea de patruzeci si sasea zi dupa iesirea din Egipt, vine Moise cu un anunt: Dragilor, pregati-va, sfintiti-va ca vine Domnul in mijlocul nostru. Aveti trei zile la dispozitie sa va sfintiti.
Imediat ce marea s-a inchis, Dumnezeu le spune ca daca vor asculta, El le va fi vindecator. Aici inainte de a venit intre ei, le spune ca "De aceea, acum, dacă veţi asculta de glasul Meu şi veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu. Voi Îmi veţi fi o preoţie împărătească şi un neam sfânt.»".
Moise cheama sfatul batranilor, vorbeste cu ei, apoi cu poporul si ei promit sa asculte de Domnul, toti intr-un singur glas si se apuca sa se sfinteasca. Nu au voie sa se atinga de muntele Sinai, nu au voie sa urce pe el, nu au voie sa intinda mana sa il atinga, nu au voie sa aibe relatii sexuale, trebuie sa se spele, sa pazeasca animalele sa nu urce pe Sinai ca vor muri. Si tot poporul se apuca de treaba, sa se pregateasca, sa se sfinteasca pentru intalnirea cu Dumnezeu si "În dimineaţa celei de-a treia zi au fost tunete şi fulgere, iar un nor gros acoperea muntele; sunetul trâmbiţei era atât de puternic, încât tot poporul din tabără tremura. Moise a scos poporul din tabără ca să-L întâlnească pe Dumnezeu. Oamenii au stat la poalele muntelui. Muntele Sinai era acoperit cu fum, pentru că Domnul S-a coborât pe el în foc. Fumul se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele se cutremura cu putere".
Ma trezesc judecandu-i pe evreii de atunci si e o judecata aspra de tot. Dar, eu stau la loc caldut in casa, in fata unui computer conectat la internet, cu multe carti in jurul meu si ... critic. Nu sunt in desert, nu ma bate soarele in cap, nu ma arde vantul, nu ma incomodeaza nisipul in sandale, nu behaie caprele, oile, boii si vacile pe langa mine, gainile si pasarile nu trebuie pazite ca sa nu urce pe munte ...
De cate ori ploua si tunetele par sa ma surzeaca, mi se ridica parul pe cap si mi-i inima cat un purice, daca se clatina pamantul un pic ... incheieturile parca isi uita rolul si ii critic aspru pe evrei. Dar in fata lor muntele Sinai se clatina cu putere, nu oricum ... si asta in fata lor. Era fum ca de la un cuptor imens ..... cat muntele Sinai de imens. A inceput sa tremure maduva in ei de frica .... Si pe deasupra, trambita suna tare de tot facand totul infricosator
Wow asta e Dumenzeul cu care vorbeste Moise fata catre fata?
Si Dumnezeu incepe sa le vorbeasca iar ei il aud. Nu vad numai puterea manifestata in muntele ce dansa in fata lor, in fumul ce acoperea muntele ci Il si aud. Si aud cand Dumnezeu le da cele 10 porunci. urechile lor au auzit ce le poruncise Domnul.
Dumnezeu ii vede ca le tremura tot in ei si il trimite pe Moise sa le spuna sa nu se apropie de munte si lor le salta inima cand il vad: Moise, dragul nostru. Te rugam vorbeste-ne tu. Du-te si vorbeste tu cu Dumnezeu si apoi sa ne spui ce ne zice El. ne tremura inima in noi. Facem infarct aici de teama. "Tot poporul vedea tunetele şi fulgerele care aveau loc, vedea muntele fumegând şi auzea sunetul trâmbiţei; poporul tremura de frică şi stătea la depărtare. Ei i-au zis lui Moise: – Vorbeşte-ne tu însuţi şi vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu căci vom muri! Moise a răspuns poporului: – Nu vă temeţi, pentru că Dumnezeu a venit doar ca să vă pună la încercare şi să aveţi în voi frica de El, pentru ca să nu păcătuiţi. Poporul stătea la depărtare, iar Moise s-a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu."
Il mai invidiez si pe Moise ... si inca tare de tot. Auzi! S-a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu si nu a murit, n-a patit nimic. Se duce la Dumnezeu si vorbea cu El.
Numai ca eu pot intra sa vorbesc cu Dumnezeu altfel - avantaj eu. Christos prin sangele Lui ce a curs pe cruce si despre care eu cred ca are puterea de a spala trecutul, pacatul meu facandu-ma curata, sfintindu-ma are puterea de a imi deschide toate usile, portile si de a ma lasa sa intru in prezenta Lui Dumnezeu. Dar, mai mult de atat, Dumnezeu ma infiaza, ma face fiica Sa. Prin Christos devin fiica de vita nobila, regeasca, cereasca. Aici, pe pamant, sunt doar o fiinta fara rang, pozitie si insemnatate insa din perspectiva cereasca nu-i mai invidiez pe evrei pentru ca eu pot sa vorbesc cu Tata. Christos a rezolvat pentru mine intrarea in prezenta Lui.
Imediat ce marea s-a inchis, Dumnezeu le spune ca daca vor asculta, El le va fi vindecator. Aici inainte de a venit intre ei, le spune ca "De aceea, acum, dacă veţi asculta de glasul Meu şi veţi păzi legământul Meu, veţi fi comoara Mea dintre toate popoarele, căci tot pământul este al Meu. Voi Îmi veţi fi o preoţie împărătească şi un neam sfânt.»".
Moise cheama sfatul batranilor, vorbeste cu ei, apoi cu poporul si ei promit sa asculte de Domnul, toti intr-un singur glas si se apuca sa se sfinteasca. Nu au voie sa se atinga de muntele Sinai, nu au voie sa urce pe el, nu au voie sa intinda mana sa il atinga, nu au voie sa aibe relatii sexuale, trebuie sa se spele, sa pazeasca animalele sa nu urce pe Sinai ca vor muri. Si tot poporul se apuca de treaba, sa se pregateasca, sa se sfinteasca pentru intalnirea cu Dumnezeu si "În dimineaţa celei de-a treia zi au fost tunete şi fulgere, iar un nor gros acoperea muntele; sunetul trâmbiţei era atât de puternic, încât tot poporul din tabără tremura. Moise a scos poporul din tabără ca să-L întâlnească pe Dumnezeu. Oamenii au stat la poalele muntelui. Muntele Sinai era acoperit cu fum, pentru că Domnul S-a coborât pe el în foc. Fumul se înălţa ca fumul unui cuptor şi tot muntele se cutremura cu putere".
Ma trezesc judecandu-i pe evreii de atunci si e o judecata aspra de tot. Dar, eu stau la loc caldut in casa, in fata unui computer conectat la internet, cu multe carti in jurul meu si ... critic. Nu sunt in desert, nu ma bate soarele in cap, nu ma arde vantul, nu ma incomodeaza nisipul in sandale, nu behaie caprele, oile, boii si vacile pe langa mine, gainile si pasarile nu trebuie pazite ca sa nu urce pe munte ...
De cate ori ploua si tunetele par sa ma surzeaca, mi se ridica parul pe cap si mi-i inima cat un purice, daca se clatina pamantul un pic ... incheieturile parca isi uita rolul si ii critic aspru pe evrei. Dar in fata lor muntele Sinai se clatina cu putere, nu oricum ... si asta in fata lor. Era fum ca de la un cuptor imens ..... cat muntele Sinai de imens. A inceput sa tremure maduva in ei de frica .... Si pe deasupra, trambita suna tare de tot facand totul infricosator
Wow asta e Dumenzeul cu care vorbeste Moise fata catre fata?
Si Dumnezeu incepe sa le vorbeasca iar ei il aud. Nu vad numai puterea manifestata in muntele ce dansa in fata lor, in fumul ce acoperea muntele ci Il si aud. Si aud cand Dumnezeu le da cele 10 porunci. urechile lor au auzit ce le poruncise Domnul.
Dumnezeu ii vede ca le tremura tot in ei si il trimite pe Moise sa le spuna sa nu se apropie de munte si lor le salta inima cand il vad: Moise, dragul nostru. Te rugam vorbeste-ne tu. Du-te si vorbeste tu cu Dumnezeu si apoi sa ne spui ce ne zice El. ne tremura inima in noi. Facem infarct aici de teama. "Tot poporul vedea tunetele şi fulgerele care aveau loc, vedea muntele fumegând şi auzea sunetul trâmbiţei; poporul tremura de frică şi stătea la depărtare. Ei i-au zis lui Moise: – Vorbeşte-ne tu însuţi şi vom asculta; dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu căci vom muri! Moise a răspuns poporului: – Nu vă temeţi, pentru că Dumnezeu a venit doar ca să vă pună la încercare şi să aveţi în voi frica de El, pentru ca să nu păcătuiţi. Poporul stătea la depărtare, iar Moise s-a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu."
Il mai invidiez si pe Moise ... si inca tare de tot. Auzi! S-a apropiat de negura unde se afla Dumnezeu si nu a murit, n-a patit nimic. Se duce la Dumnezeu si vorbea cu El.
Numai ca eu pot intra sa vorbesc cu Dumnezeu altfel - avantaj eu. Christos prin sangele Lui ce a curs pe cruce si despre care eu cred ca are puterea de a spala trecutul, pacatul meu facandu-ma curata, sfintindu-ma are puterea de a imi deschide toate usile, portile si de a ma lasa sa intru in prezenta Lui Dumnezeu. Dar, mai mult de atat, Dumnezeu ma infiaza, ma face fiica Sa. Prin Christos devin fiica de vita nobila, regeasca, cereasca. Aici, pe pamant, sunt doar o fiinta fara rang, pozitie si insemnatate insa din perspectiva cereasca nu-i mai invidiez pe evrei pentru ca eu pot sa vorbesc cu Tata. Christos a rezolvat pentru mine intrarea in prezenta Lui.
luni, 14 februarie 2011
1+1=2 sau 1+1=1?
