joi, 31 iulie 2014
miercuri, 30 iulie 2014
David, omul pasiunii şi al destinului - Charles R. Swindoll
M-am îndrăgostit de David după ce am citit cartea "David, omul pasiunii şi al destinului" - Charles R. Swindoll. De fapt, atunci, am descoperit ca semăn tare mult cu el ... parcă aş fi fiica lui. Re-citesc cartea asta dar ... aşa mai pe îndelete şi descopăr că sunt aspecte care atunci mi-au scăpat.
O recomand din toată inima celor ce vor citească, sunt dispuşi să se schimbe, tânjesc după o altfel de viaţă!
EdituraLibrăria Stephanus o are pe stoc ... cam la acelaşi preţ ca atunci când mi-am cumpărat-o eu, în 2007.
“Lumea noastra are nevoie disperata de modele de urmat: eroi adevarati sau oameni integri, ale caror vieti ne motiveaza sa facem binele, sa urcam pe culmi, sa stam pe inaltimi. Intotdeauna a fost asa.
Singurul din intreaga Biblie care a fost numit „om dupa inima lui Dumnezeu”, David, este mentionat in paginile Noului Testament mai mult decat orice alt personaj al Vechiului Testament. Poet, muzician, luptator curajos si om de stat, David se distinge ca unul din cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu.
Acest mare om, departe de a fi perfect, a trait, totusi, o viata plina de putere, vrednic de respect.
Daca lumea noastra are nevoie disperata de modele vrednice de urmat, iata unul ce merita timpul si atentia noastra: DAVID – omul pasiunii si al destinului”
Charles R. Swindoll
O recomand din toată inima celor ce vor citească, sunt dispuşi să se schimbe, tânjesc după o altfel de viaţă!
EdituraLibrăria Stephanus o are pe stoc ... cam la acelaşi preţ ca atunci când mi-am cumpărat-o eu, în 2007.
Singurul din intreaga Biblie care a fost numit „om dupa inima lui Dumnezeu”, David, este mentionat in paginile Noului Testament mai mult decat orice alt personaj al Vechiului Testament. Poet, muzician, luptator curajos si om de stat, David se distinge ca unul din cei mai mari oameni ai lui Dumnezeu.
Acest mare om, departe de a fi perfect, a trait, totusi, o viata plina de putere, vrednic de respect.
Daca lumea noastra are nevoie disperata de modele vrednice de urmat, iata unul ce merita timpul si atentia noastra: DAVID – omul pasiunii si al destinului”
Charles R. Swindoll
luni, 28 iulie 2014
reuniune de Şcoală Duminicală
În urmă cu un an şi câteva luni, am început să re-iau legătura cu cei din generaţia mea de la Şcoala Duminicală. De unii nu am dat, unii sunt peste mări şi ţări, alţii au ales să trăiască conform cu ceea ce au decis,
Nu îmi aminteam cum am ajuns eu la Şcoala Duminicală dar mama şi nenea Victor, învăţătorul de la Şcoala Duminicală, m-au luminat. Mama m-ar fi lăsat să mă duc însă eu nu voiam. De ce? Pentru că nu voiam să fac ce fac toţi copiii. Încăpăţânarea e "darul" meu forte.
Nenea Victor însă nu s-a speriat de faptul că mama i-a spus că n-are nici o şansă cu o sălbatică ca mine. Mi-a zis ca vreo trei sau patru duminici a trebuit să îmi dea bomboane şi să îmi spună ce fată frumoasă eram. După asta, când intra în adunare, eu eram la el în braţe deşi el venea de la Bârlad cu copiii lui după el.
Ce a însemnat pentru mine Şcoala Duminicală? Biblia povestită şi trăită de oameni dedicaţi, cu pasiune, trudă, credincioşie şi multă dragoste de Domnul şi de copii.
Aveau un flanelograf care îl foloseau în fiecare duminică. Cu ochi de copil, de patru ani, nu pricepeam cum de pe cearşaful acela apăreau case, palate, copaci, cămile, oameni, oceane, un vapor căruia i se spunea arcă. Povestea însoţită de imagini forma un fel de desen animat în mintea mea. Nu puneam acolo nici o întrebare pentru că bunicul, acasă, la masă, trebuia să răspundă la întrebări. Nu puteam primi răspunsuri de la oricine şi apoi nu oricine ştia să povestească sau să explice ca el.
Dincolo de poveşti, de flanelograf, de versetele ce le memoram şi de cântecele învăţate, am văzut pasiune în slujire, dragoste faţă de copii, dedicare Domnul şi pentru noi indiferent de vreme.
