vineri, 18 septembrie 2009

incredere inexplicabila

Am aflat despre Isus inca de mica, El e Mesia, El e Mantuitor, El iarta, salveaza, da viata, El e Fiul Lui Dumnezeu, e Frate, e Prieten. Toate ca toate insa sa il am ca si Prieten suna cam ... ciudat. Cum sa am prieten pe cineva pe care nu il vad, nu il aud, nu Il pot pipai?
Si totusi, Isus spune in Ioan 15:15 "Te voi chema Prietenul meu"
Isus a venit in lumea noastra ca si om, vorbind in limbaj omenesc, vorbindu-ne despre dragoste, despre dragostea Lui Dumnezeu. Ne-a spus ca ne iubeste la fel de mult cum Il iubeste Tatal pe El. Sa ne incredem in dragostea Lui si sa traim in ea. (Ioan 15:9)
Isus ma ajuta sa vad transcendenta si imanenta Lui Dumnezeu si imi place ce spune St. Augustine: "El e mai aproape de mine decat sunt eu si mai departe decat cele mai inalte piscuri". Dumnezeu prin Isus, e mai aproape de mine de cat sunt eu insumi de mine.
De un singur lucru in lumea asta sunt sigura: de dragostea Lui Isus. Si daca sunt intrebata de unde stiu ... e pentru ca stiu si stiu si stiu.
Nu pot explica intelectual, logic. Pot spune numai ca L-am experimentat, acolo a inceput credinta si speranta, de atunci am incredere in El. Mi-a promis atunci ca: "eu voi fi cu tine in fiecare zi pana la sfaristul zilelor tale", nu mi-a promis ca daca am incredere in El nu ma va mai durea capul sau ficatul sau ca X si Y sau W nu imi vor face zile amare, ca voi trai in statiuni de lux, ca voi fi VIP, ca voi avea orice .... nu, mi-a promis ca va fi cu mine pana cand timpul meu aici, pe pamant, se va sfarsi. Va fi cu mine cand sunt in cadere libera, cand tsunami e in sufletul meu, cand sunt tradata, ranita, franta ...
Imi place promisiunea: "Nu va voi lasa orfani" (Ioan 14:18). Orice s-ar intampla, oricat de presanta si stresanta ar fi viata El e aici, in mine, mai aproape de mine de cat sunt eu insumi... Dar mai mult de atat, El stie ce va fi cu mine si ma roaga sa Il las sa duca El durerea mea, sa duca problemele, greutatile mele ... iar eu sa Il las sa le duca ...si sa stau linistita ...
Sunt sigura de dragostea Lui, sunt sigura de prietenia Lui, sunt sigura de prezenta Lui, sunt sigura ca ma iubeste mai mult decat oricine si ca nu pleaca de langa si din mine ...
Nu pot explica si pare irational si poate par labila emotional sau psihic ... dar nu-mi pasa ... chiar daca pare nebunie ... El e Prietenul meu si eu am incredere in El.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Te măresc fiinţă fără de-nceput
Pentru tot ce vede ochiul meu sub soare,
Pentru tot ce dreapta-ţi sântă a făcut,
De la om şi feară, până l-acea floare,
Carea vegetează numai un minut!

Ce mă face însă, ca să te ador
Este mintea, Doamne, care-mi străluceşte,
Ca şi un luceafăr, în al nopţii nuor,
Şi-n vuietul lumii blând mă însoţeşte,
De când văd lumina, şi până când mor!

Ea-mi conduce paşii, să mă pot feri
De leu şi de tigru, care varsă sânge,
De foc şi de apă, ce m-ar nimici;
Ea mă luminează ca să ştiu resfrânge
Cursele duşmane, verunde vor fi.

Ea departă ceaţa de la ochiul meu,
Ca să nu amestec credinţa deşartă
Cu credinţa dreaptă, într-un Dumnezeu
Care o propuse simplu fără ceartă
Ca la fraţi din fire, însuşi fiul său.

Seculi se-nchinase genul omenesc
Soarelui şi lunei, stelelor pompoase,
Până când să vie dascălul ceresc
Ce prin suferirea morţii glorioase
A plântat în lume spirit creştinesc.

În deşert se-ncearcă ai nopţii argaţi
Să revarsă umbră în loc de lumină,
Ură-n loc de pace între fii şi fraţi
Ale lor cuvinte nu prind rădăcină
Căci nu ies din inimi, ci din crieri stricaţi.

Te măresc fiinţă fără de finit
Pentru-acea scânteie, ce-i zic conştiinţă,
Carea greu mă mustră de-am păcătuit,
Şi mă desfătează cu bunăvoinţă,
De-am făcut dreptate celui asuprit!