Azi e una din zilele cand se inregistreaza cele mai multe sinucideri pe fata pamantului, atat la fete/femei cat si la baieti/barbati. De ce se sinucid oamenii astia? Pentru ca ziua de 14 februarie este cunoscuta ca si ziua Sfantului Valentin, sau Ziua indragostitilor. Si pe lumea asta sunt oameni care nu sunt indragostiti, dar care isi doresc sa fie. Si cum azi, dragostea pare ca da peste margini, unii efectiv nu suporta psihic presiunea data de supercomerciala zi a indragostitilor.
Azi e liber la casatoriile de-o zi. Adica azi poti sa faci ce vrei cu cel/cea de care iti place. Maine casatoria e nula, deci ... esti liber/a din nou. Azi, iti permiti sa faci declaratii pompoase, maine le poti uita pentru ca ziua a trecut. Pe mai toate produsele ce se ofera astazi scrie I LOVE YOU! sau pe romaneste TE IUBESC!
In Mall-uri si restaurante azi nu ai loc la nici o masa, toate sunt pline ... cu indragostiti, normal.
Dar ce se intampla cu cei singuri? Ce se intampla cu cei care nu au pe nimeni? Cei care azi se simt neiubiti, nedoriti? Cei/cele care astazi nu vor primi o inima rosie, o jucarie plusata sau mai stiu eu ce chestie ... Ii aruncam la lada de gunoi a societatii, ii declaram retarzi? Ne putem lipsi de ei? Cine sunt ei? A cui sunt? Cine ii iubeste? Unde imi gasesc identitatea? Sunt ok daca de Valentine`s day ma scoate X sau Y in oras si sunt casatorit/a o zi? Daca imi fac de cap azi?
Mi-am gasit identitatea si nu vorbesc de cea inscrisa in cartea de identitate. Sunt infiata de Dumnezeu prin Christos. Sunt o printesa a cerului. Sunt fiica Lui Dumenzeu care ma iubeste mai mult decat poate mintea mea ingusta sa priceapa, sa viseze, sa conceapa. Si Dumnezeu nu ma invita pe 14 februarie spunandu-mi: "be my valentine!" = fii Valentina mea!
Sunt lumina ochilor Lui Dumnezeu, nu o Valentina de 14 februarie.
Sunt fiica Lui Dumnezeu, nu o iubita de-o zi.
Sunt mireasa Lui Christos. Si-a dat viata pe crucea de pe Calvar ca eu sa ii fiu mireasa Lui.
Sunt frumoasa Tatii, nu o epava, ciudata, sau orice alt epitet ce imi este pus de Valentini sau Valentine.
Stiu cine sunt si nu e nevoie de o zi speciala in care Dumnezeu sa imi spuna ca ma iubeste. Nici gand. O face in fiecare zi, in fiecare miliardime de secunda.
Si chiar daca intr-o zi, muntii s-ar gandi sa plece la plimbare si sa faca schimb cu marile la locuri, chiar daca totul s-ar transforma intr-un haos total, Tatal meu care este Dumnezeul Atotputernic, Creatorul a toate, Cel ce sustine acest Univers nu isi va schimba dragostea ce o are pentru mine. Nimic nu Il va face sa ma iubeasca mai putin. Nimic nu Il va convinge sa nu ma mai iubeasca.
Nu ma invita la Mall si imi da o jucarie mai mult sau mai putin ieftina in ziua de 14 februarie. Ohhh, nu. Imi face zilnic cadouri. Mai mult de atat, ma vrea la El acasa si, mi-a pregatit o casa, la El acolo sus si Ioan spune ca nu o poate descrie. Deci degeaba m-as uita la SF-uri ca ce e acolo intrece orice imaginatie ....
"Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legamantul Meu de pace nu se va clatina, zice Domnul, care are mila de tine." (Isa.54:10)
"Iata, te-am incrustat in palmele Mele" (Isaia 49:16)
"El vindeca pe cei cu inima zdrobita si le leaga ranile" (Psalmul 147:3)
Daca inima ti-i franta, simti ca esti sub nivelul marii, esti praf si pulberi, lasa-L pe Dumnezeu sa iti vindece inima, sa iti lege ranile, sa iti arate numele tau incrustat la cruce in palmele Sale, sa iti declare cat te iubeste.
Pentru ca stau in taina Celui Prea Inalt, ma odihnesc la umbra Celui Atotputernic si II spun Domnului: Refugiul meu, Fortareata mea, Dumnezeul meu in care ma incred. ... si Domnul imi raspunde: "Pentru ca ma iubeste, si Eu o voi scapa. O voi ocroti, caci stie Numele Meu. Va striga, si Eu ii voi raspunde. Voi fi cu ea in necaz, o voi izbavi si o voi onora. O voi satura cu viata lunga si-i voi arata mantuirea Mea"(Psalmul 91 personalizat).
Azi de ziua indragostitilor 1+1=2 sau ... mai mult.
Dar, pentru mine 1+1=1 pentru ca Dumnezeu e cu mine, in mine, pentru mine. Suntem una. Eu si El
.
Azi e liber la casatoriile de-o zi. Adica azi poti sa faci ce vrei cu cel/cea de care iti place. Maine casatoria e nula, deci ... esti liber/a din nou. Azi, iti permiti sa faci declaratii pompoase, maine le poti uita pentru ca ziua a trecut. Pe mai toate produsele ce se ofera astazi scrie I LOVE YOU! sau pe romaneste TE IUBESC!
In Mall-uri si restaurante azi nu ai loc la nici o masa, toate sunt pline ... cu indragostiti, normal.
Dar ce se intampla cu cei singuri? Ce se intampla cu cei care nu au pe nimeni? Cei care azi se simt neiubiti, nedoriti? Cei/cele care astazi nu vor primi o inima rosie, o jucarie plusata sau mai stiu eu ce chestie ... Ii aruncam la lada de gunoi a societatii, ii declaram retarzi? Ne putem lipsi de ei? Cine sunt ei? A cui sunt? Cine ii iubeste? Unde imi gasesc identitatea? Sunt ok daca de Valentine`s day ma scoate X sau Y in oras si sunt casatorit/a o zi? Daca imi fac de cap azi?
Mi-am gasit identitatea si nu vorbesc de cea inscrisa in cartea de identitate. Sunt infiata de Dumnezeu prin Christos. Sunt o printesa a cerului. Sunt fiica Lui Dumenzeu care ma iubeste mai mult decat poate mintea mea ingusta sa priceapa, sa viseze, sa conceapa. Si Dumnezeu nu ma invita pe 14 februarie spunandu-mi: "be my valentine!" = fii Valentina mea!
Sunt lumina ochilor Lui Dumnezeu, nu o Valentina de 14 februarie.
Sunt fiica Lui Dumnezeu, nu o iubita de-o zi.
Sunt mireasa Lui Christos. Si-a dat viata pe crucea de pe Calvar ca eu sa ii fiu mireasa Lui.
Sunt frumoasa Tatii, nu o epava, ciudata, sau orice alt epitet ce imi este pus de Valentini sau Valentine.
Stiu cine sunt si nu e nevoie de o zi speciala in care Dumnezeu sa imi spuna ca ma iubeste. Nici gand. O face in fiecare zi, in fiecare miliardime de secunda.
Si chiar daca intr-o zi, muntii s-ar gandi sa plece la plimbare si sa faca schimb cu marile la locuri, chiar daca totul s-ar transforma intr-un haos total, Tatal meu care este Dumnezeul Atotputernic, Creatorul a toate, Cel ce sustine acest Univers nu isi va schimba dragostea ce o are pentru mine. Nimic nu Il va face sa ma iubeasca mai putin. Nimic nu Il va convinge sa nu ma mai iubeasca.
Nu ma invita la Mall si imi da o jucarie mai mult sau mai putin ieftina in ziua de 14 februarie. Ohhh, nu. Imi face zilnic cadouri. Mai mult de atat, ma vrea la El acasa si, mi-a pregatit o casa, la El acolo sus si Ioan spune ca nu o poate descrie. Deci degeaba m-as uita la SF-uri ca ce e acolo intrece orice imaginatie ....
"Pot sa se mute muntii, pot sa se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, si legamantul Meu de pace nu se va clatina, zice Domnul, care are mila de tine." (Isa.54:10)
"Iata, te-am incrustat in palmele Mele" (Isaia 49:16)
"El vindeca pe cei cu inima zdrobita si le leaga ranile" (Psalmul 147:3)
Daca inima ti-i franta, simti ca esti sub nivelul marii, esti praf si pulberi, lasa-L pe Dumnezeu sa iti vindece inima, sa iti lege ranile, sa iti arate numele tau incrustat la cruce in palmele Sale, sa iti declare cat te iubeste.
Pentru ca stau in taina Celui Prea Inalt, ma odihnesc la umbra Celui Atotputernic si II spun Domnului: Refugiul meu, Fortareata mea, Dumnezeul meu in care ma incred. ... si Domnul imi raspunde: "Pentru ca ma iubeste, si Eu o voi scapa. O voi ocroti, caci stie Numele Meu. Va striga, si Eu ii voi raspunde. Voi fi cu ea in necaz, o voi izbavi si o voi onora. O voi satura cu viata lunga si-i voi arata mantuirea Mea"(Psalmul 91 personalizat).
Azi de ziua indragostitilor 1+1=2 sau ... mai mult.
Dar, pentru mine 1+1=1 pentru ca Dumnezeu e cu mine, in mine, pentru mine. Suntem una. Eu si El
Multumesc Tanasa Gabriel Silviu pentru ecuatiile matematice explicite .... Imi fac ochii ca girofarurile deja ;)).
duminică, 13 februarie 2011
Iosua - minunea noastra
Va mai amintiti de micutul Iosua, ca a fost operat la Bucuresti? Saptamana trecuta, parintii lui au fost la analize, dureaza vreo trei zile tot setul de analize si rezultatul a fost: "nici nu se putea mai bine."