Sâmbătă, 26.07.2014, ne-am întâlnit. Nu am fost mulţi însă a fost frumos. Fiecare a adus câte ceva de mâncare şi ceva dulce, fiecare s-a implicat cum a putut şi ştiut. Am cântat melodiile ce le cântam pe când eram pe băncile Şcolii Duminicale, am discutat despre fiecare în parte, ne-am rugat, am povestit, am pus întrebări şi am primit răspunsuri, lacrimile s-au ivit discret depănând amintirile, ne-am legat mai mult, am rupt barierele de comunicare şi am lăsat dragostea Domnului să ne lege.
Copiii din generaţia mea care au participat şi-au adus copii cu ei. Îl rugasem pe nenea Victor să ne predea o lecţie. A fost o lecţie din Coloseni 3. Cred că este prima lecţie din Şcoala Duminicală de care eu imi amintesc. Şi-a adus papiota cu aţă albă, foarfecul ....iar pentru mine era ca şi cum mă întorceam în trecut. M-am trezit că urmăresc cu aceeaşi pasiune povestea iar impactul aplicaţiei practice a fost cu mult mai puternic.
Mă uitam la copiii care erau prezenţi, urmăreau fiecare mişcare, fiecare cuvânt. Un băieţel s-a oferit să fie "material didactic" iar ceilalţi au devenit captivaţi când noi extrăgeam "tot ceea ce aparţine firii voastre pământeşti" din Coloseni 3.
"Faptele firii pământeşti" ne leagă şi Singurul care are putere să ne elibereze de legăturile păcatului este Isus Christos. Dar ne eliberează numai dacă vrem, numai dacă Îl rugăm şi dacă acceptăm să facă asta. El a murit pentru păcatele noastre şi vrea să ne elibereze de poverile noastre.
Copilul, folosit ca si material didactic, a fost înfăşurat, la mâini şi la picioare, cu aţă, de fiecare dată când noi spuneam câte una dintre faptele firii pământeşti. Apoi, a fost întrebat dacă mai poate să îşi ridice mâinile în sus şi dacă mai poate alerga. A încercat să facă paşi dar nu a putut. A vrut să îşi ridice mâinile în sus însă aţa cu care fusese înfăşurat nu l-a lăsat. Apoi, nenea Victor l-a întrebat dacă vrea să fie liber iar el a răspuns: DA. Foarfecele a tăiat legăturile si copilul a devenit liber. A putut alerga, a putut să îşi ridice mâinile şi să facă mişcări cu ele. Unul dintre copilaşi după ce a văzut că aţa a fost tăiată a început să strige: "L-a eliberat! L-a eliberat! Poate fugi!"
Sâmbătă, am zidit un altar unde L-am chemat pe Domnul să vină la noi. El ne-a ascultat şi a venit. Ne-a copleşit cu bucuria, pacea, mulţumirea şi împlinirea ce se găsesc doar în El. Ne-a ridicat, mângâiat, vindecat şi binecuvântat. Un nou stâlp de aducere aminte pe calea credinţei noastre a fost aşezat. La fel ca uncenicii, am văzut cum mâncare se înmulţeşte, toţi se satură şi mai rămân şi resturi. Domnul face minuni şi astăzi cu noi, în noi şi pentru noi!
Sâmbătă, 26.07.2014, ne-am întâlnit. Nu am fost mulţi însă a fost frumos. Fiecare a adus câte ceva de mâncare şi ceva dulce, fiecare s-a implicat cum a putut şi ştiut. Am cântat melodiile ce le cântam pe când eram pe băncile Şcolii Duminicale, am discutat despre fiecare în parte, ne-am rugat, am povestit, am pus întrebări şi am primit răspunsuri, lacrimile s-au ivit discret depănând amintirile, ne-am legat mai mult, am rupt barierele de comunicare şi am lăsat dragostea Domnului să ne lege.
Copiii din generaţia mea care au participat şi-au adus copii cu ei. Îl rugasem pe nenea Victor să ne predea o lecţie. A fost o lecţie din Coloseni 3. Cred că este prima lecţie din Şcoala Duminicală de care eu imi amintesc. Şi-a adus papiota cu aţă albă, foarfecul ....iar pentru mine era ca şi cum mă întorceam în trecut. M-am trezit că urmăresc cu aceeaşi pasiune povestea iar impactul aplicaţiei practice a fost cu mult mai puternic.
Mă uitam la copiii care erau prezenţi, urmăreau fiecare mişcare, fiecare cuvânt. Un băieţel s-a oferit să fie "material didactic" iar ceilalţi au devenit captivaţi când noi extrăgeam "tot ceea ce aparţine firii voastre pământeşti" din Coloseni 3.
"Faptele firii pământeşti" ne leagă şi Singurul care are putere să ne elibereze de legăturile păcatului este Isus Christos. Dar ne eliberează numai dacă vrem, numai dacă Îl rugăm şi dacă acceptăm să facă asta. El a murit pentru păcatele noastre şi vrea să ne elibereze de poverile noastre.
Copilul, folosit ca si material didactic, a fost înfăşurat, la mâini şi la picioare, cu aţă, de fiecare dată când noi spuneam câte una dintre faptele firii pământeşti. Apoi, a fost întrebat dacă mai poate să îşi ridice mâinile în sus şi dacă mai poate alerga. A încercat să facă paşi dar nu a putut. A vrut să îşi ridice mâinile în sus însă aţa cu care fusese înfăşurat nu l-a lăsat. Apoi, nenea Victor l-a întrebat dacă vrea să fie liber iar el a răspuns: DA. Foarfecele a tăiat legăturile si copilul a devenit liber. A putut alerga, a putut să îşi ridice mâinile şi să facă mişcări cu ele. Unul dintre copilaşi după ce a văzut că aţa a fost tăiată a început să strige: "L-a eliberat! L-a eliberat! Poate fugi!"
Sâmbătă, am zidit un altar unde L-am chemat pe Domnul să vină la noi. El ne-a ascultat şi a venit. Ne-a copleşit cu bucuria, pacea, mulţumirea şi împlinirea ce se găsesc doar în El. Ne-a ridicat, mângâiat, vindecat şi binecuvântat. Un nou stâlp de aducere aminte pe calea credinţei noastre a fost aşezat. La fel ca uncenicii, am văzut cum mâncare se înmulţeşte, toţi se satură şi mai rămân şi resturi. Domnul face minuni şi astăzi cu noi, în noi şi pentru noi!
joi, 24 iulie 2014
luni, 21 iulie 2014
Dumnezeul lor schimba in aer traiectoria rachetelor noastre
"17 Orice armă care este făurită împotriva ta va da greş şi pe orice limbă care se ridică să te judece o vei condamna ca fiind vinovată. Aceasta este moştenirea robilor DOMNULUI şi îndreptăţirea lor din partea Mea, zice DOMNUL" Isaia 54:14
duminică, 20 iulie 2014
in sfarsit! am ajuns la greutatea ideala!
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=854545907917339&set=a.166108363427767.28994.138926556145948&type=1&theater
O rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu
"1 Stăpâne, Tu ai fost adăpostul nostru generaţii la rând.
3 Tu întorci pe oameni în ţărână, spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“
4 Da, o mie de ani înaintea Ta sunt ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă a nopţii.
5 Tu îi mături pe oameni ca prin somn; ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa. 6 Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute, aşa încât seara este veştejită şi se usucă. 7 Suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de furia Ta.
8 Ai pus vina noastră înaintea Ta şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale. 9 Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale; anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt. 10 Deşi anii noştri ajung la şaptezeci, iar dacă avem putere – chiar până la optzeci, cei mai mulţi dintre ei sunt numai necaz şi trudă, căci trec repede, iar noi zburăm.
11 Cine ia seama însă la tăria mâniei Tale şi la teama pe care o insuflă furia Ta?
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!
13 Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi? Ai milă de slujitorii Tăi!
14 Dimineaţa satură-ne cu îndurarea Ta, iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre. 15 Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea! 16 Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta şi maiestatea Ta – fiilor lor!
17 Fie peste noi frumuseţea Stăpânului, Dumnezeul nostru. Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre! Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!" Psalm 90
2 Înainte ca să se fi născut munţii, înainte ca să fi plăsmuit pământul şi lumea, din veşnicie până în vecie, Tu eşti Dumnezeu.
3 Tu întorci pe oameni în ţărână, spunându-le: „Întoarceţi-vă, fii ai omului!“
4 Da, o mie de ani înaintea Ta sunt ca ziua de ieri care a trecut, ca o strajă a nopţii.
5 Tu îi mături pe oameni ca prin somn; ei sunt ca iarba care răsare dimineaţa. 6 Deşi răsare dimineaţa, ea trece iute, aşa încât seara este veştejită şi se usucă. 7 Suntem mistuiţi de mânia Ta şi îngroziţi de furia Ta.
8 Ai pus vina noastră înaintea Ta şi ai adus păcatele noastre ascunse la lumina feţei Tale. 9 Toate zilele noastre trec sub apăsarea mâniei Tale; anii noştri se sfârşesc repede, ca un geamăt. 10 Deşi anii noştri ajung la şaptezeci, iar dacă avem putere – chiar până la optzeci, cei mai mulţi dintre ei sunt numai necaz şi trudă, căci trec repede, iar noi zburăm.
11 Cine ia seama însă la tăria mâniei Tale şi la teama pe care o insuflă furia Ta?
12 Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să avem parte de o inimă înţeleaptă!