Unul din rinichi, de la stadiul 4 e vindecat si celalalt care era putred in el, acum e in stadiu 4 de reversie (cred ca asta e termenul corect). De patru luni de zile, de cand a fost operat, a facut o singura infectie. La reversia asta, in mod normal trebuia sa fie in tratament cu antibiotice si intr-o infectie continua. Insa nu e.
Larisa, mama lui ne spunea astea astazi cu ochii in lacrimi de fericire. Si ne-a mai spus: rugati-va in continuare cand auziti de bolnavi, minunile se fac daca noi ne rugam.
Nu-i asa ca e minunat? Sa stii ca Lui Dumnezeu ii pasa cand eu si noi ne rugam. El misca lucrurile, canalele ce-s haisa in noi, le indreapta, le aranjeaza, rearanjeaza ... face minuni in noi si cu noi. Nu pot decat sa spun: ce minunat Tata am!
Unul din rinichi, de la stadiul 4 e vindecat si celalalt care era putred in el, acum e in stadiu 4 de reversie (cred ca asta e termenul corect). De patru luni de zile, de cand a fost operat, a facut o singura infectie. La reversia asta, in mod normal trebuia sa fie in tratament cu antibiotice si intr-o infectie continua. Insa nu e.
Larisa, mama lui ne spunea astea astazi cu ochii in lacrimi de fericire. Si ne-a mai spus: rugati-va in continuare cand auziti de bolnavi, minunile se fac daca noi ne rugam.
multumesc ...
E duminica dimineata! E zi de odihna, zi ce mi-i data sa multumesc, sa aduc laude Domnului. Citeam undeva ca in ziua de multumire, de Sabat sa nu aduc nici o grija, nici o nemultumire cu mine, sa le las uitate, sa nu le mai car si azi cu mine. Daca le am cu mine, sunt impiedecata sa aduc din toata inima multumire.
Vreau sa multumesc ca sunt vie, ca pot sa sa ma misc, ca simturile inca functioneaza, ca antibioticile s-au inventat si functioneaza, ca aud vantul sufland cu putere afara, ca zapada acopere colinele dealurilor, ca stelele sclipesc in noaptea rece, ca luna trece mandra pe cer luminand cararile si potecile.
Vreau sa multumesc ca in toate astea Il vad pe Dumnezeu.
Vreau sa multumesc ca Dumnezeu e aici cu mine, in mine, ca ma iubeste.
Multumesc pentru nasterea lui Christos.
Vreau sa multumesc pentru cruce, pentru jertfa ce s-a dat la Calvar pentru mine ca eu sa pot fi iertata, eliberata, rascumparata, infiata.
Vreau sa multumesc pentru darul credintei.
Vreau sa multumesc pentru ca Christos e in mine, mi-a regenenat fiinta, mi-a schimbat si imi schimba viata.
Vreau sa Ii multumesc pentru durerile ce mi le-a dat, prin ele m-a sensibilizat, mi-a frant visele ca sa ma aduca de pe coclauri la El.
Multumesc pentru bucurii, pentru darurile neasteptate ce le-am primit.
Multumesc pentru prieteni, dar si pentru cei mai putin prieteni care m-au fortat sa fug disperata la Dumnezeu.
Multumesc pentru servici, pentru oamenii ce i-a pus acolo langa mine, pentru cei cu care vin in contact.
Multumesc pentru familia mea, pentru mama, fratii mei, cumnatele mele, nepotii si nepoatele, pentru copiii nepotului. Multumesc si pentru tata care acum e la Tine. Si, multumesc ca mi-ai dat oameni care ma sfatuie, carora sa le pese de mine, sa se roage pentru mine si care sa imi aminteasca de tata.
Multumesc pentru zambetele ce le primesc de la cei pe care ii intalnesc, pentru incurajarile lor, pentru mesajele ce le primesc de la ei.
Multumesc pentru oamenii din biserica mea micuta, pentru inima lor schimbata, pentru ca impreuna cu ei am vazut atatea minuni si rugaciuni ascultate.
Multumesc pentru Romania, pentru ca ai ales-o ca tara in care eu sa ma nasc, tara frumoasa, cu oameni ospialieri, frumosi, destepti, credinciosi. Multumesc pentru cei care conduc tara. Tu i-ai asezat acolo pentru o vreme si mie mi-ai spus sa ii cinstesc si sa ma rog pentru ei.
Multumesc pentru scriitorii (Brennan Manning, Philip Yancey, Max Lucado, John Piper si altii) care m-au ajutat sa imi pun propriile intrebari, sa mi le clarific, sa caut raspunsuri si sa imi reformulez intrebarile.
Multumesc pentru cei care scriu versuri care raman poezii sau devin melodii.
Multumesc pentru cei care compun muzica si o fac pentru Tine.
Multumesc pentru cei ce scriu pe bloguri si citindu-le gandurile, mi se par muntii usor de trecut.
Multumesc pentru ca tot ce am, am de la Tine, tot ce sunt, sunt pentru ca Tu asa ai vrut.
Multumesc ca viitorul e in mana Ta si fiind acolo, grija zilei de maine e tot la Tine si Tu stii ce e mai bine pentru mine. Astazi vreau sa multumesc, doar atat sa fac.
Multumesc, multumesc, multumesc ....
Vreau sa multumesc ca sunt vie, ca pot sa sa ma misc, ca simturile inca functioneaza, ca antibioticile s-au inventat si functioneaza, ca aud vantul sufland cu putere afara, ca zapada acopere colinele dealurilor, ca stelele sclipesc in noaptea rece, ca luna trece mandra pe cer luminand cararile si potecile.
Vreau sa multumesc ca in toate astea Il vad pe Dumnezeu.
Vreau sa multumesc ca Dumnezeu e aici cu mine, in mine, ca ma iubeste.
Multumesc pentru nasterea lui Christos.
Vreau sa multumesc pentru cruce, pentru jertfa ce s-a dat la Calvar pentru mine ca eu sa pot fi iertata, eliberata, rascumparata, infiata.
Vreau sa multumesc pentru darul credintei.
Vreau sa multumesc pentru ca Christos e in mine, mi-a regenenat fiinta, mi-a schimbat si imi schimba viata.
Vreau sa Ii multumesc pentru durerile ce mi le-a dat, prin ele m-a sensibilizat, mi-a frant visele ca sa ma aduca de pe coclauri la El.
Multumesc pentru bucurii, pentru darurile neasteptate ce le-am primit.
Multumesc pentru prieteni, dar si pentru cei mai putin prieteni care m-au fortat sa fug disperata la Dumnezeu.
Multumesc pentru servici, pentru oamenii ce i-a pus acolo langa mine, pentru cei cu care vin in contact.
Multumesc pentru familia mea, pentru mama, fratii mei, cumnatele mele, nepotii si nepoatele, pentru copiii nepotului. Multumesc si pentru tata care acum e la Tine. Si, multumesc ca mi-ai dat oameni care ma sfatuie, carora sa le pese de mine, sa se roage pentru mine si care sa imi aminteasca de tata.
Multumesc pentru zambetele ce le primesc de la cei pe care ii intalnesc, pentru incurajarile lor, pentru mesajele ce le primesc de la ei.
Multumesc pentru oamenii din biserica mea micuta, pentru inima lor schimbata, pentru ca impreuna cu ei am vazut atatea minuni si rugaciuni ascultate.
Multumesc pentru Romania, pentru ca ai ales-o ca tara in care eu sa ma nasc, tara frumoasa, cu oameni ospialieri, frumosi, destepti, credinciosi. Multumesc pentru cei care conduc tara. Tu i-ai asezat acolo pentru o vreme si mie mi-ai spus sa ii cinstesc si sa ma rog pentru ei.
Multumesc pentru scriitorii (Brennan Manning, Philip Yancey, Max Lucado, John Piper si altii) care m-au ajutat sa imi pun propriile intrebari, sa mi le clarific, sa caut raspunsuri si sa imi reformulez intrebarile.
Multumesc pentru cei care scriu versuri care raman poezii sau devin melodii.
Multumesc pentru cei care compun muzica si o fac pentru Tine.
Multumesc pentru cei ce scriu pe bloguri si citindu-le gandurile, mi se par muntii usor de trecut.
Multumesc pentru ca tot ce am, am de la Tine, tot ce sunt, sunt pentru ca Tu asa ai vrut.
Multumesc ca viitorul e in mana Ta si fiind acolo, grija zilei de maine e tot la Tine si Tu stii ce e mai bine pentru mine. Astazi vreau sa multumesc, doar atat sa fac.
Multumesc, multumesc, multumesc ....
sâmbătă, 12 februarie 2011
de ce a creat Dumnezeu femeia?
Maranata are postata o explicatie foarte buna la intrebarea: de ce a creat Dumnezeu femeia?
"Dumnezeu a stiut ca barbatul uita pe unde îsi pune lucrurile si avea nevoie de cineva care sa-i aminteasca.
Dumnezeu a stiut ca cineva trebuie sa lucreze gradina când barbatul se uita la meci.
Dumnezeu a stiut ca barbatul are nevoie de un ceas desteptator, si astfel a creat femeia.
Dumnezeu a stiut ca barbatul este muncitor, dar era nevoie si de un cheltuitor.
Dumnezeu a stiut ca barbatul este gânditor, dar trebuia sa fie si un vorbitor.
Dumnezeu a stiut ca barbatul pastreaza secretele, dar era nevoie de cineva care sa transmita stirile.
Dumnezeu a stiut ca barbatul se multumeste cu putin, si astfel a creat femeia ca sa-l motiveze la progres.
Dupa ce a creat barbatul, Dumnezeu a privit si a zis: „Pot sa fac ceva mai bun""
"Dumnezeu a stiut ca barbatul uita pe unde îsi pune lucrurile si avea nevoie de cineva care sa-i aminteasca.
Dumnezeu a stiut ca cineva trebuie sa lucreze gradina când barbatul se uita la meci.
Dumnezeu a stiut ca barbatul are nevoie de un ceas desteptator, si astfel a creat femeia.
Dumnezeu a stiut ca barbatul este muncitor, dar era nevoie si de un cheltuitor.
Dumnezeu a stiut ca barbatul este gânditor, dar trebuia sa fie si un vorbitor.
Dumnezeu a stiut ca barbatul pastreaza secretele, dar era nevoie de cineva care sa transmita stirile.
Dumnezeu a stiut ca barbatul se multumeste cu putin, si astfel a creat femeia ca sa-l motiveze la progres.
Dupa ce a creat barbatul, Dumnezeu a privit si a zis: „Pot sa fac ceva mai bun""
shirat hayam (cantecul marii)
Faraon a ramas acasa jelindu-si copilul, pregatindu-l de inmormantare. Ca de altfel toti egiptenii. In timp ce evreii marsaluiau prin desert. Dar, ... lui Faraon ii lipseste galagia ce o faceau sclavii, prea multa jale in jurul lui, prea multa liniste ... nu-l mai necajeste nimeni, nu il mai enerveaza Moise si Aaron. Chiar asa. Unde-s astia doi? Au plecat? De tot? Cu tot? Ooooh, nu se poate! Cine o sa mai faca treaba? Baieti, haideti pregatiti de lupta, sa ii aducem inapoi. Am auzit ca haladuie prin desert fara nici un tel, ba se duc, ba se intorc. Pregatiti 600 de care cu tot cu capetenii si haideti dupa ei ... ii ajungem repede.
Imi place cum se joaca Dumnezeu cu Faron, efectiv ma distreaza. Evreii ajung langa Marea Rosie si ii vad pe egipteni marsaluind. I-a apucat groaza, o groaza nebuna si au inceput sa tipe la Moise. Acesta incearca sa ii calmeze, striga el insusi catre Dumnezeu. Imi place raspunsul ce il primeste: ce-i cu galagia asta? E un timp de rugaciune si unul de actiune. La treaba! Spune poporului sa taca si va vedea minunile.
Moise isi ridica toiagul, ingerul si stalpul de foc ce mergea inaintea lor trece in spate iar evreii incep sa vada cum apele se despica si o carere apare. Marea se preface in doi pereti transparenti. Incep sa intre in mare si pentru ca in partea lor era lumina si in a egiptenilor era intuneric, acestia nu i-au ajuns. Citeam undeva ca marea ar fi fost ca un cort pentru ei si erau acoperiti si deasupra de armele egiptenilor.
Intra si dragul meu Faraon in mare inebunit de furie impreuna cu toata oastea lui vestita si ... ciudat, din urma evreilor iesea praf iar ei intra in noroi ... ceva se intampla cu carele lor si le zboara rotile, li se strica osiile ... insa nebunia trebuie dusa la sfarsit ... cu orice pret. Inainteaza cu totii dupa evrei ... nici un egiptean nu gandeste pentru el ci se lasa dus de nebunia lui Faraon si intra in mare ... intra sa ii omoare pe evrei, pe lumina ochilor Lui Dumnezeu. Nu voiau sa stie de Dumnezeul Lui Israel. Isi voiau sclavii inapoi. Dar, peretii incep sa faca zgomot ... un zgomot asurzitor. Peretii marii ce pana acum pareau ca a unui acvariu demn de cartea recordurilor se crapa si ii inghit pe toti, strivindu-i de stanci si innecandu-i pe egipteni, in timp ce evreii isi termina in partea cealalta calatoria. Ajung toti, teleferi pe malul celalalt iar marea cu zgomot se inchide in urma lor si aducand pe mal soldatii lui Faraon morti.
Maria si Moise compun un cantec de lauda, cunoscut ca si cantecul lui Moise. Bucuria si fericirea se declanseaza instant si poporul danseaza si canta ... pe malul marii.Sunt salvati!
Dumnezeu i-a salvat! I-a scos din mana lui Faraon. Care alt Dumnezeu e mai maret ca Dumnezeul lor?
Si Dumnezeul lor e si al meu, e Tatal meeeeeuu!
Imi place cum se joaca Dumnezeu cu Faron, efectiv ma distreaza. Evreii ajung langa Marea Rosie si ii vad pe egipteni marsaluind. I-a apucat groaza, o groaza nebuna si au inceput sa tipe la Moise. Acesta incearca sa ii calmeze, striga el insusi catre Dumnezeu. Imi place raspunsul ce il primeste: ce-i cu galagia asta? E un timp de rugaciune si unul de actiune. La treaba! Spune poporului sa taca si va vedea minunile.
Moise isi ridica toiagul, ingerul si stalpul de foc ce mergea inaintea lor trece in spate iar evreii incep sa vada cum apele se despica si o carere apare. Marea se preface in doi pereti transparenti. Incep sa intre in mare si pentru ca in partea lor era lumina si in a egiptenilor era intuneric, acestia nu i-au ajuns. Citeam undeva ca marea ar fi fost ca un cort pentru ei si erau acoperiti si deasupra de armele egiptenilor.
Intra si dragul meu Faraon in mare inebunit de furie impreuna cu toata oastea lui vestita si ... ciudat, din urma evreilor iesea praf iar ei intra in noroi ... ceva se intampla cu carele lor si le zboara rotile, li se strica osiile ... insa nebunia trebuie dusa la sfarsit ... cu orice pret. Inainteaza cu totii dupa evrei ... nici un egiptean nu gandeste pentru el ci se lasa dus de nebunia lui Faraon si intra in mare ... intra sa ii omoare pe evrei, pe lumina ochilor Lui Dumnezeu. Nu voiau sa stie de Dumnezeul Lui Israel. Isi voiau sclavii inapoi. Dar, peretii incep sa faca zgomot ... un zgomot asurzitor. Peretii marii ce pana acum pareau ca a unui acvariu demn de cartea recordurilor se crapa si ii inghit pe toti, strivindu-i de stanci si innecandu-i pe egipteni, in timp ce evreii isi termina in partea cealalta calatoria. Ajung toti, teleferi pe malul celalalt iar marea cu zgomot se inchide in urma lor si aducand pe mal soldatii lui Faraon morti.
Maria si Moise compun un cantec de lauda, cunoscut ca si cantecul lui Moise. Bucuria si fericirea se declanseaza instant si poporul danseaza si canta ... pe malul marii.Sunt salvati!
Dumnezeu i-a salvat! I-a scos din mana lui Faraon. Care alt Dumnezeu e mai maret ca Dumnezeul lor?
Si Dumnezeul lor e si al meu, e Tatal meeeeeuu!
vineri, 11 februarie 2011
explorez dragostea
"Pe mine nu ma iubeste nimeni!", "Vreau si eu sa stiu ca ma iubeste Dumnezeu!", "De ce nu ma iubeste nimeni, ce am?", "Daca as ajunge cineva important/a, oare ma va iubi cineva?". Studiile arata ca poti sa tii omul la limita inanitiei (infometarii), sa ii dai apa cu portia, sa il educi cum te taie capul insa daca nu i se arata dragoste moare. Dar, oricat de mult ai fi iubit, tot vin dubiile: oare ma iubeste cineva? Cum sa ii rasplatesc dragostea? Cat ma va iubi? Dragostea asta are termen de valabilitate? Se invecheste? Dar dragostea Lui Dumnezeu? Nu pot sa ii cer in fiecare zi sa ma iubeasca. Trebuie sa fiu tinuta dorinta asta la dieta, calculata in milisentimente sau milidragoste? Sunt asa amulti oameni - ni se induce ideea ca planeta e suprapopulata si ca ne ducem spre colaps, deci si dragostea Lui Dumnezeu trebuie sa o portionam? Sa cerem dragoste cu portia? Oare sa facem un grafic cui sa i se dea mai mult si cui mai putin? Bestiilor mai putin ca au facut rau umanitatii? Sau lor mai mult ca din cauza portiei mici dedragoste au ajuns asa?
"Tot ceea ce vreau pe lumea asta e sa fiu iubit/a! Nu vreau bani, nu vreau pozitie, nu vreau nimic altceva. Sa fiu iubit/a asa cum sunt. Nu simt dragostea Lui Dumnezeu, n-o simt nici pe cea a oamenilor .... Nu cred ca ma iubeste Dumnezeu si pe mine. Unde sa vad asta?"
"La cruce!"
"Povestea crucii e veche, de 2000 de ani ... unii au indoilei asupra ei .... sunt om modern, citit/a ... "
"Du-te la cruce si intalneste-te cu Isus ca sa vezi cat esti de iubit/a. Ca sa simti pe propria piele dragostea, sa o lasi sa te invalui, sa iti intre in fiecare por, sa lasi dragostea sa intre in tine si sa te abandonezi in ea. Vei vedea cum poverile de amaraciune, durere, complexele, vinovatiile sunt luate si incepi sa dansezi ... chiar daca nu fizic. Sufletul iti danseaza de fericire. Accepta invitatia lui Dumnezeu de a "vedea ce dragoste ne-a dat Tatal". Probeaza tu cu inima, sufletul, simturile si mintea ta asta."
"Dar e o nebunie. Orice se termina ... sau are un circuit in natura."