13 Întoarce-Te, Doamne! Cât vei mai zăbovi? Ai milă de slujitorii Tăi!
14 Dimineaţa satură-ne cu îndurarea Ta, iar noi vom striga de bucurie şi ne vom veseli în toate zilele noastre. 15 Înveseleşte-ne pentru tot atâtea zile câte ne-ai asuprit şi pentru tot atâţia ani câţi am văzut nenorocirea! 16 Să se arate slujitorilor Tăi lucrarea Ta şi maiestatea Ta – fiilor lor!
17 Fie peste noi frumuseţea Stăpânului, Dumnezeul nostru. Statorniceşte pentru noi lucrarea mâinilor noastre! Da, statorniceşte lucrarea mâinilor noastre!" Psalm 90
joi, 17 iulie 2014
luni, 14 iulie 2014
sâmbătă, 12 iulie 2014
vineri, 11 iulie 2014
joi, 10 iulie 2014
marți, 8 iulie 2014
duminică, 6 iulie 2014
Judecă-mă, Doamne, şi pe mine!
1 Un şiggaion al lui David, pe care el l-a cântat DOMNULUI din pricina cuvintelor beniamitului Cuş.
3 Doamne, Dumnezeul meu, dacă am săvârşit aşa ceva, dacă este nedreptate în gura mea, 4 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, dacă mi-am jefuit prigonitorul pe nedrept, 5 atunci fie ca duşmanul să mă urmărească şi să mă ajungă, să-mi calce viaţa în picioare şi să-mi culce slava în ţărână!
7 Adunarea popoarelor să Te înconjoare; stăpâneşte asupra ei din înălţime!
8 Să judece Domnul popoarele! Judecă-mă, Doamne, şi pe mine; fă-mi după dreptatea şi integritatea mea, o Preaînalte!
9 Opreşte răutatea celor răi şi întăreşte-l pe cel drept, Tu, Care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drept!
10 Scutul meu este Dumnezeu, Mântuitorul celor cu inima cinstită.
11 Dumnezeu este un judecător drept, Dumnezeu se înverşunează împotriva celui rău în fiecare zi.
12 Pentru cel care nu se întoarce la Dumnezeu, El Îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul şi-l ţinteşte. 13 Lui îi pregăteşte armele morţii, săgeţi aprinse îi pregăteşte.
14 Iată-l pe cel ce naşte răutate, zămisleşte necazul şi dă naştere înşelăciunii! 15 Sapă un puţ, îl adânceşte şi cade chiar el în groapa pe care a făcut-o. 16 Necazul pe care-l provoacă se întoarce împotriva capului său şi violenţa lui se răsfrânge asupra creştetului său.
17 Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui şi voi cânta Numele Domnului, Cel Preaînalt.
Doamne, Dumnezeul meu, în Tine îmi caut scăparea!
Izbăveşte-mă de toţi prigonitorii mei, scapă-mă, 2 ca să nu mă sfâşie ca un leu, să nu mă rupă în bucăţi fără ca cineva să mă poată scăpa!
3 Doamne, Dumnezeul meu, dacă am săvârşit aşa ceva, dacă este nedreptate în gura mea, 4 dacă am răsplătit cu rău pe cel ce trăia în pace cu mine, dacă mi-am jefuit prigonitorul pe nedrept, 5 atunci fie ca duşmanul să mă urmărească şi să mă ajungă, să-mi calce viaţa în picioare şi să-mi culce slava în ţărână!
Sela
6 Ridică-Te, Doamne, în mânia Ta, scoală-Te din pricina furiei duşmanilor mei, trezeşte-Te, Dumnezeul Meu, şi porunceşte o judecată!
7 Adunarea popoarelor să Te înconjoare; stăpâneşte asupra ei din înălţime!
8 Să judece Domnul popoarele! Judecă-mă, Doamne, şi pe mine; fă-mi după dreptatea şi integritatea mea, o Preaînalte!
9 Opreşte răutatea celor răi şi întăreşte-l pe cel drept, Tu, Care cercetezi inimile şi rărunchii, Dumnezeule drept!
10 Scutul meu este Dumnezeu, Mântuitorul celor cu inima cinstită.
11 Dumnezeu este un judecător drept, Dumnezeu se înverşunează împotriva celui rău în fiecare zi.
12 Pentru cel care nu se întoarce la Dumnezeu, El Îşi ascute sabia, Îşi încordează arcul şi-l ţinteşte. 13 Lui îi pregăteşte armele morţii, săgeţi aprinse îi pregăteşte.