"Dragostea Lui Dumnezeu nu e un circuit in natura, nu are tendiste budiste de reincarnare. Asa cum nu stii cata apa este pe pamantul asta, nu ai cum sa stii cata dragoste are Dumnezeu. Doar Dumnezeu stie cata dragoste are si daca El te invita sa vezi, ce pierzi? El tine totul in functiune, nu tu sau eu. El e cel ce face invitatia, nu eu sau un alt om. Eu s-ar putea sa nu te mai iubesc maine la fel, ca sunt om si am si eu starile mele fluctuante, dar nu e tot asa si cu Dumnezeu. El stie cat ma duce minte si nu imi da sarcini mai grele, nu rade de mine cand esuez cum o fac oamenii, ci ma ridica de acolo si ma ajuta sa merg mai departe. Nu e datoria mea sa conduc universul asta, sa ma ingrijorez daca maine soarele va fi descuiat si lasat sa lumineze pamantul. Nici nu stiu unde e casa soarelui sau daca are casa. Daca e prieten cu luna si stelele. Nu e treaba mea daca planetele nu se cearta intre ele si daca nu cumva le vine ideea sa se razboiasca, sa isi micsoreze sau mareasca viteza de deplasare. Pot eu sa imi pun un picior drept piedica langa Saturn sau chiar langa Pamant? Sa nu mai beau apa ca sa ajunga si altor generatii? Sa nu mai mananc, consum nu stiu ce pentru ca copiii copiiilor nostri nu vor mai avea nu stiu ce rezerve? Nu e treaba mea asta. Nu eu conduc lumea. Asta e treaba Lui Dumnezeu. Treaba mea e sa Il las sa ma iubeasca si sa nu imi mai inchipui sf-uri. La cruce vazandu-l pe Isus, pe Dumnezeu intrupat cu carnea sfasita si tumefiata de la atata bataie, cu pielea capului despicata de la coroana de spini, cu sangele curgand .... El, Dumnezeu s-a dat pe sine insusi sa moara pentru mine ca eu sa pot fi salvata, iertata, eliberata, infiata si preschimbata in fiica Tatii, fiica Lui Dumenzeu." Ioan 3:16.
"Si ce ma costa pe mine sa testez dragostea asta?"
"Nimic"
"Esti nebuna! E prea simplu, prea ieftin .... Dumnezeu s-a vandut prea ieftin!"
"Adica vrei sa spui ca moartea singurului Sau Fiu e un pret ieftin? Murind pentru pacatul meu si al tau, nu pentru al Lui ca El nu avea pacat, nu avea motiv sa moara, era nevinovat, sfant. A murit pentru mine si pentru tine din dragoste. O dragoste ce se sacrifica pana la moarte."
"Dar ... n-are logica!"
"Cine a spus ca dragostea e logica? Nici macar a noastra a oamenilor n-are logica, de ce ar fi a Lui Dumnezeu? Esti invitat/a sa o vezi, testezi, afunzi in acest ocean de dragoste si sa faci un fel de baie, de sauna ... "
"Tot ceea ce vreau pe lumea asta e sa fiu iubit/a! Nu vreau bani, nu vreau pozitie, nu vreau nimic altceva. Sa fiu iubit/a asa cum sunt. Nu simt dragostea Lui Dumnezeu, n-o simt nici pe cea a oamenilor .... Nu cred ca ma iubeste Dumnezeu si pe mine. Unde sa vad asta?"
"La cruce!"
"Povestea crucii e veche, de 2000 de ani ... unii au indoilei asupra ei .... sunt om modern, citit/a ... "
"Du-te la cruce si intalneste-te cu Isus ca sa vezi cat esti de iubit/a. Ca sa simti pe propria piele dragostea, sa o lasi sa te invalui, sa iti intre in fiecare por, sa lasi dragostea sa intre in tine si sa te abandonezi in ea. Vei vedea cum poverile de amaraciune, durere, complexele, vinovatiile sunt luate si incepi sa dansezi ... chiar daca nu fizic. Sufletul iti danseaza de fericire. Accepta invitatia lui Dumnezeu de a "vedea ce dragoste ne-a dat Tatal". Probeaza tu cu inima, sufletul, simturile si mintea ta asta."
"Dar e o nebunie. Orice se termina ... sau are un circuit in natura."
"Dragostea Lui Dumnezeu nu e un circuit in natura, nu are tendiste budiste de reincarnare. Asa cum nu stii cata apa este pe pamantul asta, nu ai cum sa stii cata dragoste are Dumnezeu. Doar Dumnezeu stie cata dragoste are si daca El te invita sa vezi, ce pierzi? El tine totul in functiune, nu tu sau eu. El e cel ce face invitatia, nu eu sau un alt om. Eu s-ar putea sa nu te mai iubesc maine la fel, ca sunt om si am si eu starile mele fluctuante, dar nu e tot asa si cu Dumnezeu. El stie cat ma duce minte si nu imi da sarcini mai grele, nu rade de mine cand esuez cum o fac oamenii, ci ma ridica de acolo si ma ajuta sa merg mai departe. Nu e datoria mea sa conduc universul asta, sa ma ingrijorez daca maine soarele va fi descuiat si lasat sa lumineze pamantul. Nici nu stiu unde e casa soarelui sau daca are casa. Daca e prieten cu luna si stelele. Nu e treaba mea daca planetele nu se cearta intre ele si daca nu cumva le vine ideea sa se razboiasca, sa isi micsoreze sau mareasca viteza de deplasare. Pot eu sa imi pun un picior drept piedica langa Saturn sau chiar langa Pamant? Sa nu mai beau apa ca sa ajunga si altor generatii? Sa nu mai mananc, consum nu stiu ce pentru ca copiii copiiilor nostri nu vor mai avea nu stiu ce rezerve? Nu e treaba mea asta. Nu eu conduc lumea. Asta e treaba Lui Dumnezeu. Treaba mea e sa Il las sa ma iubeasca si sa nu imi mai inchipui sf-uri. La cruce vazandu-l pe Isus, pe Dumnezeu intrupat cu carnea sfasita si tumefiata de la atata bataie, cu pielea capului despicata de la coroana de spini, cu sangele curgand .... El, Dumnezeu s-a dat pe sine insusi sa moara pentru mine ca eu sa pot fi salvata, iertata, eliberata, infiata si preschimbata in fiica Tatii, fiica Lui Dumenzeu." Ioan 3:16.
"Si ce ma costa pe mine sa testez dragostea asta?"
"Nimic"
"Esti nebuna! E prea simplu, prea ieftin .... Dumnezeu s-a vandut prea ieftin!"
"Adica vrei sa spui ca moartea singurului Sau Fiu e un pret ieftin? Murind pentru pacatul meu si al tau, nu pentru al Lui ca El nu avea pacat, nu avea motiv sa moara, era nevinovat, sfant. A murit pentru mine si pentru tine din dragoste. O dragoste ce se sacrifica pana la moarte."
"Dar ... n-are logica!"
"Cine a spus ca dragostea e logica? Nici macar a noastra a oamenilor n-are logica, de ce ar fi a Lui Dumnezeu? Esti invitat/a sa o vezi, testezi, afunzi in acest ocean de dragoste si sa faci un fel de baie, de sauna ... "
joi, 10 februarie 2011
stiu ce Il doare?
Doi oameni statea de vorba intr-o zi si unul din ei ii spune celuilalt: te iubesc atat de mult! Celalalt se uita la el si il intreaba: daca ma iubesti atat de mult, poti sa imi spui ce ma doare?
Urmaresc viata evreilor in Egipt si un lucru il vad sigur: Dumnezeu a auzit, a vazut, cunoastea, vazuse durerile, necazurile, umilirile la care erau supusi cei pe care a decis sa ii infieze, sa fie ai Lui si era decis sa actioneze. Moise si Aaron sunt trimisi sa vorbeasca cu Faraon si sa ii spuna despre planul Lui Dumnezeu. Numai ca Faraon habar nu avea cine era Dumnezeu si ... nici nu il interesa nimic despre El si planurile Lui, parca lua foc numai la gandul ca sclavii sai vor pleca sa se inchine cuiva si lui nu ii pasa cine si cum era acest Cineva.
Urgiile ce vin peste Egipt au la inceput un aer de tragico-comic: apa se transforma in sange si miroase. Dar vrajitorii lui Faraon fac si ei asta ... ca si cum nu era suficienta putoare ce o inhalau. Sapau pe malul Nilului sa scoata apa ca isi arate si ei puterea. Apoi cu broastele care erau peste tot si ... mie mi se par atata de scarboase numai cat le vezi, dar sa le vezi in in pat, pe masa, pe jos, pe drum, in dulap, in farfurie, in mancare, pe plita (aragaz), in cuptor ... in cada. Erau atat de multe ca stateau pe oameni .... numai imaginandu-mi imi vine sa vomit. Dar, vrajitorii egipteni voiau sa isi arate muschii si mai fac si ei niste broaste ... mai era loc si de ele.
In urma lor ramane o tara imputita de multimea lor ... si abia scapasera de mirosul de sange imputit, de hoit.
Insa vrajitorii nu au mai putut sa faca nimic dupa aceste doua urgii si vin peste ei: paduchii, mustele, boala peste animale, bube, grindina, lacustele, intunericul si apoi moartea intailor nascuti. Incet, incet Faraon si toata echipa lui manageriala au dus tara la dezastru prin incapatanarea lor.
Dupa cea de-a saptea urgie, Dumnezeu il trimite pe Moise la Faraon (Exod 9: 13-21) ca sa ii spuna ca nu s-a atins de el si l-a ridicat ca sa isi arate puterea si ca Numele Lui sa fie vestit pe intreg pamantul. Faraon nu realiza ca era un pion folosit de Dumnezeu ca sa isi arate puterea, maretia si ca dupa asta orice va auzi despre ce s-a intamplat cu evreii va spune ca Dumnezeul lor este Unul puternic, Unul de care trebuie sa te temi, Unul cu care nu te poti juca. Faraon avea probleme cu incapatanarea ... putea sa le scrie celor de la Cartea recordurilor si ...fara nici o ezitare acestia i-ar fi dat titlul.
Citeam de a noua urgie, intunericul. Ma gandeam: ce e asa de grav? Aprindeau tortele, lumanarile si aveau lumina si oricat de intuneric ar fi fost lumina aceasta i-ar fi ajutat si .. apoi s-ar fi odihnit si ei ...
Dar, lumina asta nu e una cum avem noi noaptea cand de la lumina stelelor si a lunii poti sa iesi la plimbare. Nu era nici urma de stea, de luna, de astru ceresc. Cuvantul folosit aici pentru lumina este la fel ca cel din Geneza 1 cand Dumnezeu a despartit lumina de intuneric. Un intuneric in care lumina nu se difuza. Deci oricate torte ar fi aprins ar fi fost degeaba ca lumina tot nu era ... De asta spune ca ei nu se vedeau unii pe altii. Era atata de intuneric "incat sa-l pipai cu mana." (Exod 10:21). Wow, apoi asta chiar e urgie, nu gluma ...
Slujitorii lui Faraon au inceput sa asculte de ceea ce ce zicea Moise si au inceput sa il vada o personalitate importanta iar evreii au capat trecere inaintea egiptenilor si cand au inceput sa ceara haine si bijuterii, acestia le-au dat ce au cerut ... numai sa scape de ei. In graba, evreii si-au luat lucrurile si au plecat zoriti sa egipteni sa plece mai repede. Intrase groaza in ei.
Dumnezeu cunoastea poporul evreu, il iubea si a vrut sa il scoata din robie, sa il elibereze si tot pamanatul sa stie ca El exista, ca El e Atotputernic. Christos a venit sa ma elibereze pe mine din sclavie ... sclavia fricii, pacatelor. A venit sa poarte in locul meu poverile, sa ma faca libera. A facut asta pentru ca ma iubeste, ma cunoaste.
Dar eu Il iubesc? Da? Stiu ce Il doare? Stiu? Nu in totalitate insa am decis sa Il cunosc, sa Il iubesc, sa stiu ce Il doare.
Doamne vreau sa Te cunosc ....!
Urmaresc viata evreilor in Egipt si un lucru il vad sigur: Dumnezeu a auzit, a vazut, cunoastea, vazuse durerile, necazurile, umilirile la care erau supusi cei pe care a decis sa ii infieze, sa fie ai Lui si era decis sa actioneze. Moise si Aaron sunt trimisi sa vorbeasca cu Faraon si sa ii spuna despre planul Lui Dumnezeu. Numai ca Faraon habar nu avea cine era Dumnezeu si ... nici nu il interesa nimic despre El si planurile Lui, parca lua foc numai la gandul ca sclavii sai vor pleca sa se inchine cuiva si lui nu ii pasa cine si cum era acest Cineva.
Urgiile ce vin peste Egipt au la inceput un aer de tragico-comic: apa se transforma in sange si miroase. Dar vrajitorii lui Faraon fac si ei asta ... ca si cum nu era suficienta putoare ce o inhalau. Sapau pe malul Nilului sa scoata apa ca isi arate si ei puterea. Apoi cu broastele care erau peste tot si ... mie mi se par atata de scarboase numai cat le vezi, dar sa le vezi in in pat, pe masa, pe jos, pe drum, in dulap, in farfurie, in mancare, pe plita (aragaz), in cuptor ... in cada. Erau atat de multe ca stateau pe oameni .... numai imaginandu-mi imi vine sa vomit. Dar, vrajitorii egipteni voiau sa isi arate muschii si mai fac si ei niste broaste ... mai era loc si de ele.
In urma lor ramane o tara imputita de multimea lor ... si abia scapasera de mirosul de sange imputit, de hoit.
Insa vrajitorii nu au mai putut sa faca nimic dupa aceste doua urgii si vin peste ei: paduchii, mustele, boala peste animale, bube, grindina, lacustele, intunericul si apoi moartea intailor nascuti. Incet, incet Faraon si toata echipa lui manageriala au dus tara la dezastru prin incapatanarea lor.
Dupa cea de-a saptea urgie, Dumnezeu il trimite pe Moise la Faraon (Exod 9: 13-21) ca sa ii spuna ca nu s-a atins de el si l-a ridicat ca sa isi arate puterea si ca Numele Lui sa fie vestit pe intreg pamantul. Faraon nu realiza ca era un pion folosit de Dumnezeu ca sa isi arate puterea, maretia si ca dupa asta orice va auzi despre ce s-a intamplat cu evreii va spune ca Dumnezeul lor este Unul puternic, Unul de care trebuie sa te temi, Unul cu care nu te poti juca. Faraon avea probleme cu incapatanarea ... putea sa le scrie celor de la Cartea recordurilor si ...fara nici o ezitare acestia i-ar fi dat titlul.
Citeam de a noua urgie, intunericul. Ma gandeam: ce e asa de grav? Aprindeau tortele, lumanarile si aveau lumina si oricat de intuneric ar fi fost lumina aceasta i-ar fi ajutat si .. apoi s-ar fi odihnit si ei ...
Dar, lumina asta nu e una cum avem noi noaptea cand de la lumina stelelor si a lunii poti sa iesi la plimbare. Nu era nici urma de stea, de luna, de astru ceresc. Cuvantul folosit aici pentru lumina este la fel ca cel din Geneza 1 cand Dumnezeu a despartit lumina de intuneric. Un intuneric in care lumina nu se difuza. Deci oricate torte ar fi aprins ar fi fost degeaba ca lumina tot nu era ... De asta spune ca ei nu se vedeau unii pe altii. Era atata de intuneric "incat sa-l pipai cu mana." (Exod 10:21). Wow, apoi asta chiar e urgie, nu gluma ...
Slujitorii lui Faraon au inceput sa asculte de ceea ce ce zicea Moise si au inceput sa il vada o personalitate importanta iar evreii au capat trecere inaintea egiptenilor si cand au inceput sa ceara haine si bijuterii, acestia le-au dat ce au cerut ... numai sa scape de ei. In graba, evreii si-au luat lucrurile si au plecat zoriti sa egipteni sa plece mai repede. Intrase groaza in ei.
Dumnezeu cunoastea poporul evreu, il iubea si a vrut sa il scoata din robie, sa il elibereze si tot pamanatul sa stie ca El exista, ca El e Atotputernic. Christos a venit sa ma elibereze pe mine din sclavie ... sclavia fricii, pacatelor. A venit sa poarte in locul meu poverile, sa ma faca libera. A facut asta pentru ca ma iubeste, ma cunoaste.
Dar eu Il iubesc? Da? Stiu ce Il doare? Stiu? Nu in totalitate insa am decis sa Il cunosc, sa Il iubesc, sa stiu ce Il doare.
Doamne vreau sa Te cunosc ....!
miercuri, 9 februarie 2011
astept minuni
As vrea sa merg cu Moise si Aaron la Faraon ca sa vad si eu cum se desfasoara discutia, sa il vad pe Faraon inrosindu-se de furie si de nervi, tipand si negasindu-si cuvintele de atata impertinenta a acestor doi "lenesi".
Intrevederea se termina. Si pe scari, Moise si Aaron, se intalnesc cu supraveghetorii evrei care vin sa se planga lui Faraon de conditiile de viata si munca. Normal ca nu scapa ocazia de a le spune celor doi, asa ca de la obraz, despre ceea ce au starnit cu ideile lor de plecare. Nu ni se spune cat de afectat a fost Aaron insa lui Moise i s-a frant inima.
Citesc despre asta in Exod 5:22-23 " Atunci Moise s-a întors către Domnul şi L-a întrebat: – Stăpâne, de ce ai adus acest necaz peste popor? De ce m-ai trimis? De când am venit şi i-am vorbit lui Faraon în Numele Tău, el a făcut mai mult rău poporului, iar Tu n-ai făcut nimic ca să-Ţi eliberezi poporul."
Nu trebuie sa se duca inapoi pe Horeb (cunoscut si ca Sinai) ca sa ii vorbeasca Domnului pentru ca El e cu Moise, e aici cu mine si Domnul ii raspunde imediat: "Vei vedea acum ce-i voi face lui Faraon. O mână puternică îl va sili să-i lase să plece. Datorită unei mâini puternice, el îi va izgoni din ţara lui" Exod 6:1.
Imi place relatia pe care au avut-o Avraam, Isaac, Iacov si Iosif cu Dumnezeu insa cu Moise parca trece niste bariere care pastrau o oarecare distanta intre ei. Cred ca Moise era atat de trist ca esuase din nou, facuse rau confratilor lui, efectiv se simte vinovat pentru toata durerea si apasarea evreilor. Numai ca Dumnezeu ii spune Exod 6:2-3 "Eu sunt Domnul. Eu M-am descoperit lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov ca Dumnezeul Atotputernic, dar cu Numele de „Domnul“ nu le-am fost cunoscut."
Intrevederea se termina. Si pe scari, Moise si Aaron, se intalnesc cu supraveghetorii evrei care vin sa se planga lui Faraon de conditiile de viata si munca. Normal ca nu scapa ocazia de a le spune celor doi, asa ca de la obraz, despre ceea ce au starnit cu ideile lor de plecare. Nu ni se spune cat de afectat a fost Aaron insa lui Moise i s-a frant inima.
Citesc despre asta in Exod 5:22-23 " Atunci Moise s-a întors către Domnul şi L-a întrebat: – Stăpâne, de ce ai adus acest necaz peste popor? De ce m-ai trimis? De când am venit şi i-am vorbit lui Faraon în Numele Tău, el a făcut mai mult rău poporului, iar Tu n-ai făcut nimic ca să-Ţi eliberezi poporul."
Nu trebuie sa se duca inapoi pe Horeb (cunoscut si ca Sinai) ca sa ii vorbeasca Domnului pentru ca El e cu Moise, e aici cu mine si Domnul ii raspunde imediat: "Vei vedea acum ce-i voi face lui Faraon. O mână puternică îl va sili să-i lase să plece. Datorită unei mâini puternice, el îi va izgoni din ţara lui" Exod 6:1.
Imi place relatia pe care au avut-o Avraam, Isaac, Iacov si Iosif cu Dumnezeu insa cu Moise parca trece niste bariere care pastrau o oarecare distanta intre ei. Cred ca Moise era atat de trist ca esuase din nou, facuse rau confratilor lui, efectiv se simte vinovat pentru toata durerea si apasarea evreilor. Numai ca Dumnezeu ii spune Exod 6:2-3 "Eu sunt Domnul. Eu M-am descoperit lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov ca Dumnezeul Atotputernic, dar cu Numele de „Domnul“ nu le-am fost cunoscut."