14 Iată-l pe cel ce naşte răutate, zămisleşte necazul şi dă naştere înşelăciunii! 15 Sapă un puţ, îl adânceşte şi cade chiar el în groapa pe care a făcut-o. 16 Necazul pe care-l provoacă se întoarce împotriva capului său şi violenţa lui se răsfrânge asupra creştetului său.
17 Eu voi lăuda pe Domnul pentru dreptatea Lui şi voi cânta Numele Domnului, Cel Preaînalt.
Psalm 7
vineri, 4 iulie 2014
joi, 3 iulie 2014
marți, 1 iulie 2014
Ridică-te! Străluceşte!
Nu l-am abandonat pe Isaia, nici nu am uitat de el. Dar, pe lângă perioada aglomerată pe care am parcurs-o, am două cuvinte din Isaia 60 care m-au frământat: "Ridică-te! Străluceşte!". Aş fi putut să trec mai departe, să sar elegant peste capitolul 60 însă ... nu pot face asta. Am întors cuvintele astea două pe toate feţe ...
Sâmbătă, la o nuntă, m-am întâlnit cu Beniamin Fărăgău şi i-am spus de cuvintele mele. El mi-a sugerat să mă întorc la capitolul 58 că acolo e cheia. Imediat i-am menţionat că am studiat deja capitolul 58 din Isaia. El numai a zâmbit. Am ajuns acasă şi l-am recitit. Dar am recitit tot versetul 1 din capitolul 60: "Ridică-te! Străluceşte! Căci lumina ta a venit şi slava DOMNULUI a răsărit peste tine."
Lumina mea a venit şi Slava Domnului a răsărit peste mine. Cine e Lumina mea? Cum şi când a răsărit Slava Domnului peste mine? Nu pot pricepe ceea ce scrie în Noul Testament sau Noul Legământ fără să ştiu ce scrie în Vechiul Legământ. Noul Legământ fără Vechiul Legământ nu are sens şi logică, e ca o poveste fără început. Ioan in capitolul 1 scrie clar că Lumina mea este Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. Şi El a venit! Mesia = Maschiach a venit, s-a întrupat, a trăit pe pământ, a luat păcatul meu şi al omenirii asupra Lui şi Le-a purtat pe cruce. A murit pentru mine ca eu să am viaţă prin sângele Lui. El este Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. El este Lumina!
Mai mult de atât, acceptând că El e Salvatorul, Mântuitorul, Răscumpărătorul şi Domnul meu, El vine să trăiască în mine. Nu ştiu cum face asta şi nici nu îmi bat capul cu asta. L-am acceptat şi văd ce schimbări face în mine, cu mine şi pentru mine. El e Lumina mea şi eu sunt vasul ce poartă Lumina. Dacă mă încăpăţânez şi vreau să fac numai ce vreau eu, vreau doar dreptatea mea, doar mofturile şi nazurile mele împlinite, Lumina nu poate străluci. Trebuie să vreau să las Lumina să fie Lumină în viaţa mea.
Eu nu am puterea să mă ridic şi nici să strălucesc. Puterea vine de la Isus Christos = Yeshua HaMaschiach prin Duhul Sfânt = Ruach HaKodesh.
Şi ce treabă are capitolul 58 cu versetul acesta din Isaia? Păi are. Lumina va străluci dacă fac ce spune in Isaia 58:
"1 «Strigă tare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă! Fă-i cunoscută poporului Meu răzvrătirea şi casei lui Iacov – păcatele!
2 Zi de zi ei Mă caută şi par dornici să cunoască căile Mele, ca un neam care ar practica dreptatea şi n-ar fi părăsit porunca Dumnezeului lor. Îmi cer hotărâri drepte şi par dornici să se apropie de Dumnezeu.
3 ‘De ce când postim Tu nu vezi? De ce când ne smerim Tu nu iei seama?’ Pentru că în ziua postului vostru vă satisfaceţi propriile dorinţe şi vă asupriţi toţi lucrătorii.
4 Pentru că atunci când postiţi vă certaţi, vă luptaţi şi vă loviţi plini de răutate cu pumnul. Postind cum faceţi voi azi, nu vă veţi face vocea auzită în înălţimi.
5 Oare aşa arată postul care-Mi este plăcut – o zi în care omul să se chinuie pe sine, să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce în sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută DOMNULUI?
6 Iată postul care-Mi este plăcut: să dezlegi lanţurile nedreptăţii, să desfaci legăturile jugului, să-i eliberezi pe cei asupriţi şi să zdrobeşti orice jug,
7 să-ţi împarţi pâinea cu cel flămând, să le oferi săracilor fără casă un adăpost, iar când vezi un om gol, să-l acoperi şi să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine.