Altfel spus: Moise draga, parintii tai ti-au povestit despre mine ce stiau de la parintii lor, ti-au spus istorii despre relatia Mea cu patriarhii si lor, Eu M-am descoperit ca Cel Atotputernic, indeajuns. Insa cu tine e altceva. Tu nu te multumesti cu atat. Tu cauti dincolo de aparente. Numele meu e Eu sunt. Eu sunt Domnul.
Patriarhilor le-am facut niste promisiuni, tu le vei experimenta. Am facut un legamant cu ei si tu vei vedea implinirea lui. "Am făcut legământ cu ei ca să le dau Canaanul, ţara în care au locuit ca străini; tot Eu am auzit geamătul israeliţilor pe care egiptenii îi ţin ca sclavi şi Mi-am adus aminte de acest legământ. De aceea aşa să le spui israeliţilor: „Eu sunt Domnul şi vă voi elibera de sub jugul egiptenilor; vă voi elibera din sclavia în care ei vă ţin. Vă voi răscumpăra cu o mână întinsă şi cu faptele măreţe ale judecăţii Mele. Vă voi lua ca popor al Meu şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. Veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-a eliberat de sub jugul egiptenilor. Vă voi duce în ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov şi am să v-o dau vouă ca moştenire. Eu sunt Domnul.“" (Exod 6:4-8).
Parca prinde aripi Moise aici si impreuna cu Aaron merge sa le spuna evreilor despre ceea ce tocmai vorbise cu Dumnezeu insa ... ei nici l-au bagat in seama. Sclavia isi pusese amprenta puternic pe ei si devenisera cinici ...efectiv nu mai credeau ca se poate face nimic .... nimic.
Domnul vede asta insa nu Il lasa pe Moise sa cada prada deznadejdii ci il trimite la Faraon. Normal ca pe Moise il apuca comentatul: Doamne, daca incapatanatii astia nu m-au ascultat, Tu crezi ca lui Faraon o sa ii pese? Sa fim realisti, evreii astia stiu ca sunt poporul Tau, Si apoi, iar uiti ca eu sunt balbait?
Pana acum am vazut ca Dumnezeu ii vorbea numai lui Moise si el ii spunea lui Aaron ce i s-a spus insa de data asta (Exod 6:13) vad ca le vorbeste la amandoi si le da porunci care ii priveau pe evrei si pe Faraon pentru a-i putea scoate pe evrei din Egipt.
Uneori mi se pare ca Dumnezeu e atat de distant, de departe si deznadejdea pune stapanire pe mine ca o caracatita si uit ca El e mai aproape de mine decat inima mea. Si inima mea e in mine iar El e mai aproape de atat. E atat de aproape de mine, stie efectic cursul la fiecare celula a organismului meu, stie fiecare fir de par din capul meu si daca nu am ajung Kojak inca, e pentru ca Tata nu ma vrea Kojak in varianta feminina. Imi vorbeste mie, pe intelesul meu si cand spun altora se uita ciudat la mine, m-ar interna la spitalul unde se trateaza cei cu "probleme la mansarda" iar vazand asta, ma apuca deprimarea, mi se rupe sufletul.
Numai ca Domnul nu ma lasa asa, imi vorbeste din nou, imi face promisiuni si imi arata ce va face cu mine in ciuda a toti si toate. Ma scoate din deprimare, depresie si pot spune ca si David ca imi pune piciorul pe Stanca. Uneori mi se pare extrem de greu, chiar imposibil sa cred ce spune El ... insa, am decis sa Il cred pe cuvant. Am decis anul asta sa Il las sa ma schimbe cum vrea El pentru ca mi s-a acrit sa dau eu indicatii pretioase si sa bocesc ca ele nu sunt respectate. Astept minuni, schimbari majore ... si am si emotii ...
marți, 8 februarie 2011
bucurie, agonie, bucurie, fericire ...
In Israel se naste un copil frumos si parintii il ascund cat pot ei de bine. Vreme de 3 luni reusesc.
Insa, se pare ca nu prea mai aveai incredere in oameni, ca te vor proteja, ca iti vor vrea binele. Iochebed, mama acestui copil e insa mai incapatanata asa de felul ei. Chiar nu vrea ca acest copil sa moara. Gandeste o strategie si pleaca sa aduca stuf. Si incepe a impleti un cos pe care il astupa cu lut si apoi il vopseste cu smoala. Face o minicorabioara pentru acest copil frumos pe care il duce la Nil. Numai ca nu il lasa asa de izbeliste, ci o pune pe fiica ei mai mare, Maria, sa stea in stuf ca sa vada ce se va intampla.
Fata lui Faraon iese la plaja si vrea sa faca baie. Dar linistea si relaxare ii sunt intrerupte de scancetele unui copil suparat ca ceva ii acopere fata si nu vine nimeni sa se joace cu el. Isi trimite slujnicele sa aduca cosul si se indragosteste instant de acest bebelus pe care il adopta, tot instant. Vine Maria, apoi o aduce pe Iochebed si vad aici cum rugaciunile acestei mame inebunite de durere si disperare sunt ascultate. Familia lor trece de la bucurie la agonie si apoi din nou la bucurie si fericire.
Iochebed a incredintat acest copil Domnului si in aceeasi zi, Domnul i-l da inapoi, pentru o vreme.
Moise va creste in casa celui ce ii voia moartea. Cred ca Faraon a murit incet, incet de oftica vazand cum acest copil frumos creste in casa lui, mananca cu el la masa, se joaca in casa lui, invata cu aceeasi profesori pe care ii are pentru nepotii lui. Ce e mai bun in Egipt e pentru casa lui Faraon, iar Moise e acolo, avand parte de toate acestea. Dar, cu toate astea, nu-si uita radacinile. Intr-o zi, vrand sa scape un evreu, ucide un egiptean. Toata afacerea se afla mai ceva ca la stiri. Afla si Faraon iar Moise isi ia talpasita si pleaca in desert.
Avea 40 de ani cand pleaca in Madian. Terminase scoala in Egipt. Absolvise economia, diplomatia, relatiile internationale, istoria, dreptul, banuiesc si ceva limbi straine, lupte, tactici de razboi si religie. Si, acum la ce ii folosesc? Pai ... sa intre la scoala numita Madian si care il va tine 40 de ani. O scoala unde invata negocierile, rabdarea, duritatea intemperiilor, ascultarea. Oare l-a uitat Dumnezeu?
Si, intr-o zi pe cand pastea oile familiei socrului sau Ietro, vede un tufis arzand ciudat. Tufisul asta ardea si nu se mistuia iar curiozitatea il impinge sa se apropie. Dar aude o voce. E Domnul care ii vorbeste si il trimite inapoi in Egipt. Are o misiune pentru el si Moise incepe targuiala. "Doamne, Tu nu stii la cine ma trimiti? Si eu sunt incapatanat .... insa ei sunt maestri. Tu crezi ca or sa ma creada pe mine ca m-ai trimis Tu? Cine este Cel ce imi vorbeste? Ce nume are El? Bine, eu vad tufisul asta. Insa daca le spun de el imi vor spune ca e efectul magic al desertului care face lucrurile sa se schimbe. Siii Doamne, Tu ai uitat sau nu vrei sa vezi defectul meu? Eu sunt balbait. Uite vezi, acum vorbind cu Tine tot balbait sunt. Cum sa ma duc asa la evrei si apoi la Faraon? Si, Tu uiti un aspect, nu mai am pile la palat. Ai uitat ce am facut?"
Domnul il lasa sa vorbeasca, ii da semne, il asigura, reasigura, re-reasigura ca va fi cu el si apoi .... se infurie pe Moise. Ii spune ca Aron va fi cel care va vorbi in locul lui (Unii spun ca din cauza acestei targuieli Moise si-ar fi pierdut dreptul la preotie). Dar Moise va trebui sa il imputerniceasca sa faca asta si "tu vei fi pentru Aaron cum sunt Eu pentru tine".
Poporul evreu stia cine este "Eu sunt Cel ce sunt". Stiau de Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Israel. Stiau si de profetii, insa acum erau in robie ... se credeau uitati de Dumnezeul parintilor lor ... Regimul lui Faraon era draconic si le inducea ideea ca nu mai e nici o sansa, nici o scapare pentru ei. Si apare balbaitul asta care e un criminal fugar, spunand povesti de eliberare din robie. Desertul i-a afectat mintile ... e clar. Si, apoi e casatorit cu o madianita, o fi ea frumoasa insa ... tot straina e.
Ma regasesc in atitudinea de targuiala a lui Moise. Am capatat dexteritatea de a-i aduce pe tava Lui Dumnezeu toate argumentele posibile si imposibile, numai sa nu fac ce spune El. Si El ma lasa sa la scot pe tava si apoi imi spune din nou ca pe mine ma va tirmite acolo sau dincolo, ca va trebui sa fac aia sau aia iar eu ii mai aduc argumente. Si El iar imi spune ce am de facut ...
Dar Doamne, nu am vocabular ales, nu am terminat nu stiu ce facultate, nu ma duce mintea, mi-i teama sa vorbesc in fata oamenilor ca am sa ma balbai si am sa fac greseli gramaticale, mi-i teama sa ies din locul meu caldut si sa ma duc unde zici Tu. Crezi ca e asa usor? Nu am diploma de la facultatea de teologie, nici macar la filologia nu am fost ca sa am cunostinte de limba romana asa bine intemeiate .... eu sunt logica (nu-mi place logica ce se studiaza in scoala, aia chiar n-are nici o logica, din punctul meu de vedere), toate trebuie sa aibe conexiuni intre ele ... De ce ma trimiti unde e asa de greu si incomod? Ma pui sa fac lucruri ce ma scot din comoditatea mea ... din sfera mea de interes, relatii ...
Uneori am cate un Aaron cu care sa merg, uneori nu. Dar, am decis sa ascult ... orice ar fi sau veni!
luni, 7 februarie 2011
Hitler al evului mediu
Calatoria lui Avraam, Isaac si Iacov a fost de 215 ani iar alti 215 ani a stat poporul Israel in Egipt.
M-am tot intrebat cum de au ajuns sclavi, cum i-a momit, ce le-a spus de s-au vandut in halul asta? Chiar toti erau sclavi? Chiar nici unul n-a gandit? S-au dus ca oile la taiere fara sa gandeasca?
Dar vad in Exod 1:5-14 planul noului Faraon. Faraon care il cunostea pe Iosif murise si ... acum era altul. Curios fapt ca la acesta nici macar nu ni se spune numele lui ci numai functia, de Faraon. Vazuse ca sunt multi evrei in tara lor. In 215 ani acestia se inmultisera si ca sa nu ii lase imprastiati in toata tara s-au gandit sa construiasca doua cetati, Pitom si Ramses. Au chemat toti oamenii. Sa vina voluntar sa ajute la constructia acestor orase ... si evreii au venit. Daca tot stateau acolo de ceva vreme, sa isi arate patriotismul fata de tara ... si le-a iesit pe ochi patriotismul. Imediat ce acestia s-au inrolat voluntari, Faraon a pus supravegheatori peste ei si a avut grija sa le dea cele mai grele sarcini. Si, se pare ca acestia nu au comentat ci au lucrat insa lucrurile au mers la extrema cu sarcinile din ce in ce mai grele, batai ... facandu-le viata amara. Ni se spune ca toate sarcinile erau foarte aspre.
Se spune ca Faraon ar fi avut un vis, iar talmaciul i-a spus ca in poporul Israel se va naste un copil, un baiat care va scoate poporul Israel din Egipt. Atata i-a trebuit lui Faraon sa auda. Si-a pus la treaba toata viclenia de care era in stare si a chemat moasele la el. Le-a promis marea cu sarea si le-a ordonat sa omoare baietii evreilor iar pe fete sa le lase sa traiasca.
Numai ca moaselor le-a fost frica sa faca asta. La cate nasteri asistasera, stiau istoria lor de la femeile evreice cu care veneau in constact, stiau despre Dumnezeul evreilor si nu au omorat nici un copil evreu. Bineinteles ca Pua si Sifra au fost chemate la apel de Faraon care le-a luat la rost ca nu ii respecta ordinele, ca neglijeaza indatoririle de serviciu. Cred ca facea spune la gura de nervi Faraon stiindu-si tronul amenintat de un tanc evreu. Moasele i-au spus ca femeile se descurca singure si ca pana ajung la femeile ce trebuie sa nasca, acestea deja sunt cu copilul langa ele cand ajung la ele. Nu mai au ce sa faca decat sa constate nasterea copilului. Inseamna ca Domnul efectiv facea treaba lor, a moaselor.
As crede ca Faraon se calmeaza dar, vezi sa nu. E diabolic pana in maduva oaselor. Efectiv le ordona oamenilor sa se spioneze unii pe altii, egiptenii pe evreii si evreii intre ei. Daca in vreo familie se naste un baiat, acesta sa fie inecat in Nil.
Numai ca contrar conditiilor vitrege de viata, a muncilor grele la care sunt supusi, la viata de mizerie ce o indura, poporul evreu se inmulteste si ajunge puternic.
Stiu ca nu ai voie sa minti, dar ma uit la moasele astea doua si vad clar ca il fenteaza pe Faraon si o fac in stil mare ... si in Exod 1:21 "Pentru ca moasele se temusera de Dumnezeu, Dumnezeu le-a facut case". In alta traducere gasesc ca le-a intemeiat familii. Nu am gasit nici o explicatie ... asa ca nu ma avant sa creez eu una.
Faraon s-a crezut destept, istet ... un soi de Hitler al evului mediu. A vrut sa extermine un popor insa avea sa moara in fruntea armatei sale in Marea Rosie. Nu a stiut si nu a vrut sa stie ca exista un Dumnezeu. Nu a vrut sa stie de Dumnezeul evreilor, nu a vrut sa lase poporul in pace ... el avea ideile lui crete, la care nu a cedat.
Aparent, Dumnezeu pare in spatele cortinei ... e regizor si pentru ca Faraon nu il vede, nu Il vede nici staff-ul lui si cred ca pot sa faca ce vor ei. Si o vreme ... ei chiar cred ca sunt stapani pe situatie.
Uneori Dumnezeu pare departe, ascuns, .... pare ca a uitat de mine, de ce se intampla cu mine, de cat imi e de greu insa ... uit ca El e in spatele cortinei, vede tot si chiar de nu Il vad, simt, aud El e aici cu mine. Nimeni si nimic nu ma smulge din mana Lui.
M-am tot intrebat cum de au ajuns sclavi, cum i-a momit, ce le-a spus de s-au vandut in halul asta? Chiar toti erau sclavi? Chiar nici unul n-a gandit? S-au dus ca oile la taiere fara sa gandeasca?
Dar vad in Exod 1:5-14 planul noului Faraon. Faraon care il cunostea pe Iosif murise si ... acum era altul. Curios fapt ca la acesta nici macar nu ni se spune numele lui ci numai functia, de Faraon. Vazuse ca sunt multi evrei in tara lor. In 215 ani acestia se inmultisera si ca sa nu ii lase imprastiati in toata tara s-au gandit sa construiasca doua cetati, Pitom si Ramses. Au chemat toti oamenii. Sa vina voluntar sa ajute la constructia acestor orase ... si evreii au venit. Daca tot stateau acolo de ceva vreme, sa isi arate patriotismul fata de tara ... si le-a iesit pe ochi patriotismul. Imediat ce acestia s-au inrolat voluntari, Faraon a pus supravegheatori peste ei si a avut grija sa le dea cele mai grele sarcini. Si, se pare ca acestia nu au comentat ci au lucrat insa lucrurile au mers la extrema cu sarcinile din ce in ce mai grele, batai ... facandu-le viata amara. Ni se spune ca toate sarcinile erau foarte aspre.
Se spune ca Faraon ar fi avut un vis, iar talmaciul i-a spus ca in poporul Israel se va naste un copil, un baiat care va scoate poporul Israel din Egipt. Atata i-a trebuit lui Faraon sa auda. Si-a pus la treaba toata viclenia de care era in stare si a chemat moasele la el. Le-a promis marea cu sarea si le-a ordonat sa omoare baietii evreilor iar pe fete sa le lase sa traiasca.
Numai ca moaselor le-a fost frica sa faca asta. La cate nasteri asistasera, stiau istoria lor de la femeile evreice cu care veneau in constact, stiau despre Dumnezeul evreilor si nu au omorat nici un copil evreu. Bineinteles ca Pua si Sifra au fost chemate la apel de Faraon care le-a luat la rost ca nu ii respecta ordinele, ca neglijeaza indatoririle de serviciu. Cred ca facea spune la gura de nervi Faraon stiindu-si tronul amenintat de un tanc evreu. Moasele i-au spus ca femeile se descurca singure si ca pana ajung la femeile ce trebuie sa nasca, acestea deja sunt cu copilul langa ele cand ajung la ele. Nu mai au ce sa faca decat sa constate nasterea copilului. Inseamna ca Domnul efectiv facea treaba lor, a moaselor.
As crede ca Faraon se calmeaza dar, vezi sa nu. E diabolic pana in maduva oaselor. Efectiv le ordona oamenilor sa se spioneze unii pe altii, egiptenii pe evreii si evreii intre ei. Daca in vreo familie se naste un baiat, acesta sa fie inecat in Nil.
Numai ca contrar conditiilor vitrege de viata, a muncilor grele la care sunt supusi, la viata de mizerie ce o indura, poporul evreu se inmulteste si ajunge puternic.
Stiu ca nu ai voie sa minti, dar ma uit la moasele astea doua si vad clar ca il fenteaza pe Faraon si o fac in stil mare ... si in Exod 1:21 "Pentru ca moasele se temusera de Dumnezeu, Dumnezeu le-a facut case". In alta traducere gasesc ca le-a intemeiat familii. Nu am gasit nici o explicatie ... asa ca nu ma avant sa creez eu una.
Faraon s-a crezut destept, istet ... un soi de Hitler al evului mediu. A vrut sa extermine un popor insa avea sa moara in fruntea armatei sale in Marea Rosie. Nu a stiut si nu a vrut sa stie ca exista un Dumnezeu. Nu a vrut sa stie de Dumnezeul evreilor, nu a vrut sa lase poporul in pace ... el avea ideile lui crete, la care nu a cedat.
Aparent, Dumnezeu pare in spatele cortinei ... e regizor si pentru ca Faraon nu il vede, nu Il vede nici staff-ul lui si cred ca pot sa faca ce vor ei. Si o vreme ... ei chiar cred ca sunt stapani pe situatie.
Uneori Dumnezeu pare departe, ascuns, .... pare ca a uitat de mine, de ce se intampla cu mine, de cat imi e de greu insa ... uit ca El e in spatele cortinei, vede tot si chiar de nu Il vad, simt, aud El e aici cu mine. Nimeni si nimic nu ma smulge din mana Lui.
duminică, 6 februarie 2011
nu se inventeaza teleportarea?
Acum cativa ani in urma, cineva mi-a trimis un clip cu Gaither Vocal band. Mi-a placut enorm de Marshall Hall si de cum cantau cu totii ca trupa. L-am descoperit apoi pe Mark Lowry, Guy Penrod, Gloria si Bill Gaither. Le-am citit povestile de viata, am vazut marturii cu si despre ei si oamenii ce canta ci ei.
Michael English a avut o perioada cand nu a mai figurat pe scena muzicii gospel pentru ca figura pe cea a drogurilor iar cand a revenit, Bill Gaither a fost cel care i-a intins mana. Nu numai cu el a fost asa, multi dintre cei ce canta cu ei sunt mari nume in muzica gospel, unii au povesti cu boli, caderi ... reveniri, minuni.
Pe 15 martie 2011, vor fi la Bucuresti la Sala Palatului si daca pana atunci se inventeaza teleportarea ... voi fi acolo. Si ... as vrea si cate un autograf de la ei. Ok, stiu! Vreau cam multeeee!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)