8 Atunci lumina ta va răsări ca zorii şi vindecarea ta va apărea repede; atunci dreptatea ta va merge înaintea ta, iar slava DOMNULUI îţi va fi ariergarda.
9 Atunci vei chema, iar DOMNUL va răspunde; vei striga după ajutor, iar El va spune: ‘Iată-mă!’ Dacă vei înlătura din mijlocul tău asuprirea, învinuirea şi vorbirea răutăcioasă,
10 dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând şi dacă vei sătura nevoile celui sărman, atunci lumina ta va răsări în întuneric, iar noaptea ta va fi ca amiaza.
11 DOMNUL te va călăuzi tot timpul, îţi va împlini nevoile chiar în locuri uscate de soare şi-ţi va întări oasele. Vei fi ca o grădină bine udată şi ca un izvor de apă, ale cărui ape nu seacă niciodată.
12 Ai tăi îţi vor rezidi vechile ruine şi vei ridica din nou temeliile generaţiilor străbune; vei fi numit: ‘Dregătorul spărturilor’, ‘Restauratorul străzilor locuite’.
13 Dacă îţi vei opri piciorul de la a pângări Sabatul şi de la a-ţi satisface propriile plăceri în ziua Mea sfântă, dacă Sabatul va fi o desfătare pentru tine şi ziua sfântă a DOMNULUI – o zi onorată, dacă o vei cinsti prin a nu merge pe calea ta, prin a nu face ceea ce-ţi place şi prin a nu vorbi lucruri fără folos,
14 atunci te vei desfăta în DOMNUL, te voi face să străbaţi înălţimile ţării şi te voi hrăni cu moştenirea părintelui tău Iacov», căci gura DOMNULUI a vorbit."
M-am apucat de verificat, cercetat şi Îl rog pe Tata = Aba Avinu să mă ierte, sfinţească şi curăţească!
Sâmbătă, la o nuntă, m-am întâlnit cu Beniamin Fărăgău şi i-am spus de cuvintele mele. El mi-a sugerat să mă întorc la capitolul 58 că acolo e cheia. Imediat i-am menţionat că am studiat deja capitolul 58 din Isaia. El numai a zâmbit. Am ajuns acasă şi l-am recitit. Dar am recitit tot versetul 1 din capitolul 60: "Ridică-te! Străluceşte! Căci lumina ta a venit şi slava DOMNULUI a răsărit peste tine."
Lumina mea a venit şi Slava Domnului a răsărit peste mine. Cine e Lumina mea? Cum şi când a răsărit Slava Domnului peste mine? Nu pot pricepe ceea ce scrie în Noul Testament sau Noul Legământ fără să ştiu ce scrie în Vechiul Legământ. Noul Legământ fără Vechiul Legământ nu are sens şi logică, e ca o poveste fără început. Ioan in capitolul 1 scrie clar că Lumina mea este Isus Christos = Yeshua HaMaschiach. Şi El a venit! Mesia = Maschiach a venit, s-a întrupat, a trăit pe pământ, a luat păcatul meu şi al omenirii asupra Lui şi Le-a purtat pe cruce. A murit pentru mine ca eu să am viaţă prin sângele Lui. El este Mielul Lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. El este Lumina!
Mai mult de atât, acceptând că El e Salvatorul, Mântuitorul, Răscumpărătorul şi Domnul meu, El vine să trăiască în mine. Nu ştiu cum face asta şi nici nu îmi bat capul cu asta. L-am acceptat şi văd ce schimbări face în mine, cu mine şi pentru mine. El e Lumina mea şi eu sunt vasul ce poartă Lumina. Dacă mă încăpăţânez şi vreau să fac numai ce vreau eu, vreau doar dreptatea mea, doar mofturile şi nazurile mele împlinite, Lumina nu poate străluci. Trebuie să vreau să las Lumina să fie Lumină în viaţa mea.
Eu nu am puterea să mă ridic şi nici să strălucesc. Puterea vine de la Isus Christos = Yeshua HaMaschiach prin Duhul Sfânt = Ruach HaKodesh.
Şi ce treabă are capitolul 58 cu versetul acesta din Isaia? Păi are. Lumina va străluci dacă fac ce spune in Isaia 58:
"1 «Strigă tare, nu te opri! Înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă! Fă-i cunoscută poporului Meu răzvrătirea şi casei lui Iacov – păcatele!
2 Zi de zi ei Mă caută şi par dornici să cunoască căile Mele, ca un neam care ar practica dreptatea şi n-ar fi părăsit porunca Dumnezeului lor. Îmi cer hotărâri drepte şi par dornici să se apropie de Dumnezeu.
3 ‘De ce când postim Tu nu vezi? De ce când ne smerim Tu nu iei seama?’ Pentru că în ziua postului vostru vă satisfaceţi propriile dorinţe şi vă asupriţi toţi lucrătorii.
4 Pentru că atunci când postiţi vă certaţi, vă luptaţi şi vă loviţi plini de răutate cu pumnul. Postind cum faceţi voi azi, nu vă veţi face vocea auzită în înălţimi.
5 Oare aşa arată postul care-Mi este plăcut – o zi în care omul să se chinuie pe sine, să-şi plece capul ca un pipirig şi să se culce în sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută DOMNULUI?
6 Iată postul care-Mi este plăcut: să dezlegi lanţurile nedreptăţii, să desfaci legăturile jugului, să-i eliberezi pe cei asupriţi şi să zdrobeşti orice jug,
7 să-ţi împarţi pâinea cu cel flămând, să le oferi săracilor fără casă un adăpost, iar când vezi un om gol, să-l acoperi şi să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine.
8 Atunci lumina ta va răsări ca zorii şi vindecarea ta va apărea repede; atunci dreptatea ta va merge înaintea ta, iar slava DOMNULUI îţi va fi ariergarda.
9 Atunci vei chema, iar DOMNUL va răspunde; vei striga după ajutor, iar El va spune: ‘Iată-mă!’ Dacă vei înlătura din mijlocul tău asuprirea, învinuirea şi vorbirea răutăcioasă,
10 dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând şi dacă vei sătura nevoile celui sărman, atunci lumina ta va răsări în întuneric, iar noaptea ta va fi ca amiaza.
11 DOMNUL te va călăuzi tot timpul, îţi va împlini nevoile chiar în locuri uscate de soare şi-ţi va întări oasele. Vei fi ca o grădină bine udată şi ca un izvor de apă, ale cărui ape nu seacă niciodată.
12 Ai tăi îţi vor rezidi vechile ruine şi vei ridica din nou temeliile generaţiilor străbune; vei fi numit: ‘Dregătorul spărturilor’, ‘Restauratorul străzilor locuite’.
13 Dacă îţi vei opri piciorul de la a pângări Sabatul şi de la a-ţi satisface propriile plăceri în ziua Mea sfântă, dacă Sabatul va fi o desfătare pentru tine şi ziua sfântă a DOMNULUI – o zi onorată, dacă o vei cinsti prin a nu merge pe calea ta, prin a nu face ceea ce-ţi place şi prin a nu vorbi lucruri fără folos,
14 atunci te vei desfăta în DOMNUL, te voi face să străbaţi înălţimile ţării şi te voi hrăni cu moştenirea părintelui tău Iacov», căci gura DOMNULUI a vorbit."
M-am apucat de verificat, cercetat şi Îl rog pe Tata = Aba Avinu să mă ierte, sfinţească şi curăţească!
duminică, 29 iunie 2014
duminica aceea sau duminica neagra
Într-o zi ca aceasta, zi de duminică, 29 iunie 1941, pe o căldură cum rar este în iunie, a avut loc Pogromul de la Iaşi. Metodic şi foarte bine pus la punct a fost planul de a extermina populaţia evreiască. De ce? E o întrebare pe care mulţi au pus-o însă la care răspunsul logic nu e de găsit.
Acea zi de iunie este cunoscută sub două denumiri: "duminica aceea" sau "duminica neagră".
Ură, bătăi, cruzime, moarte, strigăte înăbuşite, multă frică, întrebări nerostite, lacrimi, durere, umilinţă fără margini, sete, foame, căldură mare, dezumanizare, sânge, cadavre, morţi fără număr, miros de var nestins amestecat cu bălegar ....
Nu am înşiruit cuvintele de mai sus fără rost, ele fac partea din istoria noastră, sunt adevăruri, fapte şi sentimente petrecute şi trăite în Iaşi. Dar lucrurile nu s-a oprit aici. Trenurile în care se transportau animale aşteptau în gară. Fuseseră "re-amenajate" în aşa fel încât aerul sa pătrundă cu greu în ele. Re-amenajarea însă nu inclusese şi curăţarea lor.
Într-un vagon în care erau trasportaţi doi cai, acum intrau 120-140 de oameni. Au plecat din gara Iaşi pe traseul Podu Iloaiei, Târgu Frumos, Roman şi unul dintre trenuri a ajuns la Călăraşi.
Ce a urmat?
O călătorie cam de 8 (opt) ore cu trenul până la Podu Iloaiei. Acolo vagoanele s-au deschis iar din ele cădeau cadavrele şi ieşeau puţinii supravieţuitori. Cei vii şi în putere s-au repezit să bea apă din bălţile de lângă ei ... mulţi însă şi-au găsit sfârşitul acolo.
Dacă totuşi au supravieţuit, au trebuit să sape gropile comune şi să-şi îngroape propriile rude acoperindu-le prima dată cu un strat de var nestins.
Frică, durere, morţi fără număr, gropi comune lungi şi late, gropi ce adăpostesc dureri nerostite şi poveşti nescrise. Numărul morţilor este mare ... cu mult mai mare decât cel ştiut oficial.
Au fost oameni care au ascuns evrei riscându-şi viaţa, familia, poziţia.
Au fost oameni care au avut curajul să spună cele petrecute pe străzile Iaşului.
Au fost oameni care au supravieţuit şi au povestit ororile prin care au trecut. Puţini dintre ei încă mai trăiesc.
Sunt oameni cărora le-a pierit întreaga familie în acea zi.
Sunt oameni care încă îşi amintesc de stivele cu morţi din trenurile groazei, de mirosul de mort amestecat cu urina, transpiraţie, fecale, bălegar, oameni ce simţeau pe propria piele acţiunea varului nestins arzându-le pielea.
Sunt oameni care îşi amintesc de grămezile de morţi din Târgu Cucului, de gemetele de acolo.
Sunt oameni ce povestesc că sângele curgea şi depăşea copitele cailor.
Gropile comune de la Iaşi, Podu Iloaiei, Târgu Frumos, Roman sunt lungi şi late. Aceste gropi sunt martorii tăcuţi ai istoriei noastre. Nu au inscripţionate nume pe ele ... nu se ştie a cui oase odihnesc acolo.
Au trecut 73 de ani de la acea "duminică neagră" ... dar adevărul despre acea zi îl ştim?
Acea zi de iunie este cunoscută sub două denumiri: "duminica aceea" sau "duminica neagră".
Ură, bătăi, cruzime, moarte, strigăte înăbuşite, multă frică, întrebări nerostite, lacrimi, durere, umilinţă fără margini, sete, foame, căldură mare, dezumanizare, sânge, cadavre, morţi fără număr, miros de var nestins amestecat cu bălegar ....
Nu am înşiruit cuvintele de mai sus fără rost, ele fac partea din istoria noastră, sunt adevăruri, fapte şi sentimente petrecute şi trăite în Iaşi. Dar lucrurile nu s-a oprit aici. Trenurile în care se transportau animale aşteptau în gară. Fuseseră "re-amenajate" în aşa fel încât aerul sa pătrundă cu greu în ele. Re-amenajarea însă nu inclusese şi curăţarea lor.
Într-un vagon în care erau trasportaţi doi cai, acum intrau 120-140 de oameni. Au plecat din gara Iaşi pe traseul Podu Iloaiei, Târgu Frumos, Roman şi unul dintre trenuri a ajuns la Călăraşi.
Ce a urmat?
O călătorie cam de 8 (opt) ore cu trenul până la Podu Iloaiei. Acolo vagoanele s-au deschis iar din ele cădeau cadavrele şi ieşeau puţinii supravieţuitori. Cei vii şi în putere s-au repezit să bea apă din bălţile de lângă ei ... mulţi însă şi-au găsit sfârşitul acolo.
Dacă totuşi au supravieţuit, au trebuit să sape gropile comune şi să-şi îngroape propriile rude acoperindu-le prima dată cu un strat de var nestins.
Frică, durere, morţi fără număr, gropi comune lungi şi late, gropi ce adăpostesc dureri nerostite şi poveşti nescrise. Numărul morţilor este mare ... cu mult mai mare decât cel ştiut oficial.
Au fost oameni care au ascuns evrei riscându-şi viaţa, familia, poziţia.
Au fost oameni care au avut curajul să spună cele petrecute pe străzile Iaşului.
Au fost oameni care au supravieţuit şi au povestit ororile prin care au trecut. Puţini dintre ei încă mai trăiesc.
Sunt oameni cărora le-a pierit întreaga familie în acea zi.
Sunt oameni care încă îşi amintesc de stivele cu morţi din trenurile groazei, de mirosul de mort amestecat cu urina, transpiraţie, fecale, bălegar, oameni ce simţeau pe propria piele acţiunea varului nestins arzându-le pielea.
Sunt oameni care îşi amintesc de grămezile de morţi din Târgu Cucului, de gemetele de acolo.
Sunt oameni ce povestesc că sângele curgea şi depăşea copitele cailor.
Gropile comune de la Iaşi, Podu Iloaiei, Târgu Frumos, Roman sunt lungi şi late. Aceste gropi sunt martorii tăcuţi ai istoriei noastre. Nu au inscripţionate nume pe ele ... nu se ştie a cui oase odihnesc acolo.
Au trecut 73 de ani de la acea "duminică neagră" ... dar adevărul despre acea zi îl ştim?
Fotografiile imi aparţin.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)